289 matches
-
ce le privește intuitiv. Cauza din care această obiecție se face atât de unanim, și-ncă de acei ce nu pot replica nimic evident contra teoriei idealității spațiului, este aceasta. Realitatea absolută a spațiului nu sperau s-o poată dovedi apodictic, căci idealismul li se-mprotivește, după care realitatea obiectelor exterioare nu-i capabilă de o probați strictă; pe când realitatea obiectului simțurilor noastre interioare (realitatea [mea] și a stării mele) e vădită clar și nemijlocit prin conștiința de mine însumi (cogito, ergo
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
țin cîtiva naturaliști metafizici), acceptând timp și spațiu ca relațiuni ale fenomenelor (lîngă sau dupăolaltă) abstrase din experiență, atunci sânt siliți să conteste valabilitatea învățăturilor apriorice ale matematicei în privirea obiectelor reale (de es. în spațiu) sau cel puțin certitudinea apodictică a unor asemenea, fiindcă aposteriori aceasta nu are loc; iar noțiunile apriorice spațiu și timp fiind după opinia asta numai niște făpturi ale imaginațiunei, a căror izvor real trebuiește căutat în experiență, din a cărei relațiuni abstrase închipuirea a creat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
3. Admiteți deci că spațiu și timp ar fi obiective în sine înșile și condiția posibilității lucrurilor în sine înșile, atunci se arată: întîi, că pentru amândouă, dar mai ales pentru spațiu, se pot predica o mulțime de teoreme apriori, apodictice și sintetice. Deci să luăm cu deosebire spațiul de exemplu. Fiindcă axiomele geometriei se cunosc sintetic apriori și cu certitudine apodictică vă întreb eu: de unde luați asemenea axiome și pe ce se razimă mintea noastră pentru a ajunge la asemenea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se arată: întîi, că pentru amândouă, dar mai ales pentru spațiu, se pot predica o mulțime de teoreme apriori, apodictice și sintetice. Deci să luăm cu deosebire spațiul de exemplu. Fiindcă axiomele geometriei se cunosc sintetic apriori și cu certitudine apodictică vă întreb eu: de unde luați asemenea axiome și pe ce se razimă mintea noastră pentru a ajunge la asemenea adevăruri absolut necesare și de valoare generală. Nu există alte căi decât sau prin concepte sau prin intuițiuni; iar acestea sânt
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și face aceasta geometria întotdeauna. Vă dați prin urmare un obiect în intuițiune. Dar de ce speție este aceasta: intuițiune pură apriorică sau empirică? Dac-ar fi empirică atunci n-ați putea face din ea un axiom de valoare generală, necum apodictic; căci experiența nu ni poate da niciodată așa ceva. Trebuie prin urmare să admiteți apriori un obiect în intuițiune și să vă bazați pe el axiomul vostru sintetic. Dacă n-ar fi în voi facultatea de a intui apriori condiția subiectivă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care fiecare cuprinde câte trei momente. Pot fi reprezentate cu dreptul în următoarea tablă: 1. Cantitatea județelor Generale (Communia) (judicium singulare) Particulare ( " commune) Singulare {EminescuOpXIV 395} 2. Calitate Afirmative Negative Infinite 3. Relațiune Categorice Ipotetice Disjunctive [4. ] Modalitate Problematice Asertorice Apodictice Fiindcă împărțeala aceasta pare a diferi în unele privințe, deși neesențiale, de la tehnica logicilor, următoarele prevențiuni contra unei interpretări false nu vor fi fără folos: 1. Logicii spun, cu drept cuvânt, că la întrebuințarea județelor în concluziile rațiunei județele singulare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e nimic ce ar constitui cuprinsul județului), ci ea atinge numai valoarea copulei în raportul ei la cugetare îndecomun. Județe problematice sânt acelea unde afirmarea sau negarea se accepe ca posibilă (după plac). Asertorice unde se consideră ca reale (adevărate), apodictice în care se consideră ca necesare. Astfel cele două județe a căror raport îl constituie județul ipotetic (antecedens și consequens ) și-n a cărora reacție reciprocă consistă momentul disjunctiv (membre ale împărțelei) sânt cu toate numai problematice. În exemplul de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin urmare arbitrară a inteligenței. Cel asertoric predică realitatea sau adevărul logic, precum bunăoară în concluzia rațională ipotetică antecedentul provine în major problematic, în minor asertoric și arată numai că teza e deja combinată cu inteligența după legile acesteia. Teza apodictică își cugetă pe cea asertorică determinată și instruită apriori prin aceste legi ale inteligenței și exprimă-n acest mod necesitatea logică. Fiindcă toate se-ncorporează numai gradatim cu inteligența, încît mai întîi judecăm ceva problematic, pentru ca apoi s-o admitem
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
exprimă-n acest mod necesitatea logică. Fiindcă toate se-ncorporează numai gradatim cu inteligența, încît mai întîi judecăm ceva problematic, pentru ca apoi s-o admitem asertoric de adevărată, susținînd-o în urma-urmelor ca nedespărțibil legată cu inteligența, adică ca necesar și apodictic, de aceea cele trei funcții ale modalității se pot numi tot atâtea momente ale cugetărei. {EminescuOpXIV 397} DESPRE NOȚIUNILE INTELECTUALE PURE SAU CATEGORII Precum des amintirăm, logica generală abstrage de la tot conținutul cunoștinței și așteaptă ca dintr-altă parte să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din acest sistem, pentru că sânt trase din intuiție și nu din noțiuni intelectuale curate, dar, fiind județe sintetice apriorice, totuși posibilitatea lor trebuie să fie obiect al discuției și-n acest loc, nu pentru a dovedi adevărul și siguranța lor apodictică, pentru că n-au trebuință de-o asemenea dovadă, ci pentru a face pricepută și a deduce posibilitatea unor 153 v asemenea cunoștinți apriorice evidente. Deci vom trebui să vorbim și despre principiul județelor analitice, și anume în antiteză de cele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
amestecat în ea din lipsă de precauție și cu totul fără nevoie. Ea sună: "E cu neputință ca într-aceeași vreme ceva să fie și să nu fie". Afară de împrejurarea că prin cuvântul "cu neputință" se anină de prisos siguranța apodictică, care trebuie să fie evidentă din principiu chiar, apoi principiul mai e afectat și de condiția timpului, încît zice oarecum: un lucru = A care este ceva == B nu poate fi în aceeași vreme non B, poate însă să fie amândouă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
intuițiunea numai, sau existența unui fenomen în genere. Condițiile apriori ale intuițiunii sânt însă cu totul necesare cu privire la o experiență posibilă, iar condițiile esistenței obiectelor unei intuițiuni empirice posibile sânt numai întîmplătoare. Principiile întrebuințării matematice vor fi necondiționat necesare, adică apodictice; nu tot astfel vor fi și principiile întrebuințării dinamice. Și de vor avea caracterul necesității apriori, dar numai sub condiția cugetării empirice într-o experiență, deci numai mijlocit și indirect, deci nu vor conținea acea evidență nemijlocită care e proprie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-se cu darul În brațe, proprietarul improvizat l-a vândut imediat cu celeritate. Cumpărătorul, un domn cu bani mulți, mă poartă prin tribunale Într-un proces de evacuare, echivalent cu o condamnare la moarte. Un memorial reușit ar fi legitimat apodictic dovadă că Alexandru Malin Tăcu a căzut, Într-adevăr, victima poliției politice. Ori, volumele DUI 84901, rămase fără raport de Încheiere În Operațiunea Venus, GOT 0544/225, perseverează să distrugă orice semn că Malin a fost asasinat. Indicația NK/003
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
o liță, se-nfierbântă Nora Aron, care avea mereu probleme cu siguranțele-i de cupru... — Ce oliță,-și zise, în sinea lui, Vasile. — Altfel, cum ar mai fi, el, macho, se întrebă Nora Aron, cvasiretoric. — De unde, propria lui cuprofilie, conchise apodictic Carmen Carpen. — Muclesu, răcni Vasile Elisav, bătând cu pumnu-n masa de acaju, roșcată, — rumen, și el, la față ca arama: coprofilia e morbidă! — Es war einmal ein Pferd/ Der heisste Pferdinand... , se apucă să cânte Carmen Carpen. Ceea ce-i aduse
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
consacrate lui Eminescu, Caragiale, Creangă, Al. A. Philippide, Marin Preda și Ileana Mălăncioiu. Deși adoptă, în general, tonul ceremonios („Fie ne permis să-l contrazicem pe...”), comentatorul se exprimă tranșant când întâlnește interpretări accentuat personale, insuficient argumentate, reduse la propoziții „apodictice”. Cum, până la urmă, analiza, clasificările și departajările valorice sunt o chestiune... de gust (admite și Gr. C.), orice istorie literară este fatal subiectivă, expresie, în bună parte, a unei estetici proprii, mai mult sau mai puțin eclectică. Valoarea, în mare
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
consacrate lui Eminescu, Caragiale, Creangă, Al. A. Philippide, Marin Preda și Ileana Mălăncioiu. Deși adoptă, în general, tonul ceremonios („Fie ne permis să-l contrazicem pe...”), comentatorul se exprimă tranșant când întâlnește interpretări accentuat personale, insuficient argumentate, reduse la propoziții „apodictice”. Cum, până la urmă, analiza, clasificările și departajările valorice sunt o chestiune... de gust (admite și Gr. C.), orice istorie literară este fatal subiectivă, expresie, în bună parte, a unei estetici proprii, mai mult sau mai puțin eclectică. Valoarea, în mare
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Daidalos, număr dedicat în întregime patronului său onomastic și, bineînțeles, Labirintului. Nu știu dacă Norbert Miller - cel căruia îi aparține aserțiunea - a aruncat astfel mănușa, sau doar i-a căzut din mână. Ceea ce știu este că o astfel de afirmație apodictică este în măsură să devină un oportun prilej pentru o polemică. Sunt tentat să parafrazez în răspăr : „Labirint înseamnă Haos”. Sigur că, din perspectivă strict filosofică, intervenția mea riscă să fie inoperantă, odată ce, din aceeași perspectivă, Haosul poate fi privit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
inferioritate a femeii politician, stabilită încă de la începutul discuției, este menținută pe parcursul dialogului de atitudinea condescendentă a interlocutorului său. Astfel, încercările Robertei Anastase de a fi asertivă și de a concentra discuția pe idei politice se izbesc de afirmațiile tranșante, apodictice, cu aer de superioritate ale lui Victor Ponta ă multe dintre ele cu potențial agresiv pe coordonatele tipice stereotipurilor de gen: Eu zic să trecem de prezentări de modă și declarații pe care trebuie să le facă orice euroobservator șRoberta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
a scris aceste minunate cuvinte; între timp, audiobook-ul este la mare căutare și destui poeți sunt înregistrați pentru uzul călătorilor pe autostrăzi fără capăt, acolo unde poezia nu poate concura maneaua sau un cântăreț la modă. Tot Enzensberger ne comunică apodictic faptul că în toate epocile se găsesc 1354 de cititori autentici de poezie ("constanta enzensbergiană"), o minoritate "radicală, însă stabilă", indiferent de țara unde scrie poetul (Islanda are tot atîția cititori buni de poezie ca și SUA, deși nu se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că prinde fluturi, la propriu, în weekenduri, când iese la iarbă verde, dar în literatură nu prinde nimic, nici măcar musculițe. Cât privește grația, de unde grație, într-o carte plină de obscurități și stridențe, de jocuri de cuvinte chinuite, de enunțuri apodictice lipsite de acoperire în idei? Să citim împreună: „Fiecare și extrage energia cinetică din Oriunde, dar dacă l-ai schimbat din neștiință pe Oriunde, atunci fiecare își va fi încetat existența! Așa deci, care pe vremea aceea lucra la dezmembrarea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
folosești un limbaj de specialitate în texte care au drept scop nu să informeze, ci să emoționeze. Printre cei ce se lasă conduși de această iluzie se numără și Ioan Fărcaș, autorul volumului Poeme, Anthropos, Timișoara, 2007, plin de formulări apodictice, științifico-poetice, de genul: „În tot ce e și ce nu e, / se multiplică informația imperativă, / înflorind în arbori de ADN, / în arbori adunați / spre ramuri de vectori logaritmici.“ (Poemul informației) „După ce / am ajuns singur, / scăpat de lanțurile din facere, / din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ori de câte ori ar vrea să comunice cu semenii, ar învârti la manivela unei boîte à musique, emițând mereu aceeași melodie. Trist sau vesel, apatic sau entuziast, George I. Nimigeanu învârte la manivela retoricii lui, din care răzbate un discurs liric grandilocvent apodictic, needificator și neemoționant: „Rememorând Tiparul Prim - lumina / - când sufletul în calea ei se-așterne - / ridică oare vălul îndoielii? // Ce tâlcuire-n legea ei ne cerne? // Că ntre nedumerire și-ntrebare / vecia putrezește înflorind / Încât pustiul semne de mirare / dă pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
împrăștiere ierarhică pentru înghițitorul de pantă / cetatea de clipe devine o altă / imaginar rânduit în exorcismul ideii / expurgă tabuul deschiderii cheii.“ Lista de neologisme și false neologisme folosite fără justificare estetică în întregul volum este foarte lungă: a retroproiecta, patainfestație, apodictic, autodisciplinar, integritate, identitate, psihodramă, diversiv, metamorfoză, evanescență, transcendență, comprehensiv, aculturație, acribic, fecunditate, multitudine, pinalitate, nemetodologic, multipinalitate, inspațialitate, penetranță, atitudinal, euristic, travaliu, neinstinctuabil etc. etc. Florin țupu nu are instinct de poet. Din acest punct de vedere este - cum ar spune
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Vasile Fetescu prefigurează potențialități pentru acest gen. În aproape întreaga operă literară a profesorului se întrevede înclinația pentru cugetarea densă, bine cumpănită, cu valențe axiologice și moralizatoare, exprimată în cuvintele cele mai potrivite și uzând de logica modalităților categoricului și apodicticului. Cum spuneam în recenzia la volumul Stropi de înțelepciune, aforismul nu este la îndemâna oricărui scriitor. El presupune îmbinarea câtorva calități speciale, ce îngustează mult cercul celor care l-au încercat: o cultură suficient de bogată încât să permită o cuprindere
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
bazându-se pe o reflectare adâncă asupra lumii și a propriei experiențe de viață. De aceea, aforismele sale nu sunt decât arareori imperative, ele având mai curând valoarea unor constatări. În ceea ce privește aspectul literar al scriiturii, deși predomină modalitatea categorică și apodictică, specifică genului, există în stilul profesorului Vasile Fetescu o varietate de tonuri și nuanțe care dau vioiciune și farmec întregului. Unele reflecții sunt triste, altele de o veselie sobră, unele sunt imperative, altele întrebătoare, nota ironică o însoțește permanent pe
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]