805 matches
-
contează fragmentele, cizelarea sau perfecțiunea, în care contează efortul mare de cuprindere și de anvergură". În comparație cu o astfel de autoîncredințare genialoidă, de sugestie nietzscheană, un Proust, un Kafka, un Borges par niște infirmi! Tip extrovertit, autorul Animalelor bolnave respinge cu aplomb jurnalul: "pentru jurnal am un profund dispreț". Puseurile d-sale voluntariste doresc a transcende subiectivitatea, a se proiecta în universal: "N-am scris niciodată (jurnal), nu mi se par atît de importante și esențiale senzațiile mele cotidiene". Jurnalele lui Kierkegaard
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
de inedite. Cartea are și un prefațator de lux, cunoscutul critic și istoric literar Eugen Simion, academician, care, în mod curios, adoptă în comentariul său un ton solemn, ca și cum ar fi vorba de un poet, nu de un veleitar cu aplomb: "Shaul Carmel este un poet mai conceptualizant, dialogul lui este, aproape în exclusivitate, cu un Dumnezeu pe care îl inventează în fiecare zi pentru că, fără neliniștile și rugile sale, Dumnezeu ar muri..." În realitate, mai probabil este că Dumnezeu ar
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6857_a_8182]
-
de prelucrare a zidarilor de mai tîrziu. De aceea, ar fi semn de îngustime ca, punîndu-i în lumină iremediabila fugă de idei, să-i treci sub tăcere filonul sclipitor din care izbucnește stupefianta fugă. Detaliul că filozoful este purtat de aplombul unei minți căreia nu-i poate dicta nici ritmul și nici sensul de cercetare nu-l face să fie mai puțin profund. Atîta doar că profundul acesta e fioros de dezlînat și supărător de prolix. Îl citești cu răbdarea celui
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
ori vulgară, care și-a pierdut atributele eroice. Evoluția vocală a tenorului a fost ascendentă, în primul act atacurile sale pe acut erau fără strălucire, aș putea spune timide. Pe parcursul dezvoltării personajului el și-a recăpătat curajul și un anumit aplomb, traiectul său artistic săvârșindu-se pe o notă de respect pentru partitură. Basul coreean Kwangchul Youn, în Gurnemanz, a avut o bună prestație, posedând o voce frumos impostată, cu acute sigure și note grave de bună calitate. în Kingsor, l-
Festivalul Bayreuth 2009 (II) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6891_a_8216]
-
pe scenă și m-am autoblamat atît de tare, atît de tare încît de atunci nu mi-a mai plăcut să apar în public." Și totuși lui Ioan Es. Pop îi place să apară măcar aici, în această emisiune, dovadă aplombul cu care vorbește de poezie ca de un canal de comunicare cu lumea divină: "Eu regret că astăzi poezia nu mai este creditată, deoarece ea a rămas unul din puținele canale, unul dintre puținele instrumente care alături de rugăciune stabilesc un
Între patru ochi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7927_a_9252]
-
românești a lui Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut. Volumul se intitulează Sodoma și Gomora, si ilustrează bolgiile aristocrației decrepite și crepusculare căreia baronul de Charlus îi este modelul și herbul exemplar și despre care croitorul Jupien afirmă cu un aplomb de connaiseur "baronul are cur nu glumă". Rătăcirile elevului Törless ale lui Robert Musil ofereau o perspectivă crudă asupra unei inițiatice degradări juvenile care aveau să-și afle probabil răspunsul mai târziu în intricatele relații intestine ale monarhiei austro-ungare sau
Queer Milk Shake by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7691_a_9016]
-
răsfățat de emoție, atunci o căuta "pe fundul paharelor, mai intensă, tulburătoare, clocotitoare". Fascinația pe care o provoca se datora mai puțin trăsăturilor fizice și mai mult expresiei pe care o afișa. "S-a eschivat prin tact, a bravat prin aplomb, dar mai ales s-a apărat cu ajutorul spiritului - scut și suliță deopotrivă - care preschimba apărarea în atac". A uzat din plin de ironie, făurindu-și un "aer de sfinx care copleșește ca un mister și neliniștește ca un pericol". Pentru
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]
-
blogurilor. În orice neisprăvit zace un Torquemada, în orice ulcerat cu acces la tastatura computerului descoperi un Saint-Just și în orice țoapă resentimentară un exemplu de vigilență autogenerată. Toți acești vânători de scame pe haina altuia i-au substituit cu aplomb și inimaginabil succes pe turnătorii din vremea de aur a Securității. Și anume, partea cea mai sinistră a informatorilor: cei care te urau pentru simplul motiv că făceai umbră pământului. Bloggerul-standard e un ins neliniștit, ce moare de grija altuia
Cine sunt și ce vor blogger-ii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7700_a_9025]
-
opinia și adoptă o atitudine principial corectă, căreia, cum se va vedea din jurnalul de senectute, îi va rămâne fidelă toată viața. In anii '39-'40, bunăoară, când Europa se afla într-o sulfuroasă ebuliție, ea nota cu luciditate și aplomb: „Vivere pericolosamente - cel mai atrăgător dintre cuvintele de ordine, întrucât creează iluzia că pretinde adeziune la o viață mai plină. Dar nu e decât un slogan ca și celelalte, un vid. Căci ce pericol prezintă neaderarea la comunitate? [.] Refugiul în
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
accesibile. Avem în fond două poeme în jurul unui ritual de colaborare imaginară. Tipicul acestora ne duce cu gândul mai degrabă la manierisme (chiar dacă de factură suprarealistă) decât la suprarealism ca atare. Și Reichmann, și Dan Stanciu prestidigitează cu mai mult aplomb decât visează. Când e s-o recunoască, o recunosc cu absolut fair play: "În următoarele câteva minute, vom construi un obiect verbal cu multiple funcții (printre care și aceea de ambiguizare a imediatului). El se va compune dintr-un plan
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
cu un interes mai degrabă clinic. Nu-i scapă niciun detaliu, de la evoluția trupurilor în timp, până la descrierea exactă a pliurilor de grăsime de pe burtă și a apariției primelor urme discrete de celulită în locuri de obicei ascunse vederii. Cu aplomb de expert analizează personajul-narator avantajele și dezavantajele utilizării absorbantelor și tampoanelor (s-ar putea spune că realizează un mic studiu comparativ) și, cu o curiozitate maladivă, instalează chiar o cameră video în coșul cu haine murdare din baie, fixată spre
Romanian Beauty by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7596_a_8921]
-
Sunt numite, înnobilator, - icre negre, caviar. Cum viața, ca pe o perlată chestiune de Vatto, Se pricep a o substitui cu o mică tabacheră. Și se răzbună pe el, posibil, doar pentru că acolo Nu se minte, nu se strâmbă cu-aplomb de hahaleră. Unde minte și tămâiază, rânjind, confortul Și trântorii trândăvind se târăsc mișelește, El sora dumitale, ca pe o bacantă de pe amforă, O ridică de la pământ și în vers o oploșește. Și topirea Anzilor o va revărsa în sărut
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
îndrepta pe parcurs, după cum Laura Blică-Toader, care are ca linie și prestanță toate datele cerute de rolul Myrthei, regina ielelor, mai poate adăuga treptat un plus de fermitate gestului. Alături de toți soliștii, ansamblul de balet al Operei a evoluat cu aplomb și vioiciune în dansurile primului act și cu fluiditatea și rafinamentul necesare actului doi. Dar întregul spectacol este centrat în jurul personajului care i-a dat și numele, Giselle, a cărei dragoste pentru Albert trece dincolo de marginile firii, apărându-i viața
Un pas către redresarea baletului Operei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7301_a_8626]
-
și începe show-ul adevărat al giuleștenilor. Cine's ăia mă? Atâția polonezi au venit?" La pauză liniștea era deplină în stadion, până au îndrăznit să o tulbure polonezii. De cum au intrat au început să cânte. Bine organizați și cu aplomb, au impresionat la început. Rapidiștii îi urmăreau parcă uimiți. Era singura galerie care îndrăznea să vină peste noi și să încerce să fie superiori. Pauza se termină și peluza se umple din nou. În tot stadionul se auzeau doar polonezii
Poveste din galeria Rapidului la meciul cu Legia Varşovia: "Bă nu joacă nimic, dar uite ce galerie mişto avem!" () [Corola-journal/Journalistic/76460_a_77785]
-
alte insomnii. Pentru mulți critici din generațiile mai vechi, acest prim volum a constituit așteptatul liant cu o tradiție lirică familiară. Tocmai de aceea, s-au identificat în el aproape toate irizările tematice decadentiste, neglijându-se în contrapartidă, cu egal aplomb, calitatea de căpătâi, de factură stilistică, a scrisului lui Komartin. E limpede că sentimentul apocalipsei trăite pe viu relevă afinități cu formulele unora dintre cei mai recenți înaintași, Virgil Mazilescu, Ion Mureșan sau Mariana Marin. Dar e la fel de evident, că
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
ar fi mai degrabă "De toate pentru nimeni". Poeta Gabriela Volumul de versuri Flacără violet-albastră (prefață de Mihaela Sandu, Pitești, Ed. Carminis) este semnat "Gabriela". Nu "Gabriela Ionescu" sau "Gabriela Popescu", ci "Gabriela". Numai vedetele muzicii rock mai au acest aplomb de a-și scrie pe afișe exclusiv prenumele. Am putea crede că și Gabriela este o vedetă - a poeziei românești. Iluzia aceasta se spulberă însă imediat după ce deschidem cartea. Gabriela (Zăvălaș-Anghel - după cum ni se explică pe ultima copertă) este autoarea
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
imboldul resimțit atunci. Așa se explică și dezinvoltura cu care fizicianul specializat în cuantică încalcă reticența pe care colegii de breaslă o arată atunci când ezită să vorbească de conștiință, spirit și Dumnezeu. În concluzie, ce cucerește la Basarab Nicolescu e aplombul cu care se dedică dialogului între niște tabere ce par prinse sub fatalitatea necomunicării. Colecția de „Știință, Spiritualitate și Societate” pe care o coordonează la Editura Curtea Veche e un strălucit exemplu în această privință.
Transa fizicianului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4914_a_6239]
-
o funcție romanescă utilă. Dincolo de ideea de a construi un roman ideologic, Duiliu Zamfirescu poseda trăsături de adevărat romancier care, în alt context, ar fi rodit. Față de romanul românesc precedent, cel al autorului nostru utilizează dialogul cu naturalețe, uneori cu aplomb (atracția autorului pentru teatru, atracție ce l-a dus la scrierea unor piese nesemnificative, l-a ajutat însă în arta replicilor). Viața la țară și complementul său (Tănase Scatiu) posedă în ansamblu o schemă narativă interesantă: preocupate să sugereze, prin
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
muri cu ea convinși că le aparține, deși nu au contribuit la formarea ei cu nimic. „Efortul de analiză și clarificare a propriilor opinii“, cum scrie Cristian Iftode (p. 32), rămîne o himeră consolatoare, la care cetățeanul actual nu are aplomb. Sub unghi didactic, volumul Filosofia ca mod de viață are un indubitabil rost instructiv, fiind bine informat, atent redactat și pe alocuri presărat cu efuziuni personale. Fiind un profesionist al filosofiei în sens academic, cu îndemînări căpătate la palestra terminologiilor
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
careu, în poziție de drepți. Ceaușescu pornește lent, împiedicat, un discurs total inept. Se vede că improvizează legând mecanic stereotipii, însă ceva nu merge, iar senzația de penibil se accentuează pentru spectator. Ceaușescu dă din mâini în toate direcțiile cu aplombul disperat al unui înecat, cuvintele nici nu mai contează cât efortul de a transfera bâlbăiala în registrul gestual, este ca și cum un mut ar încerca să exprime prin cuvinte o tensiune emoțională imprimând astfel o bizară violență gesturilor lui, iar momâile
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
menajări ideologice. În totul, Nae Ionescu e tăios și franc, adică sincer pînă la imprudență și liber pînă la indiscreție. E îndeajuns să ne amintim de scrisorile către Armand Călinescu, mostră de curaj curățat de reverențe prudente, pentru a intui aplombul lui Nae Ionescu. În fine, la Nae Ionescu întîlnim ipostaza spiritului vernacular ridicat la rangul de temei al identității metafizice. „Spirit vernacular" însemnînd: definirea persoanei prin geniul limbii și prin gena rasei. Omul e acea ființă al cărei centru metafizic
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
de apăsarea unui lexic plicticos pînă la aplecare. Și acum Lardellier și-a pus parcă în minte să-și îndepărteze cititorul de temele atinse, vom sări peste lacuna limbii inerte, această plagă de care sînt atinși mai toți universitarii cu aplomb, ca să trecem la ideile cărții. Principala teză este că o comunitate din care riturile vor fi cu totul eliminate nu e cu putință. Chiar și o societate complet raționalizată, clădită pe premisele luminoase ale regulilor democratice, așadar o societate populată
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
personaj burlesc, un gascon jemanfișist care pentru a face bani „inventează" o trupă de strip-tease intitulată semnificativ „New Burlesque Girls". Poziție de pe care infatigabilul francez dă cu tifla culturii de consum americane, se exersează ironic-burlesc și își prezintă „marfa" cu aplomb. În general, se poate observa că la Cannes cota de antiamericanism servește la ceva. Ideea de antierou se bucură aici de contrastul oferit de mecanismul de publicitare american care recomandă eroul în orice context ca învingător, astfel că provocarea gasconadelor
Cannes 2010 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6279_a_7604]
-
febrilitate care ne-a intrat în codul genetic. „Să mi se dea!" - iată formula de exprimare a unei populații incapabile să-și asume un destin adevărat. Ne-am învățat să fim asistați în cele mai mici gesturi. Orice escroc cu aplomb găsește imediat formula de succes, modalitate de înavuțire într-o lume în care majoritatea cetățenilor stau cu degetul în gură în așteptarea următorului chilipir. Ce au aceste dezastre cu drama cărții și a revistelor culturale din România? Totul. O societate
Lecția de limbă și literatură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6288_a_7613]
-
is cheap. Vocația neprobată încă a viitorului scriitor stârnește mari rezerve în sânul familiei republicane formată la scoala politicii de sufragerie a Tea Party-urilor, mai ales că pe scena apare un competitor cultural precum Paul, pedant, informat lacunar, dar cu aplomb, urmând să țină un curs la Sorbona etc. Toate ingredientele unei comedii spumoase se află aici, lipsesc câteva quiproquo-uri și rețetă de succes este asigurată. De fapt, ea și funcționează în paralel cu dezvoltarea nouă pe care regizorul o
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]