11,066 matches
-
mai târziu. Am mai vorbit (în volumul Prozatori de azi, din 1970, dacă mi se îngăduie autocitarea) despre acel Marin Preda preocupat de psihismele incontrolabile, obscure în motivația lor, neliniștitoare prin felul în care se exteriorizează, despre acel Marin Preda aplecat asupra laturii tenebroase a ființei umane, despre acel Marin Preda care vine, în câteva nuvele din epoca începutului, cu altă imagine asupra omenescului decât aceea solară (deși dramatică) din Moromeții. În Calul procedează prin notarea rece, naturalistă (de ce nu?), obiectivă
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
care rezistase la toate ispitele - prietenii dăunătoare, droguri, distracții facile, viață de noapte - fără să se abată din drumul lui; despre mugurii carierei lui care abia acum începeau să se deschidă. Se lăsă purtat de plăcerea înduioșătoare de a se apleca asupra scurtului său trecut, cuvintele se succedau în flux neîntrerupt, vorbeau în același timp și ochii strălucitori, și gesturile mâinilor și mișcările feței lui mobile. Era ca și cum în interiorul lui s-ar fi rupt niște zăgazuri. - Știi ce m-a ajutat
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
în săli imense, hale cu arcade ale căror pereți purtând rafturi nesfârșite de cărți te îmbie cu tezaurul cărturăresc al omenirii întregi. Prin galeriile Universității îmi plăcea să văd învățați în robe întunecate, nobile făpturi în straie extravagante, chipuri bărboase aplecate peste in-folii și pergamente. Când, mult mai târziu, aveam să intru pentru întâia oară în sala mare a bătrânei Bibliotheque Nationale din Paris, catedrală a cărților, cu bătrâni citind pios la lumina lămpilor cu abajururi de sticlă verzuie urma să
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
care mă adăpam. Am ajuns la timp la gară. Lovinescu săltă cu un avînt tineresc pe scară și apăru în cadrul largului geam al vagonului. Părul lui argintiu strălucea sub lumina din interiorul cupeului. Figura lui de distins pretor roman se aplecă peste marginea ferestrei, fluturînd cu mîna un gest de rămas bun, încărcat de o înțelegere tandră și îngăduitoare. Am scos din poșetă batista și am fluturat-o spre el, ca pe un imens fluture de lumină, care se pierdu în
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
o stivă de bușteni de foc își goli încet gamela. Seara era caldă, năbușitoare. Cu burta plină își împinse capela pe ceafă și porni să facă ocolul cazărmii trăgînd din țigară. Pe lîngă garduri descoperi un ostaș cu capul gol, aplecat deasupra gamelei ca și cum ar fi borît în ea. Îi știi de frică, neamțului?" îl întrebă batjocoritor. Omul gemu, ridicînd ochii. Era de seama lui, dacă nu ceva mai în vîrstă. "Ce e bă, cu tine?" se răstise Ilie amintindu-și
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
ce s-ar fi întîmplat dacă ar fi băgat de seamă că de fapt nimeni în tot regimentul nu se pricepe să le mînuiască. Situația trebuia salvată. Calm, parcă plictisit, căpi- tanul se apropie de mecanici scuipînd capătul țigării. Se aplecă și el, cam într-o doară, peste fiarele lustruite și negre. Nimeni nu auzi cum scrișînind din dinți le poruncește celor doi să dispară dracului cu ele cu tot. Întors spre trupă, i se adresă flegmatic, tărăgănat: "Ei băieți, astea
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
gaură în alta. Îi vezi soldat?". Ochii albi ai omului se rostogoliră iarăși, ca atunci, în orbite, dar răspunsul veni surprinzător de clar: "Îi văd, dom'caporal". "Bine că-i vezi, paștele și grijania lor... Fă, ca mine!". Ilie se aplecă peste patul armei cu o grijă deosebită, ca și cum ar fi vrut să-l ascundă la piept. Ochi îndelung, fără nici-o grabă, și trase un cartuș. Apoi mișcă închizătorul și mai trase unul. Pe urmă se lăsă încet pe vine și
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
adus aminte de dumneavoastră. Când eram în liceu cineva de la o clasă vecină a citit cartea pe care ați scris-o și apoi până la sfârșitul anului a umblat din mână în mână până când o citiseră toți cei care se mai aplecau peste vreo carte ocazional. Era în trend și îmi aduc aminte că se făceau tot felul de glume cu trimiteri spre cartea respectivă. Îmi pare rău că nu îmi mai amintesc care erau. Dacă oi cădea vreodată pe strada din cauza
Un an împlinit cu Lecția de Prim Ajutor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82399_a_83724]
-
șofer obișnuit, dar, dacă știi ce să faci cu ele, poti acorda primul ajutor mult mai eficient. „Sunteți doctor?”, vine răspunsul polițistului, cu un ton de ușurare. „Nu, dar am fost voluntar SMURD. Ați chemat salvarea?”, îi spun în vreme ce ma aplec lângă bărbatul căzut și-i prind capul în palme, imobilizându-l. „Cum vă simțiți? Cum vă cheamă?”, îl întreb, „Trebuie să stați liniștit, să nu vă mișcați, e foarte important să nu vă mișcați, o să vină în curând salvarea și
Poate cea mai importantă lecție de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82424_a_83749]
-
nume, nu-l invidiați (...). Nu numai gură voastră să postească, ci și ochiul, si urechea, și picioarele, și mâinile, si toate mădularele trupului vostru. A posti pentru ureche înseamnă a o astupa pentru vorbirile de rău și pentru zavistii. “Nu aplecați urechea voastră la vorbirile deșarte” - este scris. Gură, pe de altă parte, trebuie sa postească de sudalme sau alte vorbiri rușinoase. La ce bun să te ții de la carne de pasăre și de la pește, de-ți vei sfâșia și ucide
Încă un cuvânt despre post by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82558_a_83883]
-
pe EDI și punem să te ajute cu sincronul. Cel mai important exercițiu pe care încă nu cred că ți la spus coregraful este cunoașterea trupului tău, atunci când cunoști trupul ești sigur pe gesturile sale, cât întinzi piciorul, cât te apleci etc... Hai ! vreau un 10 Victor Maxim Felicitări!Dumnezeu să vă ajute să câștigați acest concurs pt.ca meritați!Felicitări și ție,Dragoș, esti o apariție care eclipsează nu numai prin talentul la dans dar și prin educație și bun
Mulţumesc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82637_a_83962]
-
creangă a vișinului. De acolo m-ai privit prima oară. Aproape din cer. Ochii tăi mă vedeau mică și neînsemnată asemeni unei fragi. 2. Apoi ai început să cobori. Pe o creangă abia înmugurită. De acolo mă vedeai la fereastră, aplecată peste o carte. încercai să înțelegi cum se vede lumea din paginile acelea scrise cu firmituri ciudate. Ce gust aveau ele oare, cuvintele? 3. Ai zburat și te-ai așezat pe arborele de vanilie. Un dar al altei mierle dintr-
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
care să-i mulțumească până și pe colaboratorii lui, cei care-i aduseseră o captură de lux. Imediat ce scăpă de martori, fostul vistiernic se învârti în jurul ei, ca și cum nu știa de unde să-și înceapă prada. își duse mâinile la spate, aplecă fruntea asemenea celor împovărați de gânduri, tuși artificial, după care-i veni în respirație. - O astfel de vizită trebuie sărbătorită! Whisky, ceai, o gustărică? Gilda Tudor nu părea câtuși de puțin temătoare, cum ar fi dorit el. îl privea ca
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
a brațului, ca pe un snop dolofan de grâu copt. Năsturel își ținea cu dinții cele treizeci și șase de pogoane pe care le făcuse, le adunase, din noaptea care o făcea zi și din ziua care o făcea noapte, aplecat peste roțile lui, peste loitrele, obezile și spițele carelor. Și avea o iscălitură frumoasă Năsturel, înfocat om și al dracului peșicherul. Cât de gingaș o încondeia el pe fiecare car ieșit din mâinile lui, și iscălitura asta ar fi vrut
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
respiră. Hansi se propti în fața ei, și îi văzu ochii închiși și bărbia lăsată în piept. Mîinile osoase îi erau încrucișate peste bustul enorm, care dintotdeauna îl fermecase pe Hansi. - S-a întîmplat ceva, inimioara mea? șopti el tandru. Se aplecă și-o atinse pe Walburga pe umăr. Nu te simți bine, mein Herzblatt? Orologiul cel mare din turnul bisericii Sf. Anton bătu de două ori. Și numai apoi se îndeplini gestul pe care Hansi îl sperase. Walburga făcu semnul crucii
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
își întinse amîndouă mîinile după el, aruncîndu-i o privire, pe care Hansi o uitase demult: privirea aceea plină de iubire, de încredere și admirație, care, vara, îi răcorea inima, iar iarna îl sfredelea fierbinte din creștet pînă-n tălpi. Hansi se aplecă deasupra ei și primi, cu ochii închiși, atingerea ușoară a buzelor ei pe frunte. - Ia zi, nu ești tu, cumva, mezelarul din Hadernsee? îi susură ea în ureche. Nuuu, nu ești tu. Tu ești poetul din Hadernsee, care a căzut
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
cunoștinței răului & binelui. Față de omul care el singur și-a croit calea a pus s-o păzească un vultur pleșuv în timp ce corbii zboară în stoluri vulturul stăpânește singur căile din văzduh în timp ce omul singur nu are pe nimeni să se aplece să-i dea lingura căzută jos de la gură să-i împingă cana la celălalt capăt al mesei unde cu soți își bea altădată în plină zi tinerețea pe căile lui îl vedeai solitar cu trufie călcând numărându-ne unul pe
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
Oh, părul gras, cu rădăcina tare, Dat la culcare cu petrol lampant, Înfierbînta în el orice agrafă. Iar curul tău gigantic și vibrant, Cu bucile cum pernele și roșii, Purtat în rochii leoarcă de lături, Ți-l arătai, pe putini aplecată, Punînd cu-nțelepciune murături!!!
Suprema servitoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11494_a_12819]
-
nu numai pasăre Ci și mîna răcoroasă a mamei Pe fruntea mea fierbinte. Cărarea împărătească O cărare e raza în zăpadă. Păsări roșii, albastre și aurii O urmează. Și rugăciunea mea. Ultima oră de curs în America. Tinerii mei poeți, Aplecați peste hîrtie Deslușesc cărarea cu nerăbdare, O împodobesc Cu întrebările lor. Răspunsurile vor veni mai tîrziu. îi întreb pe rînd: care e verbul tău? Susan: a fi liber. Meghan: a deveni. Jamie: a fi fericită. Heather: a gîndi. Tyler: a
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
așez peste ochii lui mâinile și ochii lui ieșind de sub mâinile mele ca niște mușuroaie de cârtiță * vreau să-ți treci părul peste am zis și ea a zis stai acolo și s-a dus la ușă și s-a aplecat și a luat haina de pe jos și eu am zis vreau să-ți treci părul și ea a zis termină odată mâine se împlinesc șapte și a ieșit din cameră și eu am rămas în cameră și am zis vreau
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
n-o să știe Dacă-i deschizi sau dacă-i lași în noapte, E cerul ca un geam de florărie Cu stele pârguite și mai coapte; Privește lung și-adună flori în tine, Din frumusețe vremea se dezleagă Și ora se apleacă să se-nchine Și pacea se coboară-n gând, întreagă în vale, jos E vârful nalt, lumina parcă-l soarbe, Doar umbre albe strălucesc departe, Când vor să treacă, vânturile oarbe Se-ntorc în văi cu scuturile sparte; Degeaba-ncerc
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
în același timp, consecința unor probleme de un localism incontestabil și expresia unui fenomen cu extindere europeană"(p.18), fiind deopotrivă național și modern, "o altă față a modernității" (cf. Matei Călinescu, pe care îl citează). Acribia cu care se apleacă asupra subiectului, spiritul critic de la care nu abdică niciodată, în ciuda unei vădite afinități pentru spațiul bucovinean, profunzimea judecăților de valoare pe care le emite în fraze care nu lasă loc nici unor dubii, numeroasele note, dovedind o cercetare îndelungată și minuțioasă
Iconarii pe înțelesul tuturor by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11935_a_13260]
-
amândoi Când prima oară se văzură! Alergând într-o suflare, Se-apropie sfios de ea Și, cuprins de o dorință, Grăi, în timp ce o privea. -Răsurică, răsurea, Sălbatic roz trandafiraș, Vino în grădina mea Și câmpia ta s-o lași! Se apleacă și-o sărută Cu gându-I pur de copilaș, O mângâie și vru s-o rupă Cu brațu-I fin și drăgălaș. Surprinsă, tresări răsura, Dintro dată se-ntristă; Citește mai mult După Goetheîntr-o zi de primăvară,Stingheră, pe arătură,Zări
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Ce bucurie pe-amândoiCând prima oară se văzură!Alergând într-o suflare,Se-apropie sfios de eași, cuprins de o dorință,Grăi, în timp ce o privea.-Răsurică, răsurea,Sălbatic roz trandafiraș,Vino în grădina meași câmpia ta s-o lași!Se apleacă și-o sărutăCu gându-I pur de copilaș,O mângâie și vru s-o rupăCu brațu-I fin și drăgălaș.Surprinsă, tresări răsura,Dintro dată se-ntristă;... VI. ȘI URMEAZĂ-L PE IISUS CU CREDINȚĂ, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Să te-admir mai de-aproape! Și-aș vrea s-ascult, dacă se poate, Glasu-ți făr-asemănare! Demult voiam să te proclam Rege peste codru mare. Aștepta Vulpea să vadă Dacă vicleana-I tiradă Ii aduce vreun folos... Iată-l, se-aplecă bucuros, Deschizând pliscul mare, S-arate ce voce are. Căzându-I cașul din gură, Repede vulpea i-l fură: -După cum ești tu de prost, Bucata prea mic-a fost! Citește mai mult Un corb furase o datăDintr-un caș
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]