916 matches
-
Frontul Islamic de Salvare FLN Frontul de Eliberare Națională Algeria FLNC Frontul Corsican de Eliberare Națională FM Frații Musulmani Egipt GAD Gruparea de Acțiune Directă Franța GI Gama'a al Islamiyya GPS Sistemul de Poziționare Globală GRAPO Grup de Rezistență Antifascistă Spania IAEA Agentia Internațională pentru Energia Atomică IPCT Inspectoratul pentru Prevenirea și Combaterea Terorismului IRA Armata Republicană Irlandeză IRA AP Armata Republicană Irlandeză -Aripa Provizorie JI Jihadul Islamic JIP Jihadul Islamic Palestinian KADEC Congresul pentru Libertate și Democrație al Kurdistanului
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
democrați (care nu mai au absolut nimic creștin în ei, întrucât au aruncat cu cinism masca) este exercițiul puterii: regimul fascist a fost o dictatură, iar cel creștin-democrat a fost unul parlamentar-polițienesc. Parlamentarismul a fost un lux permis noilor stăpâni (antifasciști!) prin prezența Bisericii. Grandioasa majoritate pe care Creștin-Democrația a obținut-o dintotdeauna la votări în ultimii treizeci de ani datorită maselor de alegători catolici aserviți preoților i-a îngăduit o aparență de democrație, ce este folosită în mod incorect drept
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
unei lumi represive în totalitatea sa. 10 iunie 1974. Studiu asupra revoluției antropologice în Italia 1tc "10 iunie 1974. Studiu asupra revoluției antropologice în Italia1" 2 iunie 2: pe prima pagină a ziarului Unità tronează titlul marilor ocazii: „Trăiască republica antifascistă”. Sigur, trăiască republica antifascistă. Dar care este sensul real al acestei fraze? Să încercăm să-l analizăm. Ea provine din două fapte, care o justifică de altfel în totalitate: 1. victoria zdrobitoare a lui „contra” pe 12 mai3, 2. masacrul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
totalitatea sa. 10 iunie 1974. Studiu asupra revoluției antropologice în Italia 1tc "10 iunie 1974. Studiu asupra revoluției antropologice în Italia1" 2 iunie 2: pe prima pagină a ziarului Unità tronează titlul marilor ocazii: „Trăiască republica antifascistă”. Sigur, trăiască republica antifascistă. Dar care este sensul real al acestei fraze? Să încercăm să-l analizăm. Ea provine din două fapte, care o justifică de altfel în totalitate: 1. victoria zdrobitoare a lui „contra” pe 12 mai3, 2. masacrul fascist de la Brescia, în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fascismul tradițional, cât și de progresismul socialist. Dacă astfel stau lucrurile, atunci ce rost mai are „masacrul de la Brescia”1 (sau cel de la Milano, înaintea acestuia)? Să fie oare vorba despre un masacru fascist, care implică o reacție de indignare antifascistă? Dacă cuvintele sunt cele care contează, atunci trebuie să răspundem pozitiv. Dacă în schimb contează faptele, atunci răspunsul trebuie să fie negativ sau cel puțin să modifice vechii termeni ai chestiunii. Italia n-a fost capabilă niciodată să exprime o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fost ruptă. „Dezvoltarea”, dorită de spiritul pragmatic al Puterii, s-a coagulat istoric într-un fel de epoché ce a transformat radical modelul italian în doar câțiva ani. Acest salt „calitativ” se referă așadar atât la fasciști, cât și la antifasciști: într-adevăr, este vorba despre trecerea unei culturi alcătuite din analfabetism (poporul) și umanism cârpit (păturile medii) de la o organizare culturală arhaică la una modernă a „culturii de masă”. Transformarea este covârșitoare: revin și afirm că e un fenomen antropologic
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Matricea care îi generează pe italieni este de-acum aceeași. Nu mai există deci o diferență apreciabilă - dincolo de o alegere politică încadrabilă într-o schemă moartă care să fie umplută prin gesturi - între un cetățean fascist oarecare și un cetățean antifascist oarecare. Cultural, psihologic și - ceea ce este cel mai impresionant - fizic, ei sunt interșanjabili. Nimic din comportamentul cotidian, la nivel mimic, somatic - dincolo de un miting politic sau o acțiune politică, repet-, nu poate face distincția dintre un fascist și un antifascist
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
antifascist oarecare. Cultural, psihologic și - ceea ce este cel mai impresionant - fizic, ei sunt interșanjabili. Nimic din comportamentul cotidian, la nivel mimic, somatic - dincolo de un miting politic sau o acțiune politică, repet-, nu poate face distincția dintre un fascist și un antifascist (de vârstă medie sau tânăr, din punctul acesta de vedere, bătrânii încă mai pot fi deosebiți între ei). Aceasta în ceea ce-i privește pe fasciștii și pe antifasciștii medii. Cât despre extremiști, omologarea este încă și mai radicală. Fasciștii sunt
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
acțiune politică, repet-, nu poate face distincția dintre un fascist și un antifascist (de vârstă medie sau tânăr, din punctul acesta de vedere, bătrânii încă mai pot fi deosebiți între ei). Aceasta în ceea ce-i privește pe fasciștii și pe antifasciștii medii. Cât despre extremiști, omologarea este încă și mai radicală. Fasciștii sunt cei vinovați pentru cumplitul masacru de la Brescia. Dar să aprofundăm acest fascism al lor. Se întemeiază el oare pe ideea de Dumnezeu? De Patrie? De Familie? Pe bunăvoința
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
o clasă socială, la o categorie: aici însă, aceste fapte culturale și acest limbaj somatic sunt interclasiste. Într-o mulțime de tineri, nimeni nu va mai putea să deosebească, după corp, un muncitor de un student, un fascist de un antifascist; or, acest lucru încă mai era posibil în 1968. Problemele unui intelectual ce aparține intelighenției sunt diferite de cele ale unui partid sau ale unui om politic, chiar dacă poate ideologia este aceeași. Aș vrea ca detractorii mei de stânga să
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
italiene: pentru că, dacă guvernul și poliția ar fi vrut, aceste masacre nu ar fi avut loc. Este un loc comun. Ei bine, acum am să devin de-a dreptul rizibil spunând că responsabili pentru aceste masacre suntem și noi, progresiștii, antifasciștii, oamenii de stânga. Și asta pentru că, în toți acești ani, nu am făcut nimic: 1. pentru ca discuția despre „Masacrul de Stat” să nu devină un loc comun, și nimic mai mult; 2. (și mai grav) pentru ca fasciștii să nu existe
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
să mai vorbească cu degetul ridicat. Cât despre Sciascia 4, îi mulțumesc pentru sinceritatea solidarității sale (curajoasă, ținând cont de linșajul și de cumplita suspiciune că aș fi chiar un fel de Armando Plebe, suspiciune aruncată asupra mea de mizerabilii antifasciști de la Espresso), dar asupra discursului său referitor la Brigăzile Roșii 5 planează umbra diferitelor bilețele scrise de Sossi 6, bilețele care, la o analiză lingvistică, mi s-au părut atât de lipsite de sinceritate și de umanitate, atât de infantile
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cincizeci de zile de greva foamei, el a rostit o frază pe care poate că puțini ascultători au surprins-o: „Sunt paleofasciști, deci nu fasciști”. Mi-aș dori ca această frază să fie epigraful interviului nostru. 16 iulie 1974. Fascismul antifasciștilor 1tc "16 iulie 1974. Fascismul antifasciștilor1" Marco Pannella este de mai bine de șaptezeci de zile în greva foamei: a ajuns la limită; medicii încep să fie cu adevărat îngrijorați și, mai mult, speriați. Pe de altă parte, nu se
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
lumină și rațiune în jurul acestei priviri, care, având drept obiect lucrurile și faptele istorice și concrete - și, implicit, judecata asupra lor -, ajunge să creeze premisele atitudinii de respingere scandaloasă, din partea oamenilor de bine, a politicii radicale („de-a lungul liniei antifasciste Parri-Sofri1 se aude de douăzeci de ani litania oamenilor de bine din politica noastră”; „unde sunt oare fasciștii, dacă nu la putere și la guvern? Sunt toți acei Moro2, Fanfani 3, Rumor, Pastore, Gronchi, Segni 4 și - de ce nu? - Tanassi
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
guvern? Sunt toți acei Moro2, Fanfani 3, Rumor, Pastore, Gronchi, Segni 4 și - de ce nu? - Tanassi, Cariglia, poate chiar și Saragat 5 ori La Malfa 6. Împotriva politicii unor astfel de oameni cred că se poate și trebuie să fim antifasciști...”). Așadar, cred că acum, dragă cititorule, îți este limpede „scandalul” Pannella; dar cred că ești tentat să-l consideri drept donquijotesc și pur verbal. Că în viziunea ta poziția acestor militanți radicali (nonviolența, refuzul oricărei forme de putere și așa
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de valori cu care ei au crezut că pot glumi, dar care, de fapt, s-au dovedit a fi cele adevărate, care au anulat vechile valori ale trecutului și i-au distrus dintr-un foc și pe fasciști, și pe antifasciști (cei de astăzi). Chiar și minimul ce li se putea solicita - și anume o oarecare capacitate de administrare - se dovedește a fi o cumplită iluzie, de care italienii vor trebui să-și dea seama, pentru că, la fel ca valorile consumului
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
făcând referire la Saragat, cel care a inaugurat oficial această identificare, am conferit o oarecare solemnitate acestei condamnări (în poezia Patmos, scrisă în ziua de după masacrul de la Milano și publicată în revista Nuovi argomenti, nr. 16, din octombrie-decembrie 1969). Nu antifasciștii și fasciștii extremiști sunt cei care se identifică. De altfel, cele câteva mii de tineri extremiști fasciști reprezintă în realitate forțele statale. Așa cum am spus-o limpede și în repetate rânduri. Cea mai neplăcută dintre intervențiile care au creat confuzie
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cazul lui Ferrara, dar la el în nici un caz, Bocca a luat ad litteram - poate printr-o relatare orală mult simplificată a vreunui coleg, pentru că nu mi se pare posibil ca el chiar să fi citit - identificarea dintre fasciști și antifasciști (în sensul pe care l-am precizat mai sus), precum și calificarea drept fascistă a noii puteri care nominal este antifascistă. Bocca a transformat acești termeni într-o țintă blasfemitoare și a pornit și el linșajul. Va să zică eu țip aici ca
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
simplificată a vreunui coleg, pentru că nu mi se pare posibil ca el chiar să fi citit - identificarea dintre fasciști și antifasciști (în sensul pe care l-am precizat mai sus), precum și calificarea drept fascistă a noii puteri care nominal este antifascistă. Bocca a transformat acești termeni într-o țintă blasfemitoare și a pornit și el linșajul. Va să zică eu țip aici ca un vultur solitar, în timp ce el, umil și lipsit de apărare, muncește. Muncește în momentul de față la un „reportaj” despre
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cea mai mare parte este copiată din Valpreda più quattro, volum îngrijit de „Magistratura democratică”, cu o prezentare de Giuseppe Branca 1 (Editura Nuova Italia), care desigur că nu apare citat. Orice formă de zel ascunde ceva urât, inclusiv zelul antifascist. Dacă Ferrara și Bocca au înțeles „prost” ce am scris eu - reducându-mi cuvintele printr-o cumplită simplificare -, Prezzolini 2 a înțeles exact contrariul. Pannella scandalizează pentru că luptă în numele tuturor minorităților, nu doar al lui Don Franzini, ci și al
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
masacre, dar și, în sfârșit, pe „necunoscuții” autori materiali ai masacrelor mai recente. Eu cunosc numele celor care au gestionat cele două faze ale tensiunii diferite, ba chiar opuse: o primă fază anticomunistă (Milano, 1969), și o a doua fază antifascistă (Brescia și Bologna, 1974). Eu cunosc numele grupului de potentați care, cu ajutorul CIA (și, în al doilea rând, al coloneilor greci și al Mafiei), au creat mai întâi (cu un eșec lamentabil) o cruciadă anticomunistă prin care să contraatace 1968
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în al doilea rând, al coloneilor greci și al Mafiei), au creat mai întâi (cu un eșec lamentabil) o cruciadă anticomunistă prin care să contraatace 1968-ul și apoi, tot cu ajutorul și inspirați de CIA, și-au reconstruit o puritate antifascistă, ca să contracareze dezastrul de la referendum. Eu cunosc numele celor care, între o liturghie și alta, au dat dispoziții și au asigurat protecția politică a bătrânilor generali (ca să țină în picioare, drept rezervă, organizarea unei potențiale lovituri de stat), a tinerilor
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
unei potențiale lovituri de stat), a tinerilor neofasciști sau mai precis neonaziști (ca să creeze o tensiune anticomunistă concretă) și, în sfârșit, a criminalilor de drept comun rămași până acum - și poate pentru totdeauna - fără nume (ca să creeze apoi o tensiune antifascistă). Eu știu numele persoanelor serioase și importante care se află în spatele unor personaje comice, precum generalul acela de la Garda Forestieră ce opera, un pic ca la operetă, la Città Ducale 1 (în timp ce pădurile italiene ardeau), sau în spatele unor personaje gri
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
creștin-democrat. Atât unul, cât și celălalt, deși „se exprimau” la fel ca mica burghezie și ca lumea țărănească, în realitate, slujeau „stăpânii”, adică marele capital. Toate acestea sunt banalități, dar e bine să le repetăm. Creștin-democrații au trecut întotdeauna drept antifasciști, dar au mințit mereu (unii poate în mod inconștient). Nemăsurata lor putere electorală din anii ’50, precum și suținerea Vaticanului le-au permis să continue, sub paravanul unei democrații formale și al unui antifascism verbal, aceeași politică fascistă. Dar insolența, corupția
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cei care se scandalizează (o demonstrează banalitatea limbajului lor), mă înșel și eu sau dacă revolta mea este justificată prin rațiuni speciale. Dar să încheiem. În anii ’50, hegemonia culturală aparținea PCI, care o gestiona într-o ambianță cu adevărat antifascistă și într-un sincer, chiar dacă în parte deja retoric, respect pentru sistemul de valori al Rezistenței. Apoi, apariția noii forme de Putere reală (adică un fascism complet altul) a creat o nouă hegemonie culturală burgheză, pe care Creștin-democrația și-a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]