806 matches
-
pierdem cu vanitatea care ne macină ceas de ceas... cît de deformată este istoria teatrului atunci cînd valorile ei sînt, fie și puțin, lăsate deoparte. Cred că proximitatea lui Liviu Ciulei poate să fie marcantă chiar și pentru un student anost. Îl poate pune pe altă șină. Îi poate da perpsectiva meseriei. Discursul domniei sale este îmbibat de analize fine, subtile, de observații care te urmăresc, de amintiri, de gesturi, priviri, replici pe care actorii le-au spus sau nu la un
Scenografie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6230_a_7555]
-
în seamă ciudățeniile acestea, aceste cuvinte pripite care, precum un tirbușon verbal, au ridicat capacele eurilor mele putrede. La urma urmei, identitatea mea este cea lepădată de un vierme, o viermuială a sufletului. In tot restul serii - care a trecut anost - n-am avut ochi decît pentru Jane. Știam că pînă la urmă trebuia să-i fac o dare de seamă mai amănunțită asupra ființei mele, că trebuia să mă pregătesc să-i spun adevărul. Cafeaua a venit după crema de
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
autorului care, pătruns de iluminare, le împărtășește semenilor experiența de viață. Cine vrea să facă paradă de înțelepciune scriind aforisme își pierde vremea. O culegere de aforisme despre esența vieții plictisește de moarte și se recuză singură prin cît de anostă e. Tocmai de aceea aforismul nu concentrează o esență, ci sesizează un amănunt. Cînd are pretenția de a surprinde esențe universale, aforismul dezamăgește. Vorbe puține nu înseamnă concentrare de sens, ci doar împuținare lexicală. Să nu uităm că, etimologic, aforismul
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
miezul intuițiilor lui Tolstoi. Din acest miez putem desprinde astăzi un portret plauzibil al romanrioruliii Mai întîi, Tolstoi are o sensibilitate religioasă fără apetit teologic. Nu are afinități cu dogmele Bisericii și nici cu Sfînta Scriptură. Biblia i se pare anostă și, în afara Evangheliilor, stufoșenia detaliilor absurde îl obosește („ce plictisitoare e Biblia"- p. 241). Îl detestă pe Pavel și nu se împacă cu divinitatea lui Hristos, în schimb crede în legea iubirii, precum și în regula neîmpotrivirii la rău. E încredințat
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
a lipit nici un atom de etos citadin, povestitorul fiind o natură ingenuă de esență curat țărănească, de unde și uimitorul spectacol de limbă pe care îl oferă. Dacă s-ar fi cultivat, Creangă ar fi nimerit într-o limbă hibridă și anostă, de mediocră gazetă literară, așa cum se simte în poveștile culese de Ispirescu. Așa însă, păstrîndu-și intact instinctul prozodic (urechea muzicală a limbii) și folosindu-și memoria cu care prinsese din zbor sutele de povești și proverbe, Creangă scrie o proză
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
a reafirmat mereu crezul civic și mistic, dar a săvîrșit și un gest nemaiauzit: a refuzat să iasă din închisoare în 1977, deci într-o perioadă cînd regimul pretindea că a renunțat să mai aibă deținuți de conștiință. În mediul anost în care ne mișcăm, nu ne rămîne decît să ne întoarcem la figurile curajului dus pînă la sacrificiu dintr-o epocă ce s-a încheiat și nu prea, odată cu răsturnarea dictatorului. În rîndul lor se cuvine să stea neapărat pilduitorul
Amintirile lui Grigore Caraza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5274_a_6599]
-
sub direcția Danielei Zeca-Buzura, ne-a obișnuit cu programe de o calitate remarcabilă, în această perioadă s-au redefinit în bine TVR 2, TVR 3 și TVR Info, iar TVR 1 pare să fi ieșit din zona aceea a transmisiilor anoste, adormitoare. Un aer proaspăt se simte mai ales la emisiunile informative, ce abordează chestiuni de interes, cu franchețe și pertinență a opiniilor. Merită să exemplificăm aici cu o rubrică zilnică, introdusă în telejurnalul matinal de pe TVR 1, intitulată „De ce-
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5425_a_6750]
-
un individ greoi și prețios, pornind doar de la numele lui, care nu-i plăcea. Își spunea că un asemenea om, dacă ar exista în realitate, ar fi exact opusul a ceea ce socotim că trebuie să fie un poet. Îl vedea anost, doar rareori amuzant - un fel de Portos care habar nu avea de existența lui Atos, Aramis și d’Artagnan. Pe de altă parte, desigur că Portos, Atos, Aramis și d’Artagnan au existat. Borges i-a cunoscut pe toți patru
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
sunt toate caracteristici extrem de atrăgătoare pentru contemporanii lui Canaletto. Pentru noi însă, dincolo de plăcerea recunoașterii detaliilor - „Campo Santa Maria Formosa” din tabloul lui Bellotto (1742) arată aproape la fel după mai bine de trei sute de ani - multe dintre tablouri par anoste, repetitive, lipsite de scânteie, reflectând prea puțin din personalitatea artistului. Expoziția a avut un dublu țel. Pe de o parte, o trecere în revistă a perioadei venețiene a creației lui Giovanni Antonio Canal (1697- 1768) și, pe de alta, o
Expoziții la Galeria Națională din Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5407_a_6732]
-
unul de animal, dar și unul de plantă (preferință oarecum nouă în istoria genului). El nu face decât să se complice inutil, scriind "leuștean" în loc de "Popescu" și "pătrunjel" în loc de "Ionescu". Din acest efort de falsă cifrare rezultă istorisiri întortocheate și anoste: ,,- Pătrunjele, degeaba te zbați. Nu te pricepi să înhami un armăsar ca mine. Dar să ne trezim puțin. - Precum spui, leuștene. Prietene, să-i dai o mână de ajutor mărarului! - Ce-mi este dat să aud! Eu îl sprijin pe
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
care, nu-i așa, are la activ și lecțiile deschise ale profesorului de limbă franceză A.M. din volumul strada castelului 104) e și puțin pedagogic. El livrează și explică un discurs în urma căruia nimeni nu pleacă cu mâna goală. Detaliile anoste de la masa de lucru există datorită lui Mușina. Aheii, legionarii, teutonii, la fel. Ca bun didactic întâi, dar mai ales ca bun estetic. De aici jocul recunoștinței din partea a doua a poemului. Cu câteva pagini mai devreme (La începutul verii
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
așa talentați și ne vindem așa prostește talentul! Pînă cînd?!". Ori: "Nu-mi pot găsi nicăieri locul și nu mai am chef de nimic uneori. Pe mine mă paralizează faptul că trăiesc o singură viață și totul e atît de anost". Pentru că alt pasaj să aibă conturul unei confesiuni decisive, iradiante în timp, precum un memento pentru cei ce se aplică asupra nefastei perioade în chestiune în care există, iată, o vie conștiința subterană, alimentată de surse culturale prestigioase: "ŤExtremismulť acesta
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
Covrig Roxana Târgul de Carte Frankfurter Buchmesse este cel mai mare târg de carte din lume. Un român a fost dezamăgit. În mijlocul forfotei era un stand "gol", "anost" și "irelevant". Iată ce a scris Cristian Dinu, pe blogul personal, despre standul de carte al României de la Frankfurt: Cu bun gust, cu entuziasm și cu dorința de a te ridica peste ceilalți. Cu mici excepții. Și una dintre aceste
Standul de carte al României de la Frankfurt, "un soi de grajd gol" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/66143_a_67468]
-
sunt cu un picior în groapă. Ba avem ambiția ca, după felul în care mor, să hotărîm cîtă dreptate au avut în viață. Așa se explică de ce, în cazul lor, refuzăm să vedem în moarte un banal episod sau o anostă stingere. Ne încăpățînăm să le privim sfrșitul ca pe o confirmare a adevărurilor pe care le-au susținut. Alți oameni au voie să moară simplu, dispărînd dintr-o dată și fără ecouri postume, dar filozoful nu. La el, moartea se cere
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
că trăiește alături de ea un nou început și că va putea s-o determine să devină și mamă, când Pegreen l-a părăsit pentru a-și relua vechiul mod de viață. A fost lovitura de grație. Philip Roth descrie conștiincios - anost de conștiincios - gimnastica sexuală simplă, la aparate (cu ajutorul unor accesorii ca de bâlci), în doi sau în trei (adică folosind și o tânără pescuită în stare de ebrietate dintr-un bar) practicată de dezasortatul cuplu. In comparație cu memorabilele scene
Regres sau un alt fel de joc? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6428_a_7753]
-
în paginile lui, volumul nu înduplecă ochiul cititorului. Filozofic vorbind, volumul suferă de platitudine speculativă, notele de lectură avînd netezimea previzibilă a poncifelor știute și răsștiute, Ilie Constantin făcînd figura unui școlar sîrguincios care își trece în caiet comentarii, recenzii anoste sau pagini de corespondență al căror singur punct de atracție este că se referă la propria persoană. Nu scriind despre Raskolnikov, despre Julien Sorel sau despre personajele lui Balzac are Ilie Constantin ceva de spus, ci atunci cînd se pune
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
anii ’80, a vieții celor care trăiesc „la blocuri”, cu frigul, cu întunericul, cu demolările, cu bisericile mutate, cu același fel de mobilă în toate locuințele, cu înghesuiala din garsoniere unde aducerea unui frigider creează probleme de spațiu, cu ședințele anoste de la serviciu, cu mergerea forțată la mitinguri, imaginea acelei existențe, astfel cum o înfățișează Mioara Apolzan în O vară cu Maia, îmi pare a fi una dintre cele mai elocvente din câte a produs, în domeniu, proza românească actuală. De
Identitate recuperată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4736_a_6061]
-
de Jos. O adevărată surpriză finală ne oferă povestea Norei Părăluță. Nevasta maistrului, casieriță la un cinematograf, pare la început o Nora ibseniană, superioară bărbatului ei, și o doamnă Bovary, cuibărită în lectura romanelor de dragoste, depresivă din cauza unei căsnicii anoste, fără probleme, dar și fără pasiune. Ea suferă și de o boală ciudată și rară, „morbul lui Lampers”, maladie pe care ar mai fi avut-o prințul aviator Pangratti, iubitul Katiei Feodorovna, o verișoară a țarului Nicolae al II-lea
Dragoste în vremea holerei roșii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4963_a_6288]
-
călduț. Nu știu să mă situez, am însă impresii de lectură. Minte vioaie, frază alertă, nu prea densă, ce scriu e destul de inteligent, am destul umor. Nu sunt profund. Când fac comentarii de lectură sunt pregnant, dar pot să devin anost. Când iau atitudine, uneori o nimeresc. Alteori, aș fi făcut mai bine să mă abțin. Originalitatea mea: spun cu dezinvoltură cum mă văd. Nu cum sunt, de asta nu pot fi sigur. Cu criticii binevoitori am un diferend, și poate
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4439_a_5764]
-
ai Rusiei, ai Chinei), se întâmplă la fel. Ca să dea de înțeles cum s-a născut în el gustul pentru imaginar, Márquez se referă la o zonă a Columbiei în legătură cu care se povesteau minuni. Tot ce relatează mi se pare anost: „Se spune că în mijlocul ei se află un copac cu poame de aur, de trunchiul căruia era legată o luntre care, în fiecare zi de 2 noiembrie, Ziua Morților, plutește singură până la țărmul celălalt, păzită de caimani albi și de
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4590_a_5915]
-
intamplat cu Vama.” Sau, în fine, despre activitatea sa de cititor: „De citit, citesc în continuare, însă, tot mai mult, inevitabil, alte lucruri decat cele cu care eram obișnuit: mailuri, rapoarte, minute, metodologii, proiecte, ordonanțe, cv-uri șamd - lucruri adesea destul de anoste. Am, e drept, mai puțin timp pentru cărți. Acum citesc un volum interesant al lui Nicholas Carr, Superficialii. Efectele internetului asupra creierului uman. Mă interesează pentru că noile tehnologii produc mutații de neignorat în societate și în comportament, în ultimă instanță
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4360_a_5685]
-
1) secularizarea moralei, adică separarea moralei de religie, urmarea fiind sentimentul debusolării care însoțește mentalitatea contemporană. Și cum un om se prăbușește cînd nu-și mai poate găsi refugiul într-o perspectivă ideală, o morală fără sentimenul sacrului e coerciție anostă. 2) Etica binelui și a datoriei a fost înlocuită de cultul bunăstării și de superstiția consumului, regulile de conduită fiind relative și în ultimă instanță facultative. 3) Amurgul datoriei e însoțit de o scădere a interesului pentru o pedagogie austeră
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
face un lucru mare m-a cuprins acum ca un nor de bucurie. Toată mârșăvia, toată vorbăria, toată nebunia, toate contradicțiile din sufletul oamenilor care i-au înconjurat și din ei înșiși. - TOLSTOI, Jurnal Tolstoi este un scriitor minunat. Niciodată anost, niciodată prost, niciodată obosit, niciodată pedant, niciodată teatral. - James JOYCE Lumea n-a mai cunoscut, probabil, un alt artist a cărui esență etern epică, homerică, să fie atât de puternică. În creațiile lui sălășluiesc forța elementară a eposului, ritmul și
Lev Tolstoi - Război și pace - o nouă traducere () [Corola-journal/Journalistic/5564_a_6889]
-
spun că spotul este violent și promovează un comportament antisocial. Peter Wright, marketing manager IKEA ( filiala UK) a afirmat că reclama e doar un mod vesel de a arăta o familie apărându-se de reprezentarea materială a tot ceea ce e anost în grădinile britanice. IKEA nu a comentat dacă va lua sau nu vreo măsură în privința plângerilor.
O reclamă IKEA stârnește controverse by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/56147_a_57472]
-
ipostazele logosului: „eram copil hrănit cu numele din limba mamei,/ pe vremea primului om. în tăcerea viitorului, / în dezmărginire, încolțeau cărțile din spinii / cuvintelor”. Viața lăuntrică, materie primă a lirismului, apare congruentă cu textul sacru, confruntîndu-se ca atare cu cotidianul anost. E un impact aici între absolutul Scripturii și contingentul bietei noastre viețuiri fenomenale: „citeam în Psaltirea / picată cu ceară. ploaia aceea neîncetată. ia să mai / răbdăm un pic / mi-am zis. oameni uzi, grăbiți prin ploaie, / alergau fără țintă”. Dincolo de
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]