680 matches
-
precum aceea din bibliotecile din Babel?". Așadar o erudiție dilatată prin libertatea conexiunilor umplute de mirajul imaginii ce-i depășește limitele. Prin grăuntele său jocular, o erudiție dansantă. E un mod de a-i contrabalansa sicitatea, monotonia, automatismul atît de antipatice în cazul unora din practicanții săi, nu printr-o asumare, ci printr-un fel de subminare ce-i mimează trăsăturile, printr-o bufonerie sui generis. Inveșmîntat în straiele savantlîcului, cu ochelarii omniscienței pe nas, înconjurat de pereți acoperiți cu tomuri
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
decenii și care continuă să reprezinte pentru mine umanitatea. Detest trăitul abstract, prin procură, comunicarea de la "catedră" și dispariția din ceea ce facem clipă de clipă și ceas de ceas a unui inanalizabil, dar esențial, human touch. Mi-au fost întotdeauna antipatice personajele care încercau să se sustragă eroziunii timpului, de la Faust la Dorian Gray. Nu cred că lucrul cel mai important al vieții noastre e asigurarea nemuririi, ci felul în care reușim (dacă reușim!) să dăm sens efemerului. Asta nu înseamnă
Ați vrea să trăiți o sută de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7537_a_8862]
-
francez finanțează cu vigoare cultura. E un merit incontestabil, asumat și de stânga, și de dreapta politică. Franța nu mai e, astăzi, puterea economică și militară de altădată. Tot felul de decizii prostești au transformat-o mai degrabă în partenerul antipatic, arogant, intratabil la masa marilor decizii planetare. Dar cultura franceză continuă să respire prin plămâni sănătoși, chiar dacă ea nu ne mai spune aproape nimic în comparație cu marile modele stabilite tocmai între zidurile istorice ale Parisului. Cazul francez e pilduitor și din
Cine a ucis cultura franceză? (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7468_a_8793]
-
nu pot să fac blau." Nu e loc de risipă, sau de rebeliune. Pauzele sînt, și ele, parte din program. Ceea ce face berea, cu închipuita ei libertate, mai ales de limbă (comentați, comentați, nu se va schimba nimic...), dintr-o dată antipatică.
Carul cu bere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7510_a_8835]
-
rămas neconsemnate în jurnal. Printre cele mai impresionante pagini se numără cele prilejuite de moartea timpurie a lui Charles-Louis Philippe, un scriitor aproape uitat astăzi. Deschiderea către cei din jur îl salvează pe egocentricul care ar fi riscat să fie antipatic cu frămîntările sale, uneori aproape derizorii, oricîtă înțelegere ar trezi vanitatea copilăreasca a artistului (modestii X și Y nu i-au înțeles scrierile, obscurul Z l-a atacat prostește). În interesul pentru literaturile străine, curiozitatea intelectuală se îmbină cu generozitatea
Cui i-e frică de un autor datat? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7509_a_8834]
-
ca și personajele aflate în centrul atenției. Acțiunea Vieții la țară cuprinde cîteva luni, din iulie pînă în iarnă; acțiunea din Tănase Scatiu se desfășoară pe parcursul a aproape două luni, în postul Crăciunului, pe o vreme de iarnă mohorîtă și antipatică; finalul se plasează în ianuarie anul următor; romanele au consistența unor nuvele ceva mai ample - nici vorbă de suflu epic tolstoian ori de mari tablouri sociale. Din păcate, Zamfirescu pune la baza proiectului său romanesc ideologia; în viziunea autorului, romanul
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
scriitor”, nota el cu speranță într-o pagină din Jurnalul pe 1896. Deci asta era! Pînă și Maiorescu avea nevoie de consolări factice pentru a-și oculta improductivitatea. Scriitorul Titu Maiorescu a părut tuturor un personaj mai degrabă rece și antipatic; a fost temut de mii de oameni, dar, în afara cercului familiei, e greu de presupus că l-ar fi iubit cineva. Uluitoarea precocitate a adolescenței și a tinereții, puterea de absorbție continuă a culturii s-au transformat treptat în suficiență
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
Angelo Mitchievici Există în istoria cinematografiei un anumit tipar al falsului ticălos, al celui care sub masca ursuză și comportamentul dificil, antipatic, ascunde un potențial afectiv inhibat, o bunătate care nu și-a descoperit încă vocea. Filmul lui Sergio Pablos, Chris Renaud și Pierre Coffin prin personajul principal Gru (voce Steve Carell) o afirmă programatic. O fac atâtea filme de altfel precum
Magnificii ticăloși cu suflete de aur by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6068_a_7393]
-
Ion Ghika ș.a. Aș scoate cartea împreună cu dna Georgeta Filitti care este un foarte bun istoric, ea s-ar ocupa de femei, pentru că femeile acestei familii au fost foarte interesante. L.T: Istoria vă este prietenă, domnule Djuvara, teologia, cam antipatică. De ce? N.D.: Aici mă aduceți pe un teren foarte alunecos. Eu sunt tăiat pe din două. Adică este omul care crede profund, instinctiv în Dumnezeu, omul care se roagă de cel puțin de două ori pe zi, având convingerea că
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
pseudoistorie literară, total fantezistă". Sau: „În ce «calitate» M.L. și V.I. fac totuși ordine în cultura și literatura română? Ce opere, ce contribuție reală au dat ei în acest domeniu?". Sau: „Folclorul Nichifor Crainic-Radu Gyr îmi era total inaccesibil (și. antipatic)". Sau: „am respins și resping cu dezgust toate emisiunile bombastice, fals eroizate, liricoide, afectat exaltate ale Luciei Hossu-Longin". Sau: (pe Monica Lovinescu) „«critic literar» și, mai ales, mare critic literar, n-o puteam recunoaște". Sau: (despre Virgil Ierunca) „a fi
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
fost vremurile. - Dacă ar fi să preluați modelul lui Llosa, care a scris celebrele Scrisori către un tânăr romancier, care ar fi sfaturile de căpătâi pe care i le-ați da unui tânăr critic literar? - A da sfaturi te face antipatic, ceea ce nu-mi doresc. Voi înșira câteva păreri despre cum trebuie să fie, să se comporte un critic, lucruri pe care, de altfel, le-am mai spus. Sper să nu le repet întocmai. În primul rând un critic trebuie să
Dimisianu - „Un critic trebuie să iubească literatura...“ by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/6292_a_7617]
-
Eros. Condiția de poet, chiar dacă nu îi va fi fost total indiferentă, el a plasat-o pe plan secund. De ce analizăm atunci un personaj situat la mare distanță de admirabil și care pare să fi fost, sub raport uman, destul de antipatic? Pentru că rolul său s-a dovedit considerabil în poezia noastră, chiar dacă poetul l-a jucat aproape inconștient, fară să bănuiască implicațiile lui ulterioare. Conachi creează primul limbaj poetic românesc din epoca modernă, limbaj cantonat ferm în sfera pasiunii și a
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
destinului, la alții gustul e senin și optimist, de încredere în misterul cosmosului. Gustul aceasta nu poate fi justificat, la fel cum nu poți explica de ce te-ai îndrăgostit de cutare ființă sau de ce un chip oarecare ți-e irevocabil antipatic. E un sentiment de fond altoit pe un temperament. Iar dacă apetențele ascunse îi împing pe unii spre o optică de deschidere evlavioasă, iar pe alții spre o luciditate de timbru ateist, atunci nu putem vorbi de o alegere propriu-zisă
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
Crăciun. "Majoritatea celor care ma consideră vinovat în opinia publică nu au citit o filă din acest dosar. Pur și simplu, invocă o vinovăție politică. Mă vor condamnat, din principiu. SUNT VINOVAT PENTRU CĂ EI VOTEAZĂ ALTFEL. Gândesc altfel. Le sunt antipatic. La rândul lor, cei care mă cred nevinovat gândesc tot politic. Nici ei nu au citit dosarul. Justiția, însă, trebuie să se bazeze pe fapte. Pe dovezi. Spre deosebire de echipă fostului procuror șef al DNA care, mai întâi, a stabilit că
Destăinuirile emoționante ale lui Adrian Năstase. "Mă vor condamnat" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/54532_a_55857]
-
științificizării, Lévy- Bruhl și Freud...” ș.a.m.d. (v. idem). Așadar, e limpede că nu-i cazul să forțăm notă în folosul apropierii dintre cei doi artiști, lucrurile petrecânduse de la sine (astral?!) în această direcție. Mai semnalez doar „coincidență” (termen antipatic ambilor protagoniști) biografica în privința orbirii: premonițiile care l-au purtat pe Victor Brauner către pierderea unui ochi se potrivesc în mod ciudat cu preocuparea lui Ernesto Sábato față de acelasi fenomen, terminată și pentru el cu pierderea acuității vederii începând cam
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
vise) li s-au adăugat altele, mai de actualitate (problema crizei bărbatului ajuns la patruzeci de ani, dorința de expatriere, divorțul). Fără însă ca rezultanta să se schimbe. În continuare, Jurnalul lui Mircea Cărtărescu a fost considerat, în ansamblu, opera antipatică a unui scriitor, nu-i vorbă, admirabil! Ceva esențial se pierde, însă, din vedere judecând lucrurile așa. Literatura. Nimeni nu s-a întrebat cum de un autor care poate să se flageleze, zi de zi, atât de violent, mai găsește
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]
-
izgonirea a avut deja loc și informația aceasta este indiscutabilă. Dar, pînă la urmă, instituțiile amintite pot să medieze destul de bine comunicarea între public și artist. O.O. Spațiul acestei expoziții contextualizează subiectele picturale? P.Ș. Spațiul galeriei este unul destul de antipatic, pentru că supune unor probe foarte grele lucrările pe care le găzduiește. În măsura în care pot să-i facă față, acestea își demonstrează vitalitatea expresivă și capacitatea proprie de a trăi autonom, de a trăi fără proteze. Pentru expoziția lui Boca nu există
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
from one's rank or dignity in relations with an inferior", "patronizing attitude or behavior", Merriam-Webster on-line). Raportul asimetric nu e o trăsătură neglijabilă a sensului celor două cuvinte, ci elementul său distinctiv; agravarea peiorativă se produce tocmai pentru că atitudinea (antipatică) de superioritate contează mai mult decât bunăvoința sau îngăduința manifestată. Confuzia semantică generează grave neînțelegeri în comunicare: cineva își poate imagina că e politicos când afirmă că i-a răspuns cu condescendență unui superior, în vreme ce acesta din urmă se poate
Din nou despre condescendență by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6625_a_7950]
-
bisexualitate, de ipocrizia uriașă, de compromisuri, de neîmplinire, toate înghesuite sub masca succesului absolut. Mi se pare o partitură grea acest Dirijor. Și este interesant de urmărit cum Tudor Chirilă încearcă să abordeze un personaj cu o carismă ciudată, arogant, antipatic, pervers, încercînd să se descopere pe el însuși, cel de acum. Punctul slab al tripticului cred că este „Problema". Și nu atît din text, cît din neclaritatea ideii regizorale, pe de o parte, iar pe de altă parte, din amatorismul
Trei americani la Comedie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6501_a_7826]
-
expresivi și emoționali. Mici guerille apar undeva la periferie și tocmai când comunitatea repune fraudulos în drepturi o familie care-și reia imobilul de unde a fost scoasă pentru neplata taxelor, mâna lungă și crudă a capitalismului, întruchipată de un funcționar antipatic, vine și-i dă afară. De aici se presupune că va porni revoluția și dintre cei câțiva nemulțumiți care protestează motivat pentru pierderea locurilor de muncă. Filmul lui Michael Moore ar fi un pamflet reușit dacă nu ar oferi și
Despre capitalism și alți demoni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6520_a_7845]
-
lor, nici sanctificările. Nu accidentele și incidentele, fie și spectaculoase, mă atrag, ci numitorul comun al evenimentelor, substanța durabilă și, eventual, pipăibilă. Urma! Aș propune, dacă mi-ar sta în putere, o cură de tăcere. Ba, ca să fiu până la capăt antipatică, aș suspenda - o vreme - toate revistele și aș promite subvenții serioase celor care, revenind, vor ști să spună lucruri mai bune decât tăcerea din care tocmai au ieșit. Mi-e greu să găsesc argumente pentru a fi de acord până la
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
că omul John Cheever a fost un detracat fățarnic, care se lasă pradă tuturor viciilor, dar poză în campion al valorilor morale. „Mi-a displăcut, în primul rând - am scris atunci -, tonalitatea generală a cărții, aerul ei condescendent, atitudine oricând antipatica, dar cu totul inacceptabilă atunci cand superioritatea pe toate planurile aparține în mod cert celui privit de sus. Străduința Susanei Cheever de a reduce până la dimensiuni neimpozante statura tatălui ei, insistența cu care dezgroapă slăbiciuni împotriva cărora John Cheever a luptat
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
televiziune britanice, înterpretând în anii '90 rolul unui inspector de poliție blazat, Henry Crabbe, în serialul de succes "Pie in the Sky". În străinătate s-a făcut remarcat jucând rolul unchiului lui Harry Potter, Vernon Dursley, un bărbat brutal și antipatic, ușor de recunoscut după fizicul său corpolent și mustața impozantă, care nu suportă universul magic al vrăjitorilor. Obligat să îl primească pe tânărul Harry după moartea părinților acestuia, Vernon Dursley îl tratează rău pe Harry, obligându-l să doarmă sub
Richard Griffiths, interpretul unchiului lui Harry Potter a murit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/64629_a_65954]
-
totul, Alex Ștefănescu este o ființă frapant de armonioasă, a cărei prezență place și este căutată. Criticul vorbește bine în public, înseninează frunțile și nu dezamăgește prin concesii critice făcute subreptice. Apoi, omenește vorbind, Alex e persoana cea mai puțin antipatică pe care o știu, cauza stînd în inaptitudinea congenitală de a fi fioros sau respingător. Impresia aceasta de bonomie sociabilă are o cauză pe care adesea o ignorăm, căci confundăm euforia cu veselia, crezînd că firile bine dispuse sunt un
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
fidelitate obiectul, memorialistul uită subiectul acoperindu-l de o perdea de locuri comune. Tonul general e de panegiric fastuos împănat cu banalități uimitoare. Personajele care i-au fost simpatice primesc invariabil epitetul de „excepționalul", „regretatul" și „marele", pe cînd figurile antipatice sunt expediate cu răceală. În fond, volumul merită un studiu de caz sau măcar o discuție de principiu privitoare la deserviciul pe care specialiștii în lingvistică îl aduc limbii natale. Căci dacă tot vorbim de paradigma estetizantă a culturii române
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]