394 matches
-
nu este deloc mai favorabil ideii de categorii, care n-ar fi accesibile decât în mod selectiv. Este evocată mai degrabă omogenizarea relativă a gusturilor și a practicilor într-o societate nivelată, în sânul ierarhiilor relativ fluide. Dar caracterul aparent antitetic al teoriei elitelor și al teoriei luptei de clasă merită să ne oprim mai îndelung asupra acestui aspect. Pentru majoritatea autorilor din secolul al XIX-lea (și pentru Marx, mai ales) statul, guvernarea și politica sunt epifenomene care nu merită
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
să creadă că puterea poporului este exercitată de către popor. Raymond Aron, „Classe sociale, classe politique, classe dirigeante”, Archives européennes de sociologie, vol. I, 1960, pp. 265-266. Într-adevăr, regăsim aici opoziția elită/mase, cu caracteristicile specifice ale celor două categorii antitetice. În fața unei minorități ce dispune de pârghii de comandă în organizație, placiditatea relativă a omului de rând apare ca o formă de comportare rațională, atunci când majoritatea membrilor constituie o masă importantă și slab structurată. Eugène Dupréel și structura cadrilată În
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de hegemonie a haosului. Pe fondul unei structuri frastice respirând vetustețe dusă la superlativ (prăbușire), ca semn al decrepitudinii desubstanțializare siptomatică hățișul oferă și rimă semantică păienjenișului și împreună configurează traseul dedalic al inițierii. Dezordinea din purgatoriu va face sintagmă antitetică ordinii din paradisul selenar. Materia cu indice entropic tot mai mare este descrisă în cercuri concentrice: dinspre exterior (cafenea, grădină) către interior (casă, masă, carte, pagină). Constelațiile descriu trecerea de la dezordine la ordine, geometria lor marcând începutul îmblânzirii păienjenișului. Drumul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
S5e) Meștere Ruben, oare când voi ajunge să pricep adâncimea (s.n.) ta? Adâncimea (s.n.) mea tu o ai în tine, numai încă nedescoperită (Eminescu: 2011, II, 46). Fig. II Familia lexicală a cuvântului înalt. Prezența în proza antumă Subscriem raportului antitetic pe care Ioana Em Petrescu îl stabilește între culorile roșu și albastru. Cu anumite precizări, care își propun să îmbogățească spectrul de nuanțe ale culorii lui alta,-um,-us. Albastru descrie seninul edenic. El liniștește, dar nu este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
unui gînd, locutorul marcînd lipsa lor de justețe sau de pertinență (1978, pp. 408-409). Este exact ceea ce se întîmplă în [P8]: pe de o parte, concluzia non-r oferită de titlurile celor două lucrări (Micul Colț; Povestea foii de hîrtie) este antitetică concluziei r așteptată de la propoziția p; pe de altă parte, prezența celor două cărți produce un efect de ecou al unei enunțări distante a propoziție p. Acest joc dublu, această "duplicitate enunțiativă" (A. Berrendonner, 1981, p.197) corespunde unui dublu
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Și în prima jumătate a secolului XX, dacă în cazul unei resurse, cantitatea existentă devenea insuficientă, statele industrializate își însușeau resursele altor state prin colonizare. Pe parcursul acestui subcapitol vom încerca o prezentare succintă a două perspective, din puncte de vedere antitetice, cu privire la dezvoltarea durabilă. 1.3.1. Sustainomics - Triunghiul dezvoltării durabile Mahon Munasinghe este considerat unul dintre primii cercetătorii care s-au axat pe studierea dezvoltării durabile. Acesta a creat, pentru prima dată, triunghiul sau balanța dezvoltării durabile (figura 1.7
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
armonie poate duce la catharsis: prin această idee opera de artă iese din zona creativității spirituale și intră direct în sfera ființei însăși. Odată cu romantismul, estetica operei devine un concept tot mai vast și se lărgește prin acceptarea unor concepte antitetice, dar și prin acceptarea unor concepte originare ale operei de artă - geniul. Opera de artă sau capodopera sunt înțelese în raport cu atributele frumosului și ale sublimului. Dar începând cu modernismul, întrebarea privitoare la artă devine ontologică prin investigarea existenței posibile a
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
spațialității statuii pentru a face posibilă mișcarea în spațiul formelor imense, așa cum se întâmplă în Apollo și Daphne de Gian Lorenzo Bernini care are ca finalitate trezirea emoției. Auguste Rodin trece arta sculpturii la un alt nivel datorită utilizării texturilor antitetice și a jocurilor de lumini, care, cu ajutorul cubismului, au dus la înțelegerea artei ca fiind autonomă cu interioritate reală proprie. 5.4. Fotografia și cinematografia Imaginația are capacitatea de a abstractiza o suprafață în timp și spațiu și de a
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cu unicitatea sa: conținutul romanului identifică prin imagine și simbol, dar și cu ajutorul imaginației multiplicarea unuia și aceluiași roman. Identitatea și unicitatea romanului nu suferă transformări în urma multiplicității sale: posibilitatea multiplicării fiind o caracterisică specială a operei de artă. Simbolurile antitetice ale romanului: Leopold Bloom - Ulise, Mollz Bloom - Penelopei, Stephen Dedalus - Telemah 16 devin tropi constituenți pentru unicitatea romanului Ulise. Totodată, există o simetrie a compoziției lingvistice între copii. Doar în cazul transpunerii narativității într-o altă limbă dispare simetria, urmând
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
dispară, se arată în sclipirea reflectării. Dar în răstimpul acestei întoarceri, preț de o clipă, ea pune în vedere imprezentabilul pe care timpul nu-l vede. Nevăzutul zidirii (Zeno Ghițulescu) La nivel formal, poemul Atitudini de Zeno Ghițulescu 76 pune antitetic două ipostaze ale creativității, materială și spirituală. Dar cezura e doar aparentă, întrucât, pe cei doi versanți, înregistrăm o creștere de potențial comparabil, măsurabil în sfera comună a naturii. Neavând principiul mișcării în sine, materia e pasivitatea care rămâne la
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
antinomiile intelectului, adică "raționalizează" chiar și ceea ce eleații considerau irațional, fiindcă acesta rămânea pentru ei în afara capacității noastre de concepție (vezi I, nota 185). Este o soluție pe care o putem numi heraclitică 110, spre a utiliza un necesar termen antitetic în raport cu eleații. În paranteză fie spus, faptul că putem vorbi despre caracterul clasic al modelului eleat și despre cel romantic al modelului heraclitian constituie un argument în plus că, dincolo de ancorarea lor programatică într-o epocă istorică sau alta, cele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o eventuală obiecție, potrivit căreia clasicismul încetase să se mai manifeste în secolul al XIX-lea (în Fețele unui veac, Blaga nici nu-l enumeră printre orientările caracteristice ale epocii și se referă la el doar ca la un termen antitetic pentru romantism), vom răspunde cu două argumente: primul este principial și vizează faptul că aici avem în vedere dimensiunea anistorică a acestor "curente", și nu neapărat "întruparea" lor într-o epocă dată; al doilea argument este faptic și se bazează
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
idee de a pune pe două coloane caracteristicile "monismului" și, respectiv, ale "dualismului metodologic". Privindu-l pe cel dintâi ca în oglinda unei ape, comentatorul obține imaginea răsturnată a celui de-al doilea, astfel încât reușește să evidențieze într-o manieră antitetică foarte pregnantă ceea ce desparte tradiția pozitivistă de cea hermeneutică (vezi I, nota 63). Iată cum este rezumat "monismul metodologic": Toate acțiunile oamenilor sunt evenimente în lume ce au o determinare cauzală strictă, ca și toate celelalte evenimente. Prin urmare, explicația
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sunt supuse "un absolut privat" pe care filozoful "nu-l poate trăi prin delegație" (vezi II, nota 171). De aceea, Spranger considera că fiecare principiu sau punct de vedere, orice valoare are "momentul său de autenticitate". În plus, oricât de antitetice și de unilaterale ar fi ele, principiile, valorile, punctele de vedere sunt convergente în intenții (Sinnintention) și au, în profunzime, același sens (Sinnidentität), ceea ce face până la urmă din antagonismul lor "un fenomen necesar", și "nu un neajuns pe care trebuie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și cimentate de tradiție, și noul tip de societate caracterizat printre altele de comercialism nesupus controlului și raționalism lipsit de rădăcini. Contrastul evidențiat de Hegel între "societatea familiei" și "societatea civilă" cuprinde de asemenea o tipologie. La Bonald apar modurile antitetice ale gândirii, simțirii și relațiilor sociale în societatea rurală, respectiv în cea urbană. Și la alți gânditori ca Coleridge, Southey, Carlyle ș.a., același contrast este central. "Pentru acești gânditori, esența contrastului consta în nivelul atins de comunitate în Evul Mediu
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
sunt distante. Adepții Școlii de la Chicago postulează o relație cauzală clară între fragmentarea vieții sociale în oraș și fragmentarea individualului într-un set de roluri. Societățile urbane și cele rurale au fost tratate însă în această tradiție ca fiind foarte antitetice una față de cealaltă. Cohen consideră că este absolut incorect să postulăm sfârșitul comunității, observând că nenumărate studii ne arată comunitatea în interiorul orașului. Societățile față în față nu ar fi simple sau, ca un corolar al simplicității, marcate de egalitarism, cum
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
implicați. 5. IMPLEMENTAREA ȘI EVALUAREA POLITICILOR PUBLICE Modelele de implementare Implementarea. În ceea ce privește implementarea sau punerea în operă a unei politici publice, în literatura de specialitate se identifică, se disting și se confruntă două perspective analitice care pot fi luate drept antitetice sau complementare. Top down Prima perspectivă este numită top down și sugerează că pro-cesul de implementare a unei politici publice acționează aproape linear, de la vîrful politic și birocratic, care a formulat-o și aprobat-o, pînă la bază, adică la
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
să i se dea trecutului dreptul și puterea de a decide viitorul unei societăți sau destinul unui popor. Democrația este în pericol atunci când amintirea victimelor de ieri constituie un element activ al procesului democratic. Democrația și închiderea în trecut sunt antitetice. Desigur, o națiune nu își uită și nu trebuie să-și uite complet trecutul, dar ea ajunge să folosească alte mituri importante pentru a-și construi viitorul, ca acelea ale excelenței și creativității 11. Îndemnând la uitare, Yehuda Elkana ataca
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cultivatorilor. Pe deasupra, în migrațiile și cuceririle lor, indo-europenii au supus și au asimilat continuu populații agricole sedentare. Altfel spus, destul de curând în istoria lor, indo-europenii au trebuit să cunoască tensiunile spirituale provocate de simbioza unor orientări religioase eterogene, ba chiar antitetice. 62. Primul panteon și vocabularul religios comun Se pot reconstitui anumite structuri ale religiei indo-europene comune. Există, mai întâi, indicații sumare dar prețioase, aduse de vocabularul religios. De la începutul studierii problemelor, s-a recunoscut radicalul indo-european (de aci înainte prescurtat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
însemne fie că Dumnezeu transcende toate contradicțiile, fie că existența Răului constituie condiția prealabilă a libertății umane. Se știe unde se poate căuta preistoria unei teologii asemănătoare: în diferitele sisteme mitico-rituale de bipartiții și polarități, de alternanțe și dualități, diade antitetice și coincidentia oppositorum, sisteme care exprimă totodată ritmurile cosmice și aspectele negative ale realității, în primul rând existența Răului. Dar Zarathustra conferă o nouă semnificație religioasă și morală acestei probleme imemoriale, în câteva versuri ale textelor găâhă se găsesc germenii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
votul majorității calificate combinat cu o procedură de consultare. Problema va rămîne totuși fără soluție. În acest caz, tensiunea franco-germană a fost foarte vie. Franța era ferm pentru interzicerea totală a donațiilor, în timp ce Germania se opunea poziției franceze 231. Pozițiile antitetice ale Franței și Germaniei pot fi explicate în lumina propriei lor experiențe naționale. Condițiile instituționale naționale sînt la originea acestui dezacord. Fiecare stat membru are reguli diferite privind viața partidelor politice. Inevitabil, acestea s-au făcut simțite cu ocazia dezbaterilor
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
greșelile și cu viciile societății timpurilor noastre. „Nici o învoială nu este posibilă cu cel care neagă un Dumnezeu personal și îl înlocuiește cu un panteism absurd, cu cel care îl combate pe Cristos și învățăturile Sale și proclamă afirmații diametral antitetice cu maximele Evangheliei; cu cel care își face carieră din concepții juridice, politice și sociale contrare dreptății, carității și a drepturilor sacre ale persoanei umane. Biserica nu cade la învoială cu aceia care atentează la drepturile sale și îi pun
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
imediat și așa am rămas de-atunci. Poate că eram pregătit pentru asta chiar de considerațiile lui Eliade din Oceanografie și din Revista Fundațiilor. Tot din Oceanografie am aflat prima oară de Unamuno și de Samuel Butler, aceste două spirite antitetice dar invizibil congenere și, amândouă, spirite precursoare. Despre Samuel Butler a scris Eliade și mai târziu, în Revista Fundațiilor regale, un eseu de 16 pagini, cules apoi în Insula lui Euthanasius. În Oceanografie îi consacră doar o pagină și jumătate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
componentă a gândirii liberale interbelice în domeniul Relațiilor Internaționale problematica anarhiei și a relației sale cu conceptul de suveranitate numai pentru a deforma prin simplificare cealaltă componentă, problematica federalismului. Simultan, din această perspectivă, proiectul realist pare construit într-o manieră antitetică, prin amplificarea dimensiunii anarhiei și suprimarea dimensiunii federale (Thies, 2002, p. 169)1. În sfârșit, al treilea element al strategiei de legitimare a școlii realiste constă în respingerea conceptelor liberale în urma unei false analize, Carr proiectând în mod superficial conceptele
RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
variante de captare a atenției copiilor, de ,,rupere a ritmului" activității prin valorificarea unor elemente aparent neasociate/neasociabile conținutului vizat). Din punctul de vedere ale semnificantului, raportul tipic atipic ia, preponderent, forma opoziției normă abatere de la normă (raport doar aparent antitetic, cel puțin din perspectivă diacronică, în condițiile în care generalizarea unei abateri de la normă implică, la un moment dat, impunerea unei noi norme). Principala normă a comunicării (la nivel public și privat) este reprezentată de valorificarea unui cod cunoscut de
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]