676 matches
-
dublul persoanei ne apare ca un similis-ego simbolic, care completează persoana, Eul principal al acesteia, În scopul sublinierii caracteristicilor sale. De fapt, dubletele sunt imaginea persoanei prezentificată În alte două imagini ale acesteia, cu semnificație și rol complementar și niciodată antagonice. Dubletele sunt „imaginea disecată” psihologic și moral a persoanei unice, pe care le-am putea, eventual, compara cu anima/animus sau cu Ying/Yang. Vom analiza În continuare câteva asemenea cazuri. Dubletele la care vom face referire În continuare ilustrează
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fost Învins. Eroismul este dăruire de sine și sacrificiu, un act moral prin care violența este sublimată În bravură. Eroul este simbolul viril, care se opune imaginii lașului. Care ar fi, În cazul acesta, diferența dintre evitare și eroism? Sunt antagonice? Nu. Ele sunt complementare. Evitarea este atitudinea morală a Înțeleptului, pe când eroismul este atitudinea virilă a luptătorului pentru o cauză morală. Evitarea este interioară, pe când eroismul este exterior, demonstrativ până la histrionismul care impresionează. În concluzie, se poate spune că În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ca semnificație, în esența sa niște norme de igienă mintală specifice societății respective, după care aceasta își organizează viața. Ne punem în cazul acesta, în mod firesc întrebarea unde este „limita” dintre „utopiile mitice” și „practicile științifice”? Sunt ele oare antagonice? Ce trebuie să reținem ca fiind universal și particular din acestea? Răspunsul la aceste întrebări nu este deloc ușor. Singura „cale” care ne poate conduce la înțelegerea atât a formelor igienei mintale, cât și a modalităților prin care este ea
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
poezie a poeticii” și un lirism de „substanță tragică”, criticul le opune amândurora o poezie de filiație patriotică și/sau tradiționalistă (reprezentată de Zaharia Stancu, Ion Brad, Gheorghe Pituț, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu ș.a.), gândită ca „o sinteză a relației antagonice dintre subiectiv și obiectiv, dintre tensiunea lirică și universul poetic”. Viziunea se desfășoară însă cu mai mult succes atunci când se aplică autorilor „clasici”. Astfel se întâmplă în Cincisprezece poeți (1968), în secțiunile de istorie literară din Carnet critic și din
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
literatură universală. De-a lungul anilor sunt ilustrate diverse metode comparatiste, trasându-se astfel o veritabilă evoluție: de la încadrarea unor autori în episteme cărora le sunt tributari prin influență, difuzare de traduceri, călătorii și întâlniri sau confluente ale unor culturi antagonice - comparatismul școlilor franceze ale anilor ’50 din secolul trecut sau comparatism de gradul 1 și 2 - până la accepția teoretică modernă a interpretării tipologice și a diferențelor și asemănărilor în ilustrarea unor teme și motive, a unor idei și concepte, ori
STUDII DE LITERATURA UNIVERSALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289996_a_291325]
-
constituind, cel puțin În parte, soluția pentru o pace durabilă. Alianțele epocii bismarckiene și ale erei Weltpolitikului trebuie văzute - sugera același Paul Schroeder - mai degrabă În ipostaza unor blocking coalitions ce nu divizau În mod necesar continentul În două blocuri antagonice. Tripla Alianță și alianța francorusă stăteau una lângă alta și nu față În față (side by side, not face to face), contribuind astfel În mod decisiv la menținerea balanței de putere În Europa. <ref>Cf. Paul Schroeder, The 19th-Century International
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
personalitate căruia Îi aparține deținutul, el În detenție nicicum nu este o ființă pasivă, ci În continuă interacțiune cu cei din jur, dezvoltând comportamente față de alți deținuți ca și față de cadre, relații de care pot fi de cooperare, dar și antagonice, conflictuale, cu fațete mai mult sau mai puțin grave. Măsuri medico - psihologice și psihiatrice Acestea vizează depistarea și Înlăturarea sau atenuarea unor factori cauzali de natură individuală, organogenă sau neuropsihogenă, cu conținut patologic care În anumite cazuri predispun la conduite
AGRESIVITATE SI INADAPTARE – Influentele mediului carceral asupra personalitatii individului. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Cioata Daniela, Cartas Nicoleta, P. Boisteanu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1480]
-
transdisciplinare, ceea ce nu se poate realiza decât prin lucrul în echipă al designerilor curriculari și apoi în practica instruirii, prin activități similare de tip team-teaching. Balansarea (echilibrul curricular) se referă la modul în care trebuie distribuite diferitele categorii de valori antagonice în ansamblul curriculumului. Teoreticienii apelează la analogia simbolului clasic al Justiției pentru a sugera mai clar sensul acestui concept: vestita zeiță legată la ochi („oarbă”) care ține în mână un cântar. Într-adevăr, un curriculum echilibrat presupune o „distribuire corectă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
semnificației integrale, profunde a ansamblului curricular; e) proiectarea curriculară păstrează aparența neutralității ideologice; f) cei patru pași ai proiectării curriculare care definesc și normează curriculumul, de fapt, instituie „realitatea” curriculumului; g) raționalul lui Tyler impune o serie de distincții binare, antagonice și maniheiste: semnificativ/nesemnificativ; organizare/dezorganizare; evaluare/nonevaluare; scopuri educaționale legitime/scopuri educaționale nelegitime; contabilizabil/necontabilizabil; continuitate/discontinuitate; integrare/neintegrare; secvențial/nesecvențial. După Cherryholmes, „Raționalul lui Tyler” nu „spune” doar „ceea ce spune”; el conține și un mesaj subliminal. „Principiile fundamentale
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
vertiginos în ultimele cinci decenii ale acestui veac, din cauza revoluției științifico-tehnice. „Cultura realistă” s-a multiplicat în numai un secol de câteva ori - întrerupând orice comunicare cu „cultura umanistă”. Prăpastia s-a adâncit și cele două culturi au devenit lumi antagonice. Trăim, de fapt, o adevărată catastrofă paideutică - rezultat vădit al obsesiilor epistemice unilaterale și univoce ale gândirii moderne. Așadar, postmodernismul poate fi considerat o reacție de revoltă împotriva acestei „evoluții cu ochelari de cal”. O realitate care a devenit evidentă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Wilson dovedește că posibilitatea sintezei dintre unidimensionalitatea curriculară modernă și multidimensionalitatea pedagogică postmodernă nu este o aspirație himerică. Încercarea sa este departe de a fi o reușită convingătoare. Ea nu dovedește decât că rațiunea și creativitatea nu sunt două facultăți antagonice ale minții omenești; dimpotrivă, sunt și ele fiice ale acelei mame a tuturor muzelor, zeița Mnemosine. Cearta dintre ele pare să se fi domolit. Ne putem aștepta așadar la acea conciliere fructuoasă care va da o teorie generală a curriculumului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lumină o serie de „tărâmuri miraculoase”, cu o viață tumultuoasă și bogată, N. a oferit cititorului american șansa de a „vizita” pământul transilvănean, un ținut la fel de exotic, cu o umanitate vie și frapantă, cu legil specifice și cu realități etnice antagonice, de care nu se putea face abstracție. Reflecțiile pe această temă par desprinse din nuvela Proștii a lui Liviu Rebreanu, scriitor cu care se aseamănă în modul realist de a scruta lumea satului transilvănean, ceea ce așază scrisul celor doi în
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
dintre ele va lua o anumită valoare, celelalte relații vor trebuie să ia valori determinate. Pentru a simplifica analiza, Lévi-Strauss grupează varietatea mare a relațiilor dintre rude în două mari tipuri: relații libere, familiare, afective, notate cu „+” și relații ostile, antagonice sau rezervate, notate cu „-”. Antropologul francez presupune că există o lege structurală care limitează posibilitățile de combinare a valorilor celor patru tipuri de relații: „Relația dintre unchiul din partea mamei și nepot este față de relația dintre frate și soră la fel
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a fost considerat drept o „concepție despre lume și societate”, o ideologie a proletariatului care a putut fi, pentru prima oară În istorie, științifică, pentru faptul că doar această clasă socială, ca purtătoare a unei societăți omogene, lipsite de clase antagonice, poate dezvolta o concepție științifică. Marx a dezvoltat o teorie asupra societății cu un grad ridicat de complexitate. El nu a utilizat termenul sociologie pentru a boteza teoria sa, deși adesea a declarat că anunță o „știință a societății”, diferită
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
relațiile feudale de muncă, a făcut posibilă dezvoltarea relațiilor capitaliste de producție și accentuarea antagonismului dintre proletariat și burghezie. Individualizarea și, odată cu aceasta, accentuarea polarizării, adică a îmbogățirii progresive a burgheziei și a sărăcirii accentuate a proletarilor, ar genera raporturile antagonice de clasă și transformarea proletariatului dintr-o „clasă în sine” într-o „clasă pentru sine”. Referindu-se la aceeași perioadă istorică a genezei și consolidării societății industriale capitaliste, Max Weber consideră că individualizarea nu se poate produce într-o societate
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Nu orice religie are nevoie de metafizică și nu orice metafizică este religioasă. Paradigma raționalității în lumea occidentală reprezintă o sinteză între filozofia greacă și revelația creștină - o întâlnire care a dat o pluralitate de modele ontologice, uneori afine, alteori antagonice. Contribuția lui Platon, Aristotel sau Plotin diferă de la o epocă la alta. Cert este că modernitatea se naște printr-o punere în discuție a oricărei metafizici posibile. Immanuel Kant neagă aportul cognitiv al teologiei, dar și plauzibilitatea religioasă a metafizicii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
despre bine (mai puțin riguroase și mai dependente de lumea nesigură a judecăților de valoare). Pentru Gray, totul trebuie să se decidă prin deliberare politică, pragmatică, deschisă la compromisuri (fiindcă nu operează cu noțiuni morale) și consacrată reconcilierii unor concepții antagonice despre bine (și alte valori), fiindcă nu există un bine suprem (cum ar fi pacea); pentru Rawls, deliberările, în sfera publică, în cadrul procesului politic sau în curțile de justiție, nu pot face abstracție de anumite drepturi fundamentale ale omului, temeiul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
elimine idealul liberal (extrem la libertari) al autonomiei personale, pentru a elimina posibilitatea ca aceasta să fie folosită de unii împotriva altora, din moment ce admitem că există o pluralitate de autonomii personale, construite pe principii și valori potențial divergente și chiar antagonice. Libertarii ca Murray Rothbard consideră, dimpotrivă, că autonomia personală oferă posibilitatea de a respinge pluralismul valorilor fără a ajunge prin asta automat la constrângere. Cum poate fi înțeles în maniere diametral opuse un concept fără echivoc? Explicația rezidă în înțelegerea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
merită o tratare specială, indispensabilă pentru o înțelegere critică a postmodernității americane. Vezi „O utopie comunitaristă: «societatea monocromă»” (pp.173-251). 10. John Rawls imaginează o elegantă (și nu mai puțin himerică) soluție pentru societățile în care coexistă valori diferite, eventual antagonice: „consensul prin suprapunere” (overlapping consensus). În comentariul asupra comunitarismului lui Amitai Etzioni („O utopie comunitaristă: «societatea monocromă»”), am propus traducerea „consens palimpsestic”; în excelenta sa recenzie a versiunii românești a cărții lui Etzioni pe care am pus-o în discuție
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
net câțiva: fasciști, naziști, legionari, colaboraționiști, masse, democrație, libertate, epurare, exemplu luminos, aservire, progres, popor, tagmă, criză, avânt. Pe nesimțite, prin 1947-1948 alte cuvinte Își Încep cariera: burghezie reacționară, exploatatori, dușmani, fericire, bunăstare, putrefacție, exponent, decadent, ș.a. Din 1949 semantismul antagonic al termenilor, vizibil Încă din anii precedenți, atinge apogeul; vocabularul uzual al limbii române se Împarte În două lagăre; spre unul dintre ele vor fi mitraliate mult mai multe cuvinte și expresii tipice; se dezechilibrează și balanța morfologică: pe locul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a descoperi aspecte inedite În imensa extindere a spațiului geografic. Cu totul altfel procedează un scriitor legat de activitatea lui de clasa muncitoare a poporului său, așa cum sunt toți scriitorii sovietici. (Ă). Pretutindeni unde poetul Își poartă pașii, imaginea clasei antagonice rămâne constantă. (Ă). Pentru aceste poeme, Simonov a primit a cincea oară premiul Stalin, distincție menită să le sublinieze meritele deosebite. (Ă). Poeții noștri, citind versurile lui Simonov din Prieteni și dușmani, vor Înțelege mai lesne, ajutați de exemplul strălucit
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
stilul „academic” sunt numeroase În primele numere ale revistei noastre. Dar și În numerele recente se pot citi fraze greoaie, ca aceasta: «Văzut În trăsăturile lui caracteristice Năcazul apare, deci, ca o operă ce se desfășoară pe două planuri, aparent antagonice, dar - În realitate - convergente, ambele fiind subordonate, În ultimă analiză, efortului de a salva de la naufragiu, așa cum am mai spus, despotismul monarhic de tip feudal. El apare, de asemenea, ca un document În care se pot descifra câteva concepții de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sistemului (consilieri de reintegrare socială și supraveghere, voluntari, reprezentanți ai societății civile).În termeni ipotetici, credem că atragerea unor persoane din afara sistemului poate ridica eficiența acestui tip de activitate (după Goffman, una dintre caracteristicile instituțiilor totale este întreținerea unor stereotipuri antagonice între lumea instituționalizaților și lumea angajaților). * * * Starea actuală a penitenciarelor din România este departe de standardele minime privind condițiile de detenție, așa cum sunt acestea stipulate în reglementările europene și internaționale. Alocațiile bugetare reduse și lipsa posibilităților administrației penitenciarelor de a
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
a eului” (A. Freud, 1936/1993). Putem presupune că, în patologia psihotică, unde nimic nu se opune unei crize de delir, acest sistem de protecție lipsește. În schimb, în patologiile nevrotice, această apărare se arată a fi foarte activă și antagonică față de puternica refulare ce le caracterizează. Obiectul fobic uzează de contrainvestire. După Freud (1900/1967), „fobia este ca o fortăreață-frontieră pentru angoasă (...). Cu cât contrainvestirile sensibile și vigilente se situează mai departe de substitutul temut, cu atât mai mare este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
capitalul în «regiuni înapoiate». Globul e studiat cu creionul în mână și secționat în felii. Numai lichidarea imperialismului ar putea desființa pe Marte. Însuși Lenin pomenește de Trustul Internațional al prafului de pușcă în care intrau elemente dintre cele mai antagonice în aparență, întreprinderi germane și franceze, de pildă. Praful de pușcă e făcut să pocnească și numai pentru iepuri nu merită atâta sforțare. Trebuie găsiți amatori de expoziții grandioase. (...) Nici una din problemele existente nu se poate rezolva călare pe tun
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]