290 matches
-
fuit Eminescu, Panfilius, 2013; Metafora și cei trei oaspeți ai poemului, Cugetarea, 2002; Trei fețe ale sublimului: Shakespeare, Hölderlin, Tagore, Poezia, 2004; Meditații asupra liricii universale, Poezia, 2007. Studii de literatură universală, Panfilius, 2010. Eseu dramatic: Imposibila aventură, urmată de Aporii ale tragicului, Cugetarea, 2001. Eseuri de artă: Semnificațiile spațiului în pictură, Meridiane, l973; Auguste Rodin, Meridiane, 1976 ed.I, Cugetarea, 2003 ed. II. Sinteze: Istoria culturii și a civilizațiilor Un compendiu al spiritualității universale, Cugetarea, 1997; ed. II, Panfilius, 2015
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
întrebărilor, naratorul intră cu tinerețea militară în Războiul de reîntregire a gliei străbune, cotropită în toate punctele ei cardinale, ca urmare a domniei unui rege trădător, destrăbălat, dictator și asasin: Carol II. “Un timp al erorilor, o epocă sfâșiată de aporii ireconciliabile...”(Acad Al. Zub) în care entuziastul ofițer, Gheorghiță Savel, făcându-și datoria de ostaș al lui Hristos și al Țării, propus pentru Ordinul Mihai Viteazu, va trebui să plătească neclătinatele sale convingeri antibolșevice, cu excluderea din armată, prin Decret
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
doar trăit de ei ca o indignare: în ochii filozofului capabil să pătrundă în esența a ceea ce face din ei ființe vii, el se dezvăluie ca o imposibilitate de ordin aprioric. Geniul lui Nietzsche stă în a fi observat această aporie și a fi fost constrâns, în încercarea de a o rezolva, la analize extraordinare. Aici jos totul crește și descrește. Privirea aruncată de sus asupra întregului ființei-exterioare interiorizează ceea ce a învățat despre lucruri și se străduiește acum pe cât poate să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
superioare ale creației artistice și al ansamblului de opere geniale cărora le-a dat naștere. Dacă orice cultură este prin esență practică, însăși posibilitatea unei culturi teoretice se înfățișează în mod problematic și se prezintă la prima vedere ca o aporie. Cum ar fi posibil ca viața invizibilă, care nu are nici figură, nici chip, nici față, nici revers, nici dinainte, nici dinapoi, nici unghi, nici latură, nici suprafață, nici un aspect exterior, nici o fațetă a ființei sale întoarsă către un în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cu molozul și gunoaiele. Pentru a putea estima ce înseamnă excluderea sensibilității din lumea vieții, adică a sensibilității, am ales criteriul artei, ceea ce ne-a condus la o primă și succintă analiză a obiectului estetic. Aceasta ne pune în fața unei aporii. Spunem, pe de-o parte, că, fiind constituită pornind de la suportul său material însă dincolo de el, opera este imaginară, desfășurându-se în afara lumii reale, așadar într-o dimensiune de irealitate principială. Nerecunoașterea statutului ontologic al operei de artă de către cunoașterea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cu seamă forme își împrumută de la sensibilitate substanțialitatea ontologică. În măsura în care lumea științifică conservă o ultimă referință la universul sensibil și la determinările sale reale, ea poate, ca urmare a unei dispoziții proprii acestora, să fie și ea o lume estetică. Aporia de care ne lovim se lasă așadar formulată după cum urmează: cum poate opera de artă să aparțină lumii reale definite de sensibilitate și în același timp să se situeze dincolo de ea, dincolo de suportul său, într-un imaginar pur? Irealitatea operei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
realitate, de adevărurile primare, dar esențiale, pe care nu le mai percepem la modul direct, frust, intuitiv, așa cum o făceau gânditorii din vechime, acei antici fabuloși care și-au apropriat În chip miraculos o mulțime de axiome, principii, paradoxuri, teoreme, aporii din fizică, matematică, astronomie, logică, drept, științe naturale etc., ce ne uimesc și astăzi prin adâncime și pertinență. Anecdota după care Arhimede a descoperit În baie legea care Îi poartă numele este adevărată - măcar În spirit -, pe când povestea cu Newton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un Sami Malraux. Ar fi un Márquez la Coarnele Caprei. Și tartufi memorialiști, cîtă frunză, cîtă iarbă! La rîndul lui, poetul lăudat își țucălește criticul: "N-am nici un dubiu, nu există nici un dubiu. Privitor la vocația lui nu încape nici o aporie". Cognitifff, ce mai! Cine-ar găsi cuvinte mai potrivite decît Arghezi? Noi suflăm pe-același flaut, Laudă-mă să te laud". Strîng pe făraș talentele închipuite, genialoizii, diamantele astea, să le zvîrl la gunoi. Tano are pe nas o boabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lucru stabilit faptul că acest univers are implicații importante la nivel politic și chiar filozofic. Cum semnala deja G. Lardreau, o literatură de imaginație pe bază de speculații sprijinite pe știință poate să pună serios sub semnul întrebării conceptele și aporiile filozofiei. Vom aborda acest discurs cu ajutorul a două figuri care interpelează imaginea pe care omul și-o face despre sine, în prezentul lui și în variantele eventuale ale viitorului: mașina în general, robotul și androidul în particular. Cuvântul "robot" este
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
oricine, la succesul lor. În dinamica socială, studiată de poet cu cea mai mare atenție, gazetăria ocupa un loc de seamă, prescris ca atare și de știința politică a epocii. Ea înregistrează schimbările produse în corpul națiunii, jocul de interese, aporiile sistemului, ideile, mentalitățile, veghind la echilibrul ansamblului. Seismograf social, ea constituie totodată și un "sacerdoțiu" (Emile Augier) ce reclamă aptitudini speciale, îndeosebi comprehensiune, curaj, abnegație. Ceea ce fusese altădată, până la un punct, salonul, ca loc de întâlnire a ideilor, atitudinilor etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
câmpul și ochiul sociologului stau aici în centrul pertinenței sale. Fără îndoială, trebuie să vedem aici influența dublei formații a lui Weber, juridică și economică, două discipline practico-teoretice. Estetica pragmatistă Numeroși filozofi ai esteticii adoptă această poziție pentru a evita aporiile dialogurilor socratice (de tipul: ce sunt "opera de artă", "frumosul", "urâtul"?). Ei preferă să se aplece asupra efectelor calificate drept "artistice", "culturale", pentru a le specifica. Nelson Goodman se întreabă, de exemplu, cum "funcționează" bunurile artistice. Pentru el, esențial este
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
umane, orice disciplină putînd să se bazeze pe el. Semiotica provenind din structuralism și vizînd corectarea insuficiențelor și exceselor acestuia, desemnează o teorie a sensului aplicabilă tuturor fenomenelor sociale și umane, dar rezervată anumitor discipline" (P. Attalah, 1991: 263). Dincolo de aporia ultimei fraze (neglijență de redactare?) nu putem decît subscrie la identificarea semioticii cu o depășire (interpretativă) a structuralismului, menținînd însă rigoarea și coerența unui punct de vedere (acel punct de vedere despre care Saussure spunea că creează obiectul cunoașterii); în
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
etc.). Și tot atît de evident este și faptul că un vînt puternic a măturat multe certitudini: ideologii, sisteme, doctrine, dogme. În formula lui Alexis de Tocqueville trecutul nu mai luminează viitorul; trăim o perioadă de tranziție, mai bogată în aporii și incertitudini decît în evidențe. 10.2. Mass-media. Caracteristici structurale, socio-semiotice și rituale Model comportamental, spațiu de evaziune, instrument al afilierii (profesionale, etnice, de gen etc.), mass-media confirmă identitatea contribuind la (sau distrugînd) sănătatea mentală a individului și societății. "Activismul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
succes? Prima critică ține de o necunoaștere aproape totală a literaturii franceze asupra acestui subiect. Incivilitatea nu servește niciodată la minimalizarea violenței și delincvenței sau la judecarea greșită a importanței insecurității resimțite, dimpotrivă. Ea ne-a permis să scăpăm de aporiile ținând de "fantasma insecurității", care blocau cercetarea centrându-se exclusiv pe infracțiunile sângeroase și astfel demonstrau cu ușurință că accentuarea "sentimentului de insecuritate" însoțea, în fapt, o diminuare a violenței. Arătând importanța în experiența victimară a micii delincvențe netratate, ea
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
tranzitoriul, fugitivul, contingentul, constituie jumătatea artei, cealaltă jumătate fiind eternul și imuabilul" [1971, p.193]. Prin interpretarea diferită pe care i-a dat-o termenului modernitate, Baudelaire a creat o contradicție care duce și astăzi la definirea modernității că o aporie [v. Meschonnic, p.71]. Această ambiguitate a conceptului baudelairian se poate comenta că "un raport de forțe care constituie modernitatea: o actualitate ce căuta să se exprime în prezentul sau (evanescentul) și, în același timp, o tendință care o face
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Petru în fragmentul citat mai sus, îndrăznim să identificăm posibile rezonanțe și chiar întruchipări. Iar acestea din urmă cred că pot duce către un "model" de reconstrucție a umanului, bine alcătuit și funcțional. Modelul ontologiei umanului mai degrabă așează sub aporie existența umană și delimitează spațiul teoretic al recunoașterii acesteia ca un mod-de-a-fi, adică din perspectiva ființei (omului); demersul său nu pornește de la postularea unei esențe cu scopul de a specifica modul uman de existență, precum se procedează potrivit regulilor modelului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
orice acțiune, și, de asemenea, sentimentul plăcerii sau neplăcerii, în legătură cu care devine posibil un "sistem teleologic" al naturii precum și aprecierea frumosului. Rămânând însă în granițele primei Critici, trebuie să constatăm că unitatea de existență a omului reprezintă mai curând o aporie decât o chestiune formulată clar și apoi soluționată. Este vorba însă de o aporie funcțională, care primește o "reprezentare" prin care îi este recunoscut statutul, dar care, totodată, îngăduie și înaintarea discursului. Toate aprecierile lui Kant despre "eu sunt" apar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sistem teleologic" al naturii precum și aprecierea frumosului. Rămânând însă în granițele primei Critici, trebuie să constatăm că unitatea de existență a omului reprezintă mai curând o aporie decât o chestiune formulată clar și apoi soluționată. Este vorba însă de o aporie funcțională, care primește o "reprezentare" prin care îi este recunoscut statutul, dar care, totodată, îngăduie și înaintarea discursului. Toate aprecierile lui Kant despre "eu sunt" apar înconjurate de o aură a certitudinii incerte, adică a unui fapt necesar care nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Kant despre "eu sunt" apar înconjurate de o aură a certitudinii incerte, adică a unui fapt necesar care nu poate primi nici o probă asemenea celor care conferă siguranța intuiției (empirice) sau a judecății sintetice a priori. Luată în sine, această aporie încă nu ne asigură în privința posibilității cu atât mai puțin a "necesității" sau "realității" unității de existență a omului. Putem însă aduce în sprijin anumite enunțări pe această temă, cum este următoarea: "A gândi sufletul ca simplu este desigur permis
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care nu are la îndemână decât culturalismul pentru a gândi și legitima continuitatea agregatelor umane. Astfel, atunci când, ca orice comunitarist, Etzioni spune că putem construi comunitatea (așa cum alții ne spun că putem construi democrația, societatea civilă etc.), el intră în aporie: cum să facem ceea ce este dat? Comunitariștii repetă că, în comunitatea bună, subscriem la anumite valori pentru că sunt ale noastre, nu le adoptăm prin deliberare rațională sau decizie electorală, nu aderăm la ele în oricare alt mod. Urmând acest raționament
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
războiului, motiv pentru care Stalin a repus în circulație valuta forte a naționalismului romantic rus, instituind ca doctrină de stat filosofia "patriotismului revoluționar" (van Ree, 2002, p. 255). Transmutațiile suferite de problema națională - dacă nu cumva poate fi declarată chiar aporia doctrinară a socialismului - în teoria marxistă sovietică își are ecourile întârziate și în gândirea autohton-românească. Prima supusă unei intervenții urgente de reșapare semantică a fost concepția naționalistă asupra patriotismului. Încă din 1945, PCR a început să propună o definiție alternativă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ei au beneficiat elementele burgheze și boierimea comercială și nu largile mase populare" (Roller, 1952, p. 373). Dincolo de exagerările presupuse de reducționismul economic al analizei marxiste, nu poate fi trecut cu vederea faptul că problema agrară a continuat să rămână aporia socio-politică a societății românești, care și-a găsit o soluționare aproximativă abia în 1921 prin reformele inițiate de guvernul Averescu. Unirea din 1859 a dus la crearea "României burghezo-moșierească" (Roller, 1952, p. 428). Rezultatul unirii, departe de a fi o
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
apoi de limbile europene moderne, încît mulți dintre ei au devenit cuvinte internaționale, fie că se folosesc pentru conceptele de bază ale filozofiei și ale logicii (cosmos, dialog, entime-mă, silogism etc.), fie că redau noțiuni specifice unor sisteme de gîndire (aporie, entelehie, eon, homeomerii etc.). Este de la sine înțeles că o asemenea situație favorizează traducerea textelor filozofice, nu numai din greacă într-o limbă europeană modernă, ci dintr-o astfel de limbă în alta. În cazul limbii germane, situația este diferită
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Verlag, München, 1976 Gilson, Etienne, Linguistique et philosophie, J. Vrin, Paris, 1969 Granger, Gilles-Gaston, Wittgenstein, Seghers, Paris, 1969 Grauling, A. C., Wittgenstein, Humanitas, București, 1996 Graur, Alexandru; Wald, Lucia, Scurtă istorie a lingvisticii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977 Guliciuc, Emilia, Aporiile gîndirii nicasiene, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999 Guliciuc, Emilia, Constantin Noica sau revolta întru spirit, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999 Hegel, Georg Wilhelm Friedrich, Enciclopedia științelor filozofice, Partea a treia: Filozofia spiritului, Humanitas, București, 1996 Hegel, Georg Wilhelm
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sens se remarcă îndeosebi lucrările semnate de Ștefan Munteanu, Etimologie, ontologie și poezie în eseurile lui Constantin Noica (în Ștefan Munteanu, Scrieri alese, Editura "Clusium", Cluj-Napoca, 2003, p. 29-39) și de Emilia Guliciuc, Constantin Noica sau revolta întru spirit și Aporiile gîndirii nicasiene, ambele apărute în 1999, la Editura Didactică și Pedagogică din București. De o deosebită probitate în tratarea temei este teza de doctorat realizată de Florentina Leucuția, Limbajul și sentimentul ființei în opera lui Constantin Noica, Timișoara, 2000. 401
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]