308 matches
-
diferit de cel folosit pentru oiconimul Vîrvor. Numele de familie Vîrvorescu, semnalat de I. Pătruț, pledează pentru exis tența unui antroponim Vîrvor și, implicit, pentru baza antroponimică a toponimului Vîrvor. Întăresc această posibilitate numele topic Vîrvolea (provenit probabil dintr-un antroponim) din Valea Tîrnavelor și numele de persoană Vîrvorea atestat în localitatea Jina din județul Sibiu. Accentuarea antroponimelor terminate în -or poate fi diferită (după cum precizează I. Pătruț), ca și a altor derivate cu sufixe productive (de exemplu, cu -uț: Porúț
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
exis tența unui antroponim Vîrvor și, implicit, pentru baza antroponimică a toponimului Vîrvor. Întăresc această posibilitate numele topic Vîrvolea (provenit probabil dintr-un antroponim) din Valea Tîrnavelor și numele de persoană Vîrvorea atestat în localitatea Jina din județul Sibiu. Accentuarea antroponimelor terminate în -or poate fi diferită (după cum precizează I. Pătruț), ca și a altor derivate cu sufixe productive (de exemplu, cu -uț: Porúț și Porúț; cu -is: Ópriș și Opriș etc.) Se pare că intuiția (sau tradiția) populară privind eroul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ca bază a toponimului, apelativul sl. vranŭ, „corb“, corelînd acest lucru cu „pădurile negre ca pana corbului“ sau cu un intermediar antroponimic (cum ne indică sufixul -cea), analogic structural cu Vîlcea (< vŭlk, „lup“), Ivancea, Mihalcea etc. Pericle Papahagi sugerează că antroponimul ar fi putut proveni de la romînii sud-dunăreni, unde este întîlnit frecvent, sub forma vrană și sub diferite variante și derivate. Evident că toponimul este uzual și la nordul Dunării, nefiind nevoie să-l aducem din sud. Să ne gîndim la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de fosta provincie Dacia Traiană, pe aceeași linie cu cetățile-orașe, centre episcopale Margus, Viminacium și foarte puțin la vest de linia de demarcație a teritoriului de formare a limbii române stabilită de învățatul Jirecék. Preotul Montanus (mons- montis înseamnă munte, antroponimul Munteanu fiind foarte răspândit la români, având noi și un macrotoponim Muntenia - Valahia Maior-Țara Românească) a fost martirizat chiar în orașul său natal sau de reședință, în parohia sa, la 26 martie 304. În martiriul Sfântului Montanus, pe care calendarul
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Ursus să fi fost episcop și al acestor avarițeni, dar credem că, în principal, episcopatul său era constituit din creștinii urmași ai lui Montanus, ai băștinașilor din timpul lui Attila și ai celor care au depins de arhiepiscopia Justiniana Prima. Antroponimul Ursus atribuit unei fețe bisericești pledează în favoarea unui episcop român și nicidecum avar. Ei, ausonii din vestul României de astăzi, din vestul Romaniei Orientale de atunci, sunt cei care, amintiți de cronicele slave și maghiare sub numele de volohi și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
pe slavi) avea posibilitatea, prin căsă torie, să devină „proprietar” devălmaș, să renunțe la poligamie și să îmbrățișeze creștinismul cosmic, popular ( solar: și astăzi țăranul român privește la „soarele neînvins” și zice: Dă, Doamne, ploaie!). Cum altfel vom putea explica antroponimele: Coman, Tătaru, Turcu, Maghiar, Rus-Rusu. Desigur, aceste nume au putut fi și porecle, date de români românilor chiar, așa cum numai ei știu să dea, pe baza unor trăsături de caracter sau de înfățișare fizică: ca un cuman, ca un rus
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
boieri, deși termenul exista în limba română înainte de instituția domniei, desemnând pe cei bogați și puternici, fiind dat de origine sud-slavă, bulgărească (boliari, boiarini). Noțiunea „boieri”, care desemnează o calitate social-economică, o întâlnim sub forma de boer (pronunțat bur) ca antroponim în țări ca Olanda, în țările nordice, unde a fost, potrivit legendelor „adevărate” o Dacie de vest . Este surprinzătoare asemănarea acestor buri-boieri din Olanda cu numele tribului dacic al burilor, având centrul politic la Buridava și dacă admitem autohtonia lui
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
în unele cazuri, chiar greu de reconstituit. Elementul reținut care poate fi, la origine, un toponim denumind locul de proveniență a produsului denumit (eventual trecut prin derivare în clasa adjectivelor, încadrându-se, în acest caz, în tipul substantiv + adjectiv), un antroponim (desemnând adesea producătorul etc.), o "invenție lexicală" comercială (de pildă prin trunchierea denumirii unei firme) își pierde calitatea de nume propriu, întrucât este întrebuințat cu sensul întregii sintagme, care este, de regulă, denumirea unui produs comercial, artistic etc.: fr. champagne
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
Academiei, București, 2002, p. 17- 18. footnote> . Cea mai „nevinovată“ deviere de la forma originală era articularea numelui, la fel cu numele comune (Barbul, Seul), explicabilă prin necunoașterea particularităților limbii române de către funcționarul public, neromân, dar cu implicații în modificarea structurii antroponimelor. Nici în Basarabia lucrurile nu au stat mai bine, transformările numelor fiind determinate de nevoia de a găsi posibilități de scriere cu alfabet rusesc, școlile în limba română lipsind totalmente la începutul secolului al XX-lea, sau de nevoia de
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Dicționarul geografic al Bucovinei Em Grigorovitza nota pentru Cernauca: „populația 2013 locuitori, ruteni, de relig. gr. or.“ <footnote Em Grigorovitza, Dicționarul geografic al Bucovinei, București, 1908, p. 56. footnote> . După aproape 20 de ani, D. Țopa constata că 42% dintre antroponimele de aici erau românești, cu unele modificări datorate adaptării acestora la limba ucraineană, pe care o vorbeau localnicii: Bunăziua, Căutici, Cioban, Cornuta, Foca, Moțoc, Muntean, Mihalescu, Pădure, Strugar, Ungurean etc. <footnote Dimitrie Țopa, Românismul în regiunea dintre Prut și Nistru
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Constantin Olaru, Urmele românismului în unele localități din nordul Bucovinei - Anul 1991 în comparație cu 1926, „Glasul Bucovinei“, 1994, nr. 1. footnote> pentru numele de persoane cu bază românească din aceeași localitate pentru anul 1991, 46%, pune în evidență aceeași capacitate a antroponimelor. Cercetarea comparativă a numelor de persoane i-a permis lui C. Olaru să constate că o serie de nume formate pe bază românească au dispărut între 1926 și 1991, printre care, sigur românești, Corbul, Cătălin, Crețu, Scutelnic, Țurcan. Au apărut
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
neamul nostru moldovenesc. Pentru el am intrat în revoluție - nu ca tine sau ca sărmanul Prestea, care din revoluție ați venit la moldovenism. În starea de azi însă numai popa mai poate veni în atingere cu norodul“ (5, 377). 2. Antroponimele sînt fapte de limbă și ne așteptăm din capul locului să ofere, prin ele înseși, prin felul în care sînt folosite, o imagine a societății pe ai cărei membri îi denumesc. Mai mult chiar, în domeniul antroponimei moda exercită o
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
ticăloși sîntem! merzavți, ticăloși, bicisnici“ (1, 11). Rolul administrației în rusificarea structurii antroponimiei românești din Basarabia a fost de primă importanță, începînd cu școala și continuînd cu viața publică. Nu exista nici o posibilitatea de a se evita structura rusească a antroponimelor, cel puțin din partea unor populații cum era cea din Basarabia, și nici celor cărora li se schimba structura numelor nu se poate face vreo vină. Problemele apăreau în acest caz cu rusificarea numelor de botez sau a numelor de familie
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
dacă nu străvechi manifestări culturale ale românilor care au trecut și la ucraineni? Numele acestora amintesc de vremuri de început ale creștinismului, propovăduit în provinciile dunărene în limba latină, iar azi sînt printre puținele nume românești în care se păstrează antroponime latinești. Persistența manifestărilor legate de anume manifestări și chiar a numelui acestora nu trebuie să mire. În urmă cu un secol, sărbătoarea Nașterii Sfîntului Ioan Botezătorul aduna la Suceava credincioși ortodocși de orice etnie, din toată Bucovina și de dincolo de
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Lupuleac, Crețuleac, Rotariuc), sau de alte origini. Cea mai nevinovată deviere de la forma originală era articularea numelui, la fel cu numele comune (Barbul, Seul), explicabilă prin necunoașterea particularităților limbii române de către funcționarul public, neromân, dar cu implicații În modificarea structurii antroponimelor. Nici În Basarabia lucrurile nu au stat mai bine, transformările numelor fiind determinate de nevoia de a găsi posibilități de scriere cu alfabet rusesc, școlile În limba română lipsind totalmente la Începutul secolului al XX-lea, sau de nevoia de
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
-lea leagăn al românismului, prin activitatea vestitei familii a Hurmuzăcheștilor. În Dicționarul geografic al Bucovinei Em Grigorovitza nota pentru Cernauca: populația 2013 locuitori, ruteni, de relig. gr. or.27. După aproape 20 de ani, D. Țopa constata că 42% dintre antroponimele de aici erau românești, cu unele modificări datorate adaptării acestora la limba ucraineană, pe care o vorbeau localnicii: Bunăziua, Căutici, Cioban, Cornuta, Foca, Moțoc, Muntean, Mihalescu, Pădure, Strugar, Ungurean etc., păstrînd peste vreme amintirea populației românești de altădată. Chiar dacă pare
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
vreme amintirea populației românești de altădată. Chiar dacă pare exagerată și chiar dacă etimologia unor nume este forțată, statistica lui C. Olaru pentru numele de persoane cu bază românească din aceeași localitate pentru anul 1991, 46%, pune În evidență aceeași capacitate a antroponimelor. Cercetarea comparativă a numelor de persoane i a permis lui C. Olaru să constate că o serie de nume formate pe bază românească au dispărut Între 1926 și 1991, printre care, sigur românești, Corbul, Cătălin, Crețu, Scutelnic, Țurcan. Au apărut
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
ținut Întotdeauna la neamul nostru moldovenesc. Pentru el am intrat În revoluție - nu ca tine sau ca sărmanul Prestea, care din revoluție ați venit la moldovenism. În starea de azi Însă numai popa mai poate veni În atingere cu norodul. Antroponimele sînt fapte de limbă și ne așteptăm din capul locului să ofere, prin ele Înseși, prin felul În care sînt folosite, o imagine a societății pe ai cărei membri Îi denumesc. Mai mult chiar, În domeniul antroponimei moda exercită o
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
Măi fraților, ticăloși sîntem! merzavți, ticăloși, bicisnici. Rolul administrației În rusificarea structurii antroponimiei românești din Basarabia a fost de primă importanță, Începînd cu școala și continuînd cu viața publică. Nu exista nici o posibilitatea de a se evita structura rusească a antroponimelor, cel puțin din partea unor populații cum era cea din Basarabia, și nici celor cărora li se schimba structura numelor nu se poate face vreo vină. Problemele apăreau În acest caz cu rusificarea numelor de botez sau a numelor de familie
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
dacă nu străvechi manifestări culturale ale românilor care au trecut și la ucraineni? Numele acestora amintesc de vremuri de Început ale creștinismului, propovăduit În provinciile dunărene În limba latină, iar azi sînt printre puținele nume românești În care se păstrează antroponime latinești. Persistența manifestărilor legate de anume manifestări și chiar a numelui acestora nu trebuie să mire. În urmă cu un secol, sărbătoarea Nașterii Sfîntului Ioan Botezătorul aduna la Suceava credincioși ortodocși de orice etnie, din toată Bucovina și de dincolo
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
reprezintă un element din mistica populară ; nume istorice de popoare și voievozi: Stâlpul lui Vodă, Târșitura Rușilor, Pădurea Sasu ; flora: molid, brad, ariniș, afiniș ; fauna: calul, porcul, capra, exprimând un raport de proprietate. O categorie aparte, foarte numeroasă, o reprezintă antroponimele, nume de oameni, bărbați și femei - care sunt determinative pe lângă un munte, poiană, deal, fânaț etc. și care individualizează o suprafață de teren care a suferit o acțiune a omului în raporturile permanente cu pădurea. În secolul al XIX-lea
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
femei - care sunt determinative pe lângă un munte, poiană, deal, fânaț etc. și care individualizează o suprafață de teren care a suferit o acțiune a omului în raporturile permanente cu pădurea. În secolul al XIX-lea și al XX-lea unele antroponime, folosite ca determinative de individualizare, au dispărut și nu le mai găsim în Cadastrul Tribunalului din Câmpulung, în hărțile Ocoalelor Silvice din Vama și Frasin din 1913 sau în arhiva Prefecturii județului Câmpulung la anul 1939 <footnote Nicolae Grămadă, op. cit
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
în alte cazuri decât nominativ 1.3. Subiectul non-nominal 1.4. Acordul verbelor care nu acceptă subiect 1.5. Acordul verbului-predicat când subiectul nu este lexicalizat 2. Subiectul nominal 2.1. Substantivele colective 2.2. Numele proprii 2.2.1. Antroponimele 2.2.2. Toponimele 2.2.3. Titlurile 2.2.4. Numele de echipe, instituții, organizații, firme 2.2.5. Nume proprii recategorizate ca substantive comune 2.3. Substantivele abreviate 2.4. Substantivele la plural, fără determinanți 2.5. Termenii
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
produce atât când cel servește la exprimarea superlativului relativ, cât și când cel precedă un adjectiv și are rol emfatic: (5) a. prietenului celui mai bun b. lunii celei albastre c. Ioanei celei mici d. ?lui Ionuț celui drăgălaș La antroponimele de genul masculin, la singular acest acord este destul de puțin acceptabil. Dacă antroponimul se referă la un personaj istoric, acordul este chiar respins. Antroponimele istorice au un caracter fixat, nu se pot modifica elementele din componența lor, ceea ce explică lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
precedă un adjectiv și are rol emfatic: (5) a. prietenului celui mai bun b. lunii celei albastre c. Ioanei celei mici d. ?lui Ionuț celui drăgălaș La antroponimele de genul masculin, la singular acest acord este destul de puțin acceptabil. Dacă antroponimul se referă la un personaj istoric, acordul este chiar respins. Antroponimele istorice au un caracter fixat, nu se pot modifica elementele din componența lor, ceea ce explică lipsa acordului: (6) a. *lui Ștefan celui Mare b. lui Ștefan cel Mare Acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]