888 matches
-
până la schimbarea lui Cezar într-o stea. „Toate calitățile înăscute ale lui Ovidiu, precum și toate câștigurile pe care le datora profesorilor săi, frecventării saloanelor și satisfacțiile vieții romane, se regăsesc în „Metamorfoze”. Expresia e căutată, pitorescul și plastica sunt foarte apăsate, adesea gradate în chip fericit, mergând până la un realism brutal”( J. Bayet). „Tristele” sunt elegii în care poetul își deplânge amarul zilelor petrecute în exil, apăsat de singurătate, de dorul după cei lăsați acasă, de cerul veșnic senin al Italiei
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383843_a_385172]
-
că am fost atent cu soția sa, că am plimbat-o și i-am arătat locurile frumoase ale orașului. Ea mi-a sărit pur și simplu în brațe si m-a sărutat pe gură, de față cu el, lung si apăsat, cu lacrimi pe obraz. Am rămas năucit de surpriză și de rușine. Pe el nu am mai avut puterea să-l privesc în ochi până ce trenul a trecut încet pe lângă mine. Își fluturau mâinile la fereastră... Când am urcat în
DIN ALE TINEREŢII VALURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383362_a_384691]
-
care-mi dau jertfe c-au înjurat «prin șapte ochi de flaut». Teiul sfânt: „Nu mai am flori argintii să curg «o dulce ploaie/ Pe creștetele a doi copii/ Cu plete lungi bălaie.». Îmi pângăresc aura trecătorii asfaltului cu pașii apăsați, dar cu sensibilitatea șubrezită. ” Salcâmul: „Nu mai am sub aripă o îndrăgostită cu ochii mari ce «cată-n frunza cea rară». Am niște oameni - albine ale materiei, ce-și măresc averile înțepându-mi florile mai ales cu un cot și
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
pe un stativ învelit în catifea vișinie, stătea papagalul Alfred și anunța invitații. — Bi-vel-vornicul Drăguțescu și giupâneasa lui, Paulina! - chirăi el exact la cinci fără un sfert. Ușa se deschise și pe ea intră un om falnic, cu pași mari, apăsați, cu plete castanii, frumos retezate, cu niște ochi negri smoliți, cu buze roșii, cărnoase și cu nas puternic coroiat de care toți care-l cunoșteau pe Drăguțescu își aminteau cu nostalgie. în locul nasului era acum o plagă hâdă, netedă, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
De altfel, am înțeles și nu mi-e scârbă. Înțeleg și că mi-ai povestit tocmai mie asta. Te-a apăsat pe suflet. Igor spune că la noi asta e o boală de familie, să ne lăsăm multă vreme sufletul apăsat. Dar bucură-te că începi să te lecuiești. Acum vorbește evreul sau creștinul din dumneata? — De ce mă întrebi? Pentru că simt că mă ierți. — Iert ca evreii și iubesc precum creștinii. Simbioză curată. — Dumneata nu urăști niciodată? Dacă insiști, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
lovit-o pentru că așa ți-a spus Clifford. I-ai omorât pentru că știau ceva despre tine, ce tu nu voiai să se știe. M-am uitat la el. —Și ai să mă omori și pe mine? am spus cu vocea apăsată. Știu ce ți-a făcut Clifford când erai mic, așa cum au știut și ei. Ai să mă omori pentru asta? Am văzut cum de pe față îi dispare blândețea. Apoi degetele lui m-au apăsat pe umerii, iar ochii i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-te!! - Vrei să mă opresc? Ți-am spus. Treci absolut totul pe numele meu. Nu glumesc. Nu vrei, îz’ halesc pula. Clar? Cerul se prăbuși peste bietul Cioran. Se vedea, umerii i se încovoiaseră, privirea îi era cu mult mai apăsată decât fusese vreodată, pentru că, pentru Dumnezeu, la orice ar fi renunțat, numai la pulă nu. Într-un târziu, se ridică. Se decisese. - Haide, rosti el autoritar. Cinci minute mai târziu înaintau amândoi pe culoarele editurii Gallimard. Pula se zbătea însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
spuse el satisfăcut, unul din capete e desfăcut. Nu trage încă, legătura e destul de complicată. Mai trebuie să văd cum o descâlcim de tot. De dincolo de intrare răzbăteau până la ei zgomote înfundate. Se auzi o ușă trântită și apoi pași apăsați ce se apropiau. Lasă-te din nou la pământ! spuse Cristian în șoaptă. Ne vom preface că nu ne-am revenit cu totul în simțiri. Indiferent ce se întâmplă, încearcă să nu-i lași să vadă că am umblat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din Canaan și a mîntuirii. La sfîrșitul lui august Jeshua Krohal Își făcu apariția la locul stabilit, aducîndu-și și manuscrisul Drumul În Canaan, cam vreo sută douăzeci de pagini peste care Maestrul va arunca o privire de ansamblu; În afara caligrafiei apăsate va mai sesiza și unele greșeli de ortografie. Următoarea Întîlnire va fi fixată peste Încă trei luni, În același loc, nu Înainte de a-i mai dicta o listă cu cărți, printre care și ortografia limbii ebraice. La a treia lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În care se găsea. Și ca tînărul zdravăn de altădată să nu se contamineze de Învățătura sa, măcar prost Înțeleasă și greșit tălmăcită, el n-ar fi trebuit ca În noaptea aceea să vegheze asupra acelui text cu o caligrafie apăsată, text din care răzbătea dorința deșartă, sau poate doar bănuiala deșertăciunii, că pe lume orice existență, cît de umilă, cum necum, avea motivația actului creator. Ben Haas avea brusc revelația faptului că toate cele Întîmplate se datorau vanității sale, extravaganței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sub picioare, în față se înălța o coloană densă de fum negru, i se păru chiar că vede licărirea unui incendiu, S-a întâmplat, e în stație, se gândi el. Aruncase șervețelul când își dăduse seama că ținându-și mâna apăsată pe față și îngreuna mișcările, acum sângele îi cobora liber pe față și pe gât și se îmbiba în guler. Întrebându-se în sinea lui dacă serviciul mai funcționa, se opri un moment ca să formeze numărul de telefon de la urgență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Îi făcea declarații de dragoste idioate, la care fata chicotea și rânjea. Amory se mulțumea să urmărească hârjoana, gândindu-se ce mână ușoară avea Kerry cum reușea el să transforme cel mai neînsemnat incident În ceva cu volum și contururi apăsate. Se părea că toți erau Însuflețiți, Într-o măsură mai mare sau mai mică, de același spirit, iar a fi cu ei Însemna a te relaxa. De regulă, lui Amory Îi plăceau oamenii luați unul câte unul, dar se temea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
rog, atrage-mi atenția când greșesc“. Răspunsul a venit instantaneu sub forma unei imagini vii, radioase, a Isabellei. A găsit un spațiu alb pe programul de sală și a Început să noteze repede: „Privesc o piesă-n bezna cu linii apăsate, Cortina pune anii să treacă fără rost. Doi ani de ani - și ce zi leneșă a fost, Când de finaluri fericite ne erau apărate Sufletele tinere și netulburate. Chipul atent, cu ochii mari, ți-l adoram, Zâmbind un repertoriu; piesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
omenești, prea omenești... A reduce epicurismul la o filosofie a pântecelui, mai exact a părții de jos a acestuia, ține mai mult de discursul lui Athenaios din Dipnosofiștii decât de realitate: în caz contrar, ce-i de făcut cu elogiile apăsate aduse de Epicur prudenței, cumpătării, practicării filosofiei, prieteniei, râsului, tot atâtea variațiuni pe tema bucuriei de a trăi și a purei plăceri de a exista care aduc în scenă și în joc mult mai mult decât plăcerile vulgare, animalice, triviale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în relief un nou punct de vedere pentru care avea pregătit un cuvânt deosebit, caracterizator, atunci, cu o ridicare din cap, se întorcea către unul din vecinii săi, îl privea drept și sever fără să-l slăbească, tot timpul rostirii apăsate, cu frumoșii, pătrunzătorii săi ochi albaștri. Asemenea lucru nu se uită." După 50 de ani, simțind că Dedekind e încă urmărit de această lumină străină, sora celei care, în alte ore, imana pentru acest cititor al Cercetărilor, cleștarul mult poleitelor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
atins de mine și m-a vindecat. Acest lucru mi-a dat foarte multă încredere și curaj. Alergam la Dumnezeu de fiecare dată când simțeam că-n viața mea ceva nu e în regulă, când simțeam că sunt tristă sau apăsată. Am început să citesc din Biblie zilnic, să mă rog, iar rugăciunea mea să nu mai fie atât de superficială, doar un "Tatăl nostru"și atât. Reporter: - Dumnezeu vrea să aibă cu noi o relație de tată și fiu, în care
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364506_a_365835]
-
ma ascundeam Într-o capita sau în lan De grâu, cu boabe aurii Cu cartea lui la căpătai Privind înaltul cerului Albastru de seninul lui. Mi-e tare dor acum de Putna, Cu pietrele aspre de rău, Călcate sub pașii apăsați, Pe care parcă-i aud azi. Mi-e dor de Teiul din Copou, De gazdă lui, casa Pogor, De Creangă bun amicul lui, De bojdeuca Țicăului, De unde ar fi văzut El Gândindu-se cu alean Aceea minune "Sară de Deal
DOR DE POET de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361300_a_362629]
-
două variante care nu se exclud neapărat? De ce rigorile legilor, tradițiilor și mândriei ne hotărăsc în ultimă instanță soarta? N-am dreptul s-o iert, nu pot s-o iert, nu vreau s-o iert! spuneau pașii lui grei și apăsați care, înfundându-se în nisip, lăsau urme șterse grăbit de apa transparentă, ajunsă la țărm din depărtări. Își întoarse o clipă privirea îndărăt. Respiră adânc mirosul sărat. Azi suntem și mâine... cine știe cum și unde vom ajunge... Rămase cu ochii spre
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
de acumulare ce poate fi asemuit cu „o mică mare montană” cum se exprima un entuziast localnic. La începutul deceniului al șaptelea din mileniul doi, mâna românului începu să strice armonia dintre munte și natură. Începu să-și lase adânc apăsată amprenta până și în sălbăticia acestor meleaguri de basm, când s-au apucat să stăvilească șuvoaiele neobosite ale Doftanei. În rostogolirea lor peste stânci, ca apoi să se mai odihnească în aval unde deveneau molcome, îmbrățișând drăgăstoase apa lacului Păltinoasa
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
Scri-i-tor! Scri-i-tor!” Cei de pe margine, în mod intenționat, preluară imediat scandarea cuvântului pe care Solomon îl rostea cu mare mândrie zâmbind a izbândă: - Scri-i-tor! Scri-i-tor! Scri-i-tor! - scanda mulțimea acompaniind ritmul din palme, în timp ce matahala se apropia cu pași lenți și apăsați, ca un gâde spre victimă, cu ochii însângerați. Fiecare pas al lui Jery ridica tonul celor care scandau cabotinic, la o cotă mai înaltă, apoi și mai înaltă, până ce matahala ajunse, în cele din urmă, la o jumătate de pas
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
-i acestuia spațiu de manevră, îl sărută, lipindu-se de el, după ce-și lăsă să-i alunece de pe umeri cât ai clipi paltonașul gros, dezvăluind bustul golaș de sub rochiță. - Angela! exclamă bărbatul, imediat ce buzele lor își reveniră din sărutul apăsat al fetei. Ce faci? Erai să verși paharul cu suc de portocală. - Haideți, domn’ profesor, nu-mi spuneți că nu v-a plăcut. Sunteți mai mult îngrijorat dacă se vărsa sucul de portocală pe covor sau de sărut? Lăsați-l
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
o încheiere a unui capitol de viață și o ușă deschisă spre o nouă existență. Așa că m-am întors. Ce-i cu tine? Sonia se ridică, se duse-n bucătărie și întrebă dacă vrea o cafea? Norman zise un da apăsat și fața i se lumină. Era aceeași voce pe care o știa din tinerețe, o voce aproape amicală și caldă. S-au așezat pe o canapea jerpelită și, între două sorbituri, începură a depăna istorii. Mai mult Norman-Nahum, decât Sonia
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
I. LA CONCRET, de Dalelina John, publicat în Ediția nr. 1606 din 25 mai 2015. Dacă timpul este cea mai abstractă frunză, aș dori să-mi explice cineva ce se află în spatele determinării ei, când se așează imperceptibil pe tâmpla apăsata de gânduri ce vor să se ducă. Când se descâlcesc bine, una cate una, ideile singure, căptușite fiind c-o limpezime de postav, de-și vin în firea lor de nemurire, ca să cuprindă încântarea și soarta cerului cu ea?! Sursa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
mioarele oierilor, care-mi dau jertfe c-auînjurat «prin șapte ochi de flaut». Teiul sfânt: „Nu mai am flori argintii să curg «o dulce ploaie/ Pe creștetele a doi copii/ Cu plete lungi bălaie.». Îmi pângăresc aura trecătorii asfaltului cu pașii apăsați, dar cu sensibilitatea șubrezită. ” Salcâmul: „Nu mai am sub aripă oîndrăgostită cu ochii mari ce «cată-n frunza cea rară». Am niște oameni - albine ale materiei, ce-și măresc averile înțepându-mi florile mai ales cu un cot și cu
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
auzit o voce, o voce pe care eu nu pot să o explic. Este imposibil să descriu acea voce. Era o voce cu o autoritate cum n-am auzit în viața mea la nimeni, oricâtă școală ar avea. O voce apăsată, o voce care avea o profunzime extraordinară. Dar vocea aceea mi-a vorbit simplu, ca să pot înțelege. Vocea aceea m-a chemat pe nume. Reporter: Unde ați auzit-o? În ureche, în minte, în inimă, afară? Ștefan Lăpădat: Direct înăuntrul
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360857_a_362186]