268 matches
-
sa spiritele, cum este cel al Galei, ai cărei ochi se transformă în arcadele clădirii din spatele ei. Alte imagini invită la lecturi multiple, cum ar fi bunăoară capul unui călugăr ce se transformă, surprinzător, într-un asin (o vădită șarjă anticlericală). Caii cabrați și scenele de luptă din Spania (1938) sunt modelate după Leonardo da Vinci. Combinația lor monocromatică cu fundalul maroniu, abia schițat, și călăreții ciudați, plasați ambiguu, într-un decor natural, în spatele Fecioarei cu Iisus, amintesc de lucrarea neterminată
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Debutează cu o povestire, În căutarea veșnicului adevăr (1909, în limba rusă), publicată în revista „Svetoci” din Sankt Petersburg. În scurt timp, devine cunoscut și apreciat în cercurile literare petersburgheze, consacrarea aducându-i-o nuvela Mon plaisir (1911), scriere manifest anticlericală. Anul 1913 se dovedește a fi unul fast pentru D.: el obține un succes răsunător cu romanul Novaia bursa [Noul seminar], în care continuă, cu accente de critică incisivă, rechizitoriul la adresa moralității dubioase a clerului rus. Cronici elogioase, între care
DONICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286827_a_288156]
-
ierarhia locală, măsură susținută și de Papă. În Franța a existat o încercare semnificativă de a adapta principiile tradiționaliste la noua situație numită mișcarea catolico-liberală care era condusă de Lacordaire, Lamennais, Montalembert și Gerbert. Cu toate că revoluția din 1830 cauzase mișcări anticlericale, chiar în acel an, Lamennais și susținătorii săi au publicat un ziar la Paris L'Avenir, în care apărau ideea uniunii dintre religie și libertate. Potrivit lui Lamennais, "oamenii tremură în fața liberalismului: fă-l catolic și societatea va renaște"61. Cu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
practicau o independență profesională; ea depindea de partidele politice sau era considerată o treaptă către lumea politică. Din acest motiv, reacția catolicilor față de acest tip de jurnalism a fost uneori una destul de dură, mai ales în țările cu o politică anticlericală, unde era sprijinită de ziarele liberale cu o mai mare răspândire. I.1.3. Instituții și acțiuni de unificare a presei catolice Analiza intervențiilor papale în domeniul mass-media, înființarea unui întreg aparat de comunicare în masă cu instituții centralizate la
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
littérature, d'histoire et de théologie, condusă de francezul Duchesne (1843-1922). I.2.3. Intervențiile Magisteriului în prima jumătate a secolului al XX-lea În timpul Papei Pius X (1903-1914) s-a accentuat problema modernismului 136 și au fost luate măsuri anticlericale, în Franța și Spania. Sfântul Părinte a apărat libertatea Bisericii în cadrul statului liberal 137 care uneori așa cum s-a întâmplat în Portugalia a interzis episcopilor să publice documentele pastorale 138. El a dispus înfruntarea și combaterea presei anticlericale 139, sfătuindu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
luate măsuri anticlericale, în Franța și Spania. Sfântul Părinte a apărat libertatea Bisericii în cadrul statului liberal 137 care uneori așa cum s-a întâmplat în Portugalia a interzis episcopilor să publice documentele pastorale 138. El a dispus înfruntarea și combaterea presei anticlericale 139, sfătuindu-i pe catolici să evite contradicțiile interne, să fie uniți și să se supună autorității episcopilor 140. Modernismul a avut la bază un concept de adevăr care accepta principiul de imanență; cu alte cuvinte, adevărul nu era un
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
practicau o independență profesională; ea depindea de partidele politice, sau era considerată o treaptă către lumea politică. Din acest motiv, reacția catolicilor față de acest tip de jurnalism a fost uneori una destul de dură, mai ales în țările cu o politică anticlericală, unde era sprijinită de ziarele liberale cu o mai mare răspândire (G. Chiaudano, El periodismo catolico. Criterios y normas, seconda edizione, Tipografia Pontificia San Bernardo, Siena, 1913, p. 58). 1024 "Instruccion pastoral y normas sobre critica, propaganda y publicidad de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
sprijinit înainte de unificare și Partidul Conservator. Bismark era supus unor presiuni ale unor industriași și proprietari din estul Germaniei, astfel, Bismark devenise promotorul protecționismului. Alte partide importante erau Partidul Progresului (1861)-liberali radicali, Partidul Social Democrat și Zentrum-promotorul unei politici anticlericale și de reforme sociale și promovarea libertății religioase, fiind împotriva politicii centralizatoare și hegemoniei Prusiei. Devenise însă ulterior unul confesional și reprezenta catolicii. 2/3 din locuitorii Germaniei erau protestanți, 1/3 erau catolici care erau reticenți când au simțit
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
că li se încălcau drepturile religioase. Bismark, de astfel, era iritat de deciziile Conciliului de la Roma din 1870, iar protestanții au găsit un pretext pentru a-i suspectă pe catolicii germani că nu erau onești, apărând premizele Kultur Kampf, politică anticlericală germană a aniilor 1870. Bismark îi acuză într-un articol anonim pe catolici că nu aveau loialitate față de Germania. Kultur Kampf avea o serie de legi: Conform unei legi din 1871, când exista un post vacant de episcop, parohii erau
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
când exista un post vacant de episcop, parohii erau aleși de comunitatea locală. Curând, Kultur Kampf începe un asalt împotriva bisericilor, mai ales împotriva Bisericii Catolice. În 1874 Zentrum avea 90 de deputați în Reichstag. După 1878, intensitatea acestei politici anticlericale se diminuează. După moartea Papei Pius IX, Leon al XIII era mai flexibil, dispus să facă compromisuri. Bismark înțelege că nu catolicii erau inamicii statului german, ci marxiștii. În 1878 au fost adoptate legi care scot din afară legii Partidul
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
nu catolicii erau inamicii statului german, ci marxiștii. În 1878 au fost adoptate legi care scot din afară legii Partidul Social Democrat. Catolicii s-au opus deciziei în Reichstag. Kultur Kampf a luat sfârșit în 1880, când Bismark abandonase politică anticlericală. În 1882 sunt reluate relațiile cu Sfântul Scaun. În 1887, legile severe împotriva bisericii au fost abrogate. Iezuiții însă nu mai puteau să revină în Germania. Papa ceruse partidului Zentrum pentru ca Bismark să voteze bugetele militare. Curând, Zentrum obținuse autonomie
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
El a numit acest text o soție, prin care desemna o operă satirica ale cărei personaje cam nebunatice șunt tratate în maniera unei farse în interiorul unei structuri narrative absolute neconvenționale. Această a fost de altfel prima sa opera cu caracter anticlerical. La începutul anilor 1900 Gîde a început să fie cunoscut și în calitatea sa de critic literar și de eseist și în 1908 s-a aflat printre oamenii de cultură care au fondat faimoasa revista literară La Nouvelle Revue Française
André Gide () [Corola-website/Science/300746_a_302075]
-
III-lea al Spaniei. Promotorii Iluminismului au fost adesea considerați răspunzători de Revoluția franceză. Cu siguranță, epoca Iluminismului poate fi văzută drept o linie majoră de demarcație pentru apariția lumii moderne. Curent ideologic și cultural: promovarea raționalismului, caracter laic, antireligios, anticlerical, combaterea fanatismului și a dogmelor, răspândirea culturii în popor, literatura preocupată de problemele sociale și morale; Teme și motive: «monarhul luminat», «contractul social», emanciparea poporului prin cultură; Genuri și specii: liric, epic (povestire, nuvelă, roman), dramatic (tragedie, comedie); Opere reprezentative
Iluminism () [Corola-website/Science/298728_a_300057]
-
prezentări sunt secvențiale și incomplete, așa cum o dovedește cunoașterea conjuncturii, a contextului în care s-a derulat Reforma, precum și a biografiei și operei marelui reformator. Martin Luther s-a născut la 10 noiembrie 1483, în localitatea Eisleben dintr-un părinte anticlerical sever, irascibil, ursuz- Hans, și o mamă timidă, modestă, dedată la rugăciune -Gretha . Tatăl fusese țăran în Mohra, apoi miner la Mansfeld și apoi mic industriaș la Eisleben. Lui Martin i-au urmat alți șase frați, iar copilăria i-a
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
-și contactele cu lumea literară, Zola se menține patru ani la departamentul de publicitate de la Hachette, unde ocupă în final o poziție echivalentă unui atașat de presă din vremurile noastre. La librăria Hachette, este marcat profund de ideologia pozitivistă și anticlericală și descoperă toate tehnicile producerii și comercializării cărților. Muncind din greu în timpul său liber, reușește să publice primele sale articole și prima carte, editată de Hetzel: "Povestiri pentru Ninon" ("Les Contes à Ninon") din 1864. La sfârșitul anului 1864, Zola
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
în mod spontan o pasiune pentru muzicalitatea limbajului. Mama sa era și o catolică evlavioasă, astfel încât simboluri ale devoțiunii precum crucifixele, lumânările sfințite, rozariile și scapularele au populat de timpuriu lumea scriitorului. Tatăl, în schimb, avea o atitudine anticatolică și anticlericală, la fel ca o bună parte din populația Irlandei, care considera Biserica Catolică a fi în stare să facă compromisuri dezavantajoase cu Anglia protestantă. James Joyce s-a născut la 2 februarie 1882, o zi care coincide cu sărbătoarea creștină
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Dacia. Aceasta teză este cunoscută și sub numele de latinism. s-a înscris în contextul iluminismului german ("Aufklärung"), susținut în plan politic de iozefinism. Diferența față de iluminismul francez este dată de faptul că Școala Ardeleană nu a constituit un curent anticlerical, mișcarea culturală transilvăneană pornind tocmai din sânul Bisericii Greco-Catolice. Școala Ardeleană a contribuit nu numai la emanciparea spirituală și politică a românilor transilvăneni, ci și la a celor de peste munți. Unul din documentele cele mai importante elaborate îl constituie petiția
Școala Ardeleană () [Corola-website/Science/298832_a_300161]
-
timp și energii pentru formarea acelor tineri care ofereau speranța de a-l ajuta. Este încurajat în acest sens de episcopul locului, de Papa, de persoane de bine și chiar de către ministrul de interne din acea vreme, Urbano Rattazzi, un anticlerical convins. Ia ființă așadar în 18 decembrie 1859, în mod oficial, Congregația Saleziană ca asociație privată. Primii salezieni sunt în număr de optsprezece împreună cu Don Bosco. Cu această ocazie constituie și primul Capitul Superior Salezian. Pentru a fi recunoscută de
Salezienii lui Don Bosco () [Corola-website/Science/298928_a_300257]
-
adaugă traduceri de opere legislative și literare. Autorul primei epopei în limba română, "poemationul eroi-comic" Țiganiada sau "Tabăra țiganilor", ediție definitivă de Jacques Byck, 1800-1812. Opera sa reprezentativă (poemul eroi-comic "Țiganiada") tratează un subiect alegoric cu tendințe satirice antifeudale și anticlericale. Un alt poem satiric Trei viteji, rămas neterminat, valorifică motive din "Don Quijote" de Cervantes. Autorul și-a declarat el însuși modelul, cel al literaturii neserioase, început încă din antichitate de Homer prin "Bătălia șoarecilor cu broaștele". În "Epistola închinătoare către
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
Arborele științei"”) sau Fernando Ossorio în „"Camino de perfección"” („"Drum de perfecțiune"”), două dintre romanele sale oarecum finisate. A sfârșit prin a se identifica cu doctrinele liberale și prin a detesta comunismul, fără să-și abandoneze în vreun moment ideile anticlericale, misoginia și concepțiile antropologice lombrosiene, un pic arhaice. În 1935 a fost admis în Real Academia de la Lengua, poate unicul onor oficial de care a avut parte. În timpul Războiului Civil a fost amenințat de către carliști și a emigrat la Paris
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
ianuarie 1881, Florența — d. 8 iulie 1956, Florența) a fost un jurnalist, eseist, critic literar, poet și romancier italian. s-a născut în anul 1881 la Florența, fiu al lui Luigi Papini, fost soldat garibaldian, meșteșugar cu convingeri republicane și anticlericale, motiv pentru care mama sa, Erminia Cardini, a trebuit să-și boteze fiul pe ascuns. A avut o copilărie și o tinerețe solitare, compensate de pasiunea pentru lectură. În 1899 devine institutor, predă câtva timp și exercită și profesiunea de
Giovanni Papini () [Corola-website/Science/306493_a_307822]
-
prin răspândirea culturii, a „luminilor” în mase. Iluminismul este o replică la adresa barocului, în încercarea de a înlătura dogmele religioase și de a propaga luminarea maselor pe baza experienței proprii. Curent ideologic și cultural, promova raționalismului, avand caracter laic, antireligios, anticlerical. Combătea fanatismul dogmelor și era pentru răspândirea culturii în popor și o literatură preocupată de problemele sociale și morale. S-a remarcat Jean Jacques Rousseau (n. 28 iunie 1712 - d. 2 iulie 1778), un filozof francez de origine geneveză, scriitor
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
armătură din sârmă de plumb, care au decorat timp de peste patru decenii ferestrele capelei Seminarului teologic romano-catolic din Timișoara. După decembrie 1989, istoricii de artă au fost încântați să afle că lucrările n-au căzut pradă intoleranței politicii ateiste și anticlericale a regimului comunist, ci s-au păstrat aproape intacte și într-o stare relativ bună. Senzaționala descoperire a generat un interes febril printre istoricii de artă profilați pe cercetarea Jugendstilului. Astfel s-a aflat că salvarea celor opt vitralii se
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
cedată Italiei și Garibaldi a redevenit un simplu cetățean, retrăgându-se din nou la Caprera. Garibaldi și-a reluat rapid cruciada pentru cucerirea Romei. El a înființat asociații pentru a strânge fonduri și a ținut discursuri cu un pronunțat caracter anticlerical. Conspiratorii romani l-au solicitat și la 22 martie 1867, el și-a reluat titlul de general care îi fusese conferit de către Republica Romană. La început, opinia publică l-a susținut, împotriva guvernului. Ca și în trecut, el a încercat
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
moderne, între care liberalismul și laicizarea. El era un feroce, trăsătură comună liberalilor italieni: „Dacă s-ar naște o societate demonică care să lupte contra despoților și preoților, eu m-aș înregimenta în rândurile ei”. Lupta sa contra papei era anticlericală dar nu și anticreștină. relatează discursul său ținut în fața populației napolitane: „sunt creștin și mă adresez creștinilor - sunt un adevărat creștin, și vorbesc adevăraților creștin. Iubesc și venerez religia lui Hristos, căci Hristos a venit în lume să mântuiască omenirea
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]