220 matches
-
Îngrijită, mergeau - a aflat Thomas - la liturghii, duminica, se rugau pentru odrasla lor, nu comiteau jafuri, nu se prostituau, erau chiar respectate, pentru arta lor: cîntau Într-o orchestră simfonică, violoniste. Admirate, cînd una, cînd cealaltă: aveau momente solistice mult aplaudate. Publicul nu era interesat, atunci, de preferințele lor sexuale. Unii spectatori, dacă ar fi știut, le-ar fi ascultat cu și mai mult interes, pentru a desluși, cît de cît, diferența - dacă ar fi fost vreuna - dintre măiestria unor artiste
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ca el, dezvelindu-ți dinții sănătoși și lați, și hălăciuga ta de păr blond și creț să fie părul lui negru, des, Îmblânzit de briantina fină și dat ascultător peste cap. Ce n-ai da să fii tu cel mai aplaudat pilot acrobat de Ziua Aviației, care Își pierde În vestiarul terenului de tenis scrisorile roz, parfumate de la Riri, mica balerină care adoră rafinamentele În pat și ciocolata, după cum povestește chiar faimosul aviator, lăsându-i cu gura plină de bale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
abstract” și încetează a mai fi un tip real înjosit: „el se ridică sus și ia proporțiile largi și demne ale unui tip abstract: simbolul unui popor întreg... Uite-l! În schimbul unei închipuite îndreptățiri de sufraj, el este aci îmbrățișat, aplaudat, huiduit, ridicat pe brațe, tăvălit prin noroi, pupat, bătut, îmbătat și mistificat; arareori, parcă și-ar înțelege 48 lucid ciudata soartă, dar e pe loc iar buimăcit de câte i se ntâmplă, mâhnit, dar tot glumeț; beat dar cu minte
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Ormesson, pe urmele lui Barbey d’Aurevilly. Toți au trebuință de confirmarea (reală sau simbolică) a puterii lor (și ea, reală sau simbolică) deoarece sunt prinși În mrejele acestui „vis de mărire” sau ale „iubirii de glorie”, care se cer aplaudate la scenă deschisă. Însă pentru a ajunge acolo arivistul, snobul și dandy-ul urmează căi diferite. Juliensorelii trec peste orice obstacol, fără scrupule și regrete, supunându-și mijloacele unui singur țel - parvenirea. Deviza lor e „mai bine, mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
că i se preferă tinerii incoerenți și fără talent, că cititorii sunt niște imbecili... Nu l-am auzit însă niciodată spunând că ar trebui să se retragă, să-și digere ori să-și transfigureze nevoia maladivă de a fi adulat, aplaudat. Nu l-am auzit niciodată sugerând că poate ar evolua pe o orbită anacronică, pustie, părăsită cu groază până și de alții ca el, nocivă oamenilor pentru că sătui de profeți siniștri. L-am auzit însă vorbind cu mare convingere despre
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cu ministrul. Vizite, la nesfârșit, pretutindeni, mai cu seamă, pe la reședința ministrului muncii. Când ăsta lipsea de acasă, bondocul, primul-ministru, adică, îi ținea locul, cu prisosință, din toate punctele de vedere. Ministrul muncii, pretutindeni și perpetuu, era ridicat la ceruri, aplaudat și răsaplaudat, pentru felul în care ministerul său prospera. și, de asemenea, asupra modului în care acționează, fundația, al cărei președinte devenise, între timp, doamna domnului ministru. Numai că... la un moment dat... un jurnalist mai abil, mai scormonicios din
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
din observațiile mele au fost extrase din prezența mea în lume ca anonim. Îmi amintesc de o cuvîntare ținută de Adrian Moruzi la Bruxelles. O cuvîntare superbă, îndelung aprobată prin aplauze, de cei prezenți în sală. A fost singura intervenție aplaudată. La masa care a urmat eram zece persoane și încă vorbeam de cele spuse de Moruzi. Deodată vorbește un primar român, într-o franceză aproximativă: Cred că a învățat-o (cuvîntarea) pe de rost într-o lună. A fost scrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tot, agasat. Subalternul era aproape de el și-i povestea din nou ceva ce nu suporta contradicție. Era vorba de un fel ședință sau miting În care luase și el cuvântul și fusese cel mai logic, cel mai convingător, cel mai aplaudat. Popescu nu Înțelese dacă omul fusese invitat acolo să ia cuvântul sau se Înscrisese el, din proprie inițiativă, dar, cum ghici repede că era vorba de o adunare pentru pace care se ținuse În Întreprinderea În care lucra omul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
jumătate a omenirii. Femeia română speră mult în tineretul cult și emancipat de prejudecățile timpului.” Cele de mai sus publicate în Paloda din 10 septembrie făceau referiri și la faptul că scrisoarea pr imit ă a fost zgomotos și entuziast aplaudată. Dar ceea ce li s a părut la toți curios era faptul „că o femeie așa de inteligentă și cu o cultură atât de întinsă ca a doamnei sau domnișoarei Maria N. de la Banca se ascunde sub pseudonim”. Însuși reporterul care
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cognitivă, circuitul se vădește benefic pentru cercetătorul avizat: societatea produce (secretează) cultura iar aceasta modelează societatea. Evident, constatările de mai sus sînt de uz obștesc. Nu Douglas Kellner a descoperit acest buchet de truisme. Dar prudența sa metodologică se cuvine aplaudată și urmată. După cum, trecînd în revistă strădaniile și meritele altora, nu ezită să le recunoască și să le fructifice, raportîndu-se, la rîndu-i, critic, refuzînd infailibilitatea. Cum grija sa de căpătîi e cea de a beneficia de o solidă teorie socială
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
pe oameni să se împărtășească unii celorlalți printr-o acțiune pe cît de irezistibilă, pe atît de inconștientă. Prin urmare, ea e cel mai puternic agent al imitației, al propagării sentimentelor, ideilor și modurilor de acțiune. Un discurs antrenant și aplaudat este mai puțin sugestiv tocmai pentru că își mărturisește deschis intenția de a fi astfel. Dar o dată aflați unii în preajma altora, interlocutorii acționează prin timbrul vocii, privire, prin fizionomie, prin pase magnetice, gesturi, nicidecum numai prin limbaj. Pe drept cuvînt se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și al rudelor apropiate ce au legături intense cu familia în cauză (Gelles, 1997; Gelles, Cornell, 1990); imaginea „bărbatului adevărat” contribuie la violența domestică în sensul că, în multe subculturi - în unele societăți în întregime -, masculii violenți sunt apreciați și aplaudați fiindcă reușesc să-și impună autoritatea. Nu de puține ori auzim și la noi, inclusiv în medii mai elevate: „Ceea ce i-ar trebui băiatului ar fi o mamă de bătaie, să știe că are tată”. Însă cele mai multe acte de violență
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
avute în vedere în acest volum arată de ce natura unei bune descrieri a fenomenelor politice internaționale este contestată intens și de ce dezbaterile despre acest subiect sunt relevante. De aceea, înmulțirea semnificativă a abordărilor teoretice ar trebui să fie mai curând aplaudată decât deplânsă ca o dovadă că disciplina și-a pierdut drumul sau s-a prăbușit din cauza grupărilor aflate în competiție. Ne putem da seama dacă dispunem de o imagine bună asupra oricărui fenomen politic internațional doar concentrându-ne atenția pe
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
anonimul cronicar a cărui idei au fost publicate în „Binelui public“ la 24 ianuarie 1879, au susținut teza caducității tipurilor caragialiene, prin progresul moravurilor și al instituțiilor: „Biciuiește (comedia - n.n.) numai defecte trecătoare, ridicole efemere? Ea va fi înțeleasă, gustată, aplaudată, cât acele defecte și acele ridicole vor subsista... Ultimului fel de comedii aparține și acesta de care vorbim...“ (Caragialiana, Șerban Cioculescu, Editura Albatros, București, 2003, p. 185-186) De aceeași părere sunt Pompiliu Eliade și Eugen Lovinescu. Cel dintâi, ca director
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de filosofi, însă publicul obișnuit nu ezită să judece aspectul moral al minciunilor spuse inamicilor. A învinge dușmanii poate implica sau nu utilizarea înșelăciunii, însă, dacă "mincinosul" este un stat și nu un simplu cetățean, înșelătoria este tolerată și chiar aplaudată. Această "răsturnare de valori" este ceea ce îl determină pe Bartoszewski (1989:28) să facă o paralelă între spionaj și mit, deoarece în mituri principiile morale sînt deseori inversate. Într-un conflict între națiuni, în special dacă este și un război
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
-i fie Cobden. A rămas cel mai activ colaborator al jurnalului Liberul schimb și, în ciuda slăbiciunii vocii sale, nu a ezitat să vorbească în persoană la reuniunile Asociației din sala Montesquieu. Discursurile sale, în formă de apologuri, erau întotdeauna puternic aplaudate. În același timp, Bastiat nu era un orator înnăscut; vocea sa era surdă și învăluită, îi lipsea animația în gest, siguranța în intonație. Dar cuvântul său era spiritual, fizionomia sa expresivă și accentul său impregnat de o convingere atât de
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nici intervenția - deloc mascată - a redacției În stilizarea materialului. Mascaradă nu Înseamnă, la urma urmelor, nici asemănarea totală Între opinia acelui cititor și cele ale specialiștilor din paginile următoare, Întrucât nivelarea culturală - recte coborâre forțată și urcare forțată - era unanim aplaudată. Și-n acest scop clișeul, stereotipia, calchierea, expresia standard au făcut reale servicii și adevărate cariere. Mascaradă era faptul că toată această Înscenare, acest joc infam și cinic prin străveziul culiselor, nu trebuiau nici văzute, nici gândite ci crezute orbește
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o pr? bu? ire financiar? a Germaniei. (Guy era destul de naiv că s? nu ? ție c? , de? i Drucker era cu inima la Londra, carnetul lui de cecuri era la Berlin.) Se uit? �n jur a? tept�ndu? se s? fie aplaudat, dar nu v? zu dec�ț priviri alarmate. Ridic�ndu?? i capul, Drucker spuse: �E un zvon lansat de britanici. Nu va fi nici o pr? bu? ire�. Siguran? a lui ferm? readuse imediat calmul �n r�ndul celorlal? i. Harriet se uit? la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
viului și-a viețuirii. Ca și cum, pentru scurt timp, cineva ar dezvălui toate secretele acestei arte, toate frământările ei și ar invita la privit, pe gaura cheii, în culisele sufletului fabricanților de iluzii, ale meșterilor jongleuri cu visul și cu realitatea, aplaudați, apreciați, huliți sau ignorați, pe scenă, în fiecare seară. Eugenio Barba spune în cartea sa, Casa în flăcări că "A face teatru înseamnă a trăi o vrajă, a crea arhipelaguri de insule magice, tragice sau grotești, oglinzi ale lumii, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Gelu, Ovidiu Iuliu Moldovan Vasile Lazăr și Ecaterina Nazare vânzătoarea Deloc surprinzătoare ispita unei confruntări abrupte, fără sofisticate căutări, prin care redutabila personalitate regizorală care este Alexa Visarion este atrasă în zona acestui gen mult prețuit de public. După experiențele aplaudate și definitorii ale unei exprimări cinematografice impresioniste (Înainte de tăcere) succedată de interesanta cheie expresionistă din Înghițitorul de săbii, Visarion decupează în registru realist o "felie" de viață, decantându-i valorile autentice, iscodindu-i tensiunile dramatice, extrăgându-i o morală și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]