1,203 matches
-
arsenalul scriptural, pentru a nuanța, infinitezimal, situarea cazurilor în noile date conjugale. Totul, evident, într-un climat de uluitoare facilități moderne. (Inaccesibile, vai, nouă, aici, mai ales într-o materie atît de gingașă.) Dacă tot se vorbește de irelevanța unei antinomii stînga/dreapta, atunci Vadim a dat magistrala lovitură, uitînd pur și simplu de stînga lui (ceaușistă) și plasîndu-se, voios, într-o dreaptă (extremistă). Ce vreți, se plictisise și el! Schimbarea cum bate vîntul. De la răsărit. De la apus. A pictat, o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Lupasco pentru înțelegerea artei. Într-o convorbire publicată la Madrid în 1950, Breton spune: "Se știe foarte bine astăzi că suprarealismul nu și-a propus nimic mai mult decît să facă mintea să treacă peste bariera pe care o ridică antinomiile precum acțiunea și visul, rațiunea și nebunia, senzația și reprezentarea etc., care constituie obstacolul major al gîndirii occidentale. În efortul său susținut în acest sens, el nu a încetat să evalueze elementele de sprijin pe care le găsea în dialectica
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
aduse de lucrările lui Stéphane Lupasco) ... "3. În această convorbire, Breton face trimitere la superba carte a lui Lupasco, Logique et contradiction 4, pentru care avea o admirație constantă. Într-adevăr, opera lui Lupasco este centrată pe ceea ce putem numi antinomii transfigurate. E tocmai ceea ce îl deranja pe Sartre: "Pentru Sartre, care situează realitatea în chiar cîmpul conștiinței, scrie Mark Polizzotti, tentativele lui Breton de a unifica acțiunea conștientă și acțiunea inconștientă într-"un anumit punct al spiritului" unde dualitățile "încetează
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
destul de critic despre Experiența microfizică și gîndirea umană și despre Logică și contradicție. Obiecția majoră a lui Gonseth la filosofia lui Lupasco era tocmai nerespectarea axiomei non-contradicției: "Dl. Lupasco face un salt pînă la măsura extremă: pentru a dezarma toate antinomiile ființei și devenirii, el propune să ne facem pur și simplu aliații intimi ai contradicției, deschizîn-du-i concepțiile noastre pînă la fundamentele lor. Ei bine, credem că ar fi o aliată mult prea periculoasă. Ar însemna să ne încredințăm siguranța între
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sugerează absența unei realități, a cărei existență este dezirabilă. (III) " Nu este și nu trebuie să fie", considerat un "enunț preventiv", ce urmărește "conflictul alternativelor deontologice". (IV) "Este și trebuie să fie", relația cel mai puțin explorată, care soluționează o antinomie. Această ultimă relație ne spune că într-o anume realitate trebuie și este coincid, o valoare care a trebuit sa fie, acum este, o valoare dezirabilă și reală. Această ultimă relație "este și trebuie să fie" este specifică dreptului. Ca să
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
chiar de propoziții prime, luate fără demonstrație, dar care nu sunt neapărat evidente și care în alt sistem pot fi luate ca teoreme, ci un sistem de "valorizări" sociale"79. Prin coerență a sistemului juridic înțelegem noncontradicția elementelor sale interne. Antinomiile în drept sunt însă frecvente și inevitabile, de aceea dreptul își creează reguli conflictuale menite să întervină în cazul apariției acestor incoerențe 80. Încălcarea principiului noncontradicției duce la imposibilitatea respectării simultane a tuturor normelor de drept. Doctrina juridică acceptă ficțiunea
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
să găsească un răspuns la această întrebare. În cele ce urmează vom expune pe scurt soluțiile propuse de A. M. Quinton, Richard Hare și H. L. A. Hart. A. M. Quinton într-un articol de notorietate din 1953, On Punishment, încearcă să soluționeze antinomia dintre retributivism și utilitarism argumentând că teoria retributivistă, înțeleasă în mod corect, este o doctrină logică, nu morală și nu asigură o justificare morală a aplicării unei pedepse, ci o lămurire a utilizării acestui cuvânt. Utilitarismul, pe de altă parte
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
îndrepte cunoașterea, caz în care ideile sunt regulative, nu constitutive și aceasta este folosirea lor firească din punct de vedere teoretic -, fie într-un sens constitutiv (imanent), ca fiind implicate în cunoaștere, caz în care ele conduc la producerea paralogismelor, antinomiilor și "idealului" rațiunii pure. Această pretenție a rațiunii de a-și implica într-un mod constitutiv conceptele sale transcendente (pretenție numită de Kant "dialectică" sau "logică a aparenței"52) a precumpănit în istoria filosofiei și de aceea metafizica nu a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de cunoaștere, pregătește terenul pentru constituirea metafizicii ca știință și din această cauză putem spune că ea are statut de proiect al metafizicii; ea conține Ideea științei în cauză și încearcă să o reconstruiască prin raportare la aceasta. Paralogismele și antinomiile pot fi eliminate prin distingerea riguroasă a fenomenului de lucrul în sine și prin folosirea doar regulativă a Ideilor rațiunii, acceptând că "cel mai mare și poate unicul folos al oricărei filosofii a rațiunii pure nu este decât negativ, căci
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
că experiența fericirii sau a virtuții nu scoate la iveală nimic în sensul unei sinteze a acestora, fie că acceptăm drept premisă fericirea, fie virtutea. Pe de altă parte, dată fiind această imposibilitate, trebuie să vedem aici un paradox, o "antinomie"; Kant o numește "antinomia rațiunii practice". Pentru a rezolva antinomia, omul trebuie reconsiderat totodată ca ființă sensibilă și suprasensibilă; altfel spus, unitatea de existență a omului trebuie revalorizată în sensul dualității sale. Vom regăsi la C. Rădulescu-Motru această idee, așezată
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a virtuții nu scoate la iveală nimic în sensul unei sinteze a acestora, fie că acceptăm drept premisă fericirea, fie virtutea. Pe de altă parte, dată fiind această imposibilitate, trebuie să vedem aici un paradox, o "antinomie"; Kant o numește "antinomia rațiunii practice". Pentru a rezolva antinomia, omul trebuie reconsiderat totodată ca ființă sensibilă și suprasensibilă; altfel spus, unitatea de existență a omului trebuie revalorizată în sensul dualității sale. Vom regăsi la C. Rădulescu-Motru această idee, așezată însă într-un alt
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nimic în sensul unei sinteze a acestora, fie că acceptăm drept premisă fericirea, fie virtutea. Pe de altă parte, dată fiind această imposibilitate, trebuie să vedem aici un paradox, o "antinomie"; Kant o numește "antinomia rațiunii practice". Pentru a rezolva antinomia, omul trebuie reconsiderat totodată ca ființă sensibilă și suprasensibilă; altfel spus, unitatea de existență a omului trebuie revalorizată în sensul dualității sale. Vom regăsi la C. Rădulescu-Motru această idee, așezată însă într-un alt context teoretic; astfel, atunci când munca activitatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
real talent de arbitraj, A. fiind un moderator prin excelență. Omul conjuncției (și nu al disjuncției) se vede și în textul care încheie volumul Exercițiul distanței (Românii în anii ’90: geografie simbolică și identitate colectivă) (1997), unde se face radiografia antinomiei occidentalism/ autohtonism, fiecare cu argumentele și contraargumentele lui, cu bovarismul, limitele și deschiderile sale, totul conducând către ceea ce poate fi detectat ca fiind numitorul comun al scrierilor lui A., și anume „a treia cale”. Cele 18 studii strânse aici acoperă
ANTOHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285384_a_286713]
-
2000, 9; Vasile Spiridon, Ochelari de vedere, de soare și de cal, VTRA, 2000, 9; Marian Barbu, Trăind printre cărți, I, Petroșani, 2001, 77-83; Cristea-Enache, Concert, 266-278; Irina Petraș, A treia femeie, APF, 2001, 2; Henri Zalis, Spiritul modern, de la antinomie la armonie, „22”, 2001, 13; Catrinel Popa, Epoca romanțului, RL, 2002, 5; Dan Mănucă, Romanul popular, CL, 2002, 6. D.C.-E.
DRAGAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286842_a_288171]
-
și de valoare, versurile lui C. Mille, N. Beldiceanu, I. Păun-Pincio, Gheorghe din Moldova, O. Carp, Artur Stavri, D. Anghel (debut) ș.a. se mișcă între confesiunea sentimentală și vibrația protestatară; deziluzie și elan, dezgust și indignare se articulează patetic, schema antinomiilor tranșante, violente fiind de altfel extrem de uzitată. Și înrâurirea lui Eminescu, poet pentru care aici există un cult, se răsfrânge epigonic. La rândul lor, prozatorii „decupează” din realitate fapte diverse, întâmplări ieșite din comun. Nuvelele și schițele publicate sunt populate
CONTEMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
a-l convinge pe regele polon asupra nobleței de origine a românilor. Sub influență clasică, poema începe: „Cânt țara-mi înlăcrimată și pe bieții locuitori” care au îndurat „scene de tiranie neroniană, prădăciuni, cruzimi de nepovestit”. Pe aceeași idee a antinomiei între bogăția de rai și nefericirea țării își va construi mai târziu Alecu Russo poema Cântarea României. Elemente de mitologie clasică sunt îmbinate cu informații istorice luate din surse enumerate de autor. Conținutul nu e decât o variantă la Cronica
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
gesturile, energiile, nostalgiile specifice. Căci A. refuza morala restrictivă și exploata contradicția, complementaritățile, libertatea redefinirilor de sine. Nu numai dintr-un nonconformism funciar, ci și datorită substratului idealist al poeticii sale. Binele și Răul sunt ramificațiile, egale, ale aceleiași rădăcini. Antinomiile prin care Unitatea divină există formează misterul ultim. Trăirea antinomiilor și depășirea lor în năzuința continuă către Unitate organizează imaginarul arghezian. A. este un poet al omenescului, al destinului omului, perceput cu o acută și obsesivă conștiință a limitei: materialitate
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
exploata contradicția, complementaritățile, libertatea redefinirilor de sine. Nu numai dintr-un nonconformism funciar, ci și datorită substratului idealist al poeticii sale. Binele și Răul sunt ramificațiile, egale, ale aceleiași rădăcini. Antinomiile prin care Unitatea divină există formează misterul ultim. Trăirea antinomiilor și depășirea lor în năzuința continuă către Unitate organizează imaginarul arghezian. A. este un poet al omenescului, al destinului omului, perceput cu o acută și obsesivă conștiință a limitei: materialitate, timp, trecere, Dumnezeu. Existența e, pentru el, pribegie ori ocol
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
mai mult decît ne dăm seama, această ierarhie de valori care îl opune pe cetățean artizanului, pe savant inginerului, artele liberale, artelor servile. Putem foarte bine învesti acest joc de opoziții într-un activism istoric, fără să luăm în calcul antinomia viață contemplativă/viață activă și disprețul față de timp, proprii Antichității, tot așa cum putem reuni optimismul progresului tehnic, epopeea eliberatoare și o totală lipsă de griji în privința mutațiilor tehnice concrete, accesorii și străine lumii glorioase a Rațiunii. Umanismele praxisului și ale
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
-lea, ci cu mult înainte, odată cu diplomatica benedictină; că Republica nu a inventat Statul de Drept, instaurat sub și prin monarhie de-a lungul formării unui corp de drept public, sancționînd supremația Legii asupra Regelui. Cu toate astea, o surdă antinomie parcurge aceste volume, ca o lamentație fără sfîrșit: ajunsă la punctul de bifurcație al elocvenței și erudiției între calea Fontenelle și calea Mabillon, gîndirea franceză ia, începînd cu sfîrșitul secolului al XVII-lea, calea viciului, încredințîndu-și destinul literatorilor, și nu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
literatorilor, și nu profesorilor, saltimbancilor, și nu juriștilor. Ea a preferat stilul mucalit pentru a se face plăcută, în locul căutării solitare și anevoioase a adevărului. Ne putem întreba, dimpotrivă, dacă Luminile profanează onoarea pe cît descalifică acest regim clerical al antinomiilor: stil împotriva conținutului, beletristică sau științe exacte, hei-rup sau profunzime, fantezie sau rigoare etc. Regentul colegiului, fidel datoriei sale de transmițător, ajunge în vîrful piramidei. Profesorul trebuie să se facă jurnalist, cercetătorul, difuzor, pedagogul, clown dacă vreți această mișcare se
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
polemica din paginile revistei 22 din decembrie 2005), între perspectiva managerială și cea „autonomistă” a guvernării universităților, între „elitiștii” orientați către atingerea de performanțe academice și „vocaționaliștii” preocupați mai mult de satisfacerea nevoilor de calificări și competențe ale beneficiarilor. Toate antinomiile enumerate anunță mutații importante în instituțiile de producere a elitei educate a națiunii și reflectă diversitatea de interese și resurse din interiorul câmpului universitar. Sensul transformărilor poate fi „ghicit” prin analogie cu structurile și evoluțiile similare din Europa: marketizarea învățământului
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
occidentală marcată de aristotelism. A devenit destul de evident că, deși imago-mitul ne pare a-logic, el nu este obligatoriu din acest motiv și ilogic. „... Platon știe deja că numeroase adevăruri scapă filtrajului logic al metodei pentru că ele constrâng rațiunea la antinomie și revelează ca să zicem așa, printr-o intuiție vizionară a sufletului pe care antichitatea greacă o cunoștea bine: mitul”. Că Platon a fost o lungă perioadă de timp interpretat prin matematizare excesivă e ușor de probat. Ideile au apărut multor
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
aceasta este sociabilitatea de tip Comuniune. Georges Gurvitch, La Vocation actuelle de la sociologie, tomul I, Vers la sociologie différentielle (ediția a III-a revăzută, PUF, Paris, 1963, pp. 146-147). Astfel, prin intermediul unei clasificări foarte generale a formelor de sociabilitate, regăsim antinomia elită/mase: pe de o parte, masa, un vast ansamblu neorganizat, bazat pe forme superficiale, chiar efemere, de sociabilitate, în care individualitatea rămâne foarte expusă presiunii difuze a ansamblului; pe de altă parte, elita, o minoritate în sânul căreia interrelațiile
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a destinului omenesc, care În permanență trebuie să evalueze „binele” prin „rău”, pentru a asigura astfel progresul sufletesc: „Natura e nesățioasă de contrarii: din acestea și nu din lucrurile asemănătoare realizează ea armonia”. (Heraclit); „Trebuie să ocrotim În noi toate antinomiile naturale și să Înțelegem că datorită ireductibilei lor opoziții trăim” (A. Gide). * „Lucrul de care ne temem sfîrșește Întotdeauna prin a se Întîmpla.” (H.de Montherlant) Procesul psihologic este similar cu cel care se petrece cînd ne Încearcă o dorință
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]