3,180 matches
-
elegant, deși în minte îi umblau cuvinte grave escroc, bandit, om de nimic. Ceea ce îi spusese ei, toate declarațiile acelea pline de dulceață erau probabil ca o înregistrare pe o bandă magnetică, puse într-un aparat și, cu o simplă apăsare pe un buton, erau redate cu fidelitate zecilor de fete, tot niște gâsculițe ca și ea. Așa ajunsese: prințesă! Râse amar. Bănuia că acest tânăr certat cu legea le produsese la multe ființe răni care, în unele cazuri, nu se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pășească dincolo de spaimele sale. În aceste condiții, își făcea loc tot mai mult ideea de a părăsi casa, spitalul, orașul, totul, în căutarea altor orizonturi. Credea că numai evadând din mediul în care se afla, se va putea elibera de apăsarea care simțea că îi strivește ființa. Ideea de a părăsi definitiv orașul prindea rădăcini în mintea Olgăi cu fiece zi ce trecea. Această voită evadarea o asemăna cu cea a unor păsări migratoare care, plecând toamna, nu mai revin niciodată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
duc, de când e lumea, pentru fiecare. Nu-i frumos ca, cineva, să și dea propriul exemplu, atunci când în viață survin momente de mare încercare. Dar, dacă, totuși, vin, cum au și venit, n-ai încotro, trebuie să le suporți duritatea, apăsarea, srtângerea de menghină la care te supun. Așa, că, eu, unul, strig, guvernului, căruia i te-ai adresat: nu-l eutanasia! Nici vreun alt ajutor nu-i acorda! Lăsați-l să se descurce singur! Cum, singur și-a făcut-o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
proporție mult mai mare decât cea a materiei pe care mă străduiesc, uneori până la epuizarea mea psihică, să le-o torn în căpățâni studenților noștri. Bine, pentru aceștia, care au, în principal, cu totul și cu totul alte frământări și apăsări, studiul e ceva mai periferic în ocupațiile lor de bază. (Aoleu, ce urât sună! Parcă m-am boșorogit și am ajuns să vorbesc ca Băși. Să nu uit să șterg, naibii, astea două fraze!) La sfârșitul instruirii, băieții și fetele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
înspre canalul din curte. Bidonul se urnea încet, încet, cu câțiva centimetri la fiecare opintire coordonată de șeful de trupă. În timpul acesta, cealaltă falangă se ocupa de portar, legându-l cât mai bine. Omul n-avea nici cea mai mică apăsare, sforăind în continuare fără grijă. În zece minute era fedeleș, ca un jambon pregătit pentru afumătoare. Pe dumnealui însă nu-l aștepta vreo chestie asemănătoare. Era doar o măsură simplă și înțeleaptă de precauție. După un sfert de ceas, primul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
neliniște metafizică. Era ceva de rău, simțea el. Dar în rest, nu se dumirea despre ce ar fi vorba în mod concret. Nu că ar fi avut vreo presimțire sau ceva de genul ăsta, ci mai mult un fel de apăsare nelămurită. Noroc că se apucă de muncă și fu distras de la această stare de spirit, ca să o numim așa. Muncea cu multă atenție și aplicație, iar mintea lui, astfel eliberată, hălăduia pe cine știe ce coclauri. În drum spre biserică, chiar pe lângă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
acestei enervări gândul îi fugise de la ele, când ieșise furios pe poartă, dimineață. Stătu un pic să analizeze mai atent problema. La finalul acestei scurte și nu prea intense operațiuni, ajunse la concluzia că asta trebuie să fi fost sursa apăsării neliniștitoare pe care o resimțise în urmă cu puțin timp. Dar uite că tot răul fusese spre bine. Era să se întindă el pe aleea din fața bisericii, însă întâmplarea asta îl ajutase să-și amintească de marfa uitată la serviciu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
interesat, un râs măgulitor, cu un hăhăit mărunt pus pe-o melodie ascendentă, optimist, cuceritor; așa reușea probabil, să-l cucerească repede pe interlocutor; râs parcă imprimat cândva pe o bandă de magnetofon și redat oricând, la comandă, prin simpla apăsare pe buton) Te superi, castelane, dacă îndrăznesc să-ți deschid ochii? Zii! Păi mătăluță cu cine scrii textul piesei zi de zi în bibliotecă, mă rog frumos? Ia spune, mătăluță. Amuțesc. Inima îmi ajunge în gât. O simt. Respir greu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ea, de fapt, poate că are nevoie doar de-o mângâiere și de-un pic de Calgon. Ne imaginăm că alarma automobilului care ne trezește noaptea din somn s-a declanșat așa, din senin, și-atunci o potolim printr-o apăsare de buton, fără să ne treacă prin cap că i-o fi urât În Întunericul din spatele blocului. La fel, cei câțiva oameni care or fi asistat, În acea după-amiază, la goana lui Fauvé după Alfina nu și-au dat seama
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
alerga ca o herghelie de mânji sălbatici, amenințând să calce totul În picioare, fără să ajungă nicăieri, un deget venit din ceruri mi-a ciocănit În frunte: „Alo! Ce faci?“ Să fi fost conștiința sau inconștientul? Era vrerea divină sau apăsarea spovedaniei strămoșești fără de preot? Greu de spus. Cert e că vocea aceea mi-a pus În vedere că, dacă tot aveam să cad pradă demonului trupesc, unica femeie pe care o voi recrea nu putea fi decât vremelnica decedată, unica
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu ochii, de jur-Împrejur, totul era alb. Noi eram singurele semne de punctuație În acel deșert strălucitor. Tot orașul, cu clădirile sale Înalte, cu mașinile, străzile și intersecțiile gălăgioase, cu furnicarul de oameni și de clone, dispăruse la o simplă apăsare de tastă. După ce ochii ni s-au obișnuit cu lumina puternică, am Început să mergem Într-o direcție oarecare. Vera și-a descălțat pantofii, azvârlindu-i cât colo. Fără ei, abia dacă-mi ajungea până la umăr. — Iubito, i-am zis
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
prostia sublimă, cezarică, divină: prostia ca fundament, ca acoperiș, ca stil și ca Weltanschauung...". Umoarea intrinsecă a acelei epoci pentru care prostia avea semnificația unei abrutizări induse de tiranie, dar și cea a unui simulacru, ca mijloc de apărare împotriva apăsării enorme exercitate de aceasta, a fost frica. în fruntea obștii se instituie un Celălalt, fascinat de puterea totală, aspirînd a se înfățișa oamenilor nu doar ca legiuitor sau garant al ordinii, ci și ca destin. Autoritatea totalitară se bizuie pe
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
mare și ultima formă cea a eludării când se ocolește adevărul. Această ultimă formă este cea mai rafinată. Aș menționa faptul că această formă a minciunii, eludarea i-a scos din încurcătură pe foarte mulți subiecți umani care sub o apăsare psihică poate induce în eroare orice interlocutori, uneori chiar și organele abilitate ale legii. Cine dorește să mă contrazică îi rezerv dreptul la replică. Aș mai spune că minciuna a existat din toate timpurile, numai că sunt foarte contrariat în
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
în mod deosebit pentru forma de apărare sau ofensivă. Se înțelege că e vorba de o întrebuințare rapidă comparativ cu alte structuri care intervin la o măsură eșalonată în timp. Țările care au armament nuclear în dotare își folosesc la apăsarea pe poziții de lucru a butonului nuclear, care este un fel de telecomandă existentă la șeful statului, la purtător inclusiv în deplasările acestuia în vizite la nivel de stat. Este dispozitivul care dă comanda de folosire a armamentului nuclear, printr-
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
Iar au rămas fără motorină pentru autocar, nenorociții. Poate ne mai ajutați și de această dată, cu generozitatea care vă caracterizează. — Mda. Situația e un pic complicată, din cauza manevrelor militare. Dar, În fine, să vedem ce putem face... Cu o apăsare fermă a clapei, maiorul Smith opri casetofonul. Nu mai era nici plictisit, nici obosit. Dimpotrivă, era bine dispus și se simțea Într-o formă de zile mari. Fiindcă Îi venise, În sfîrșit, ideea pe care o așteptase atîta vreme. Începuse
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu putea face oricum nici o mișcare. Trebuie spus Însă că, spre onoarea lui, dădu un răspuns demn și curajos. — Dacă nu mă Întorc, nu vei ști cine sunt, răspunse cît putu de calm, ceea ce nu constituia de fapt un răspuns. Apăsarea dintre coaste slăbi, dar Pablo rămase În continuare nemișcat, așteptînd Încuviințarea celuilalt. — Poți să te ridici, Îi auzi vocea joasă, pe jumătate dezamăgită. Pornești de-a lungul coastei la deal, fără să Întorci capul, și faci numai mișcările pe care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
într-un loc anume. Niciodată n-am dus lipsă de donatori, adaugă. Bine, răspunde Poștașul părînd în sfîrșit împăcat cu sine, ale dumneavoastră să fie, fac ceva pe ele, le puteți păstra pe toate. Din partea mea, nu mai am nici o apăsare, zice. Nu știm ce înseamnă libertatea, nu ne pricepem cum s-o folosim, habar nu avem ce înseamnă să vorbești și să gîndești liber, își amintește încă un citat Bătrînul, pe care-l reproduce din memorie cu voce tare. Foarte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
n-o merită, iar tu o iubești. — Poatiar fi mai bine s-o tăiem prin terenul de golf, Îi spui tu. — Mda, răspunde ea, știind imediat la ce te referi. Te strînge de mînă și privește În jos. Simți o apăsare pe inimă și Îți dorești să fi fost suficient de puternic Încît să-i distrugi pe toți, să distrugi pe oricine ar răni-o. Dar ei nu te-au văzut, par cu mințile total bușite de lipici și vin ieftin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
-Dar era căsătorită. -Și ce dacă, berbec lățos, ce, inima ține cont de certificatul de căsătorie? Încet, Încet, cu Întrebările lui Kawabata cu tot, memoria lui Antoniu, descarcă trecutul cu repeziciune, precum țâșnesc dintr-o armă gloanțele, la o simplă apăsare de trăgaci. Mă Îndrăgostisem, și eram pregătit să lupt pentru a-mi apăra dragostea, să Înfrunt orice piedică mi-ar fi ieșit În cale, să sfâșii, să urlu, să rănesc, să fur, să mă bat, dacă cineva ar fi Îndrăznit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
locuința lui Georgie, prin ceața rece a după-amiezii, m-am gândit că, în linii mari, aveam toate motivele să-i fiu recunoscător lui Georgie pentru faptul că-mi forțase mâna. Faptul că Antonia știa acum adevărul mă eliberase de o apăsare pe care, deși o îndurasem cu stoicism în trecut, o recunoșteam acum ca fiind o povară. Într-adevăr, era mult mai bine să trăiești fără minciună, și, deși nu-mi dădeam încă seama prea bine ce schimbări adusese mărturisirea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
costum de călărie roz și cu cizme de vânătoare valorând câteva sute de dolari, n-avea grijă că mi-ar lua-o la cioc urgent, sunt convins! Mă-nșel. Timp de trei luni i-am tot apăsat în jos ceafa (apăsare întâmpinată de o împotrivire surprinzătoare, de o încăpățânare impresionantă, ba chiar mișcătoare din partea unei făpturi atât de blajine și pașnice), trei luni am tot asaltat-o cu argumente și am tot tras-o de urechi noapte de noapte. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să se lovească decât să-și rupă ambele picioare. Dar ce subiect ar pierde! se gândi ea cu amărăciune și sări. Ateriză În genunchi, pe treaptă, tocmai În momentul când capătul peronului rămase În urmă. Ultimul semnal luminos dispăru. Sub apăsarea trupului ei, ușa se deschise spre interior, și femeia se prăbuși pe spate Înăuntru, pe coridorul vagonului. Se ridică, proptindu-se de perete și având grijă de umărul care o durea, apoi se gândi cu un triumf amar: Mabel Zăpăcita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ăsta. Dovada liberului meu arbitru. Aceasta e calea spre mântuirea mea. Și vocea polițaiului, răgușită și mirosind a țigară, zice: — Procedura standard în cazul tuturor deținuților considerați periculoși. Și număr: 7, 8, 9... Și polițistul mârâie: — O să simțiți o ușoară apăsare, așa că vă rog să vă relaxați. Și număr: 10, 11... Și futu-i. Futu-i! — Relaxați-vă, zice polițaiul. Futu-i. Futu-i. Futu-i. Futu-i. Futu-i. Futu-i! Durerea e mai rea decât atunci când Mona m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ele corespundea cu a lui... într-adevăr, trebuia să fie a lui. — Știu la ce te gândești, dar o să te rog să aștepți, dacă nu te superi și dacă ești amabil. Profesorul accentuase partea cu „dacă ești amabil“ printr-o apăsare pe butonul briceagului pe care îl avea în buzunarul interior al jachetei. Îl întorcea pe toate părțile, ca și cum ar fi încercat să prindă strălucirea luminii pe lama lungă. Apoi îmi spuse: — Nu e nimic democratic în situația asta, băiete. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe Tittymus, se trezise explorând moliciunea alunecoasă a clitorisului, o excrescență de un erotism debordant de care Margoulies se ocupase îndeaproape și întru totul pe timpul acuplării lor din hol. Bull învățase repede că clitorisul său nu are nevoie de o apăsare insistentă și repetată - ca apăsarea butonului de apel pentru lift de către un manager enervat -, ci de o stimulare ațâțătoare, sugestivă. O atingere mai curând ghicită decât simțită. Bull se ghemui pe vine, apoi se lăsă cu totul pe spate, rezemându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]