430 matches
-
Ciulinosul (care au la bază, într-adevăr, apelativul ciulin). Alternanța formelor sincopate cu cele nesincopate se întîlnește în unele documente, dar nu a fost înregistrată pe teren (mai ales în anchetele pentru DTR). Surse credibile documentar și științific au consemnat apelativul ciulniță cu sensul de „bulbuci“ „cînd apa curge cu multe vîrtejuri“, ciulineț cu sensul de „nămol rău mirositor și foarte adînc, provenit din putrefacția plantelor acvatice plutitoare“, iar ciulmoare cu sensul de „apă tulbure amestecată cu mîl“. În urma acestor informații
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
romînești de la toponime (dacă baza e atestată, cu precizarea că ar putea exista și variante feminine ale sufixului: Amărăzuia -uia), formații romînești de la antroponime (dacă baza e atestată sau poate fi reconstituită prin analogii cu alte nume: Bănăgui), formații romînești apelative (cu baza atestată sau reconstituită: Cetățuia, Albui), și, bineînțeles, variante rezultate din contaminări, suprapuneri, etimologii populare, dubluri prin traducere sau adaptare fonetică într-o altă limbă etc. Gh. Bolocan a mers mai departe cu analiza grupurilor de toponime de mai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
-eva, care alternează cu cele în -ova. Toponimele asemănătoare Craiva, din Banat și Ardeal, se apropie de reflexul fonetic sîrbesc (Krajeva putînd trece în romînă la Craiva, prin simplificarea lui je la i), dar pot avea la bază și un apelativ crai, „margine“ (cu aceeași evoluție ie > i). Criș Este numele unui pîrîu cu lungimea de 20 de kilometri, afluent de stînga al Tîrnavei Mari, al unui sat în județul Hunedoara și al altuia în județul Mureș. De la hidronim s-au
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
humulus lupulus“, „plantă ale cărei semințe se folosesc la fabricarea berii“), Fîniș (< fîn), Bucinișul (< buciniș, „cucută“, „anghelică“, „pătrunjelul cîinelui“), Brusturișul (< brusturiș, „lipan“), Cepari, Valea Cepelor, Cepești, Cucută, Cucutan, Cucuteni. Interesant este că într-un glosar lexical din Oltenia este consemnat apelativul devesă, „femeie care risipește bunurile din casă“, care ar fi putut sta la baza unei porecle devenită supranume (ca în Aiurel, Bombonel, Crăcănel, Norocel, Tîmpițel, Bătrînel, Plimbărel, Necăjel). Dobrogea Este numele provinciei istorice din sud-estul Romîniei, învecinată cu Marea Neagră și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
transfer, la celelalte categorii de toponime. Nu e imposibil ca unele dintre omonime să se fi format de la sensul privind „piatra de hotar“, apropo de Dorna de piatră. În legătură cu acest sens, care poate veni din baza slavă a lui dornă (apelativul dor, „spărtură“, + sufixul -na), ne putem gîndi și la un entopic romînesc dispărut dor, rămas ca o fosilă în Dealul Dorului și Izvorul Dorului din județul Prahova, precum și în aparent ciudatul Vîrful cu Dor din Bucegi, în vecinătatea Sinaiei. Cîmpul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
unele dialectale (din perspectiva limbii slave) Grădeț, Horodiște, Horodnic, Horodoc etc., întîlnite în țările slave. Cel puțin unele dintre toponimele Oradea, Orăștie, Oșorhei, Vărădia, Feldioara, Sighișoara, Timișoara etc. conțin în structura lor semantică originară componenta semantică „oraș“, conferită de baza apelativă maghiară vár, „oraș“, implicată în structura lor etimologică, fiind, adică, mai mult sau mai puțin sinonime cu cele din familia Grădiște. Faptul că în toponimia romînească nu prea întîlnim nume de locuri formate de la apelativul romînesc destul de vechi oraș (spre deosebire de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dealuri, munți („sterpe“ sau unde pasc vitele „sterpe“), cîmpuri „sterpe“, unul singur (Ialovski potok în Slovenia) desemnînd o apă (sensul fiind, probabil, „pîrîul sterpelor“). Unele variante fonetice ale acestei „familii“ toponimice (Elovarsko, Elevarsko) au putut sugera și o altă bază apelativă slavă (*jelovú, „cu brazi“), mai ales pentru numele de munți și dealuri, care nu e potrivită însă și pentru rîul Ialomița, care are un tronson montan nesemnificativ (și care nu ținea de Sclavinia). Este adusă în discuție și o altă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
implicații în trecutul limbii și al poporului romîn. Toponimul se integrează în cea mai reprezentativă, numeric și struc tural, categorie de nume de localități romîne. Este vorba de oiconimele care au toponimizat, prin conversiune (fără adăugarea unui formant onomastic specific), apelativul nume de grup uman ipotești, format de la antroponim (probabil Ipotă) și din sufixul de origine dacică -escu (la plural -ești), avînd sensul de posesie sau apartenență (personajul „eponim“ va fi avînd în stăpînire moșia satului sau va fi condus localitatea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Joldea + -esc), de unde provin părinții poetului. Satul lui Ion Creangă, prietenul lui Eminescu, Humulești, este și el format după același model, antroponimul care constituie, în ultimă instanță, baza de proveniență putînd fi *Humu(l), posibil o poreclă care trimite la apelativul humă, „pămînt argilos folosit în trecut la lipit și spoit casele“ (prezent și în alte toponime: Humăria, Humele, Humeni, Humulețul), etimon pe care marele nostru povestitor îl evocă nostalgic atunci cînd mărturisește, cu un umor blînd, „ia, am fost și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care nu putea fi percepută ca „rece“). Substantivele v. sl. Șișa, Șișda („noroi“) sau ucr. Șișa („orice lucru fierbinte“) nu pot justifica finala -ia. La baza hidronimelor Jijia din Romînia și Žișawa din Ucraina ar putea fi pus mai degrabă apelativul ucrainean zdvyg, zdviș, zdvyș, dviș, dvyș, „mlaștină“, de la care ar fi fost derivat un *Zdwișeja (cu sufixul hidronimic -eja) avînd sensul de „mlăștinoasa“, care ar fi trecut prin fazele *Zvijiia (inițiala simplificată, ca în dvorniku > vornic) > Zvijiia (asimilarea progresivă e
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
două sate, aflate într-o zonă frumoasă, aproape de Craiova, a numeroase și elegante case de vacanță sau chiar de navetă pentru reprezentanții clasei mijlocii craiovene). Toponimele prezintă însă interes lingvistic. O soluție pentru numele casei izolate a fost propusă baza apelativă lemn + -a sau un urmaș al lat. pl. ligna, „lemne“, simțită ulterior ca singular (după modelul lat. pl. pîra > pară, lat. pl. poma > poamă etc.). Hidronimul este provenit, probabil, din apelativul slav chlĕvîna (derivat cu sufixul în de la substantivul chlĕvŭ
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
soluție pentru numele casei izolate a fost propusă baza apelativă lemn + -a sau un urmaș al lat. pl. ligna, „lemne“, simțită ulterior ca singular (după modelul lat. pl. pîra > pară, lat. pl. poma > poamă etc.). Hidronimul este provenit, probabil, din apelativul slav chlĕvîna (derivat cu sufixul în de la substantivul chlĕvŭ, „grajd“), așa cum ar sugera formele Hlĕvna, Hlevna, Hlemna sub care a fost atestat începînd cu 1589. Pentru numele satului și al văii Leamna a fost propus substantivul romînesc leamă, „chingă de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
poate prin intermediar slav, care ar explica fonetic evoluția); numele de persoană Lotru, format ca poreclă (comparabil cu slava Lotrica, ung. Latorca, provenite din același german Lotter; călugărul care a scris testamentul mamei lui Mihai Viteazul se numea Gavril Lotr); apelativul romînesc lotru „iute, repede“ (referitor la curs), „hoț“ (referitor la răpirea vieților înotătorilor imprudenți; unul dintre afluenți se numește Hoțeagu, fiind ate stat și sub forma Hoțeaua), „mîndru, fudul“ (unul dintre afluenți se numește Mîndra). Într-o zonă apropiată, în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
prin contaminare, diminutive feminine (mai ales că numele pîrîiașelor fluctuează între Latorița și Lotrița). Surprinzător este că cercetătorii nu s-au gîndit la posibilitatea moștenirii formei străvechi, traco-dacice, care ar fi putut fi adaptată de romîni sau de slavi după apelativele verosimile ca entopice (termeni geografici adecvați toponimizării), mai ales că și alte populații care au trăit în zonă foloseau apelative asemănătoare fonetic și semantic. Reflexul fonetic este, evident, slavo-romîn, cel puțin pentru varianta Lotru și derivatele sale. Ar fi încă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Moldovei (localitate din județul Suceava). Intermediate sau corelate cu antroponimia au fost semnalate numele Moldoveanu (vîrf în Munții Făgărașului), Moldovanca (culme în Munții Călimani), Moldovoi (atestat documentar în Ardeal) și Moldoveni (localitate în județele Ialomița și Neamț). Derivatele antroponimice și apelative fac și ele parte din familia lexico-to ponimică a numelui Moldova: moldovean, Moldoveanu, Moldo vanu, moldovenesc, moldovenește, Moldvai, Moldoveciu, moldoveancă („urzică moartă“). Asemănătoare formal cu numele Moldova și, de aceea, utile pentru analiza etimologică a acestuia sunt numele: Molid (sat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pisc de munte în Vîlcea), Molda, Moldea (nume de bărbați cu atestări vechi), Moldișul (pîrîu în Prahova), Valea Moldișului (toponim în Maramureș), zoonimul legendar Molda (cățeaua eponimă a „descălecătorilor“ străvechii forme statale a Moldovei), Măldăeni (localitate în Teleorman). De asemenea, apelativele destul de problematic semnalate, moldău, „ridicătură de pămînt, deal“, măldiș, (a sta măldiș „a sta rezemat“), mulduon (mere mul duoane), moldău, moldou („piatră, bolovan, stîncă“). Apropiind numele Moldova de unele sau de altele dintre cuvintele menționate și de nume sau apelative
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
În schimb, existența unor toponime și chiar a unor apelative identice sau asemănătoare în teritorii îndepărtate, care nu au legătură cu influența săsească locală reprezintă semne de întrebare serioase pentru acceptarea cu ușurință a originii germane a numelui Moldova. Iar apelativele moldă, moldău, moldan, avînd sensul de „bolovan, ridicătură de pămînt“, coroborate cu toponimele Moldiș, Molviș, Muchia Molvii și cu antroponimele Mold, Molda, Moldea, susțin și ele aceste semne de întrebare (îndreptate și împotriva derivării din molidova) și conduc spre o
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
al Tîrnavei și al treilea afluent de stînga al Terpeziței) și a două sate (din județele Iași și Sibiu). E posibil ca cel puțin unele dintre toponimele cu forma Moșneni să fie polarizate de la Moșna (celelalte avînd, probabil, la bază apelativul moșnean, „răzeș“). Oiconimele Moșnița Nouă și Moșnița Veche din județul Timiș au cu siguranță la bază un ante rior Moșna. Ioan Pătruț crede că la baza toponimului se află un antroponim omonim, format cu sufixul na de la hipocoristicele *Mos, *Mosa
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și în Moșanu, Moșic, Moșilă Moșoiu, Moșea, Moșen, Mosești, Moșana etc., iar celelalte neatestate direct, ci numai indirect, în Mosca, Moscani, Mosora etc.), comparate cu bg. srb. Moșo (prezente în Moșko, Moșev, Moșov). Pătruț nu acceptă în nici un caz implicarea apelativului romînesc moș, considerîndu-l un simplu omonim „neinteresant“ pentru discuția în cauză. Vasile Frățilă propune o proveniență apelativă slavă pentru Moșna și pentru un grup larg de nume sau de forme asemănătoare (Mojna, Muschna, Muzsna, Mussen, Mwsna, Moson, Mosin, Musin etc.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
indirect, în Mosca, Moscani, Mosora etc.), comparate cu bg. srb. Moșo (prezente în Moșko, Moșev, Moșov). Pătruț nu acceptă în nici un caz implicarea apelativului romînesc moș, considerîndu-l un simplu omonim „neinteresant“ pentru discuția în cauză. Vasile Frățilă propune o proveniență apelativă slavă pentru Moșna și pentru un grup larg de nume sau de forme asemănătoare (Mojna, Muschna, Muzsna, Mussen, Mwsna, Moson, Mosin, Musin etc.) atestate începînd cu secolul al XIV-lea: sl. mŭchŭ, „mușchi“ (plantă). Aceste nume se încadrează într-o
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
u, w, o) a devenit o (ca în Bozna < *Bușina < sl. buzu, „boz“, și ca în apelativul romînesc de origine slavă boz). Numărul mare de toponime apropiate ca formă de Moșna și răspîndirea lor largă recomandă ca foarte plauzibilă baza apelativă slavă, dar nu exclude, pentru unele dintre toponime, o bază antroponimă. Ar fi un alt caz de omonimie între toponime cu geneze diferite (cum se întîmplă, de exemplu, cu numele Cozia), mai ales că diferența este localizată numai în rădăcină
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și Orăștioara de Sus s-au numit mereu în maghiară Városvize, „Rîul Orașului“). Prima formă pentru Orăștioara a fost Orășioara, așadar derivată diminutival de la Oraș. Intercalarea lui t între rădăcină și sufix este reperată și la alte formații, toponimice sau apelative: Criștior (< Criș), căștioară (< casă), meștioară (< masă). Forma de feminin se datorește acordului cu regentul subînțeles apa, valea. Pentru schimbarea de gen de la Oraș la Orăștioara sunt invocate alte exemple din toponimia romînească: Brustura, Paltina, Rogoaza, Frunzu, Gropu, Fătăciuniu, Zăpozu, Bucureștioara
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pădejel; baza antroponimică Padeș < Padea < sl. Pade < radi calul Pa(detașat din Pavilă, Pantelimon etc.) + sufixul -d(comp. cu pol. Paduch și ceh. Paduch, bg. Padeșki); gruparea numelor pe surse de proveniență: majoritatea (sau toate) topo nimele Padeș provin din apelativul rom. padeș „platou“, fie prin conversiune directă în toponime (în cazul munților, dealu rilor, platourilor etc.), fie prin transfer intertoponimic (în cazul așezărilor și apelor); Pădeșel, Pădișel, Pădezel pot fi diminutive toponimice de la Padeș, sau toponimizări prin conversiune ale apelativului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
apelativul rom. padeș „platou“, fie prin conversiune directă în toponime (în cazul munților, dealu rilor, platourilor etc.), fie prin transfer intertoponimic (în cazul așezărilor și apelor); Pădeșel, Pădișel, Pădezel pot fi diminutive toponimice de la Padeș, sau toponimizări prin conversiune ale apelativului pădeșel, pădișel, pădejel, derivate diminutivale de la padeș: toponimul Padea poate proveni din apelativul sl. padî sau dintr-un antroponim Padea (< sl. Pade); unele dintre toponimele omonime Padeș pot avea la bază antroponimul Padeș, constituit potrivit mecanismului descris mai sus. Etimologia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu sensuri apropiate de „groapă, scobitură“. Acestea ar putea pleda pentru existența unui apelativ romînesc cu sens asemănător, nu pentru migrarea unora dintre aceste cuvinte în nordul Dunării (ca și Cindrea, Cindrel), cum crede George Giuglea. Un presupus sens al apelativului romînesc („creastă înaltă, alcătuită din stînci mari și pietre tari“, „potecă“, „lespede de piatră“, „povîrniș“) nu este atestat, ci numai dedus prin comparația cu unii termeni romanici apropiați. Apelativul paring, parîng, „o specie de mei“, l-ar apropia onomasiologic de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]