226,569 matches
-
în viață de alții și de cei de pe scenă, de care ne dezicem, în mod categoric, spre acceptarea imperfecțiunilor noastre și spre râsul purificator prin care să putem stârpi oricare din patimile întrupate de personajele de pe scenă, patimi care ne aparțin în egală măsură și nouă. "S-o luăm ca pe ceva care ne țintește ca și cum ar fi fost scrisă pentru noi, căci de toate vom găsi în adâncul sufletului nostru, numai să nu coborâm într-însul cu un de-alde
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
de tenis de masă, EZ 3336, 13). Aceste considerații generale sînt însă contrazise repetat, în ultima vreme, de consecințele lingvistice ale unui "eveniment mediatic". Numeroase articole și jurnale de televiziune au folosit destul de des numele de familie Vlas singur, deși aparține unei femei: "Vlas s-a îmbarcat într-o cursă", "Vlas și-a anunțat demisia" ( EZ 3326, 2003, 2), "avocatul afirmă că Vlas ar fi declarat" ( EZ 3329, p. 3), "Vlas, ținută de justiție și Parchet departe de ochii presei" ( titlu
Despre unele ùzuri onomastice... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14041_a_15366]
-
pierd ocazia de-a se da în stambă. Amestecând ca zahărul în ceai democrația și cumetria, adunătura de inși care cu greu articulează două fraze coerente (onoare excepțiilor!) devine brusc vioaie atunci când are prilejul de-a arăta că ei, semianalfabeții, aparțin de fapt lumii bune. Așa s-a ajuns să-i știm după numele mic, diminutiv și poreclă pe tot felul de inși cărora, altminteri, n-ar merita să le reținem nici măcar numărul de pe tricou. Când nu se gratulează unii pe
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
Dinu) se află un "Las-o mai moale, că știm noi cine ești și cum te-ai cățărat în poziția actuală!" Nota de derizoriu în care ne aruncă afirmarea mahalagistică a intimității n-ar fi atât de respingătoare dac-ar aparține unei afecțiuni reale. Dar despre ce afecțiune poate fi vorba când, de pildă, într-o emisiune de televiziune, un jalnic băgător de seamă la un club din București e făcut harcea-parcea, prin telefon, de unul dintre binecunoscuții bătăuși promovați la
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
cu un volum de proze scurte intitulat Doar niște fantome Nichts als Gespenster ( Fischer Verlag). Imediat după lansare a avut cronici elogioase și a urcat în fruntea topului întocmit de "Der Spiegel". Recomandate călduros de către cronicarii literari sînt și alte scrieri ( aparținînd beletristicii ori eseisticii) care rămîn tangente la actualitatea politică. Între acestea, frumosul eseu al lui Rudiger Safranski, în care autorul, obișnuit să opereze cu categorii filozofice și morale, se întreabă de cîtă globalizare avem nevoie sau... putem suporta. Paginile cărții
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
și lumea Dacă scriitorul va continua să creadă că prin scrisul său nu poate schimba nimic în lumea în care îi este dat să trăiască, atunci va avea destinul pe care-l merită: unul minor și periferic". Aceste cuvinte îi aparțin poetului Ion Mircea și le-am reprodus după interviul acordat de autor dlui Sergiu Adam pentru ATENEUL băcăuan (nr. 3). l Tot memorabile, dar în alt sens, sînt și cuvintele dlui Ovidiu Ghidirmic despre dl Adrian Păunescu: "...Dacă n-ar
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14052_a_15377]
-
sfîrșitul istoriei n-a venit pentru toată planeta. Afganul trăind în grotele munților sau irakianul fanatizat pînă la imbecilizare de paranoia dictatorului mai trebuie să aștepte. Civilizația lor (în cazul celui din urmă, una, vai, dintre cele mai vechi!) nu aparține secolului XX al lui Fukuyama și cu atît mai puțin celui în care am intrat. Concluzia ar putea fi că istoria nu se va sfîrși în același timp pentru toți, la fel cum nu a început în același moment pentru
Război și pace by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14077_a_15402]
-
față de propriile înclinări ale autorului său. Fertilă îi rămâne păstrarea pe poziție, materializată prin extinderea cercetării asupra corespondenței, "terenul cel mai nisipos pentru orice construcție editorială de acest gen". G. Călinescu își pusese chiar întrebarea, încercând și răspunsul la cât aparține literaturii genul epistolier. Și, în continuare, pactul lui Gheran cu sine însuși, de a trece de la incertitudini și accident la necesitate istorico-literară, ceea ce Niculae Gheran propune ca perspectivă. Adică, volumul 22, Corespondență II, cu implicarea tuturor, în afara familiei, și volumul
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
a povestit că, pe seiful bunicului său, numele era scris cu litere chirilice între care una reprezinta grupul "dj", deci tot (Giuvara) - Djuvara îi chema. Acești strămoși ai mei, aromâni, au venit din Munții Pindului între 1770 și 1780; ei aparțineau unui clan de celnici - cum se numesc acolo - care a dat mai mulți căpitani de armatori, adică un fel de șefi, dintre care cel puțin trei - doi frați în veacul al optsprezecelea și unul în veacul al șaptesprezecelea - sunt cântați
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
el, el trăiește doar pentru a înmagazina informație pentru viitoarele romane, iar banii - desigur, banii vor veni cumva. Astfel începe a doua etapă a răstignirii trandafirii. Artistul ca instrument Artistul este un instrument care consemnează ceva deja existent, ceva care aparține lumii întregi, spune Miller în Sexus. Aceeași obsesie răzbate din al doilea volum al trilogiei. Miller nu scrie pentru că are ceva anume de spus, dimpotrivă, mărturisește el, îi e greu să găsească subiecte. Nu scrie pentru că are un mesaj; el
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
pe care cuplul strâmtorat le închiriază, copilăria în Brooklyn, toate sunt material romanesc, totul interesează. Tot ce trebuie să facă un scriitor este să accepte ca literatura să se scrie "de la sine". "Eu nu aveam nici un rol", spune el. "Răspunderea aparținea altcuiva. Eu nu eram decât stația de recepție ce retransmitea apoi în eter." Într-adevăr, Miller-povestitorul este un insolit, un egoist preocupat foarte puțin de narațiune, și mai mult de înregistarea fidelă a unor secvențe. La Miller, spune William Solomon
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
cu alte cuvinte, a celor ce se roagă altor zei, mîniindu-i pe cei autohtoni care dezlănțuie cataclisme, cutremure, molime. Străinul e vinovat de toate vicisitudinile care se abat asupra unui popor și Medeea e de două ori străină pentru că nu aparține nici Corintului, unde a venit, nici Colhidei, de unde a plecat, și pentru că e femeie într-o societate condusă de bărbați, deci minoritară. Revelatoare pentru destinul străinului sînt următoarele cuvinte rostite de Medeea: "Pe cînd mă fugăreau prin oraș", spuse ea
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
ea își asumă durerea unei lumi aservită răului, acceptîndu-și martiriul pînă la capăt. Este multă supunere și mult orgoliu în acceptarea acestui sacrificiu. Două cuvinte despre construcția cărții care poartă sugestiv subtitlul Glasuri. Romanul este alcătuit din șase monologuri interioare aparținînd Medeeii, lui Jason, Agamedei, lui Akamas, lui Leukon și lui Glauke. Procedeu întîlnit des în literatură, prezentînd același fenomen văzut prin prisma mai multor martori (Cvartetul Alexandria, Rashomon ș.a.). Individualizarea acestor glasuri prin respectarea unor registre și tonalități variabile de la
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
lui sau pe a oricui) cu astfel de prostii? Versiunea engleză originală a acestui text a apărut, pe 20 ianuarie 2003, în Metapsychology - Online Book Review, revistă editată la New York de Dr. Christian Perring. Traducerea și adaptarea textului de față aparțin autorului (C.B.).
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
important îl ocupă textele rezervate dreptului la identitate, libertății conștiinței, libertății de exprimare, dreptului la informație, dreptului la învățătură, dreptului la ocrotirea sănătății, dreptului la protecția socială a muncii etc. Dacă facem însă abstracție de art. 6, în care persoanelor aparținând minorităților naționale le este recunoscut și garantat dreptul la păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase, cuvântul cultură nu și-a mai găsit nici unde locul în tot cuprinsul Constituției. Pe de altă parte, statul român
Constituția fără cultură by Roland Cotârlan () [Corola-journal/Journalistic/14102_a_15427]
-
avem în vedere aici proiectul în ansamblul său, celelalte volume aflîndu-se în etapa pregătirii pentru tipar și urmînd să apară în cursul acestui an) au înregistrat toate unitățile lexicale, din întreaga creație eminesciană, avînd ca argument ideea că fiecare cuvînt aparținînd limbajului poetic construiește o altă semnificație decît în limba neutră. Distincția limbă-instrument de comunicare/limbă poetică, pe care se fundamentează întregul proiect, reface în planul analizei semantice opoziția fenomenal vs. esențial: cuvîntul poetic "recuperează esențialul limbii" (D. Irimia). Pornind de la
O nouă perspectivă by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14136_a_15461]
-
sunt regula comportamentală a pesediștilor și nu excepția!) Fără nici un efort, mi-au venit în minte cel puțin alte patru-cinci secvențe care-ar fi meritat cu prisosință să figureze în colecția de perle a "Adevărului". Cea mai gogonată dintre toate aparține unei femei — și probabil așa se explică reticența redactorilor: cum să "desființezi" o reprezentantă a sexului delicat tocmai de ziua femeii?! Ca să n-o mai lungesc, e vorba de-o femeie-parlamentar de la PRM. Nu i-am reținut numele, dar figura
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
fiu un om bun. Copilăria este un imperiu îngrozitor. Mâinile care te mângâie te lovesc. Gura care te consolează urlă la tine. Brațele care te susțin te strivesc. Urechile care te ascultă înțeleg totul greșit. Pătura care te încălzește îi aparține fratelui mai mare. Peretele pe care îl umpli cu desene este o dată pe an proaspăt zugrăvit. Fraza pe care în sfârșit o rostești este puerilă. Dacă vrei să te duci în altă parte cu frazele și cu desenele tale asta
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
Cronicar Creștinism caragialian Noul Caragiale va fi creștin... «sau nu va fi deloc!»": parafraza expresiei atribuite lui Malraux despre secolul XXI aparține dnei Anca Hațiegan. Autoare a unui articol despre O făclie de Paște (STEAUA nr. 11-12, 2002), dna Hațiegan crede că a venit timpul să luăm în considerare "fundalul mitic-creștin pe care e proiectată drama lui Leiba Zibal". Cum contemporanii n-
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
Traiana Necșa "Eu nu am fost dus la Auschwitz de trenul din roman, ci de cel adevărat." (Imre Kertész, Le refus, p. 72) Nu este deloc inutil să afirmăm că opera lui Imre Kertész aparține în exclusivitate literaturii. Este opera unui scriitor, în sensul în care există la el o permanentă conștientizare a scrisului, legat de ambiția artistică de "a da un răspuns lumii". Probabil, se va obiecta că tema nu se prea pretează unei
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
în Ungaria și de a vorbi și scrie în maghiară. Interior însă, nu poate să se supună la această convenție sau la ceea ce simte că este o convenție, complicată în plus din cauza iudaității sale, prin care nu se simte ca aparținînd țării. Regăsim această problematică în opera lui György Konrad. Jorge Semprun are o experiență similară a propriei identități, înlăturînd originile sale spaniole cărora le preferă apartenența la Franța, pe care a ales-o deliberat. Antisemitismul a cărui victimă a fost
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
pe o temă dată, tema "Pădurii spînzuraților"; capitolul (incluzînd mărturii, amintiri, confesiuni, interviuri vechi sau inedite, colaje de texte) încearcă să surprindă nu numai "drumul parcurs" pentru realizarea filmului, dar și o anumită "privire din interior"... Motto-ul capitolului îi aparține lui Ciulei: "Cultura românească e o parte din cultura europeană. Asta am dorit să demonstrez făcînd Pădurea spînzuraților"... "Demonstrația" a oferit filmului românesc un moment de iluzie istorică - iluzia "deschiderii", iluzia valorii intrate în normalitate...; realitatea avea să fie alta
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
iar literatura aceasta mă justifică. Trebuie să recunosc, totuși, că a scris, într-adevăr, câteva pagini izbutite, însă ele nu pot să mă salveze, poate din pricină că ceea ce este bun, nu mai e în stăpânirea nimănui, nici chiar a celuilalt, ci aparține doar limbii și tradiției. De altminteri, eu sunt sortit să pier, în mod definitiv, și numai o frântură fugară din mine ar putea supraviețui în celălalt. Puțin câte puțin, îi cedez totul, deși cunosc prea bine perversa deprindere de a
Din nou Borges by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14169_a_15494]
-
decât în multe altele, sau decât în stăruitorul vaiet al unei ghitare. Cu ani în urmă, am încercat să mă eliberez de el și am trecut de la mitologia mahalalei la jocul cu timpul sau infinitul, dar și acest joc îi aparține acuma tot lui Borges, astfel încât voi fi silit să imaginez alte lucruri. Viața mea nu este, așadar, decât o goană și, puțin câte puțin, pierd totul și totul trece în stăpânirea uitării sau a celuilalt. Nu știu care din noi așterne aceste
Din nou Borges by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14169_a_15494]
-
treptată și ireversibilă a beznei comuniste peste societatea românească. Comentariile lui José Augusto Seabra pe marginea acestui raport au apărut în "România literară" nr. 48/2000, iar raportul in extenso în "Memoria - revista gândirii arestate" nr. 34/2001. Titlul textului aparține redacției. Cu intermitențe, de la moartea lui Roland Barthes, cei care se pretind nu numai făuritorii modelor intelectuale, ci și groparii lor, au anunțat (dacă nu au socotit-o chiar de-a dreptul consumată) moartea operei sale. Și totuși, în mod
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]