398 matches
-
solidă, eleganță comportamentală, nu mai crede în amenințarea cu sinuciderea și își împinge iubitul spre moarte. Conflictul din această piesă se situează la nivelul conștiinței personajelor, care sunt personalități puternice, adevărate "suflete tari". Aceste două "suflete tari" formează un cuplu antitetic. Act venețian Piesa Act venețian este o dramă psihologică și o dramă de idei. Acțiunea se petrece la Veneția, în secolul al XVIII-lea, într-o vreme când republica se caracteriza prin corupție, comploturi și plăceri. Personaje: Pietro Gralla, fost
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
aceasta este cunoscută conștient, compromisă din punct de vedere științific și tradusă în limbaj conceptual. Din cunoașterea falsei motivații decurge în mod necesar cunoașterea motivației juste Prima este contrariul perfect al celeilalte. Subconștientul și supraconștientul se află într-o legătură antitetică. Sentimentele subconștiente constituie motivele deformării, iar cele supraconștiente motivele formării. Dacă nu ne temem de o terminologie morală, putem spune că primele sînt opuse celorlalte așa cum răul este opusul binelui. De altfel, această terminologie morală nu își dobîndește sensul justificabil
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
motivele deformării, iar cele supraconștiente motivele formării. Dacă nu ne temem de o terminologie morală, putem spune că primele sînt opuse celorlalte așa cum răul este opusul binelui. De altfel, această terminologie morală nu își dobîndește sensul justificabil decît în virtutea motivației antitetice care determină deformarea maladivă și sănătatea psihică. Ceea ce morala numește "Bine" nu este altceva decît contrariul vanității culpabile: mîndria modestă, adică încrederea calmă în propria valoare, nu pur și simplu imaginată, ci realizată, atestată de acțiunile ce decurg din motivele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
rămîne în totalitatea sa legal și dinamic legat de ansamblul motivațiilor supraconștiente, cele două instanțe extraconștiente constituind, una principiul formării sănătoase, iar cealaltă principiul deformării maladive. Pentru a o distinge net de legăturile ambivalențe ale subconștientului, putem considera ca fiind "antitetică" această legătură dinamică și legală dintre supraconștientul etic și subconștient. Antiteza supraconștientă se referă la diferența dintre spaima subconștientă față de adevăr și față de bucuria supraconștientă a cunoașterii de sine, problemă esențială a vieții. Subconștientul nu este altceva decît orbirea vanitoasă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o ignobilă curtezană. Paleativul, pe care poetul îl oferă (condiția sa de nemuritor, datorată poeziilor pe care le-a creat), este amendat ca utopic, din moment ce un cataclism cosmic ar neantiza oricând toate operele omenirii. Dispariția poetului este rezultatul unor concepții antitetice: agnosticismul lui Cibănoiu și ateismul cognitiv și fatalist al lui Bulgăran. Fred Vasilescu este impresionat de biblioteca teozofului, plină de lexicoane iudaice, cărți despre catolicism și istorii despre concilii. La cealaltă extremă stă biblioteca lui Bulgăran, cu tomuri savante despre
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
copilărie pe Camil Petrescu, relatate și comentate în Doctrina substanței. Pentru filosoful substanței, emoțiile stipulează luciditatea, iar visele, datorită acurateței și bogăției de amănunte reținute sunt superioare imaginației de care este capabil în viața diurnă. Onirismul său stă sub semnul antitetic paradisiac-infernal: Două vise, de altfel, se alternau, în variante, în copilărie: un vis de o frumusețe paradisiacă și vreo două, ca să spun așa, infernale. Cel paradisiac, era o viziune de grădini și lacuri suspendate, cu bazine imense, din care țâșneau
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
vrut să-l rog eu să-mi ceară să-i povestesc, căci deși era atât de tăcut și îndepărtat, îl ghiceam în stare de o mare prietenie."367 Prezența anaforică a structurii "aș fi vrut", prin prisma optativului perfect, punctează antitetic convingerea celorlalte personaje (inclusiv a doamnei T.) că nu se cunosc și că nu resimte nici un sentiment profund pentru ea. Orgoliul și profunzimea trăirilor mențin personajul masculin în defensiva depărtării, decantând compătimitor tentativele celor care se apropie de femeia pe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
are, evident, o structură paralelă. Cele două cadre implică, totuși, o zonă de contact importantă, vitală în economia narativă a romanului locul în care obsesiile lui Ștefan Gheorghidiu revin, dar în registrul diferit al lucidității și al indiferenței ironice, adică antitetic față de patosul și drama începutului: Ce n-aș fi dat altă dată pentru ca să am certitudinea că mă înșală. Cum așteptam la pândă, cu fruntea arsă și pumnii crispați! Acum, când vine, îi arăt scrisoarea zâmbind. Un moment devine palidă, mă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
vorbind în numele psihiatrului de copii, consideră că o definiție a normalului este mai importantă pentru filosof decât pentru medic. Și continuă: "De la Canguilhem încoace, a devenit evident faptul că normalul și patologicul constituie doi termeni indisociabili ai unui același cuplu antitetic: nici-unul nu se poate defini fără celălalt. Referitor la normal, diferitele definiții posibile se raportează la patru puncte de vedere: • normalul ca sănătate, opus bolii; • normalul ca medie statistică; • normalul ca ideal, utopie a cărei realizare sau apropiere se caută
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
deopotrivă filosofice, existențiale și po(i)etice, cărțile Deasupra lucrurilor, neantul (Editura Cartea Românească, București, 1990) și Mirele orb (Editura Junimea, Iași, 1995) își articulează discursul pe tiparul dublei reflectări. Și substanța, și retorica discursului glisează, în permanență, între poli antitetici. Pe de o parte, avem de-a face cu un discurs criptic, dens până la asfixiere, în orice caz, plin de referințe culturale de tot felul (de la simbolismul astrologic și creștin medieval până la ontologia începutului de secol XXI, de la misteriile eleusine
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
revoluție în fizica ultimului secol, după teoria relativistă și cea cuantică. Astfel de teorii sunt tresăriri care încearcă să elimine dureroasa separare a spiritului de materie, propunînd o întoarcere la epoca de aur în care știința și filosofia nu erau antitetice. O teorie nouă, integrativă, trebuie să le considere din nou împreună, alături de religie. Parafrazîndu-l pe Marx, putem spune că pînă acum savanții nu au făcut decît să încerce să schimbe lumea, or, problema este de a o înțelege, de a
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de hegemonie a haosului. Pe fondul unei structuri frastice respirând vetustețe dusă la superlativ (prăbușire), ca semn al decrepitudinii desubstanțializare siptomatică hățișul oferă și rimă semantică păienjenișului și împreună configurează traseul dedalic al inițierii. Dezordinea din purgatoriu va face sintagmă antitetică ordinii din paradisul selenar. Materia cu indice entropic tot mai mare este descrisă în cercuri concentrice: dinspre exterior (cafenea, grădină) către interior (casă, masă, carte, pagină). Constelațiile descriu trecerea de la dezordine la ordine, geometria lor marcând începutul îmblânzirii păienjenișului. Drumul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
S5e) Meștere Ruben, oare când voi ajunge să pricep adâncimea (s.n.) ta? Adâncimea (s.n.) mea tu o ai în tine, numai încă nedescoperită (Eminescu: 2011, II, 46). Fig. II Familia lexicală a cuvântului înalt. Prezența în proza antumă Subscriem raportului antitetic pe care Ioana Em Petrescu îl stabilește între culorile roșu și albastru. Cu anumite precizări, care își propun să îmbogățească spectrul de nuanțe ale culorii lui alta,-um,-us. Albastru descrie seninul edenic. El liniștește, dar nu este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
convers" în traiectoria prietenului și colegului Plinio Designori. Înzestrat intelectual ca și Joseph, acesta optează de timpuriu pentru vita activa, implicîndu-se plenar (și cu succes) în lumea reală și oferind "dublului" său castalian cufundat în vita contemplativa o variantă existențială antitetică. Exemplul lui nu rămîne fără ecou în conștiința scindată a protagonistului, împingîndu-l către examenul ultim al inițierii acela al negării propriei condiții. Copleșit de îndoieli, Joseph Knecht se retrage din pos tura de magister ludi, spre oroarea membrilor Ordinului, și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în interiorul somnului din somn, "poziția fiind privilegiată, prin așezarea în față, substantivul deplasând atenția de la zgomot spre calitatea lui: libertatea"117. Fiind un volum de trecere între două vârste, legătura cu primul volum este una simetrică și, în același timp, antitetică. Somnul, poate ultima mare metaforă care mai amintește de libertatea vieții, instaurând, totodată, libertatea morții, înlocuiește cadrul protector al vârstei fericitei copilării, în care poeta dansa nestingherită în ploaie, țipând și jucându-se de-a și cu viața, cu cel
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
între cele două existențe promovate de autoare, sau poate fi poemul însuși, instrumentul de configurare a unei noi realități sau de șlefuire a celei deja existente. În acest volum, aproape fiecare poem conține o pereche, sau mai multe, de termeni antitetici, alăturați, prin intermediul coordonării: soarele și noaptea, criminalii și sfinții (Nord), ceasul rău și ceasul bun, trecutul și viitorul (Orologiul), înfățișarea aproape urâtă sau, dimpotrivă, minunat de frumoasă, reflectată în oglindă, legătura între viață și moarte, întoarcerea și plecarea, mai aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se definește prin ontologia metonimică a oamenilor "civilizați", meditând asupra unui zeu crud și răzbunător. La Stevenson, "celălalt" este reflexul iluzoriilor și amoralelor descoperiri științifice. Strălucitul doctor Henry Jekyll și oribilul Edward Hyde împart același corp, migrația celor două personalități antitetice realizându-se prin mijlocirea unei misterioase poțiuni. În cele din urmă, licoarea își pierde efectul, iar Hyde nu se mai poate metamorfoza în Jekyll, sfârșind în chip violent. Oricum, subiectul s-a dovedit atât de bine ales, încât micul volum
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
al carnalității amorului, ci dimpotrivă, într-un registru înalt, alegoric, al inocenței. Este evidentă transpunerea simbolică a unui topos precum Amor sacru- Amor profan (Dragostea spirituală-Dragostea profană) care apare codificată alegoric în secolul XVI în iconologia lui Ripa ca binom antitetic Fericirea Scurtă- Fericirea Veșnică. Un singur element păstrează din acest topos Cecilia Cuțescu- Storck, raportul simbolic inversat prin care nuditatea corespunde purității, fiind conotată pozitiv, iar vestimentația în iconografia lui Ripa somptuoasă, la Cecilia Cuțescu-Storck convențională alături de pletora de podoabe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu răspîndirea limbajului societății civile de la Vest spre Est sau dacă trebuie înțelese mai curînd ca un episod dintr-un proiect chinez, așadar indigen, mult mai vechi de contestare publică a puterii nelegitime. Cele două interpretări nu sînt, desigur, neapărat antitetice și, într-adevăr, printre cele mai surprinzătoare caracteristici ale controversei academice referitoare la societatea civilă în contextul chinez este modul în care aceasta a realizat o reconsiderare a istoriei gîndirii politice chineze și a culturii sale politice. Împotriva opiniei stereotipe
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
unui gînd, locutorul marcînd lipsa lor de justețe sau de pertinență (1978, pp. 408-409). Este exact ceea ce se întîmplă în [P8]: pe de o parte, concluzia non-r oferită de titlurile celor două lucrări (Micul Colț; Povestea foii de hîrtie) este antitetică concluziei r așteptată de la propoziția p; pe de altă parte, prezența celor două cărți produce un efect de ecou al unei enunțări distante a propoziție p. Acest joc dublu, această "duplicitate enunțiativă" (A. Berrendonner, 1981, p.197) corespunde unui dublu
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
forțelor malefice dezlănțuite împotriva a ceea ce este acceptat și trăit ca adevăr, ca dreptate sau ca sfințenie, imaginea mereu renăscută a Complotului nu poate fi înțeleasă decît ca o ilustrare, poate cea mai convingătoare, dar nu singura, a acelei concepții antitetice despre ordinea universală. "Evreul apare în istoria noastră ca adversarul nostru metafizic", va spune mai tîrziu Rosenberg... O SOCIOLOGIE A SPAIMEI "Degeaba ne îngrijorează soarta opoziției. Dacă nu mai este nimic bun, ne rămîn iezuiții. Îi suni, cum suni un
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
politice. Opozițiile pe care ea le pune în evidență nu au nimic de a face cu noțiunile tradiționale de stingă și de dreapta; însăși moștenirea lăsată de Revoluția franceză poate fi evocată și dintr-o perspectivă, și din cealaltă. Componentele antitetice sînt și ele explicabile. Pe de o parte, se insistă pe autonomia individului și pe capacitățile de a decide liber asupra sa, pe acceptarea deliberată a unei societăți marcate de conflicte, de divizări, de deosebiri, pe suspiciunea persistentă față de Biserică
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
produsă de ceea ce este societatea în ansamblul ei și, de obicei, în contradicție cu aceasta, e una din cele mai vizibile consecințe ale manifestărilor imaginarului politic. (E ceea ce se poate exprima mai clar, dincolo de orice pedanterie, prin folosirea unor termeni antitetici, împrumutați de la Max Weber, aceia de Gesellschaft, adică de ansamblu al unui sistem social definit ca unitate politico-juridică, și de Gemeinschaft, adică de comunitate văzută ca loc de întîlnire, de schimb al solidarităților afective.) Prin intermediul observației sociologice, mitul politic apare
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
viața școlii. Dificultatea de înțelegere a și mai multor părinți este legată de sentimentul că datorează ceva sistemului tradițional. Dacă relația cuiva cu educația este aproape alienată, gradul de comunicare cu un sistem schimbat este cel puțin nul dacă nu antitetic. Profesorii vorbesc despre descoperire, implicare și autoformare, ei vor să audă despre standarde, sancțiuni, rezultate. Limbajul este diferit din cauză că premisele fundamentale sunt diferite. Studii privitoare la reprezentările reciproce ale profesorilor și părinților (Dauber, S.L., Epstein, J.L., 1993) arată că profesorii
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
purtătoare a acestor otrăvuri, respirația sa ofilind florile pe care aceasta le primise în dar de la tânărul student Giovanni, care se îndrăgostise de ea. Încercând să o salveze, acesta îi oferă un antidot preparat de profesorul Pietro Baglioni, un personaj antitetic lui Rappaccinni, care îi prevenise de faptul că "atât el cât și Beatrice pot fi victimele unui experiment oribil"136 al cunoscutului doctor padovan. Conștientizând planul diabolic al tatălui său, fata acceptă să bea poțiunea primită, însă, în mod surprinzător
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]