519 matches
-
de plecare sub pridvor. Palatul voievodului Gheorghe Duca după restaurare ` La etajul palatului se ajunge urcând scara de piatră a unui foișor, din care se pătrunde într-un antreu boltit semicilindric și pardosit cu dale de piatră. În dreapta și în stânga antreului sunt câte două încăperi în prelungire. În interiorul casei constatăm că suntem mereu în fața unor legături surpriză care au fost gândite să fie ascunzători. În peretele de sud al încăperii, în dreapta intrării principale este o scară din piatră care duce la
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mai 2000. Un restaurant franțuzesc de pe Smith Street, din Brooklyn. Trei bărbați stau la o masă rotundă din colțul din fund, din stânga, al încăperii. Harry Brightman (fost Dunkel), Tom Wood și Nathan Glass. Tocmai au terminat de făcut comanda (trei antreuri diferite, trei feluri principale diferite, două sticle de vin - una cu roșu, una cu alb) și s-au întors la băuturile care le-au fost aduse la masă nu mult după ce au intrat în restaurant. Paharul lui Tom e plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a sclipit ceva șiret. Dar nu, când s-a uitat mai bine, era același chip bonom, patern, de contabil de GAS pe care Îl știe din copilărie. Capitolul 29 Vizitatorul nocturn —...Bieții de ei mă așteptau cu masa pusă În antreul care fusese camera fiicei lor. Cum ea se căsătorise și stătea cu socrii, transformaseră antreul În birou-sufragerie-living. Considerau asta drept o mare șansă de confort, deși căsătoria fiicei le adusese grijile despre care ți-am povestit. A trebuit să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
bonom, patern, de contabil de GAS pe care Îl știe din copilărie. Capitolul 29 Vizitatorul nocturn —...Bieții de ei mă așteptau cu masa pusă În antreul care fusese camera fiicei lor. Cum ea se căsătorise și stătea cu socrii, transformaseră antreul În birou-sufragerie-living. Considerau asta drept o mare șansă de confort, deși căsătoria fiicei le adusese grijile despre care ți-am povestit. A trebuit să fac iar față salatei de boeuf, care mi s-a oferit peste tot acolo și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să-i scap - nu izbutesc; Încasez o palmă de directoare - nu-mi pasă de palma ei, dau să ies iar pe calidor - la văzut. Și nu știu dacă mai Întâi a fost buhnitura, abia după aceea trântitura la podea, În antreu - cu mama deasupra; ori mama, presimțind ce avea să vină, auzind șuierătura, mă silise să mă culc, apoi se culcase și ea peste mine - știu doar că mă doare rău nasul, strivit de dușumea; și mai știu că plâng amarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fie altă parașutistă, altă rusoaică, una mai pe potriva mea - care, orișicâtuși, nu-s tare mare... Și ieri stăteam În calidor. Stau și mă uit, așa, drept În fața mea, Însă cu urechea trag spre spate, unde a rămas deschisă fereastra spre antreu și deschisă ușa bucătăriei - ceastălaltă. I-am cerut mamei să mi-o arate și mie pe fetișoară, că nu-i fac nimica. Mama a râs cu voie bună, m-a mângâiat pe cap și a zis să mai aștept - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cât de curate erau, așa că prefera să o folosească pe a ei. Curățenia era una din obsesiile ei. După ce a rotit cheia în broască, femeia a deschis ușa încet, ca să nu-l trezească pe James. Dar când a pășit în antreul din afara dormitorului, l-a auzit pe bărbat vorbind. Da, e o cameră grozavă. Ce mama naibii, a fost decorată în stil feng shui! Ba are chiar și o terasă micuță, ceea ce în New York nu mai găsești nici să tragi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
întregii lumi, numai ai Juliei nu, s-ar fi tradus prin „am fost judecat greșit, în modul cel mai crud cu putință“. Julia a ridicat o mână, într-un gest de „stai puțin“. Termină cu prostiile, James. Am ascultat din antreu. James a strâns din buze. A, deci ai ascultat, da? De când ai început să mă spionezi? James era asemenea majorității bărbaților. Julia se minuna de fiecare dată când vedea această abilitate a lui de a suci lucrurile astfel încât, dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
decora mijlocul fiecăreia. Același efect estetic îl aveau și frapierele încărcate cu șampanie Cristal și cu sticle de Chablis Premier Cru. Lângă fiecare carte de vizită, dichisită cu trudă de-un caligraf, se odihnea un meniu care se lăuda cu antreuri cu foie gras, urmate de friptură Wellington și sufleuri de ciocolată, servite cu sos de vanilie. Ăsta era genul de gală de caritate care-i plăcea cel mai tare Juliei. Rochie fascinantă, mâncare grozavă și mâna băgată adânc în portofelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
groase ca să ți se afunde tocul în ele, canapelele sunt luxoase și confortabile. Bolurile de sticlă cu flori constituie petele de culoare. Totul se servește pe tăvi de argint și pe farfurii de porțelan - unele mai mari și ovale pentru antreuri și altele mai mici, pentru oaspeți. Toate sunt cu motive florale în nuanțe de galben și verde, ceea ce s-ar potrivi mai degrabă la țară decât într-o casă cu pretenții din Fulham. Dar asta-i o trăsătură a clasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
aspect confortabil, cu mobile de marcă, pereții Împodobiți cu fotografii În care se puteau vedea domni cu fețe de deputați care Înmânau o Victorie Înaripată unor domni cu fețe de senatori. Pe o măsuță joasă, risipite cu dezinvoltură, ca În antreul unui dentist, câteva reviste pe hârtie patinată, ca Arguția Literară, Athanorul Poetic, Trandafirul și Spinul, Parnasul Oenotriu, Versul Liber. Nu le văzusem niciodată În circulație și am aflat pe urmă de ce: erau difuzate numai pentru clienții editurii Manuzio. Dacă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai și, când n-o găsești unde-ai lăsat-o! Dragii mei, să fiți iubiți, vestiți, mândriți, înstăriți și pupați unde doriți! Fiindcă..., restul chiar că nu mai contează! Poftiți! Din partea conducerii! Luați și mâncați! Serviți! În fața asaltului sănătos asupra antreurilor, dat cu ghiotura de către comesenii hămesiți, Îngerul păstrează, lingav, o firavă rezervă politicoasă. Ce-ai mămico? Ție nu ți-este fomică deloc? Deloc!? Mânca-l-ar mama pe el, de dulcișor...! Arătosule! Frumosule! Țoc-țoc! îl îngână Lili. Era, de altfel
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să se pregătească pentru masa de la Enache. Locuința lui era chiar în corpul de case de alături. O poartă de lemn dărăpănată dădea într-o curte lungă, murdară, cu sumedenie de cămăruțe, toate închiriate. Apartamentul dinspre stradă, două odăi cu antreu la mijloc, era ținut de doamna Elena Alexandrescu, femeie trecută de patruzeci de ani, încă arătoasă, văduva unui ofițer pe care ea îl pomenea când maior, când colonel și care murise locotenent. În camera din față, ședea doamna împreună cu Jean
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
femeie trecută de patruzeci de ani, încă arătoasă, văduva unui ofițer pe care ea îl pomenea când maior, când colonel și care murise locotenent. În camera din față, ședea doamna împreună cu Jean Ionescu, copist la interne, tinerel și berbant. În antreu se găseau numai două lăzi cu cărți, biblioteca doctorului Vasile Popescu de la Pitești, soțul fiicei doamnei Alexandrescu, Mimi. Odaia din fund, cu două ferestruici spre curte, un pat de tablă, un lavabou, o masă rotundă, trei scaune, un dulap hodorogit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de curând cu patru copii mici, un pensionar cu soție tânără, având în gazdă un student... De cum păși în curte, tânărul Herdelea auzi ciripirile mulțumite ale doamnei Alexandrescu și înțelese că Jean trebuie să fi plecat la birou. Ușa dinspre antreu era larg deschisă, iar doamna se aranja în oglindă cu puful de pudră într-o mână și batonul de roșu în cealaltă, ca o porumbiță bătrână și cochetă. ― Sărut mâna, doamnă Alexandrescu! strigă Titu amabil ca totdeauna, scoțând din buzunar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
chibzuia cum să se retragă fără să o jignească cumva, când auzi în curte o voce strigînd: ― Domnul Titu Herdelea! Câteva glasuri răsunară îndată afară: ― În față, în față! ― E factorul, explică doamna Alexandrescu. Titu făcu numai trei pași până în antreu, unde se și ivise factorul. Era o scrisoare de acasă. Salută pe doamna Alexandrescu și intră în odaia lui, cuprins subit de emoție. Prima scrisoare de când s-a așezat în București... Rupse plicul și sorbi cu înfrigurare cele șase pagini
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în ochii ei, sub scânteierile șăgalnice, parcă palpita o umbră sentimentală. Clătina din cap, să-și alunge închipuirile, și rosti domol: ― Prea târziu... 7 ― Domnu Titu... Ghici ce surpriză am să-ți fac? zise doamna Alexandrescu misterios, oprindu-l în antreu. Nu ghicești?... Atunci poftim încoace! Titu Herdelea tocmai se despărțise de Grigore Iuga după masa de la Predeleanu. Era, firește, în costumul cel bun, pimpant și elegant ca un mire. Doamna Alexandrescu îl introduse în camera ei, unde aștepta o doamnă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Mimi râse. Era măgulită de galanteria tânărului. Gînguri: ― Mi-a spus mama că ești poet. M-am convins acum și eu. Îi ceru insistent, secondată de maică-sa, să explice și restul. Tânărul Herdelea mărturisi că, scotocind prin lăzile din antreu, a dat peste un roman pe care nu-l cunoștea și a vrut să-l citească. Doamna Alexandrescu îi permisese să examineze biblioteca ginerelui ei, numai să așeze toate la loc cum au fost. Pe câteva file din carte a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pingeaua de la gheata de purtare din dreapta s-a descusut puțin. Tot n-are nici o treabă și e frig. Ia să meargă la cizmar cu ea, înainte de a se strica mai rău... Trecu, în capul gol, la Mendelson, în fundul curții. Din antreu, a mai auzit ciripitul doamnei Mimi; încă nu plecase. Cunoștea pe cizmar, de altfel, ca pe toți chiriașii ceilalți care, fiind toți săraci, alcătuiau un fel de familie mare, cam certăreață și zgomotoasă. Mendelson ocupa două cămăruțe, amândouă spre curte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Poți să-i și dai drumul, că eu m-am terminat! urmă dânsul după ce-și mai potrivi și frizura, așa ca un cârlionț să-i atârne cuceritor pe frunte. Cei zece țărani din Amara fuseseră trecuți din ogradă în antreul cancelariei sub paza unui jandarm postat la ușa de afară. În sfârșit plutonierul Boiangiu se ivi în prag, îi măsură pe toți tăcut și sumbru două clipe, apoi întrebă: ― Mă, care ești hoțul de-ai furat porumbul boierului? ― Noi nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
palme și răbufniri de ghionturi, întretăiate de gâfâielile șefului: "Spune, mă!... Nu vrei să spui?" și de vaietele omului din ce în ce mai prelungite: Nu mai da, don' plutonier!... Iartă-mă, don' plutonier!... Nu știu! Nu-s eu, don' plutonier!" Țăranii rămași în antreu se uitau unii la alții, uluiți, și din când în când la jandarmul care stătea în ușă, nemișcat, parc-ar fi fost de lemn. De-abia într-un târziu Serafim Mogoș, om cu cinci copii, cărunt pe tâmple și cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
erau câteva femei, speriate și bocite, fiecare cu o legăturică de merinde subțioară, pentru bărbații lor oropsiți, ca să nu mai îndure și foame, dacă s-ar întîmpla să-i ție mai mult jandarmii. Când reluă ancheta și fură aduși în antreu bănuiții, plutonierul văzu nedumerit că au mai rămas țărani în curte. Întrebă din prag: ― Da voi ce poftiți, măi creștini? Pantelimon Văduva, un flăcău rumen, luat la oaste și urmând să se prezinte peste vreo săptămână la regiment, la Pitești
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu Jean la părinții lui, la o partidă de cărți cu prelungire. Era liniște desăvârșită; rareori pătrundea până la dânsul câte un țipăt sau vreo sudalmă din curtea cu mulți chiriași. Spre seară, tocmai când terminase de scris, auzi pași în antreu. Își închipui că trebuie să fie eleva lui, Marioara. Se bucură. După atâtea ore de muncă, era binevenită o ființă feminină, chiar și Marioara. Se repezi la ușă, să o primească. ― Măicuța nu e acasă? întrebă foarte natural Mimi. Tânărul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ochii plini de spaimă, Titu Herdelea se apropie de ușă în vârful picioarelor, făcîndu-i semn cu degetul să nu se miște, și întrebă răgușit: ― Cine-i? ― Eu, eu... Nu te deranja deloc!... Numai o secundă... Îmi dai voie? răspunse din antreu o voce. De emoție, Titu nici nu o recunoscu. Tanța însă, scuturând desperată din cap, șopti către tânărul care o privea uluit: ― Jenică... Mai zăpăcit, când înțelese cine era, Herdelea întrebă iar: ― Dumneata ești, domnule Jean?... Ce este, ce s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai ia câte ceva. A intrat în odaia cealaltă, dar n-a găsit chibriturile și pe ale lui le lăsase Lenuței să puie cutia pe gologanii de joc, că îi poartă noroc. Plictisit, era să plece cu mâna goală. Bâjbâind prin antreu spre ieșire, a auzit glasuri în camera chiriașului. O clipă a ezitat: cum să deranjeze pe om când poate să fie cu o damă? Pe urmă s-a gândit că de ce să fi făcut un drum degeaba numai fiindcă-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]