1,351 matches
-
În fond, exercițiul se întemeiază pe un transfer de convenție: cele dintâi fiind adevărate în chip consensual, deci nu narativ, se poate imagina o lume în care adevărul lor să persiste în ciuda schimbărilor epice. Iată cum rezultă impertinențele și caracterul apocrif! Condensat, raționamentul e impecabil. Sigur că aceasta nu-i decât regula jocului. (Dar în cazul unui intelectual riguros ca Andrei Cornea, ar fi cu atât mai greșit s-o trecem cu vederea.) Față de ea, jocul în sine e mult mai
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
Sodomei, o extindere a celebrului paradox al cretanului calată pe situația fără ieșire a profetului Iona și alte câteva. În cronica sa din Dilema veche, Marius Chivu le-a identificat exact. Altceva mi-a atras atenția în Povești impertinente și apocrife. Frecvent, Andrei Cornea ajunge cu relatarea într-un punct știut. Mai ales când substratul e biblic. Atunci, după consistente acumulări culturale, i se dă, în mod ciudat, cuvântul naturalului. De exemplu în Tăcerea lui Iona. Acesta îi convinge pe niniviți
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
putea continua. (Eventual pe etaje valorice, fiindcă nu de fiecare dată manierismele logice izbutesc.) Și n-ar fi chiar în afara spiritului pe care Andrei Cornea îl induce cărții încă din avertisment. Citindu-l atent pe Platon, autorul Poveștilor impertinente și apocrife vorbește acolo despre trei feluri de povești: cele evazioniste, ale miezului zilei, mai înclinate să privilegieze estetismul curat; cele, dimpotrivă, ale miezului de noapte, bântuite de fantasma politicului și de marota planurilor; și, la final, cele ale faptului serii, făcute
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
dar pe alocuri inutilă, mai ales în inventarierea bestiarului) a frescei Bisericii Mântuleasa. Între categoriile păcătoșilor care apar ipostaziate acolo, există una, a celor care ascultă pe sub ferestre, pe care n-o mai întâlnim nicăieri altundeva. Sursa e un text apocrif din secolul al XVI-lea despre coborârea Maicii Domnului în infern. Pedeapsa cuvenită acestor indiscreți e cum nu se poate mai plastică: ei atârnă spânzurați de urechile pe care altădată le ciuleau curioși. Din ineditul picturii murale, Andreea Răsuceanu face
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
și intelectual al primului, cu apropieri kafkiene. Incizia în miezul romanului lui Eliade Nouăsprezece trandafiri oferă o psihanaliză care se sprijină pe simbolistică, dar și un verdict curajos care aruncă un aer sceptic asupra calității literare a scrierii. În capitolul „Apocrifă secundă”, teoria lui Marx și Engels: „Nu conștiința determină viața, ci viața determină conștiința”, reluată apoi pentru modelarea economică în „Modul de producție al vieții materiale determină în genere procesul vieții sociale, politice și spirituale. Nu conștiința oamenilor le determină
Între critică, filosofie și însemnări personale by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4399_a_5724]
-
de funcționare a acestei „rubrici” e deplina libertate. Aici, montajul contează mai presus de orice. (Apropo de cei indexați în această poiană livrescă: nu știu, așa că întreb, ce e cu textul de la pp. 107- 108. Din câte înțeleg, e un „apocrif” care circulă pe internet. Atunci de ce e atribuit lui Marin Preda și nu, cum se face, unui Pseudo Marin Preda?) Am citat destul din carte și încă ar fi destule de citat. De exemplu peisajul tensiunii sumbre din Siliștea Gumești
Fratele cel mic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5822_a_7147]
-
radicalismelor totalitare, ale militantismelor feministe, ale exacerbării unui intolerant discurs religios, al demoniză rii științei sau mitologizării ei etc. Procedeele specifice documentarului furnizează aici false creanțe subiectului, mai ales atunci când elementele senzaționaliste extrase filmului de aventuri sunt inserate în istoria apocrifă a cronografului. Rafinamentul lui Andrew Legge stă și în simulacrele create pentru a reda vârste ale cinematografului, iar filmului i-a fost decernat Premiul publicului pentru cel mai bun film străin. Cu La tot mai mare adâncime (2009), care a
The Best of Next by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5642_a_6967]
-
tuturor arcanelor lumii, elevul lui Aristotel ajungând să discute de la egal la egal, spune legenda, cu gimnosofiștii Egiptului, cu brahmanii Indiei și cu magii Persiei. În numele lui Aristotel și sub notorietatea Împăratului Alexandru, Evul Mediu a răspândit o întreagă literatură apocrifă cu pretenții esoterice, iar Renașterea, în avântul ei perenialist, de regăsire a filosofiei de dinainte de filosofie, a mers și mai departe, descoperind în marginea unei însemnări a lui Plinius posibilitatea ca toți marii filosofi ai Greciei antice să fi călătorit
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
23 aprilie din calendarul bisericesc. 8. Președinte al Academiei în răstimpul 12 august 1948-23 decembrie 1959 era Traian Săvulescu, iar vicepreședinte - Ion S. Gheorghiu. 9. Mihai Eminescu - Opere. Volumul V. Poezii postume. Anexe. Note și variante. Exerciții &Moloz. Addenda & Corrigenda. Apocrife. Mărturii. Indice. Ediție critică îngrijită de Perpessicius. Cu 46 de reproduceri după manuscrise. București, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1958, 721 + Erată. 10. Colectivul coordonat de Perpressicius era format din următorii cercetători - Dumitru P. Panaitescu (1915-1983), Eugen Simion (n. 1933
Noi completări la biografia lui Perpessicius by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5365_a_6690]
-
aceeași ediție a Scrierilor, îi conturează profilul, mai întâi de diacon, apoi de învățător și de scriitor, nu fără unele picanterii și elemente pitorești. Remarcă la el o voluptate a sărăciei, făcându-se că-l citează dintr-o „însemnare” rămasă apocrifă: „Patru ani la biserica Patruzeci de Sfinți, trăind într-o casă în care mă răzbea ploaia și mă orbea fumul și femeia! De sărăcie nu m-am temut niciodată, căci totdeauna a fost cu mine.” Avea voce frumoasă, „era un
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
Mââârrrr...), sunt convins că o face conștient, dând curs unui nedisimulat talent prozastic. Avea să-l exercite din plin mai târziu (căci prima ediție a Cuvintelnicului fără frontiere e din 2002), în 2009, într-un volum de Povestiri impertinente și apocrife. Cred că modelul acestui tip de proză (de mici dimensiuni, scrisă sub semnul aparentei urgențe și făcând escală prin paginile unei reviste) nu mai e, pentru nimeni, un mister. Amintiți-vă numai: „Țal... Ce este țal? Este un substantiv român
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
cu voyeur-ismul ăsta pervers? E drept că Cioran însuși scrisese, în Syllogismes de l’amertume, „...ce reconfortantă e curiozitatea de a afla cum ne pierdem rațiunea”, dar vorbele lui nu trebuie luate niciodată în literă. Și, oricum, prefer fraza, poate apocrifă, pe care i-ar fi spus-o cuiva în spital: „Dragul meu prieten, să nu spui nimănui, dar eu mă prefac că sunt aici.” „În mod ciudat, nimic din adevăratul Cioran nu este încă în primele lui cărți.” În cărțile
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3832_a_5157]
-
cinci decenii, prezentată selectiv în volumul antologic Șoapte și strigăte (Editura Vinea, 2009). Titlu câtuși de puțin întâmplător, căci Mioara Cremene compune „muzical”, iar cartea are structura unui oratoriu în care se întâlnesc diverse voci, mai mult sau mai puțin „apocrife”, răsună cadențe savant orchestrate, se experimentează, ca într-o cutie de rezonanță, formule prozodice de o mare diversitate. Divers și din punct de vedere tematic, volumul rămâne totuși perfect unitar, convergența poemelor fiind dată de viziunea retrospectivă a poetei, care
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
care se poate demonstra. Simona Crețu, consilier general al Consililui General al Municipiului București (CGMB), a vorbit pentru despre plăcuțele de la Sinaia. Acestea din urmă au fost adunate de autorul Dan Romalo care a scos în 2003 lucrarea "Cronica getă apocrifă pe plăci de plumb?". Simona Crețu lucrează în prezent la o strategie - "Latinitate contestată", fiind vorba despre necesitatea studierii plăcuțelor în școli. Legătura cu Carol I Aceste plăci se pare că au fost găsite de regele Carol I atunci când a
Istoria românilor ar putea fi rescrisă. "Nu este normal să spui un astfel de lucru" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29607_a_30932]
-
poveste, coerentă și bine scrisă - surprinzător de bine scrisă aș îndrăzni să zic - care conține elemente de poveste fantastică, de mit fondator și chiar de legendă etiologică (pentru că descendenții lui Bihar vor ajunge în Biharia), schițînd un fel de legendă apocrifă a unui trib de țigani autohtonizați, se lipește o continuare în care totul pare nepotrivit, incongruent cu premisele pomenite pe scurt mai sus: povestirea capătă o perspectivă parodică suficient de simplistă și deformantă asupra principalului personaj din acest episod, ultim
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
un document răscolitor despre adevărata viață a lui Iisus Hristos, Evanghelia după Iuda sfîrșește prin a dezamăgi. E cazul tipic al unei scrieri în privința căreia orizontul de așteptare creat în jurul ei depășește cu mult consistența textului propriu-zis. Alături de celelalte evanghelii apocrife, Evanghelia după Iuda rămîne însă un document ce merită să fie citit, fie și numai pentru amănuntele inedite legate de portretul lui Iisus Hristos. Recomandăm cititorilor articolul lui Sever Voinescu din Dilema veche (numărul din 28 aprilie-4 mai 2006), din
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10672_a_11997]
-
ia timp, umple o durată de timp, adică un timp trăit între două limite (naștere-moarte). * Descins dintr-o zonă sub-dumnezeiască, creat în durata inițială, omul a căzut pradă uneltirii altei ființe, superioare lui, îngerii cei căzuți, ai lui Lucifer. în apocrifele lui Enoh, în Manuscrisele de la Marea Moartă (Qumran), dar și în alte mărturii, mituri și documente ascunse, ori inițiatice, doar pentru unii știute, a fost păstrată prin „timpul“ omului, istorie, din protoistorie, această decisivă faptă. Omul nu are decât să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Eminescu’’ din New York condus de Preot Prof. Univ. Dr. și scriitor Theodor Damian, l-am cunoscut pe Dumitru Ichim, Preot Dr. și poet din Kitchner, Ontario, Canada, care venise să-și lan seze, cea mai recentă carte de poezii, Psaltirea apocrifă a dreptului Iov. Aveam, la scurt timp să aflu că părintele Dumitru Ichim se născuse în comuna Dărmănești, jud. Bacău, tocmai acolo unde odinioară tatăl meu, Preotul Constantin Sârbu fusese preot, iar Dumitru Ichim (pe atunci aproape absolvent al Seminarului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cugetare, exaltare și perseverență, extaz și agonie, poezie care se adresează întâi subconștientului și după aceea conștientului. Dacă la Ana Blandiana desco perirea vine înaintea cercetării, la Ileana Mălăncioiu descoperirea vine după ce investigația își termină actul ei de cercetare în apocrifele subconștientului. Gabriela Melinescu - una dintre cele mai cald acceptate figuri, atât din partea criticii, cât și din aceea a publicului cititor al poeziei românești după anii șaizeci, și-a lăsat încă din anii de studenție amprenta adânc incizată pe panteonul literelor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
agitațiile subterane (klydonismos = agitație de talazuri) identitatea existenței umane, ce devine subiect și obiect al istoriei. Invocațiile acestea subterane, așteptate adesea, ale unor valori inalterabile ale trecutului, îi dau lui Novăceanu încă un alibi poetic de repetate voiaje printre strâmtorile apocrife ale con științei. Versul său vârtos și viguros, limbajul clar, imaginile depline și un ritm lăuntric plin de pulsație câștigă de la început dragostea celui ce citește. Marin Sorescu - constitue incontestabil o personalitate literară, spirituală de prim rang, cu o radiație
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
unei poetici romanești mult prea ambițioase pentru broderia minimalistă à la Florian. Ochiurile prea largi ale poveștii, neumplute de un material istoric consistent (nici contextualizările, nici documentarea factologic-realistă nu-i sunt la îndemână prozatorului) făceau din Zilele regelui o ficțiune apocrifă cam subțire. În schimb, eliberat cu totul de ambiția de frescă, Toate bufnițele revine la imaginarul din Degete mici și - mai ales - din Băiuțeii: un imaginar minimalist, infantil și infantilizat cu metodă, în care prozatorul își poate exercita, în libertate
Proză 3D by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3988_a_5313]
-
personaj corupt deschizând mai multe muzee, printre care cel de Artă Contemporană", a adăugat liderul de partid. Președintele FC susține că ura de cultură este nedisimulată, fiind " Este ceva ce amintește de Cambodgia lui Pol Pot sau de celebrul citat apocrif atribuit lui Goebbels: Când aud cuvântul cultură, îmi vine să pun mâna pe pistol'".
Lider de partid: Banda lui Ponta, marcată de ura pentru intelectuali by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/30678_a_32003]
-
autor prea puțin semnalat în spațiul cultural românesc, trăitor circa 16 ani la Cenad (Morisena), pe teritoriul actualului Banat românesc. Singurul său tratat ajuns din îndepărtatul secol XI până la noi, Deliberatio supra hymnum trium puerorum, o erudită hermenutică la o apocrifă veterotestamentară, este revendicat în unele medii maghiare ca fiind scris în perioada celor șapte ani de viață eremitică (1022?-1029?) pe care sfântul i-ar fi petrecut, conform legendei hagiografice, la Bakonybél, „locul, fără îndoială, nu mănăstirea” (loco nimirum, non
Unde și când a fost scris cel mai vechi tratat din România? by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3092_a_4417]
-
vară 1044 și vara anului 1046 în nou construita abație benedictină din Cenad. Aici, episcopul a locuit împreună cu canonicii catedrali și cu clericii diecezani, ducând împreună viața monastică a Regulii Sf. Benedict, cântând zilnic rugăciunea orelor - care includea și psalmul apocrif Hymnum trium puerorum - îmbrăcați mereu în cuculla, mantia de cor și de ceremonii, purtată cu sau fără un scapullo peste rasa monahală albă, de lână, cu guler prelung și legată la mijloc cu funie sau curea de piele. Anul 1044
Unde și când a fost scris cel mai vechi tratat din România? by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3092_a_4417]
-
nov. 2011 am primit o copie a manuscrisului pe care o primisem la prima noastră întâlnire. Îl transcriu acum.” Concizia și „efectul de real” din introducere sunt pe măsura lapidarității apoftegmatice care urmează. Cu toată incertitudinea privind existența acestui text apocrif și necanonic, textului îi e conferită o „valabilitate” asociabilă scrierilor biblice. Adevărurile simple, pe care le știe (dar nu le urmează) oricine, considerate „dincolo de lege”, riscând a fi înțelese greșit de nepricepuți, care au rămas de aceea ascunse (de altfel
Manuscrisul găsit la Accra by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4149_a_5474]