977 matches
-
relație cu diferitele aspecte ale gândirii sale. Vom întreprinde, așadar, o analiză dinamică, diacronică și sincronică în același timp, a capitolelor respective, în scopul de a înțelege atât sensul structurii mitico‑literare, cât și funcția teologică, chiar ideologică, a figurii Anticristului. Irineu redactează Aduersus haereses - tratat adresat unui confrate din Asia Mică - sub domnia lui Commodus (180‑192) și sub pontificatul lui Eleuterius (175‑189), într‑o perioadă cuprinsă între anii 180 și 189. Antonio Orbe propune, cu aproximație, anul 185
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dumnezeu‑Creatorul și Dumnezeu‑Tatăl pornind de la trei evenimente din viața lui Isus: vindecarea orbului din naștere (In. 5,14; V, 15-16), răstignirea (16,3‑20), ispitirea lui Cristos în pustie (21-24). Cea de‑a treia secțiune (25-36) vorbește despre Anticrist (25-30) și despre millenium (31-36). Pentru o analiză mai ușoară propunem schema următoare a fragmentului V, 25-30: Anticristul tiran eshatologic 25,1‑2 Diavolul vrea să fie adorat ca dumnezeu prin figura Anticristului; acesta va apărea ca un tiran, recapitulând
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de‑a treia secțiune (25-36) vorbește despre Anticrist (25-30) și despre millenium (31-36). Pentru o analiză mai ușoară propunem schema următoare a fragmentului V, 25-30: Anticristul tiran eshatologic 25,1‑2 Diavolul vrea să fie adorat ca dumnezeu prin figura Anticristului; acesta va apărea ca un tiran, recapitulând apostazia diavolului; 2Tes. 2,3‑4; instalarea în templul Dumnezeului adevărat (Mt. 24,15‑17); 25,3‑5 Daniel 7 și 8; cele zece coarne; cele patru fiare; 2Tes. 2,8‑12; 26
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
recapitulând apostazia diavolului; 2Tes. 2,3‑4; instalarea în templul Dumnezeului adevărat (Mt. 24,15‑17); 25,3‑5 Daniel 7 și 8; cele zece coarne; cele patru fiare; 2Tes. 2,8‑12; 26,1 Împărțirea imperiului, semn al venirii Anticristului; Apoc. 17,12‑14; Mt. 12,25; Dan. 2. Excurs teologic despre necesitatea Judecății de Apoi 26,2-28,2 Împotriva blasfemiatorilor; diavolul lucrează fățiș după prima venire a Domnului; apostații vor avea soarta Satanei; ei neagă Judecata întrucât se simt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
le satisface credința perversă, Dumnezeu le va trimite o „putere de rătăcire”, operatio erroris (2Tes. 2,11); ei vor avea parte de o antimântuire, prin minciună. Anticristul magician și pseudotaumaturg; alte precizări biografice 28,2-30. Această operatio erroris va fi Anticristul; Apoc. 13,2‑14; cele două fiare; virtuțile magice ale Anticristului; falsele minuni; cifrul 666 și tradiția „săptămânii milenare”; excurs teologic: chinurile (28℘Ρ4Η) și persecuțiile fac parte din planul divin; ele ajută la maturizarea credinței; cifra Anticristului este 666
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
rătăcire”, operatio erroris (2Tes. 2,11); ei vor avea parte de o antimântuire, prin minciună. Anticristul magician și pseudotaumaturg; alte precizări biografice 28,2-30. Această operatio erroris va fi Anticristul; Apoc. 13,2‑14; cele două fiare; virtuțile magice ale Anticristului; falsele minuni; cifrul 666 și tradiția „săptămânii milenare”; excurs teologic: chinurile (28℘Ρ4Η) și persecuțiile fac parte din planul divin; ele ajută la maturizarea credinței; cifra Anticristului este 666, de trei ori 6, întrucât personajul recapitulează toate apostaziile, de la căderea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va fi Anticristul; Apoc. 13,2‑14; cele două fiare; virtuțile magice ale Anticristului; falsele minuni; cifrul 666 și tradiția „săptămânii milenare”; excurs teologic: chinurile (28℘Ρ4Η) și persecuțiile fac parte din planul divin; ele ajută la maturizarea credinței; cifra Anticristului este 666, de trei ori 6, întrucât personajul recapitulează toate apostaziile, de la căderea îngerilor până la el: 600, anii lui Noe; 60 + 6, dimensiunile statuii lui Nabucodonosor. 30,1-4 Trei nume a căror valoare numerică este 666: LATEINOS, EUANTHAS, TEITAN; deși
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
1-4 Trei nume a căror valoare numerică este 666: LATEINOS, EUANTHAS, TEITAN; deși Irineu se arată mai curând favorabil celei din urmă variante, el respinge orice identificare prematură; venirea lui Isus și inaugurarea regatului sfinților; a șaptea zi milenară. Figura Anticristului și structura mitului Mitul Anticristului se află inserat în discursul despre ultima tempora, fiind folosit pentru a demonstra esența mincinoasă a diavolului. Acesta punctează istoria omenirii prin trei intervenții decisive: în rai - îl ispitește pe Adam prin intermediul Evei (21,1
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
valoare numerică este 666: LATEINOS, EUANTHAS, TEITAN; deși Irineu se arată mai curând favorabil celei din urmă variante, el respinge orice identificare prematură; venirea lui Isus și inaugurarea regatului sfinților; a șaptea zi milenară. Figura Anticristului și structura mitului Mitul Anticristului se află inserat în discursul despre ultima tempora, fiind folosit pentru a demonstra esența mincinoasă a diavolului. Acesta punctează istoria omenirii prin trei intervenții decisive: în rai - îl ispitește pe Adam prin intermediul Evei (21,1); în pustie - îl ispitește pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Răul se strecoară totuși furiș în trama divină și, dacă nu o poate destrăma complet, poate cel puțin să‑i încurce ițele. El își atribuie titlul de „stăpân al lumii” în fiecare dintre cele trei momente menționate. La rândul său, Anticristul, „purtând în sine toată puterea diavolului (omnem suscipiens diaboli uirtutem), va veni nu ca un rege drept (legitimus), nici ca unul supus lui Dumnezeu și ascultător față de legea sa, ci ca un necredincios (impius et iniustus) și fără de lege (sine
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
apostata), un nedrept (iniquus) și un ucigaș (homicida), ca un tâlhar (latro), recapitulând în sine apostazia diavolului” (V 25, 1). Termenul „Anticrist”, după cum am văzut, are două sensuri principale: adversar al lui Cristos și uzurpator al titlului și funcției mesianice. Anticristul își începe activitatea printr‑o serie de înșelăciuni, dar este curând obligat să recurgă la violență. Prin intermediul său, diavolul dorește să se facă adorat și slăvit ca Dumnezeu și împărat absolut. Într‑o primă fază, Irineu își caracterizează personajul ca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
26; Ioan Hrisostom, Adu. Jud., PG 48, col. 907; In Matth., PG 48, col. 32.220.224; In Jo. PG 59, col. 140 etc. Să ne întoarcem însă la Irineu. Așa cum Isus recapitulează momentele esențiale ale istoriei mântuirii, tot astfel Anticristul recapitulează „întreaga apostazie a diavolului”. Ideea de recapitulatio (<∀6γν∀8∀∴ΤΦ4Η), după cum bine se știe, constituie firul roșu al concepției sale teologice. Irineu reia această temă a lui Pavel (Ef. 1,9‑10), dar îi conferă o amploare și o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
orice mijloace împlinirea iconomiei mântuirii. „În păcatul lui Adam”, notează Antonio Orbe, „apostazia diabolică care l‑a generat rămâne ascunsă în sine. Ea se manifestă însă, în mod vizibil, prin neascultarea lui Adam. La fel stau lucrurile și în cazul Anticristului. Deși latura sa interioară - adică apostazia diabolică - este invizibilă, ea se va revela în activitatea exterioară desfășurată până acolo încât va ajunge să fie slăvit de oameni. Puțin îi pasă de oameni ca oameni. Aceștia nu‑l interesează decât ca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
decât ca adoratori ai lui Cristos și ai Dumnezeului Creator. Îndepărtându‑i de la adevăratul cult al unsului Domnului, el obține ceea ce caută: să‑i rupă pe oameni de Creatorul lor. Ceea ce se întâmplă cu ereticii”. Pentru diavol, ca și pentru Anticrist, ființa umană nu are nici o valoare în sine, nu reprezintă decât un instrument de care cel răzvrătit se slujește pentru a „lovi” mai bine în Dumnezeu. Anticristul recapitulează istoria răului, fiind în același timp un personaj caracterizat prin unicitate. El
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de Creatorul lor. Ceea ce se întâmplă cu ereticii”. Pentru diavol, ca și pentru Anticrist, ființa umană nu are nici o valoare în sine, nu reprezintă decât un instrument de care cel răzvrătit se slujește pentru a „lovi” mai bine în Dumnezeu. Anticristul recapitulează istoria răului, fiind în același timp un personaj caracterizat prin unicitate. El detronează toți idolii tradiționali „spre a‑i convinge pe ceilalți că el este Dumnezeu” (25, 1). Până la cea de‑a două venire a lui Isus, acțiunea diavolului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din viziunea lui Daniel (AH, V, 33, 4); uarius este de asemenea folosit ca epitet al șarpelui ispititor (AH, III, 9, 1). „Diavolului, șarpele străvechi”, notează Antonio Orbe, „îi plac nu numai lucrurile variate, dar și cele complicate (tortuoso). Înainte de Anticrist el se manifestă printre păgâni prin multe lucruri abominabile. Odată cu Anticristul își va schimba tactica. De la variat va trece în chip complicat la un singur idol, pentru ca, prin intermediul acestuia, să fie adorat în templul de la Ierusalim atât de iudei, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
asemenea folosit ca epitet al șarpelui ispititor (AH, III, 9, 1). „Diavolului, șarpele străvechi”, notează Antonio Orbe, „îi plac nu numai lucrurile variate, dar și cele complicate (tortuoso). Înainte de Anticrist el se manifestă printre păgâni prin multe lucruri abominabile. Odată cu Anticristul își va schimba tactica. De la variat va trece în chip complicat la un singur idol, pentru ca, prin intermediul acestuia, să fie adorat în templul de la Ierusalim atât de iudei, cât și de păgâni. Va schimba, așadar, greșeala uarius cu un idol
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
știindu‑se condamnat definitiv, fără drept de apel. Drept urmare, nu are nimic de pierdut și, așa cum spune Irineu, atacă fățiș, la lumina zilei, din pură sete de răzbunare. Potrivit metodei sale, Irineu continuă să etaleze fișele unui veritabil „dosar” despre Anticrist, constituit pe baza Scripturii. Prezentarea acestor fișe, într‑un oarecare crescendo, este etapizată și vizează două obiective: unul dogmatic - diavolul minte de la un capăt la celălalt al istoriei, episodul Anticristului nefiind decât o dovadă suplimentară în acest sens; celălalt, referitor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sale, Irineu continuă să etaleze fișele unui veritabil „dosar” despre Anticrist, constituit pe baza Scripturii. Prezentarea acestor fișe, într‑un oarecare crescendo, este etapizată și vizează două obiective: unul dogmatic - diavolul minte de la un capăt la celălalt al istoriei, episodul Anticristului nefiind decât o dovadă suplimentară în acest sens; celălalt, referitor la canonul Scripturii - Apocalipsa trebuie admisă cu drepturi depline în canonul creștin și mai ales trebuie înțeleasă literal. Analiza noastră va urmări, de asemenea, simultan, două direcții: mitul propriu‑zis
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
decât o dovadă suplimentară în acest sens; celălalt, referitor la canonul Scripturii - Apocalipsa trebuie admisă cu drepturi depline în canonul creștin și mai ales trebuie înțeleasă literal. Analiza noastră va urmări, de asemenea, simultan, două direcții: mitul propriu‑zis al Anticristului și metoda exegetică a lui Irineu. A. Anticristul tiran de la sfârșitul istoriei Fragmentul cu care se deschide dosarul Anticristului face parte din 2Tes. (2,3‑4) și se referă la trufia nemăsurată a personajului: qui aduersatur et extollit se super
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
referitor la canonul Scripturii - Apocalipsa trebuie admisă cu drepturi depline în canonul creștin și mai ales trebuie înțeleasă literal. Analiza noastră va urmări, de asemenea, simultan, două direcții: mitul propriu‑zis al Anticristului și metoda exegetică a lui Irineu. A. Anticristul tiran de la sfârșitul istoriei Fragmentul cu care se deschide dosarul Anticristului face parte din 2Tes. (2,3‑4) și se referă la trufia nemăsurată a personajului: qui aduersatur et extollit se super omne quod dicitur Deus aut colitur, ita ut
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
canonul creștin și mai ales trebuie înțeleasă literal. Analiza noastră va urmări, de asemenea, simultan, două direcții: mitul propriu‑zis al Anticristului și metoda exegetică a lui Irineu. A. Anticristul tiran de la sfârșitul istoriei Fragmentul cu care se deschide dosarul Anticristului face parte din 2Tes. (2,3‑4) și se referă la trufia nemăsurată a personajului: qui aduersatur et extollit se super omne quod dicitur Deus aut colitur, ita ut in templo Dei sedat, ostendens semetipsum tamquam sit Deus. Două considerații
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
hi enim sunt qui dicuntur quidem ab hominibus, non sunt autem dii. Procedând astfel el reușește să „salveze onoarea” Creatorului, acesta rămânând, încă o dată, neatins de uneltirile diavolului. Al doilea pas în acest proces de autodivinizare este constituit de instalarea Anticristului în templul de la Ierusalim. Irineu a consacrat numeroase pagini din cartea a IV‑a rolului pe care l‑a avut templul în economia mântuirii. Asemenea lui Iustin, el susține că poporul iudeu a fost întotdeauna supus tentației idolatriei și că
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a pune frâu acestei tentații, Dumnezeu i‑a transmis tablele Legii (precum și instrucțiunile legate de ridicarea templului). Așadar, Legea și templul au slujit revelației creștine. Irineu definește poziția centrală a templului pământesc în Vechiul Testament, poziție care va fi acaparată de Anticrist, ϑ∈ ∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ™ < ƒΔ0:φΦγΤ<. „În acest templu va ședea potrivnicul, încercând să se înfățișeze pe sine drept Cristos.” În consecință, cea dintâi calitate mesianică uzurpată este regalitatea. Totodată, reconstrucția templului de către Anticrist va readuce istoria la vremea lui Isus
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Vechiul Testament, poziție care va fi acaparată de Anticrist, ϑ∈ ∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ™ < ƒΔ0:φΦγΤ<. „În acest templu va ședea potrivnicul, încercând să se înfățișeze pe sine drept Cristos.” În consecință, cea dintâi calitate mesianică uzurpată este regalitatea. Totodată, reconstrucția templului de către Anticrist va readuce istoria la vremea lui Isus, adică, la punctul zero. Să ne reamintim că Irineu urmărește simultan două scopuri: demonstrarea unității și organicității Scripturii și respingerea teoriilor spiritualiste. În atingerea primului scop, el dă dovadă de o erudiție biblică
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]