489 matches
-
tranziției sau chiar de atitudine „neocomunistă”. Elitismul moral, combinat cu lipsa cunoștințelor necesare pentru angajarea într-o construcție socială complexă, a generat o stare de frustrare agresivă, exprimată sub forma unui program ideologic compus din cele mai eterogene teme extremiste: anticomunism obsesiv, sfârșit prin ridicola vânătoare de securiști, blamarea elitistă a masei, considerată a fi înapoiată, suport necritic pentru partidele istorice, opțiunea pentru monarhie, în ciuda lipsei de popularitate a acesteia, poziții antiromânești, susținerea unor extremisme naționaliste maghiare - și totul pe fondul
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
tehnocrația promova principiul consensului, invitând desfășurarea dialogului politic pe terenul analizei predominant cognitiv-tehnice a strategiei tranziției, partidele istorice împingeau procesul politic în câmpul definit, pe de o parte, de revendicarea unei legitimități a tradiției istorice combinate cu cea a unui anticomunism dincolo de orice suspiciune, iar pe de altă parte, de acuzația în bloc a tehnocrației ca având o orientare politică „criptocomunistă”. Nu este de mirare că tehnocrația, care forma în primele zile de după Revoluție aproape în exclusivitate noua clasă politică, a
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
fel ca politicienii proveniți din tehnocrație și încadrați în celelalte partide, ele subscriau principiilor strategice ale tranziție, dar cu o anumită particularitate: radicalismul politic. În centrul orientării lor ideologice au stat mai multe opțiuni: restaurarea, schimbarea prin distrugere, mitologia reformelor, anticomunismul, sancționarea persoanelor implicate în fostul regim. Restaurarea: revenirea la structurile social-economice și politice de dinaintea instaurării comunismului, fără o viziune clară a procesului de schimbare atât a României, cât și a lumii în ansamblul său, reprezenta elementul central al programului politic
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
experiență în managementul politic al unei societăți moderne complexe și gradul scăzut de popularitate. Radicalismul a reprezentat singurul instrument pe care partidele istorice îl aveau în competiția cu tehnocrația, ce nu era înclinată spre schimbări cu orice preț, chiar distructive. Anticomunismul programatic, la care ulterior s-a adăugat lupta împotriva foștilor (actualilor?) „securiști”, nu reprezenta o reacție la estimarea corectă a pericolului real al revenirii comunismului, ci, în primul rând, arma principală a partidelor istorice, utilizată în lupta politică împotriva tehnocrației
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
dacă nu a fost foarte clar la început, s-a limpezit pe parcursul acelor zile în care locuitorii orașului au rezistat singuri în fața dictaturii și forțelor de represiune; iar acest sens a fost acela de anticeaușism, dar care în subsidiar era anticomunism radical. În timpul zilelor insurecționale, timișorenii au conștientizat faptul că trebuie să fie mai bine organizați decât la Brașov în 1987, astfel încât să nu fie reprimați vertiginos. Ei și-au asumat inclusiv rolul unui posibil țap ispășitor, în cazul în care
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
repede marginalizat și pus în umbră. În clădirea Comitetului Central, diferite grupuri propun soluții pentru succesiunea lui Ceaușescu, improvizându-se mai multe guverne susținute de apparatciki (Constantin Dăscălescu, Ilie Verdeț) sau de revoluționari; mulțimea începe să-și radicalizeze atitudinea, clamând anticomunismul și renunțând la anticeaușism, ceea ce-i îngrijorează pe complotiști - drept urmare, grupul Iliescu se infiltrează ca reprezentant al noii Puteri, anunțând hotărârea din balconul Comitetului Central (grupul Iliescu nu este nici aplaudat, nici respins, dar, lucru esențial, este filmat, iar discursul
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
gloanțelor - în schimb Piața Palatului, unde se aflau nu doar anticeaușiști, ci mai ales radicali anticomuniști, este măturată mai întâi de gloanțe ricoșate, apoi de un tir concentrat, întrucât se dăduse ordin să se tragă asupra maselor incontrolabile, care clamau anticomunismul. S-a mizat și pe faptul de a se trage cu arma la întâmplare, unii împotriva altora. Complotul are în plan, apoi, răspândirea zvonului cu intrarea în acțiune a „teroriștilor”. Așa-numita „bătălie de la Televiziune” este dată pornind de la presupusa
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
au constituit o strategie a noii Puteri de a teroriza și controla populația. Prin urmare, Dumitru Mazilu susține că revolta și revoluția au fost secondate și preluate din mers de o conjurație internă a cărei miză era anticeaușismul, și nu anticomunismul. De precizat: cât timp a făcut parte din echipa Iliescu, chiar dacă l-a criticat dur pe noul lider al României, viitorul autor al Revoluției furate nu a dat niciodată de înțeles că evenimentele din decembrie 1989 au alcătuit un cocteil
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
parte, Armata și Securitatea au reprimat demonstrațiile anticomuniste din decembrie 1989, iar pe de altă parte, Ceaușescu a fost boicotat și în cele din urmă trădat de conducerea militară și de poliția secretă. Revolta maselor (spontană și stihinică, sinceră în anticomunismul ei) a fost succedată de mișcarea unui grup de putere alcătuit din membri care „nu erau nici democrați civici anticomuniști, nici liberali pro-occidentali, ci exponenți ai eșalonului secund al birocrației de partid”, care „au făcut tot ce le-a stat
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
au fost membri USLA sau ofițeri din Direcția a V-a a Securității). Alți autori (John Simpson, 1990) combină termeni precum „nebunie revoluționară” și „paranoia” pentru a explica psihoza - inculcată, consideră alte voci, pentru a deturna atenția opiniei publice de la anticomunismul radical vădit de protestatarii din stradă, acest anticomunism neconvenind echipei conduse de Ion Iliescu. Vladimir Tismăneanu (în Revoluția română văzută de ziariști americani și englezi, 1991) afirmă, la rândul său, că scopul FSN a fost atenuarea reacțiilor anticomuniste ale populației
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a V-a a Securității). Alți autori (John Simpson, 1990) combină termeni precum „nebunie revoluționară” și „paranoia” pentru a explica psihoza - inculcată, consideră alte voci, pentru a deturna atenția opiniei publice de la anticomunismul radical vădit de protestatarii din stradă, acest anticomunism neconvenind echipei conduse de Ion Iliescu. Vladimir Tismăneanu (în Revoluția română văzută de ziariști americani și englezi, 1991) afirmă, la rândul său, că scopul FSN a fost atenuarea reacțiilor anticomuniste ale populației. Amplificând panica produsă de „teroriști”, echipa Iliescu a
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
În al doilea rînd, problemele americanilor în Vietnam erau provocate de abordarea îngrădirii pornind de la status quo. O politică a stabilității care identifică instabilitatea cu comunismul este în cele din urmă silită, prin însăși logica acestei interpretări, să îngrădească în numele anticomunismului orice manifestare a insatisfacției populare și orice reformism. Astfel, susținerea dictaturii a devenit ultima soluție posibilă pentru o politică ce dorea libertatea, dar se baza pe stabilitate. Și în al treilea rînd, administrația americană acționa uneori ca și cum n-ar fi
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
În viziunea sa, aceste două orientări ale politicii externe americane tradiționale erau la fel de nepotrivite pentru a face față provocării sovietice: "În fiecare deceniu, alternativa la politica concilierii sentimentale a fost văzută în termeni de beligeranță liturgică, ca și cum trîmbițarea înverșunată a anticomunismului ar fi suficientă pentru a face zidurile să se prăbușească... Abordarea liberală a tratat politica externă ca pe o subdiviziune a psihiatriei; cea conservatoare a considerat-o drept o problemă de teologie." (Kissinger 1979: 123; 1982: 239) Din moment ce nu ideologia
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și comuniști ar fi părut logică, dar, de fapt, nu ar fi fost la fel de cinstită pe cât ar fi părut. Acest lucru s-ar fi întâmplat din cauză că unul dintre elementele constituente ale Partidului Socialist, SFIO avea în spate o istorie a anticomunismului și era deja puternic implementată la nivel local. În plus, în timpul celei de-a Patra Republici a format alianțe cu partidele centriste, iar multe dintre partidele de la nivel local s-au opus alianței cu comuniștii. Dar, cu câteva excepții (ca
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
perpetuării lui la anumite cote de onorabilitate intelectuală. Ne lipsește un studiu serios al fenomenului, dar avem deja mai multe fragmente ale tabloului de ansamblu, iar o perspectivă mai echilibrată, eliberată de (lup-)moralismul primar și atât de profitabil al anticomunismului postcomunist, începe să răzbată în cele mai bune asemenea cercetări. Sintezele și analizele veritabile, se poate spera, nu vor mai întârzia mult. Dacă ne concentrăm exclusiv asupra studiilor lingvistico-literare din România anilor șaizeci, o privire grăbită identifică deja niște elemente
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
să-mi creez în taină un sistem alternativ față de lumea comunistă care ne domina. Țin minte că am găsit niște antologii de filozofie, și îmi spuneam: ia să vedem selectiv care dintre acești filozofi ar fi cel mai potrivit pentru anticomunism. Este oare Toma d'Aquino, Spinoza, sau poate e Nietzsche? Ia să-ncerc eu să judec, spuneam eu pe la 12-13 ani, cine m-ar ajuta pe mine cel mai mult în a combate sistemul ăsta, care evident este foarte rău
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
2. Parabola aparatului de stat / 269 V.3.3. Iubirea și ura / 281 Concluzii / 285 Bibliografie / 301 Prefață Dispoziția pentru studiul exhaustiv al operei Monicăi Lovinescu, neutru față de natura generică, interesul istoric pentru conținutul arhivelor și problema comunismului și a anticomunismului manifestat în prima linie a opoziției în diaspora indiferent de voga unui atare subiect de interes public, fie subversiv, înainte de 1989, dar nu mai puțin public, fie restitutiv în anii postdecembriști ai ieșirii din clandestinitate a receptării, pe toate canalele
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
discursului cultural. Intertextualitatea camuflează legătura dintre emisiuni și jurnal, dintre jurnal și memorii, dintre ficțiunea romanului și realitate, toate fiind influențate de evenimente politice". Primul capitol expune nu climatul literar, ci socio-politic-literar din perioada comunismului și momentele cheie ale manifestării anticomunismului literar din țară și în exil. Datele oficiale ale "Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste di România" sunt puse, astfel, la contribuție. Istoria tragic solidară și implacabilă în repetitivitate a celor care, precum mama Monicăi Lovinescu, sfârșesc inuman în infernul
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
justă perspectivă, separată de Virgil Ierunca în evaluarea operei toate prezintă nuclee de interes și de pertinentă analiză critică. Lăcrămioara PETRESCU Argument În lucrarea de față, ne-am propus să evidențiem modul în care Monica Lovinescu a devenit model pentru anticomunismul literar. Un prim argument în alegerea unui studiu de tip monografic îl constituie dorința de a stârni interesul publicului și al criticii literare contemporane. Cronicile și studiile care au însoțit apariția volumelor tratează doar anumite aspecte ale operei Monicăi Lovinescu
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
despre "profilul" Monicăi Lovinescu realizat de comuniști, îi aparține Iuliei Vladimirov. Studiul ei pleacă de la observarea notelor explicative ale informatorilor, fiind interesată și de replicile auditoriului clandestin sau al forurilor internaționale: "Conform organelor în drept, Monica Lovinescu își făcuse din anticomunism "o misiune de viață", iar faptul devine din ce în ce mai greu de tolerat, cu atât mai mult cu cât influența emisiunilor realizate la Europa Liberă se extindea considerabil în România comunistă"58. Ascultătorii clandestini, fideli emisiunilor, sunt interesați de mesajele cu profil
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
din țară diferă programatic de situația intelectualului din afara ei: scriitorul obligat să respecte normele comuniste, se dedublează, astfel încât să răspundă și partidului și operei valoroase; scriitorul forțat să supraviețuiască ca român în exil, se europenizează, fără a renunța la protestul anticomunism. Obligația majoră a exilaților, nu constă în reconstruirea identității naționale în țara gazdă, rezultând o pseudo-națiune, ci în păstrarea ei în limitele occidentale. Monica Lovinescu recomandă scriitorilor din exil să se abțină de la polemici inutile și să-și canalizeze energiile
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Monica Lovinescu, V. Ierunca, Goma, Eugen Ionescu. Scandalul nu este o reacție la prietenia lor față de Caraion, ci mai degrabă la scandalul iscat în Franța după molestarea lui Bernard Poulet (trimisul "Europei Libere" în România) de către Securitate. Dacă unele mișcări anticomunism au succes, este pentru că scriitorii din exil sunt solidari. Practică aplicată cu succes în România, dezbinarea se cere și în exil. Printre scriitori, se mărește anxietatea față de orice jurnal, față de colegi și parteneri, deoarece toți au de suferit, toți trec
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
contribuția Monicăi Lovinescu"211. În contextul marcat de comunism, Monica Lovinescu menține o direcție consecventă în promovarea culturii autentice. Ea militează pentru înlocuirea modei social-realismului, pentru rezistență și libertate. Este receptivă la noile teme și curente. Spiritul ei critic susține anticomunismul literar din exil. Se opune temelor trasate de orizontul comunist, de aceea proletcultismul (caracterizat prin confuzie în valori și criterii) îi este adversar. Deși exilul se încheie după revoluția din 1989, Monica Lovinescu continuă activitatea până în 2006: emisiuni la Europa
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
lor. Artistul este dator să sprijine activitatea societății din care face parte prin plăsmuirea unor ipoteze realizabile, care să imite activitatea și gândirea omenească, astfel încât să sugereze modalități de realizare ale amândurora"225. Monica Lovinescu este purtătorul de cuvânt al anticomunismului literar. Când literatura din țară se face vinovată de prea mult etic și compromis, autoarea evidențiază textele care depind de strategiile de supraviețuire. Conform ideii lui Savin Bratu, "Cronica literară rămâne, pentru mulți, principala manifestare a criticului, expresie a funcției
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
închisori pentru a funcționa"249. Totalitarismul își pune amprenta peste toate manifestările unei societăți, peste toate clasele sociale. De aceea trebuie urmărite atitudinile intelectualilor față de regim și atitudinile regimului față de intelectuali. Cronicile au avut timp îndelungat un rol important pentru anticomunismul emigrației reacționare, însă valoarea de centru literar depășește granițele exilului. Nicolae Manolescu vorbește despre complementaritatea dintre cronicile Monicăi Lovinescu și cele publicate în țară: "Unde scurte [...] s-au aflat necontenit într-un raport de complementaritate cu acelea ale criticilor din
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]