772 matches
-
18, 59, 83, 94, 106 finitudine experiența propriei ~ 155, 159, 169 (n. 171) (vezi și „limită“) simț al ~ 16 (n. 5), 19 frumusețe (a celor care exced sensul comun) 114, 133, 192, 196 G gândire ~ absurdă 77-83, 85-88, 137, 142 ~ antinomică 20, 34-35, 152- 164 ~ apofatică 65-67, 84, 157, 159, 163 ~ conceptuală 85-88, 168 (n. 169) ~ logică 55-62, 76-84, 102, 130, 137 ~ paradoxală 20, 158-175 ~ prereflexivă (sau „incon știentă“) 89 ~ speculativă (sau metafizică) 15 (n. 5), 66-67, 106 ~ tehnică 59, 106-107
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
inexprimabil 9, 19, 113 (vezi și „limite ale limbajului“) infinit (ideea de ~ ) 45, 48 (n. 35), 50, 51, 52, 83, 114 ininteligibil 71, 95, 132, 159 (n. 156) (vezi și „limite ale înțe legerii“) in re 62 intenție ~ și gândire antinomică 159, 161, 163 ~ și transgresare a sensului 24, 78, 83, 103, 107, 108, 111, 131, 132, 136-143 intenționalitate moduri distincte de ~ 10, 11, 14, 59, 83, 122, 130 (n. 133), 154 transgresarea ~ 112, 163 (vezi și „gratuitate a unor nonsensuri
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
100, 105- 106, 110, 113, 115- 116 ~ în limbajul doct, savant 71, 82-83, 105, 109, 111, 116 ~ paradoxal 20, 28, 34, 110- 115, 155, 159, 166- 167, 177- 178, 180, 192 ~ul unor acte raționale 71, 85-87, 141 O obiect ~ antinomic 62, 91 (n. 82), 160-163 ~ contradictoriu 79-80, 80 (n. 67), 102, 132, 137 ~ hiperbolic 84 ~ imposibil 79, 81, 109 (n. 100) ~ indeterminat 105, 110, 117 omenesc limite ale celor ~ști 35, 37- 38, 53, 67, 83, 130-131, 152, 155, 163
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și „joc secund“) ~ neutră sau indiferentă 11 (n. 1), 86, 123-124 ~ speculativă 10, 15 (n. 5), 67 prodigium 74 propoziție 18, 60, 61 (n. 48), 63 (n. 51), 66, 84, 92-93, 99- 103, 106, 107-111, 113, 118- 119, 131-132, 138-139 ~ antinomică 20, 62- 63, 91 (n. 82), 152, 159-164 (vezi și „antinomie“) ~ ce apare străină sensului 18-19, 34-35, 60, 71- 72, 82- 83, 92-93, 99- 103, 106, 108-143, 146- 148, 156-158 (vezi și „absurd“) Q quia 147, 148, 156 quia absurdum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
finitudini, fapt ce indică un alt gen de comprehensiune. După cum afirmă în Apologeticum, XVII, 3, „ceea ce ne face săL înțelegem pe Dumnezeu este neputința de aL înțelege“. Această propoziție nu este doar paradoxală, contravenind uzajului obișnuit al gândirii, ci și antinomică: neputința de aL înțelege pe Dumnezeu face posibilă înțelegerea Sa. Cu alte cuvinte, noncomprehensiunea celor divine face posibilă comprehensiunea lor. Aduce în atenție, astfel, ceea ce e cu adevărat propriu unei asemenea experiențe. Este vorba de asumarea distanței de nedefinit în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ce face posibilă comuniunea însăși.<ref id="157">Cf. în această chestiune JeanLuc Marion, L’idole et la distance, Éditions Grasset & Fasquelle, Paris, 1977, îndeosebi §§ 17-19.</ref> Odată PARADOX ȘI NONSENS 159 156. 157. cu aceasta, recunoaște deschis caracterul lor antinomic. Ne amin tim că, vorbind despre mirum, Rudolf Otto distinge câteva trepte în experiența religioasă a numinosului. Mai întâi, un asemenea element apare incomprehensibil, scapă categoriilor în care gândim de obicei. În al doilea rând, se opune acestor categorii și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
apare incomprehensibil, scapă categoriilor în care gândim de obicei. În al doilea rând, se opune acestor categorii și uzajului lor obișnuit, „nu mai este doar incomprehensibil, ci dea dreptul paradoxal“. Mergând mai departe, își fac loc unele enunțuri care sunt antinomice atât în propriii termeni, cât și unele în raport cu altele. „Forma sa cea mai acută [a lui mirum] este aceea pe care o numim antinomie. Ea este mai mult decât un simplu paradox. Prin ea își fac apariția enunțuri care sunt
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fac apariția enunțuri care sunt nu numai contrare rațiunii, normelor și legilor ei, ci și divergente între ele, afirmând opposita despre același obiect și alcătuind antiteze ce par a fi ireconciliabile și ireductibile.“ Ultimele două trepte, cea paradoxală și cea antinomică, fac să apară acest mirum ca realmente absurd pentru simțul comun. Spune în prealabil că acesta e „ceva «absurd», care de fapt «nu există», pentru că este «cu totul altul», ceva ce nu ține de sfera realității noastre“. Vedem cum în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
absurd», care de fapt «nu există», pentru că este «cu totul altul», ceva ce nu ține de sfera realității noastre“. Vedem cum în unele situații paradoxul trece imediat în antinomie sau, pur și simplu, lasă locul acesteia. Doar că, uneori, vorbirea antinomică se datorează unor intenții mai simple, chiar facile, precum cele spectaculare. Sau 160 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 158. precum cele de natură scolastică, doctrinară. Scriitorul creștin știe bine, de exemplu, că unii „academici“, cum îi numește, au provocat deja
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
numește, au provocat deja multe certuri cu privire la Fecioara Maria. „«A născut și nu a născut, fecioară și nu fecioară», ca și cum, dacă ar fi să vorbim astfel, ni sar potrivi mai degrabă nouă [acest fel de vorbire]“ (XXIII, 2). Vorbirea lor antinomică era motivată de un anume relativism pe care îl cultivau, un exercițiu asemeni celui sofistic. În această situație, antinomia („a născut și nu a născut, [este] fecioară și nu [este] fecioară“) cade la nivelul logicii formale. Devine simplu joc sau
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
a născut] din propriul trup, sau că de aceea [este] fecioară pentru că nu este fecioară, fiindcă nu este maica [fiului ieșit] din măruntaiele sale“ (XXIII, 2-3). Este minunat acest loc, reușește să redea excelent deosebirea dintre două maniere ale vorbirii antinomice. Tertulian observă că se pot obține formulări antinomice prin relativizarea com pletă a termenilor. Faptul e posibil fie în excesul de îndoială, fie în jocul echivoc al cuvintelor. Or, din partea sa, lucrurile se doresc limpezi: „lumina este lumină și întunericul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
aceea [este] fecioară pentru că nu este fecioară, fiindcă nu este maica [fiului ieșit] din măruntaiele sale“ (XXIII, 2-3). Este minunat acest loc, reușește să redea excelent deosebirea dintre două maniere ale vorbirii antinomice. Tertulian observă că se pot obține formulări antinomice prin relativizarea com pletă a termenilor. Faptul e posibil fie în excesul de îndoială, fie în jocul echivoc al cuvintelor. Or, din partea sa, lucrurile se doresc limpezi: „lumina este lumină și întunericul întuneric, ceea ce este da este da și ceea ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
se doresc limpezi: „lumina este lumină și întunericul întuneric, ceea ce este da este da și ceea ce este nu, nu, iar ceea ce este mai mult este de la cel rău“ (XXIII, 3, cu trimitere la Isaia 5, 20). Lucru știut, unele formule antinomice se pot afla sub varii intenții: sofistică și spectaculară, eventual simplu subiectivă, datorată ignoranței sau neatenției. Chiar și atunci când sunt formulate în aceiași termeni, judecățile antinomice diferă mult de la un caz la altul. Diferența o aduce fie materia judecății, fie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cel rău“ (XXIII, 3, cu trimitere la Isaia 5, 20). Lucru știut, unele formule antinomice se pot afla sub varii intenții: sofistică și spectaculară, eventual simplu subiectivă, datorată ignoranței sau neatenției. Chiar și atunci când sunt formulate în aceiași termeni, judecățile antinomice diferă mult de la un caz la altul. Diferența o aduce fie materia judecății, fie intenția sub care stă, fie lumea vieții de care ține. Nu voi intra în detalii, ar fi inutil aici. De pildă, antinomiile formulate de Zenon din
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
18, 59, 83, 94, 106 finitudine experiența propriei ~ 155, 159, 169 (n. 171) (vezi și „limită“) simț al ~ 16 (n. 5), 19 frumusețe (a celor care exced sensul comun) 114, 133, 192, 196 G gândire ~ absurdă 77-83, 85-88, 137, 142 ~ antinomică 20, 34-35, 152- 164 ~ apofatică 65-67, 84, 157, 159, 163 ~ conceptuală 85-88, 168 (n. 169) ~ logică 55-62, 76-84, 102, 130, 137 ~ paradoxală 20, 158-175 ~ prereflexivă (sau „incon știentă“) 89 ~ speculativă (sau metafizică) 15 (n. 5), 66-67, 106 ~ tehnică 59, 106-107
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
inexprimabil 9, 19, 113 (vezi și „limite ale limbajului“) infinit (ideea de ~ ) 45, 48 (n. 35), 50, 51, 52, 83, 114 ininteligibil 71, 95, 132, 159 (n. 156) (vezi și „limite ale înțe legerii“) in re 62 intenție ~ și gândire antinomică 159, 161, 163 ~ și transgresare a sensului 24, 78, 83, 103, 107, 108, 111, 131, 132, 136-143 intenționalitate moduri distincte de ~ 10, 11, 14, 59, 83, 122, 130 (n. 133), 154 transgresarea ~ 112, 163 (vezi și „gratuitate a unor nonsensuri
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
100, 105- 106, 110, 113, 115- 116 ~ în limbajul doct, savant 71, 82-83, 105, 109, 111, 116 ~ paradoxal 20, 28, 34, 110- 115, 155, 159, 166- 167, 177- 178, 180, 192 ~ul unor acte raționale 71, 85-87, 141 O obiect ~ antinomic 62, 91 (n. 82), 160-163 ~ contradictoriu 79-80, 80 (n. 67), 102, 132, 137 ~ hiperbolic 84 ~ imposibil 79, 81, 109 (n. 100) ~ indeterminat 105, 110, 117 omenesc limite ale celor ~ști 35, 37- 38, 53, 67, 83, 130-131, 152, 155, 163
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și „joc secund“) ~ neutră sau indiferentă 11 (n. 1), 86, 123-124 ~ speculativă 10, 15 (n. 5), 67 prodigium 74 propoziție 18, 60, 61 (n. 48), 63 (n. 51), 66, 84, 92-93, 99- 103, 106, 107-111, 113, 118- 119, 131-132, 138-139 ~ antinomică 20, 62- 63, 91 (n. 82), 152, 159-164 (vezi și „antinomie“) ~ ce apare străină sensului 18-19, 34-35, 60, 71- 72, 82- 83, 92-93, 99- 103, 106, 108-143, 146- 148, 156-158 (vezi și „absurd“) Q quia 147, 148, 156 quia absurdum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Scriitorii sondează “teritoriile” interioare, dorind să exploreze o lume nouă pe care o găsesc mai degrabă misterioasă decât terifiantă și amenințătoare. Artiștii suprarealiști nu pot fi aduși la un numitor comun, fiecare având propriile forme de exprimare, de cele mai multe ori antinomice. Pictorii suprarealiști Salvador Dali, Max Ernst, Zimmermann, Chirico realizează o artă care nu se mai bazează pe o anumită vizualizare a omului, ci pe o nouă privire asupra lumii, mai exact, a lumii obiectelor inanimate. Relațiile familiare dintre lucruri sunt
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
făcut ca orașul să poată întruchipa, pentru un timp, Viena. Asumându-și, așadar, două destine (pe parcursul destinelor mele - sovietic / și moldo-român), Leo Butnaru creează o poezie infuzată de autobiografismul pe care nu-l poate eluda, marcat, cu deosebire de amprenta antinomică lăsată asupra personalității sale, în perioada formării îndeosebi, pe de o parte de dictatura comunistă, iar pe de altă parte, de cultura rusă de care se simte legat, găsindu-și afinități cu mulți dintre scriitori, atât în privința operei pe care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pune sub semnul hazardului atât procesul de creație, cât și viața, în general. Scrise în vers liber, prin enjambament, poemele din volum trădează, la nivelul conținutului, o tristețe irepresibilă a poetului determinată, în primul rând, de viețuirea într-o lume antinomică - la care face referire încă din cuvintele de la începutul cărții - ale cărei fațete sunt realul și visul: poemele din cărțile mele pot fi citite ca impresii ale navetei între mine și mine, între mine și lume, între ideal și realizabil
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ca fumul unor jertfe de arome, / urmând subțiorile, sânii (...). Această întâia treaptă cuprinde un amplu poem, alcătuit din mai multe secvențe, a căror delimitare e gradată tematic, ipostaziind universul care așteaptă să fie fecundat (prin lujeri exultă fetia anului), însă, antinomic, și regretul pe care-l induce caracterul efemer al stării dinainte: puține sunt, ah, prea puține / câteva clipe de pubertate, fiindcă, între trăirea plenară a erosului omniprezent (există chiar și erotica florilor) și amintirea stării dinainte, e o pendulare nostalgică
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cer îngeri / cu gâturile roase / de acolo de la balcoanele luminate ale zeilor / peste câmpia cu numere izbindu-se cu capul de bordură / nuferi de sânge în aerul umed), care duce la aneantizarea oricăror repere stimulative pentru acceptarea viețuirii. Acest univers antinomic, exprimat într-un limbaj adesea obscur, este, totuși, în ultimele poeme, traversat de (rare) puseuri de seninătate. Poetul îi impune, așadar, cititorului o continuă excogitație, luându-și-l interlocutor într-un demers liric bazat pe flash-uri eterogene, având drept
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o stranie bucurie a supraviețuirii, banale, dar și o trufie inexplicabilă, resemnarea, sentimentul de a fi trădat de o inimă care mereu îl / înșeală, suspiciunea - Cerul nu este curat și untdelemnul / păcătoșilor / plutește pe deasupra, croncănind, acestea sunt câteva dintre stările antinomice care îl fortifică sau îl descompun pe dinăuntru. Cu volumul O lume paralelă (1989), lirismul poemelor lui Liviu Ioan Stoiciu sporește, revelându-se în grația, suavitatea, sacrul chiar ascunse printre înfățișările firii. Mame arhaice au rămas în copilăria spre care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
te-ngroape ori: apleacă magii fețele deodată / versetele asudă și izvorul / mirării se mărește numai norul / cruce fixă duce-nsângerată. Creația lui Horia Zilieru mărturisește, indirect, propensiunea lui spre serafic, diafan și traduce, în mod firesc, configurația eului acestuia, aparent antinomică, fiindcă îmbină organic, clasicismul - grandios, grav - cu exuberanța romantică, osmoza aceasta subliniind, de fapt, aspirația poetului spre echilibru, armonie. Dar, dacă, structural, artistul e concomitent clasic și romantic, poezia sa este tributară și simbolismului, însă impresia e că retorica acestui
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]