743 matches
-
tata” (Cor de copii). De cele mai multe ori însă „zborurile în supralogică” (Valeriu Cristea) sunt executate în vederea unei omologări prin sine a atitudinii: „Monezile pe șina de tramvai/ Lângă femeile fără sutien/ Și-atâtea lacrimi de valet/ Pe morții slabi din anticameră./ Doamne, prietene/ De câte ori ți-am spus/ Că dincolo de trupul meu/E o holeră și o servitoare./ Prietene cerșind, un câine/ Să-ți muște zilnic mâna dreaptă./ Doamne, prietene cu pian din tată-n tată,/Du-te și cântă la parăzi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
frecvent utilizate monitorizări invazive hemodinamice, sunt imperios necesare: - igiena riguroasă a mâinilor, - aseptizarea mâinilor înaintea procedeelor invazive, - manevre și proceduri sterile, - respectarea tuturor măsurilor de asepsie și antisepsie. Acest tip de infecții nosocomiale (cu febră, frisoane, bacteriemie, hemoculturi pozitive) sunt anticamera endocarditelor, dacă nu sunt luate măsuri preventive și curative adecvate. - Infecțiile de cateter la adulți așa cum au fost definite de National Infections Surveillance System al CDC din SUA presupun: - Prezența unui cateter central a cărui terminație se află în inimă
Tratat de chirurgie vol. VII by BRÎNDUŞA ŢILEA, HORAŢIU SUCIU, IOAN ŢILEA () [Corola-publishinghouse/Science/92079_a_92574]
-
ducem așadar direct la Palatul Știrbey, fără să mai trecem pe la Teatrul Național (ceartă între Georges 4 și Brătieni din cauza invitației prost redactate). Cumnata mea mă plasează imediat în fruntea unui mic batalion de doamne înșirate ca un gard în anticamera prin care prinții urmează să intre. La ora unsprezece e anunțată sosirea lor. Mașina prințesei de România, în care se află prințul imperial, se oprește în fața peronului. Focuri bengale roz aprinse în curte. El intră. Vântul nopții mă face să
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
interlocutorul meu cu un fel de fervoare visătoare. După care adaugă: Și ar merge și mai bine dacă ar ști că îi privesc... Regimentul defilează, apoi dispare sub arcadele palatului. Ne reluăm vizita întreruptă. Alte săli, galerii, tablouri, scări, alte anticamere... Apoi, ceva asemănător cu o sală de banchete. La dreapta, pe o consolă, un bronz mic, o statuie a lui Frederic cel Mare. Aș vrea să fie al meu, îmi spune el, dar tatăl meu nu vrea să mi-l
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
înhățat eșarfa de tul de pe scaun și mi-am aruncat-o pe umeri. Am deschis ușa. El era acolo, și în același moment prințesa imperială intra pentru a ne conduce pe amândoi. Am ieșit împreună și am traversat mai întâi anticamera pardosită cu marmură de la parter. Dintr-o cameră mică, aflată în dreapta ușii de la intrare, se auzeau voci și se vedeau sclipind uniforme. Am intrat. Momentul era decisiv pentru mine, voi fi judecată și aveam mulți judecători. Iată, apare prințesa Salm
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
femeilor fatale, detectivul își găsește echilibrul în interminabile partide de șah solitare. Dialogurile șfichiuitoare, amestecul de „noroi sclipicios” și sete de îmbogățire sunt, în deceniile de după primul război mondial, formule de existență cotidiană. Viața nu era, pentru mulți americani, decât anticamera Hollywoodului: o combinație de vis și iluzie. Literatura hard-boiled își avea, în acest context, propriul rol: cel de furnizor de noi personaje. Pe latura imitării realității imediate, Black Mask, Dime Detective Magazine, Spicy Detective și celelalte reviste de mare tiraj
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ei la crimă pentru ca, în cele din urmă, să se transforme el însuși într-un asasin feroce. Universul romanului e populat cu o lungă listă de blonde gata să intre în sau să provoace bucluc. De la atrăgătoarea „blondă curățică” din anticamera lui Kingsley la recepționerele hotelului din San Bernardino („blondele astea micuțe sunt atât de asemănătoare, încât schimbarea hainelor sau a machiajului le face pe toate să arate la fel sau să fie toate diferite”), la Florence Almore („una din acele
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
postură subalternă în raport cu standardele umane și etice ale detectivului. Intrat în derivă, Marlowe dă frâu instinctelor sexuale, amintind mai mult de James Bond, personajul lui Ian Fleming, decât de vechea sa identitate. Patul devine un veritabil câmp de bătălie, o anticameră a descoperirii adevărului. Marlowe trebuie s-o descopere carnal pe Betty Mayfield înainte de a afla că e suspectată de moartea soțului ei. Descins ca dintr-o altă lume, socrul lui Betty, Henry Cumberland, pare un spectru al răzbunării, convins că
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
un capitol despre arta de a plăcea în arhitectură, insistă asupra artei de a grada care trebuia să domnească în ea pentru ca surpriza să fie constant întreținută: "Trebuie să trecem de la simplitate la bogăție. Vestibulul este mai puțin împodobit decât anticamerele, anticamerele mai puțin decât saloanele și cabinetele, etc. fiecare piesă trebuie să aibă un caracter particular. Analogia, raportul proporțiilor decid senzațiile noastre, o încăpere te face să o dorești pe cealaltă, această agitație ocupă și ține în suspens mintea, este
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
capitol despre arta de a plăcea în arhitectură, insistă asupra artei de a grada care trebuia să domnească în ea pentru ca surpriza să fie constant întreținută: "Trebuie să trecem de la simplitate la bogăție. Vestibulul este mai puțin împodobit decât anticamerele, anticamerele mai puțin decât saloanele și cabinetele, etc. fiecare piesă trebuie să aibă un caracter particular. Analogia, raportul proporțiilor decid senzațiile noastre, o încăpere te face să o dorești pe cealaltă, această agitație ocupă și ține în suspens mintea, este un
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
una la alta și mai aud și cum se închide cu putere ușa cuptorului în bucătărie. Tata trântește ușa camerei mele și o traversează târșâindu-și halatul; în camera de alături cineva strânge cenușa din sobă; Valli strigă răsunător în anticameră, de parcă ar striga pe o stradă din Paris, ca să afle dacă pălăria tatei a fost deja periată; o șușoteală, care vrea pesemne să mă cruțe de vorbitul cu glas tare, provoacă urletul unui răspuns. Cineva apasă pe clanța ușii de la
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
din cauza aceasta". Scara pare să se deschidă spre un alt spațiu. Astfel, el scrie într-o scrisoare: "De altfel, trebuie să plec, fiindcă rude cu vocea excesiv de stridentă tocmai și-au făcut apariția, apartamentul se cutremură din pricina lor, fug prin anticameră fără să fiu văzut sau auzit". A fugi înseamnă a coborî în mare grabă scara și Kafka ironizează acest sport, singurul pe care îl practică și al cărui inventator este și anume "a coborî scara cu o asemenea viteză încât
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
se înscrie, vădit, printre cele mai elocvente chemări de iubire din poezia noastră. Dubletul somn-moarte, motiv străvechi reluat de Blaga, comportă reactivări periodice. Eminescu îl abordase în Cugetările sărmanului Dionis: "Vino somn ori vino moarte. Pentru mine e tot una". Anticameră a morții, la Ana Blandiana Somnul din somn (1977), apanaj al nocturnului, e plutire spre neant, levitație, preludiu la stingerea într-un "septembrie, / într-o livadă". Terorizați, vecinii "visează că dorm în somnul din somn". Dar, cu toate stereotipurile tragice
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ordinele Gestapoului, NKVD-ului sau NKGB/MGB/KGB-ului are aici prea puțin... Însemn...țațe. În acest infern, vizitatorul nu se gîndește decît la victime, la miile de patrioți pentru care cl...direa a reprezentat, În cel mai bun caz, anticamera lag...rului de concentrare, dar cel mai frecvent anticamera morții. Pe zidurile culoarelor și În gheretele de gard... sînt afișate fotografii și documente ce le permit vizitatorilor s... atribuie ororii chipuri și cifre. 456 000 de persoane (adic... o treime
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
are aici prea puțin... Însemn...țațe. În acest infern, vizitatorul nu se gîndește decît la victime, la miile de patrioți pentru care cl...direa a reprezentat, În cel mai bun caz, anticamera lag...rului de concentrare, dar cel mai frecvent anticamera morții. Pe zidurile culoarelor și În gheretele de gard... sînt afișate fotografii și documente ce le permit vizitatorilor s... atribuie ororii chipuri și cifre. 456 000 de persoane (adic... o treime din populația adult... a Lituaniei) au fost arestate, Întemnițate
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
apropia de profunzimile eminescianismului. Dimensiunea sacrului nu intră în setul de valori postmoderniste. Or, trebuie remarcat că Svetlana Paleologu-Matta i-a citit pe Nietzsche, pe Heidegger, pe Borges, pe Eminescu cu antenele cele mai fine ale postmodernismului înalt, care e anticamera transmodernității. În momentul când s-a ciocnit de nivelul grosier și ideologic al postmodernismului, la Bienala de la Veneția din 1993, atunci a avut conștiința deplină a zidului care o desparte de o "spiritualitate" muribundă: "o concentrare explozivă de orori într-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
având încotro; profesionismul presupune concentrare, insensibilitate la distracții, încercă Trees să-l apere. − Da, "marile" probleme sunt mereu cele ale unei umanități în majoritate ignorate, nu ale intimilor care-l rabdă pe profesionist și care, din cauza asta, sfârșesc mereu în anticameră, marginalizați. De ce-ar fi recunoscute ca înalte valori numai lucrurile depărtate, în detrimentul celor proxime? Dacă numai depărtarea protejează valoarea, trebuie neapărat să ne retragem în ea, Trees; nu suport ca iubirea mea să fie degradată la rangul de garnitură
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
făgașul lesnicios al repetitivului, ele permit economia de energie interogativă, altminteri risipită în incertitudine. Cultivarea tabieturilor ține de luxul emancipării de urgența brută a nevoii: neprevăzutul e în bună parte forțat să aștepte a fi luat în seamă într-o anticameră de tranziție dintre existență și context, unde urgența lui se erodează ignorată. Domn realmente stăpânitor al domesticității omul devine abia atunci când își poate permite întârzieri notabile în audierea purtătorilor de vești proaste - atunci când simte că timpul îi aparține în sens
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
elementelor, omul nu poate trăi în contact epitelial cu frigiditatea lor cosmică, ci își amenajează o lume de suprafețe intermediare cu permeabilitate selectivă, înăuntrul căreia poftește exteriorul numai pe alese, trecându-l mai întâi protocolar, aspru-mângâietor, printr-o sumedenie de anticamere și șicane calorifere, până capătă fragilitatea abordabilă a convivialului. Doar când devine tremurător ca și el infinitului i se dă cuvântul - chiar dacă înfiorarea aparține de fapt unui miraj. Lui Ian, arhitectura îi revelase că glaciala nemărginire nu e deținătoarea focului
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să inspire groază și să obțină un efect paralizant maxim. − Ha, ha! Dacă poate fi evitată, atunci nu mai e necesitate. − Crezi? își apără Rudi poziția. Așa-zisa necesitate apare ca atare doar retrospectiv. Neluate în seamă, obligate să facă anticameră, o serie de crize ar trece, poate, de la sine; pur și simplu puterea lor de constrângere s-ar uza cu timpul. Ieșirea dintr-o epocă se propulsează tocmai prin isteria stârnită de sfârșitul ei imaginar. Profeția sfârșitului se împlinește numai
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
comunist român s-a impus În mod extrem prin intermediul fenomenului Pitești, fenomen ce se pretează psihanalizării 1, el fiind considerat chiar ca ținând parțial de specificul național. H.-R. Patapievici, de pildă, comentează astfel: „Abia când privim spațiul mioritic ca anticameră a fenomenului Pitești, gravitatea chestiunii specificului național este cu adevărat pusă”. Patapievici vede În fenomenul Pitești un experiment de „inginerie socială”, pe care Îl proiectează, extinzându-l În timp, la scară națională: Fenomenul Pitești nu a Încetat În 1952, el
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
brașovene. Însă, dincolo de durerea fizică, acela care ajungea pe coridoarele instituției respective era marcat de atmosfera „de abator”, după cum remarcă unul dintre muncitori: anchetatori și anchetați ce urlă, unii pentru a intimida și ceilalți de durere. De aici, din această anticameră a torturii, Începea Întâlnirea injustă dintre protestatari și sistemul criticat; dar, după cum conchidea unul dintre participanți: „N-a fost anchetă. A fost un fel de răzbunare a sistemului Împotriva noastră”6. Asupra celor arestați pentru curajul de a Înfrunta regimul
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
cât și celor care luptă concomitent pentru integrarea euro-atlantică, deoarece obiectivul general devine același. Pe acest fond poate fi consemnată evidența faptului că cei care preferă capitularea în fața atacurilor teroriste nu se deosebesc de capitularzii de ieri, care au făcut anticameră la Hitler pentru a-i oferi pe tavă pacea crematoriilor, a cimitirelor, a "noii ordini" naziste. Ce au făcut la rândul lor cei care au capitulat la Ialta în fața lui Stalin și a omnipotentei mitice a colosului de la Răsărit? Ce
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
și firesc, de la premisa că din acest punct de vedere nu a fost răsfățat de natură, am încetat să mai consider dizgrațioasă această anexă în momentul când am înțeles că ea reprezintă, nici mai mult, nici mai puțin decât o anticameră a creierului. Spărgător de nuci, de boabe de grâu, dar și de timpane atunci când e în vervă, armă albă în caz de pericol, ciocul este în primul rând un semn de inteligență prin ceea ce protejează, ca pe o comoară: o
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Iov feminin. Le consemnează pe toate cu sentimentul că ispășește o pedeapsă divină, „un fel de biciuire sufletească”. Uneori nu mai rezistă și atunci se roagă de Dumnezeu să nu-i ceară să fie sfântă. Ideile nu sunt lăsate în anticamera jurnalului, dar viața din preajma ideilor are prioritate în confesiune. Originalitatea lor se manifestă în substanța reflecției și în calitatea portretelor. V. trăiește pasional ideile, se îndrăgostește de un autor sau de o operă și un timp experiența lecturii îi acaparează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]