267 matches
-
sud-african. Istoria apartheidului acoperă perioada cuprinsă între anii 1948, când a fost creat, până în 1990-1994, când s-au organizat primele alegeri libere. Apartheidul este tema centrală în jurul căreia s-a petrecut istoria Africii de Sud în perioada de după Al Doilea Război Mondial. Apartheidul era practicat în Africa de Sud de mulți ani, dar abia în 1948 a luat o formă juridică, fiind susținut de legi. La alegerile din 1948, Partidul Naționalist a câștigat alegerile într-o coaliție cu Partidul Afrikaans, condus de pastorul Protestant Daniel
Apartheid () [Corola-website/Science/306153_a_307482]
-
în parcurile publice. Negrii și persoanele de altă culoare trebuiau să poarte documente de identitate în orice moment și nu le era permis să rămână în alte orașe sau chiar să intre în acestea fără un permis special. Conform apărătorilor apartheidului, discriminarea negrilor era bazată legal pe faptul că aceștia nu erau cetățeni sud-africani, ci doar cetățeni ai altor state independente, create cu scopul de a „găzdui” persoane negre. S-au creat zece state autonome pentru a primi negrii care constituiau
Apartheid () [Corola-website/Science/306153_a_307482]
-
au fost discriminați și obligați să se mute în zone speciale, uneori abandonându-și casele și pământurile care le aparțineau din generație în generație. Chiar dacă aveau mai multe drepturi decât negrii, ei au jucat un rol important în lupta contra apartheidului. La fel ca și negrii, nu aveau drept de vot. În 1983 o reformă a Constituției le-a permis celor de culoare și indienilor (aceștia din urmă fiind originari din India și Pakistan) să participe la niște alegeri separate pentru
Apartheid () [Corola-website/Science/306153_a_307482]
-
În 1983 o reformă a Constituției le-a permis celor de culoare și indienilor (aceștia din urmă fiind originari din India și Pakistan) să participe la niște alegeri separate pentru a forma un parlament "de culoare", subordonat parlamentului albilor. Teoria apartheidului era că cei "de culoare" erau cetățeni sud-africani cu drepturi limitate, în timp ce negrii erau cetățenii unuia dintre cele 10 state create special pentru ei. Intensificarea discriminării a determinat Congresul Național African (CNA), format din persoane negre, să dezvolte un plan
Apartheid () [Corola-website/Science/306153_a_307482]
-
fost condamnat de către Națiunile Unite și a fost un element foarte important pentru implementarea de sancțiuni regimului din Africa de Sud. Cu partidele negrilor proscrise și conducătorii acestora în închisoare, Africa de Sud a intrat în cea mai critică etapă din istoria sa. Aplicarea Apartheidului s-a intensificat. Prim-ministrul Verwoed a fost asasinat, dar succesorii săi, B. J. Vorster și Pieter Willen Botha au menținut această politică. În anii '70 rezistența contra Apartheidului s-a intensificat. La început s-a manifestat prin atacuri, iar
Apartheid () [Corola-website/Science/306153_a_307482]
-
a intrat în cea mai critică etapă din istoria sa. Aplicarea Apartheidului s-a intensificat. Prim-ministrul Verwoed a fost asasinat, dar succesorii săi, B. J. Vorster și Pieter Willen Botha au menținut această politică. În anii '70 rezistența contra Apartheidului s-a intensificat. La început s-a manifestat prin atacuri, iar mai târziu prin studenții conduși de Steve Biko. Biko, un student la medicină, a fost principala forță din Mișcarea de Conștiență a Negrilor care lupta pentru eliberarea negrilor, fără
Apartheid () [Corola-website/Science/306153_a_307482]
-
redeschis in 1997. După aceste incidente Africa de Sud s-a schimbat radical. O nouă generație de tineri negri erau dispuși să lupte cu motto-ul "„eliberare înainte de educare”". Chiar dacă cea mai mare parte a albilor din Africa de Sud era de acord cu apartheidul, exista o importantă minoritate care se opunea. În 1980 Partidul Progresist condus de Helen Suzma a obținut 20% din sufragii. Acest partid se împotrivea apartheidului. În 1960, după masacrul de la Sharpeville, Verwoerd a organizat un referendum prin care se solicita
Apartheid () [Corola-website/Science/306153_a_307482]
-
înainte de educare”". Chiar dacă cea mai mare parte a albilor din Africa de Sud era de acord cu apartheidul, exista o importantă minoritate care se opunea. În 1980 Partidul Progresist condus de Helen Suzma a obținut 20% din sufragii. Acest partid se împotrivea apartheidului. În 1960, după masacrul de la Sharpeville, Verwoerd a organizat un referendum prin care se solicita populației albe să se pronunțe pentru sau împotriva unirii cu Marea Britanie. Cu această ocazie, 52% dintre alegători au votat contra. Africa de Sud a devenit independentă de
Apartheid () [Corola-website/Science/306153_a_307482]
-
și, în schimb, a dus la începerea unuia dintre cele mai mari războaie de pe Continentul Negru, și anume războiul civil din Angola. În același timp a finanțat grupul insurgent RENAMO pentru a încerca să înlăture regimul comunist din Mozambic. Politica apartheidului a promovat izolarea Africii de Sud pe plan internațional, fapt care a afectat sever economia și stabilitatea țării. În anul 1993 Africa de Sud era unica țară din Africa neagră guvernată de minoritatea albă.
Apartheid () [Corola-website/Science/306153_a_307482]
-
teatru ca regizor asistent la Riks-Theater în Stockholm. La sfârșitul anilor 1960, Mankel a dus și o viață politică activă și a participat împreună cu alții la protestele împotriva războiului din Vietnam, războiului din coloniile portugheze in Africa și a regimului Apartheid în Africa de Sud. Prietena sa fiind norvegiancă, se mută în Norvegia, unde va lucra și trăi majoritatea anilor 1970. La începutul anului 1970 începe să editeze proză. În 1973 publica primul roman. În timpul anilor petrecuți în Norvegia vine în contact cu
Henning Mankell () [Corola-website/Science/313744_a_315073]
-
sărace. Anii '90 nu s-au remarcat doar prin boom economic, ci și prin conflicte: Războiul din Golf sau Războiul din Iugoslavia. În Africa de Sud, în 1989, F.W. de Klerk devenise președinte și a încercat să ia măsuri pentru înlăturarea apartheidului. Nelson Mandela, care a fost închis în 1962, a fost eliberat în 1990. După alegerile din 1994, a devenit primul președinte de culoare al Africii de Sud. Multe țări din Africa care au traversat războaie civile se confruntă cu foametea, dar au
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Vechiul Commonwealt, cel „alb”, are interese diferite față de membrii africani în particular, sau de colonialism și rasism au apărut în special în timpul dezbaterilor încinse despre Rodezia (din deceniile al șaptelea și al optulea) sau cu privire la impunerea de sacțiuni internaționale împotriva apartheidului din Africa de Sud (din deceniul al nouălea). Termenul „Noul Commonwealth” este folosit în Regatul Unit pentru desemnarea țărilor recent care își cuceriseră de curând independența, care erau națiuni ale altor rase decât cea albă și aveau un nivel de dezvoltare economică
Comunitatea Națiunilor () [Corola-website/Science/313368_a_314697]
-
Aceste criterii nu au avut un caracter obligatoriu pentru două decenii, până când, în 1991, a fost emisă Declarația de la Harare, care obliga liderii membrilor organizației să aplice principiile de la Singapore pentru încheierea decolonizării, terminarea Războiului Rece și eliminarea politicii de Apartheid din Africa de Sud. Mecanismele prin care aceste principii urmau să fie aplicate au fost create și modul lor de implementare a fost clarificat în cadrul „Programului de acțiune a Commonwealthului” care a dus la crearea „Grupului Ministerial de Acțiune al Commonwealthului” (CMAG
Comunitatea Națiunilor () [Corola-website/Science/313368_a_314697]
-
rămâne în cadrul organizație. Africa de Sud nu a putut rămâne membru al Commonwealthului după proclamarea republicii din 1961 datorită ostilității unora dintre membri, în mod special cei din Africa și Asia, dar și din partea Canadei, care se opuneau cu putere politicii de apartheid. Guvernul sud-african și-a retras cererea de rămânere în cadrul organizației ca republică în momentul în care a devenit clar că la Conferința premierilor Commonwealthului din 1961 o asemenea cerere avea să fie respinsă. Africa de Sud a fost readmisă în Commonwealth în
Comunitatea Națiunilor () [Corola-website/Science/313368_a_314697]
-
retras cererea de rămânere în cadrul organizației ca republică în momentul în care a devenit clar că la Conferința premierilor Commonwealthului din 1961 o asemenea cerere avea să fie respinsă. Africa de Sud a fost readmisă în Commonwealth în 1994, după încheierea epocii apartheidului la începutul aceluiași an. Maldive a părăsit Commonwealthul în 1965 după proclamarea independenței față de Regatul Unit. Maldive a fost readmisă în organizație pe 9 iulie 1982. Fiji și-a proclamat îndependența în 1987, după o lovitură militară de stat îndreptată
Comunitatea Națiunilor () [Corola-website/Science/313368_a_314697]
-
cele mai sărace națiuni ale lumii au încercat să ajungă la o înțelegere. Consensul a fost de multe ori greu de atins, ca în cazul neînțelegerilor legate de Rhodesia din deceniile al șaptelea și al optulea, sau cele legate de apartheidul din Africa de Sud din deceniul al nouălea, care au dus la o răcire a relațiilor Angliei cu membrii africani ai organizației. Deși este un fond benevol separat, guvernele Commonwealthului sprijină „Programul pentru tineret”, o divizie a organizației cu birouri în Gulu
Comunitatea Națiunilor () [Corola-website/Science/313368_a_314697]
-
și producție. Universități de top precum Appalachian State University, Columbia University, New York University, University of Texas-Austin, și Temple University oferă cursuri de cultură mediatică pentru profesori și studenți. În Africa de Sud, cererea din ce în ce mai mare pentru Educație Mediatică a evoluat de la desființarea apartheidului și de la alegerile democratice din 1994. În 1990 a fost ținută prima conferință națională de Educație Mediatică și noua curriculă națională este în continuă modificare din 1997. Din moment ce această curriculă ar trebui să reflecte valorile și principiile unei societăți democratice
Educație mediatică () [Corola-website/Science/313884_a_315213]
-
între 1965 și 1968, a călătorit în jurul lumii antrenând echipe de amatori. Cea mai cunoscută experiență a sa ca antrenor a fost cea în care a format o echipă în Soweto, numai din africani negri, poreclită „Stan's Men”, în ciuda apartheidului. Deși Matthews era suporterul lui Port Vale încă de mic, și în ciuda interesului arătat de echipe precum Wolverhampton Wanderers, Birmingham City, Aston Villa și West Bromwich Albion, Tom Mather l-a convins pe tatăl lui lui Matthews să se alăture
Stanley Matthews () [Corola-website/Science/318402_a_319731]
-
niciodată poziția de manager a unei alte echipe din fotbalul englez. Matthews și-a dedicat vara fiecărui an între 1953 și 1978 antrenării copiilor săraci din Africa de Sud, Nigeria, Ghana, Uganda și Tanzania. În timp ce antrena în Soweto în 1975, a ignorat apartheidul formând o echipă numai din fotbaliști de culoare cunoscută ca „Oamenii lui Stan”. Jucătorii i-au transmis faptul că visul lor era să joace în Brazilia, așa că Matthews a organizat o călătorie; a fost prima echipă formată din jucători de
Stanley Matthews () [Corola-website/Science/318402_a_319731]
-
forțată sau orice altă formă de violență sexuală de gravitate comparabilă, persecutarea unui grup pentru motive de ordin politic, rasial, național, etnic, cultural, religios sau bazat pe sex, sau în funcție de alte criterii universal recunoscute că inadmisibile în dreptul internațional, crimă de apartheid și alte acte inumane cu un caracter similar, cauzatoare de suferințe puternice și care aduc atingere gravă integrității fizice sau mentale. c. Crimele de război, în special cele care se înscriu în cadrul unui plan sau al unei politici elaborate, potrivit
Curtea Penală Internațională () [Corola-website/Science/296836_a_298165]
-
criticați în anii 1980 pentru faptul că au susținut concerte la Sun City, un complex din Africa de Sud. Ca rezultat a acestor spectacole, Queen au fost plasați de Națiunile Unite pe lista neagră a artiștilor care au încălcat boicotul regimului de apartheid și au fost aspru criticați în reviste precum NME. Controversele au reapărut în 1999 când pe timbrele regale al Regatului Unit a apărut în onoarea lui Mercury timbrul Millennium Stamp, timbru pe care apărea Mercury. Un jurnalist și-a exprimat
Freddie Mercury () [Corola-website/Science/297131_a_298460]
-
care au fost adoptate pentru a controla circulația populației de culoare. În republicile burilor, începând cu Convenția de la Pretoria (capitolul XXVI), și, mai apoi, datorită guvernului Africii de Sud, sistemul s-a transformat în segregare instituționalizată, cunoscută mai târziu sub nmele de apartheid, aceste legi au stabilit trei clase de stratificare rasială. Africa de Sud a obținut independența politică în 1961, când a fost declarată republică. Guvernul a legiferat continuarea apartheid-ului, în ciuda opoziției atât din țară, cât și din afara acesteia. În 1990, guvernul din
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
Africii de Sud, sistemul s-a transformat în segregare instituționalizată, cunoscută mai târziu sub nmele de apartheid, aceste legi au stabilit trei clase de stratificare rasială. Africa de Sud a obținut independența politică în 1961, când a fost declarată republică. Guvernul a legiferat continuarea apartheid-ului, în ciuda opoziției atât din țară, cât și din afara acesteia. În 1990, guvernul din sudafrican a început negocierile care au condus la dezmembrarea legilor discriminatorii și la alegeri democratice, în 1994. Țara a revenit apoi în Commonwealth of Nations. Africa de Sud
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
guvernul Uniunii Sud-Africane a anexat Africa de Sud-Vest, pe care o administrase până atunci sub un mandat instituit de Liga Națiunilor și, mai târziu, de O.N.U. În anii postbelici, autoritățile sud-africane au înăsprit regimul de asuprire rasială, legiferând "apartheid-ul". La 31 mai 1961, Uniunea Sud-Africană s-a proclamat republică sub denumirea actuală și s-a retras din "Commonwealth". Ca urmare a politicii de apartheid și a ignorării rezoluțiilor O.N.U., Adunarea Generală a hotărât în noiembrie 1974
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
N.U. În anii postbelici, autoritățile sud-africane au înăsprit regimul de asuprire rasială, legiferând "apartheid-ul". La 31 mai 1961, Uniunea Sud-Africană s-a proclamat republică sub denumirea actuală și s-a retras din "Commonwealth". Ca urmare a politicii de apartheid și a ignorării rezoluțiilor O.N.U., Adunarea Generală a hotărât în noiembrie 1974 să suspende participarea delegației autorităților sud-africane la lucrările sale. Izolarea Republicii Africa de Sud s-a accentuat după destrămarea sistemului colonial portughez (1975) și a proclamării independenței Republicii
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]