881 matches
-
lumii e contemporan cu sâmbăta asta cu mașinile care au legate prosoape la oglinzi cu mirii încercând să evite locul cuibului de șarpe somnul pândește veghea să cadă cu bărbia din ceruri unde o trâmbiță de aur așteaptă semnalul. Prefacere aplecat eram, Doamne, peste frunzele primordiale în acel ceas de cunoaștere când ne-au înviat păpădii și albine și cascade din cuvinte aspirator al prafului din galaxii încă rămas în așteptare aștept o umbră albă să mă coboare în mine încă
CUMINECARE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367046_a_368375]
-
mai sfârșesc/ Și în ciuda noastră, parcă,/ Tot mai multe se ivesc.// Arzători de nerăbdare/ Înainte tot privim,/ Să ajungem mai degrabă/ La o țintă ce-o dorim//”. Acest suflet evlavios, intelect riguros, această ființă meticuloasă în gând și faptă, omul aplecat necontenit spre cuvântul care iluminează - dăscălește vorbind! - Vasilica Grigoraș ridică, realmente, o ODĂ celor mai înălțătoare sentimente umane, iubirea de Dumnezeu, precum și prietenia împletită cu iubire necondiționată pentru Valentina, sentimente împărtășite, desigur de aceasta din urmă. ODA își are izvorul
ELENA CIUBOTARU: „ODĂ PRIETENIEI – JURNAL DE CĂLĂTORIE ÎN NOUA ZEELANDĂ” de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368585_a_369914]
-
ca niște mărgele la gâtul unei codane prinsă în horă satului de pe maidanul din fața lui Safta Toader, zis și chiorul. Zorii spărgeau liniștea nopții prin zborul ciocârliilor ascunse printre brazdele de grâu, unde le-au prins somnul. Când Victor sa aplecat să ia un nou braț de grâu, un iepure sări din maldărul de grâu și o zbughi pe răzor, speriindu-l de moarte. Victor se grăbește, iar în urmă încep să se vadă snopii aruncați în dezordine. A avut spor
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
am observat, deși am străbătut de nenumărate ori acest traseu. Dincolo de casele pe lângă care trece calea ferată, pe fondul albastru al munților din zare, văd înălțându-se din vale o stâncă și agățat de ea un copac asemenea unui visător aplecat să asculte glasurile peisajului nocturn. Trenul trece foarte încet, - o fi restricție de viteză - nu știu adevăratul motiv, care de fapt nici nu mă interesează, principalul e să am asigurată circulația și să ajung acasă cu bine. Aud murmurul îndepărtat
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
Storu-ncet s-a ridicat și fereastra se deschide: Văd un cap, s-a arătat și-a lui față îmi surâde... Parcă este condamnat și,-mpăcat cu soarta lui, Și l-a rezemat de geam, lângă creanga teiului. Tei cu ramuri aplecate, înspre casa dragei mele, Tu, la noapte,-ncet bate în fereastra cu zăbrele. Și în păr, tu, lasă-i flori, de aromă să se-mbete, Iar de va simți fiori, tu vorbește-i pe-ndelete... Pieptul ei virgin de fată va
T E I B Ă T R Â N de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349640_a_350969]
-
întinse plicul pregătit de acasă și ieșiră din restaurant, unul după altul. Lovită de aerul rece al nopții, se întoarse căutându-l din priviri pe Râul. Prin pereții de sticlă ai restaurantului, o văzu pe proaspătă soție a lui Andrei aplecata din mijloc, cu funda uriașă tremurându-i pe posterior, deschizând plicul și numărând banii. De ce nu se deschidea pământul în fața ei să o înghită pe loc? Simți brațul lui Râul acoperindu-i umerii. - Te pot invită la un hamburgher? - Ți-
NUNTA PERFECTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350368_a_351697]
-
să le pun pe pânză ...” - ANCA BULGARU ( artist plastic ) - Iași " pierduți între răspunsuri așteptăm liniștea/ la marginea hotarului cu două anotimpuri/ copleșiți de gânduri stranii ca ultim trofeu/ ucis cu setea încolțită între coapsele tale/ stăm rezemați de copaci dezarmant aplecați/ de complicitatea revoltată sub pleoapa timpului/ surprinși de întâmplări prin care vom ridica manolic/ iubiri efemere în piatra din care suntem făcuți” - ELENA TOMA, Pitesti "Poezia reprezintă pentru mine zbor spre alte dimensiuni...evadare dincolo de limite...Iubesc poezia pentru că ea
LA MULTI ANI,DRAGI POETI , DE ZIUA MONDIALA A POEZIEI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349100_a_350429]
-
aflu pe interpret. În urechi îmi ajunge Elgar, încetinesc pasul să fiu sigură că urechea nu mă înșală, unde-i interpretul? Interpreta, după toate deducțiile mele. O podoabă capilară încărunțită de vifornițele vieții cade în șuvițe răsfirate, dezordonate peste capul aplecat ca o jerbă ofilită pe un mormânt fastuos. Umerii aplecați îmbrățișează violoncelul. Am rămas locului la trei metri distanță. Perfecțiunea interpretării mă înfioară, mă derută faptul că nu se folosește de nici o partitură. Nici interpreta nu mă vede pe mine
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
să fiu sigură că urechea nu mă înșală, unde-i interpretul? Interpreta, după toate deducțiile mele. O podoabă capilară încărunțită de vifornițele vieții cade în șuvițe răsfirate, dezordonate peste capul aplecat ca o jerbă ofilită pe un mormânt fastuos. Umerii aplecați îmbrățișează violoncelul. Am rămas locului la trei metri distanță. Perfecțiunea interpretării mă înfioară, mă derută faptul că nu se folosește de nici o partitură. Nici interpreta nu mă vede pe mine. E dusă cu piesa lui Elgar într-o lume a
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
Pe negândite au ajuns la râu. Aici era mai răcoare, pietrișul se vedea, alb, până departe și luna se bălăcea în adânc, plină, netedă, zâmbitoare. — Ce minunăție! șopti Octavia. — E frumos, nimic de zis, confirmă broscuța. Uite, lângă aninii aceia aplecați e căsuța mea. Undeva sub mal, între rădăcini. Mă simt destul de bine acolo, dar sufletul nu mi-e împăcat. Nu sunt fericită, n-am liniște. Și aștept, aștept... — Ce? întrebă Octavia. Broscuța se întoarse spre ea și o cercetă cu
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
cunoaște, Dar rămân necunoscător! M-ai căutat și n-am venit, Am vreo vină oare? Nu sunt așa de ostenit, Te întâmpin cu o floare! Îți mai aduci aminte, De primul sărut furat? Când stăteam cuminte, Cu capul spre tine aplecat! Voi fi mereu mistuit, De flacăra iubirii, De început și sfârșit, În viața omenirii! Referință Bibliografică: INDEPENDENTE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 551, Anul II, 04 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile
INDEPENDENTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344476_a_345805]
-
ca niște mărgele la gâtul unei codane prinsă în horă satului de pe maidanul din fața lui Safta Toader, zis și chiorul. Zorii spărgeau liniștea nopții prin zborul ciocârliilor ascunse printre brazdele de grâu, unde le-au prins somnul. Când Victor sa aplecat să ia un nou braț de grâu, un iepure a sărit din maldărul de grâu și a zbughit-o pe răzor, speriindu-l de moarte. Victor se grăbește, iar în urmă încep să se vadă snopii lăsați în dezordine. A
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
se prindă de ceva. Nu avea de ce. Genunchii i s-au înmuiat și s-a prăbușit pe caldarâm. Din acea clipă nu a mai conștientizat nimic din ce se întâmplă în jurul său. ... Era departe, pe un povârniș lipsit de vegetație, aplecat mult din mijloc pentru a susține greutatea rucsacului prins bine pe spate și a putea urca prin minim de efort. Aerul cald era împrăștiat ușor de o boare ce abia punea în mișcare vârful puținelor fire de iarbă aproape îngălbenite
NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347536_a_348865]
-
-i atingă obrazul cu buzele umede. Ea își simte inima ca un zbieret fluid preschimbat în piatră. - Ceai sau cafea? El îi mângâie părul rebel. Ea se face la față ca alabastrul. - Cereale? El călătorește cu brațul pe după umerii ei aplecați. Ea-și plimbă gândurile pe canale infestate de ceață. - Vrei să mergem la cumpărături? El o atinge-ncurajator pe spate. Ea, cu ochii ca luna plină, fixează peretele-ngreuiat cu tablouri din colecția Duduiei Iulica. - La o plimbare la șosea? El
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
Nu mi-a răspuns, o fi fost la cină. Sau poate s-a plictisit de sâcâielile mele. „Da de unde, nu te mai ia în seamă'' Tac și-mi văd de drumul cu gropi și câini comunitari costelivi și cu capul aplecat, dar care, odată cu deschiderea mineritului sub victoriosul steag a lui „Gabriel Resources” vor umbla mândri cu covrigi în coadă. Unii dintre noi, românii semănăm leit cu acești câini. După Zlatna, spre Abrud, drumul devine absolut pitoresc în apus de soare
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (8) – DIN NOU LA ROŞIA MONTANĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365141_a_366470]
-
injustețe, Iar în astă lume zbatere-n nimicire?! Ori de-o fi cerul zilei și-al nopții senin, Pe pământ umbrele-s la fel de-ntunecate, Durerile la fel de-amare, chiar de-i alt chin, Chipurile-s, la fel, cu priviri aplecate!... Efemerul e cuprins în nemurire, De el stă atârnat lanțul lumesc, Ce vieți înfrânge, într-a sa înrobire, Risipind bucăți de suflete-n spațiul ceresc... Nu știm a ghici nimic străin gândirii, Ce din neant ființa subit ne-o-nvăluie, Ne miră
ÎNTREBĂRI CU ECOURI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366428_a_367757]
-
Strofe > Introspectie > TATA Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 1503 din 11 februarie 2015 Toate Articolele Autorului destrămare destrămare a pânzei țesută ca un vis atât de departe să fie al tău atât de viu că ai fost acolo. aplecat peste copilărie tata șoptea o rugăciune când adormeam și cuvintele făceau un pod între el Dumnezeu și mine cel dincolo de somn. un vânător de pace pe apă tulbure tata nu ne ascundea temerea sa că uneori pești cu dinți de
TATA de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366460_a_367789]
-
ale silinței la învățătură cum vedeau ei, din ultima bancă, pe colegii studiați. Analizând formele „grotești” ori cele de „scălâmbăială” copilărească ce li se fereau ochilor, mai închipuite sau mai adevărate: urechi clăpăuge, umeri cocârjiți și trași pretimpuriu sau prea aplecați, genunchi îndoiți nefiresc proptind colțuri de bancă, capete înmărmurite și aplecate cu sfioșenie, statul într-un picior. Căderea piezișă a privirii ori fixarea ei, pierdută într-un închipuit și regăsit orizont-colț de tavan al speranței - acolo unde-și agață paingul
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366681_a_368010]
-
ca niște mărgele la gâtul unei codane prinsă în horă satului de pe maidanul din fața lui Safta Toader, zis și chiorul. Zorii spărgeau liniștea nopții prin zborul ciocârliilor ascunse printre brazdele de grâu, unde le-au prins somnul. Când Victor sa aplecat să ia un nou braț de grâu, un iepure a sărit din maldărul de grâu și a zbughit-o pe răzor, speriindu-l de moarte. Victor se grăbește, iar în urmă încep să se vadă snopii lăsați în dezordine. A
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
finlandezi de vârsta a treia mă învăluie, mă înconjoară, așezându-se pe scaunele învecinate. Simpatici, haioși, îmbrăcați fistichiu. Bronzați, de fapt arși de soare! Veseli și guralivi. Chiar dacă unii erau cu bastoanele la îndemână sau se mișcau în poziție mai aplecată. Îmi reamintesc de „miracolul” de la Băile Felix, de lângă Oradea, unde invazia bolnavilor din țările nordice era (o mai fi oare!?) la modă în anii comunismului. Veneau la recuperare, cu autocarul - în bastoane, cârje, cărucioare - batalioane de oameni bolnavi, care după
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM, SPRE ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361643_a_362972]
-
ea în garsonieră. Ajunsă în cameră, și-a aruncat poșeta la întâmplare deschizând plicul cu înfrigurare, presimțind că va descoperi ceva deosebit în conținutul acelei scrisori și nu s-a înșelat. Era o scrisoare redactată cu un scris rotund ușor aplecat, cu litere frumos desenate, de la profesorul Viorel Calistrat. Imediat se apucă s-o citească și cu fiecare frază citită pe fața sa se vedea mirarea și chiar plăcerea. Stimată domnișoară Ana, Doresc ca aceste rânduri să nu vă producă o
ZBORUL DIN CUIB de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361615_a_362944]
-
stăpânesc, cât de cât, simțurile. Poate era și obosită de pe drum și avea nevoie de un timp de odihnă și relaxare. Abia a sosit din călătoria lungă și obositoare cu trenul. Din nou am trecut pe lângă ea și cum stătea aplecată să-și scoată ceva din geantă, mâna mi-a alunecat pe fesele curbate și moi, mângâindu-le. Se întoarse spre mine pe jumătate, apoi cu totul, zâmbindu-mi ștrengărește și apropiindu-se de mine încet și languros. Mă atingea mereu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
pune cu Nimicul? Între Nimic și Dumnezeu Este doar o diferență de nuanță. Când voi ieși din viață, Ca dintr-o casă veche, Fără ferestre, ușile Date deoparte, Mobila hămăind Precum câinii obosiți, terorizați, Voi zări cerul limpede, Chipul iubitei aplecat Peste chipul meu, Voi respira ușor, Atât de ușor, Încât respirația Lunii Va semăna cu o salvă de tun. Vom pleca împreună, Fără haine, înveliți de un nor argintiu. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Ai să lași în urmă / Boris Mehr
AI SĂ LAŞI ÎN URMĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351482_a_352811]
-
perfecțiunea interpretativă, punând definitv capăt cârcotelilor interpreților de partituri clasice. Paco de Lucia a fost primul chitarist care a schimbat poziția chitarei, sprijinind-o nu pe genunchiul stâng, ci pe piciorul drept, lăsând instrumentul să se odihnească în adâncitura șoldului aplecat. Poziția verticală, cu griful și mâna stângă îndreptate spre cer semnaliza o delăsare și o lejeritate care sfida rigiditatea scrobiților chitariști de până atunci. Au urmat grupurile Gipsy Kings și deliciosul Duo Los del Rio, cel care a lansat hitul
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
mi-e teama ce-atârnă prea grea Acuma cînd trăsnetul scuipă a moarte Mă supără steaua ce-aprinde în noapte Revolta ce-mbracă din nou umbra mea... Mi-alunecă frigul spre crucea de fum Se tânguie toamna scâncind violet Citesc , aplecată un nume discret Cu litere șterse pierdute în drum... E numele meu ce se-așterne tăcut În ordinea vârstei eu sunt cea mai mică Tu, dală de piatră, te rog! te ridică! S-alunec în moarte cu tot ce-am
AZI, TRISTEŢEA MĂ OMOARĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355383_a_356712]