220 matches
-
avem dinaintea noastră, ci în dispozițiile sufletești actualizate într-o "generațiune". În afara culturii nu este posibilă viața socială, iar fără aceasta, individul ar fi "o arătare fără înțeles". Reactualizând gândul aristotelic privind sociabilitatea naturală a ființei umane, C. Rădulescu-Motru admite anterioritatea culturii și, implicit, a socialului față de individul uman. Alcătuită ca o armătură "în contra mediului extern", cultura consistă din deprinderile voluntare și indirect din aptitudinile intelectuale ale oamenilor. Voluntarismul manifest din concepția despre cultură ca "tip" a lui C. Rădulescu-Motru se
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
efecte s-au repercutat și asupra istoriografiei naționale. Ca paradigmă culturală instrumentalizată în program ideologic, protocronismul afirma întâietatea culturii române în fața celorlalte culturi mai vizibile ale Europei. În esență, protocronismul și-a propus în mod programatic să descopere anticipațiile și anterioritatea culturii românești, ceea ce a și reușit: Mihai Eminescu a așezat fundația sociologiei ca știință, contribuind decisiv și la dezvoltarea economiei politice; mai mult, Eminescu a intuit în opera sa literară teoria relativității a lui Einstein (Tomiță, 2007, p. 111); Ion
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Întâietății contextului În raport cu textul, generează cel puțin două concluzii importante: 1) contextul trebuie privit nu numai În raporturile sale de simultaneitate și posterioritate cu enunțul, ca Împrejurări În care acesta, enunțul, este produs și interpretat, ci și În cele de anterioritate, de cauzalitate, ca Împrejurări care generează enunțul; 2) se conturează existența a două contexte diferite: unul al emițătorului și altul al interpretului. Enunțul este o acțiune . Orice acțiune are un scop care o precede și o generează. Acest scop În
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
manifestate în cadrul sistemului, această tradiție valorificînd sau neglijînd posibilitățile sistemului. În limbile literare moderne, tradiția este înlocuită de normare și, de aceea, norma este rezultatul actului de normare realizat în cadrele sistemului aflat și de data aceasta în condiția de anterioritate. Atît norma cutumiară a limbii literare, cît și norma legiferată pot institui tradiții, manifestate uneori cu intensitate și cu durată apreciabilă. Despre existența normei în folosirea limbii discută și Traian H e r s e n i, după care, limba
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
că se pot reprezenta doar lucruri date, modele exterioare și, totodată, anterioare textului 55. Lipsa de imaginație a jurnalului este evidentă. Libertatea de mișcare se vede constrânsă la fidelitatea reproducerii. El suportă orice, dar În limitele trăitului. Altminteri, exterioritatea și anterioritatea, condițiile obligatorii ale existenței sale (inclusiv estetice) Îl vor submina. Îl vor obliga să treacă În alt gen, să suporte rigorile altei presiuni: a imaginației, a invenției, a rescrierii. Adică să se lase cuprins de seducția falsificării, a inovației care
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
etc., respectiv în poveștile folclorului anonim. Indiferent dacă "basmul se trage din mit" ori "mitul devine basm" relație pe care doar o abordare istorică ar putea-o clarifica [Roșianu, 1973:XV] sau, cu alte cuvinte, indiferent în ce relație de anterioritate s-ar afla textul biblic în raport cu acest fond originar, datele problemei nu se schimbă cu nimic: scenariul biblic face parte din zestrea culturală pe care calea "inconștientului colectiv" a distribuit-o în toate timpurile și locurile. Pentru a argumenta o
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a oricărei origini", ca un compus neutru în care se pierde orice identitate, inclusiv aceea a subiectului. Scriitura pare a fi prezentată aici ca fiind cea care scrie un text, și nu autorul său. De asemenea, autorului i se neagă anterioritatea în raport cu textul, singurul timp care este acceptat fiind acela al enunțării, precum și instituirea de sensuri ascunse pe care doar el le poate descoperi și interpreta în mod corespunzător. Dimpotrivă, textul nu mai este lecturat linear, din perspectiva căutării unui înțeles
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
apoi sub egida protectoare a teologiei catolice și, nu în ultimul rând, ca o reacție de respingere sau cel puțin susceptibilizare a proiectului rațional al modernității. Avem aici un prim aspect care diferențiază net realismul de celelalte teorii ale RI: anterioritatea sa în raport cu filosofia iluministă creatoare de modernitate. Pluralismul, marxismul și socio- constructivismul sunt toate produse ale unor proiecte intelectuale care se revendică, fără excepție, de la moștenirea critică a Revoluției Franceze. Realismul operează, la fel ca toate celelalte teorii ale RI
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
succes în textura ideatică romantic leninistă, ajungându-se astfel la un melanj ideologic specific spațiului românesc. În orice variantă a sa, leninismul a reprezentat o construcție socială politică, adică o socializare "de sus". Leninismul romantic nu face excepție. Beneficiind de anterioritatea altor forme de leninism sovietic, a căror experiență și intervenție directă (leninismul post-revoluționar) au adus un aport constitutiv la gestația sa intelectuală și politică, leninismul romantic este influențat cel puțin la fel de mult, așa cum am menționat, de o altă ideologie, cea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pe care o are statul În economia unei societăți, este la fel de important să nu-i supralicităm rolul și capacitățile. Putem evita acest pericol, dacă putem identifica apariția practicii politicilor publice ca fiind anterioară istoric apariției statului, deoarece o astfel de anterioritate garantează și o independență conceptuală a politicilor publice În raport cu statul. Procesul istoric prezentat În acest sens va Începe cu apariția primelor forme de cooperare interumană și se va sfârși cu apariția aranjamentelor instituționale. În această etapă preistorică a interacțiunii sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
sens a priori, dacă privim acest fenomen din altă perspectivă decât cea natural-istorică? Adică ea nu funcționează, în perspectiva amintită, doar formal, însă nu și a priori? Căci dacă ar funcționa și a priori, atunci ar trebui să acceptăm o anterioritate constitutivă a sa pentru orice gând, rostire, făptuire umană, gândirea autonomă operând, într-un sens negativ, chiar și pentru cele care nu sunt acreditate și nici nu pot primi acreditare pe baza criteriilor în vigoare; în plus, ar trebui să
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o ființare, prin în-ființarea celor doi termeni ai aspectului său alethic. Toate elementele reducției aspectului formal, evidențiate mai sus, sunt anterioare în ordinea strictă a reducției dictaturii judicativului "survenirii" aspectului alethic. Așa încât, acesta din urmă presupune de la bun început alt-ceva, anterioritatea lui alt-ceva, iar în felul acesta capătă deschidere un act de survenire a trecutului (nu în el însuși, ci prin anterioritatea prezentuită) și de raportare a acesteia la prezentuire (nu în ea însăși, ci prin ceva anterior, aparținând trecutului, adus
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în ordinea strictă a reducției dictaturii judicativului "survenirii" aspectului alethic. Așa încât, acesta din urmă presupune de la bun început alt-ceva, anterioritatea lui alt-ceva, iar în felul acesta capătă deschidere un act de survenire a trecutului (nu în el însuși, ci prin anterioritatea prezentuită) și de raportare a acesteia la prezentuire (nu în ea însăși, ci prin ceva anterior, aparținând trecutului, adus în prezentul judecății). Ceva anterior și judecata se regăsesc în operația actualizării, despre care a fost vorba mai devreme; timpul, încă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și ea sensul deschiderii către Celălaltul său; sensul judicativ-constitutiv este aici acela al Celuilalt radical, adică al "meu" în propria-mi moarte, fiindcă survenirea viitorului nu poate constitui, în primă instanță, decât prin a priori-ul reflexivității, așadar al unei anteriorități reflexive a constituirii mele prin chemarea trecutului. E drept, timpul timporizează și direct ca survenire a viitorului, însă Celălaltul care capătă chip astfel nu este "autentic", ci însăilat din fel de fel de sensuri convenționale; el nu este, în esența
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
interpretare" (evaluare) care s-au impus intersubiectiv datorită acceptării lor de către "voința slabă" a celor mulți. Desigur, angajamentele ideii lui Nietzsche sunt mai largi decât cele care privesc ideologia, în acest context de continuare a reducției judicative. Totuși, lipsa de anterioritate absolută a unui act de evaluare (interpretare), chiar "necesitatea" unui act nou, sunt de recunoscut și în cazul ideologiei; iar acestea probează statutul acesteia de ipostază originară a dictaturii judicativului. Pornind de la cele câteva observații de întâmpinare a discursului despre
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu asterisc. Articolul trimite, așadar, la Dieu, Yahweh, Père, Fils, Jésus, Seigneur, Pasteur, Saint. Articolele DIEU și YAHWEH, ambele redactate de Jacques Guillet, sunt cele mai interesante pentru cercetarea noastră. Capitolul I de la art. DIEU, intitulat Dieu est premier, relevă anterioritatea absolută a lui Dumnezeu, exprimată în tradițiile Pentateuhului în două moduri complementare: tradiția iahvistă, care îl pune în scenă de la începutul lumii pe Yahweh, și tradițiile elohiste, care subliniază noutatea revelării numelui divin Yahweh făcută lui Moise, dar care îl
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în raport cu universul și care dăinuie pururi. 3.2.2.6.7. PrÄtótokos pásQs ktíseÄs (Col 1,15): „mai nainte născut decât toată zidirea” (SC); „mai întâi născut decât toată făptura” (Blaj, G-R, BS); „Întâi-Născut a toată zidirea” cu notă: „... indică anterioritatea nașterii Fiului în raport cu crearea lumii” (BVA); „cel Întâi născut din toată zidirea” (C); „primogenitus omnis creaturae” (Vg); „Premier-Né de toute créature” (BJ); „the first-born of all creation” (RSV). Notă din versiunea BVA este bine venită, întrucat traducerea este literala și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Taxila și care a lăsat numeroșilor elevi opera Atharwa-Samhitâ, întregită de Agmivesa. Acest curs, dialogat se termină printrun rezumat versificat. El atestă existența medicinei școlite și implicată în viața cetății și aceasta este mai important decât disputa priorității și a anteriorității față de medicina elenă, care prin numărul de școli, medici, concepție și faima lui Hippocrat a marcat și deschis o altă eră medicinei. Dăinuirea unor practici medicale indiene care controlează și formează funcționalitatea organelor, a vieții omului ar putea formula obiecții
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Iliada (V, 370 sqq., 427-428), devine fiica Dionei și a lui Zeus. Deși este plasată printre zeii celei de-a treia generații, Afrodita se sustrage adesea controlului suveranității fiului lui Cronosxe "Cronos", ca și autorității sale de tată, recuperând acea anterioritate titanică primordială În care o situa Hesiod. Zeități „tinere”, ceilalți zei din a treia generație prelungesc, În schimb, acțiunea ordonatoare a lui Zeus, de care sunt legați prin descendență genetică, și o extind În lumea omenească, sporind distanța ce desparte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
efecte s-au repercutat și asupra istoriografiei naționale. Ca paradigmă culturală instrumentalizată în program ideologic, protocronismul afirma întâietatea culturii române în fața celorlalte culturi mai vizibile ale Europei. În esență, protocronismul și-a propus în mod programatic să descopere anticipațiile și anterioritatea culturii românești, ceea ce a și reușit: Mihai Eminescu a așezat fundația sociologiei ca știință, contribuind decisiv și la dezvoltarea economiei politice; mai mult, Eminescu a intuit în opera sa literară teoria relativității a lui Einstein (Tomiță, 2007, p. 111); Ion
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]