266 matches
-
constituție a Statului nostru pentru a o putea salva. Domnii mei, trăim timpuri de primejdie; am scris această declarație dimineață, la biroul meu, având câte un pistol în fiecare mână. Se află în publicistica noastră un mizerabil anonim, Stelian Petrescu, apostat politic care și-a întors spatele sie-însuși. Ce-mi vorbiți domniile-voastre de posteritate? Întru cât sunt dator să fac jertfe pentru această posteritate? Ea a făcut vreodată ceva pentru noi? Avem de discutat ambele trei chestiuni. Am cetit o carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Din București la Giurgiu, de acolo la Cernavodă, unde, întâlnind pe Ferdinand al Bulgariei cu Boris 158, trecu podul peste Dunăre, și pe urmă la front, unde, într-un discurs à la Wilhelm, trată pe regele nostru de trădător și apostat. O frază profetică zicea: „Nu știu dacă trupele noastre vor mai câștiga noi victorii, dar vom învinge!“ (Fără victorii!) La Sinaia a dormit tot în vagon; a vizitat salinele de la Slănic și puțurile de petrol din Câmpina, apoi a plecat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
primească orice, numai să sfârșească lupta. Socialiștii atâta doreau. Hohenzollernul nostru era singurul care rămânea pe tronul său mărit și glorios, el, care fusese urmărit de germani, redus la un colț de țară împresurată din toate părțile și tratat de apostat și tră dător. Austriecii jubilau. Nu prea înțelegeam de ce, căci la ei mergeau treburile și mai rău, nu dinastia sau forma statului se ducea, dar însăși țara se desfăcea. Ungurii cereau autonomia la congresul păcii, în Camera austriacă deputații se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de burghezie împotriva tineretului naționalist român. E desigur o răzbunare a soartei ca renegații să fie cei mai cumpliți prigonitori ai celor ce împărtășesc vechile credințe, azvârlite la gunoi ca nefolositoare. Exemplul clasic, de atâtea ori citat, a fost Iulian Apostatul , deși, firește nu-mi pot îngădui să compar această nobilă figură istorică cu sinistrul cioclu de la Iași, căci primul a încercat să apere măreața construcție a imperiului roman, roasă de „termitele” creștine tocmai atunci când primea cele mai puternice lovituri de
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
procesele intentate Bisericii Scientologice din Germania (Hamburg), se afirma că dozele mari de vitamine din alimentație provoacă o stare de euforie pe bază hormonală. Se creează astfel dependență de scientologie, rezultând o manipulare financiară. Reacția socială a venit imediat din partea apostaților (foștilor membri) și a societății civile. Scientologia a fost acuzată că ar fi un „imperiu de afaceri care evită plătirea taxelor...”. Răspunsul liderilor scientologi a constat în mai multe „amenințări, hărțuiri și litigii prelungite”. Există ritualuri ce presupun și o
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
neagă vreun adevăr de crezut al credinței divine și catolice sau îl pune la îndoială, sau respinge în totalitate credința creștină și după ce a fost admonestat în mod legitim nu revine la normal, va fi pedepsit ca eretic sau ca apostat cu excomunicarea majoră; clericul, pe lângă acesta, poate fi pedepsit și cu alte pedepse, inclusiv depunerea. § 2. Pe lângă aceste cazuri, cel care susține o doctrină greșită, condamnată de către Pontiful Roman sau de către Colegiul Episcopilor în exercițiul magisterului autentic și, admonestat în
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
se constată că voința lor este contrară și numai dacă nu e posibil să se aibă un slujitor propriu. Can. 1184 - § 1. Dacă înainte de moarte nu au dat nici un semn de pocăință, trebuie să fie lipsiți de funeralii ecleziastice: 1° apostații, ereticii și schismaticii notorii; 2° cei care au ales incinerarea propriului trup din motive contrare credinței creștine; 3° ceilalți păcătoși învederați, cărora nu este posibil să li se acorde funeralii ecleziastice fără scandal public pentru credincioși. § 2. Dacă există vreun
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206544_a_207873]
-
Același lucru este valabil, respectându-se ceea ce trebuie respectat, și în cazul în care pedeapsa a fost impusă prin decret extrajudiciar. Partea A II-A Pedepsele pentru fiecare delict Titlul I Delictele împotriva religiei și unității Bisericii Can. 1364 - § 1. Apostatul de la credință, ereticul sau schismaticul cad în excomunicare latae sententiae, rămânând valabil can. 194, § 1, nr. 2; clericul poate fi sancționat în plus și cu alte pedepse, prevăzute de can. 1336, § 1, nr. 1, 2 și 3. § 2. Dacă încăpățânarea
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206544_a_207873]
-
se acorde funeralii ecleziastice copiilor, pe care părinții intenționau să-i boteze, dar care au decedat înainte de Botez. § 3. - Can. 1184 - § 1. Dacă înainte de moarte nu au dat nici un semn de pocăință, trebuie să fie lipsiți de funeralii ecleziastice: 1° apostații, ereticii și schismaticii notorii; 2° cei care au ales incinerarea propriului trup din motive contrare credinței creștine; 3° ceilalți păcătoși învederați, cărora nu este posibil să li se acorde funeralii ecleziastice fără scandal public pentru credincioși. § 2. - Can. 1185 - Celui
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
Același lucru este valabil, respectându-se ceea ce trebuie respectat, și în cazul în care pedeapsa a fost impusă prin decret extrajudiciar. Partea A II-A Pedepsele pentru fiecare delict Titlul I Delictele împotriva religiei și unității Bisericii Can. 1364 - § 1. Apostatul de la credință, ereticul sau schismaticul cad în excomunicare latae sententiae, rămânând valabil can. 194, § 1, nr. 2; clericul poate fi sancționat în plus și cu alte pedepse, prevăzute de can. 1336, § 1, nr. 1, 2 și 3. § 2. - Can. 1365
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
neagă vreun adevăr de crezut al credinței divine și catolice sau îl pune la îndoială, sau respinge în totalitate credința creștină și după ce a fost admonestat în mod legitim nu revine la normal, va fi pedepsit ca eretic sau ca apostat cu excomunicarea majoră; clericul, pe lângă acesta, poate fi pedepsit și cu alte pedepse, inclusiv depunerea. § 2. - Can. 1437 - (cf 751 1364) Cel care refuză supunerea față de autoritatea supremă a Bisericii sau comuniunea cu credincioșii creștini supuși acesteia și, după ce a
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
a poruncit alegerea unui preot pentru Africa. Divergențele dintre arieni și niceeni s-au intensificat. A murit în 361 în timpul campaniei din Persia, nefiind regretat nespus de mult nici de niceeni, nici de păgâni, care jubilau la alegerea lui Iulian Apostatul ca împărat, ce a avut succes în alungarea germanilor de dincolo de Rin. Senatul chiar l-a trecut pe împăratul decedat în rândul zeilor vechi. Imediat după urcarea sa pe tron, Iulian a emis un edict prin care rechema toți episcopii
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
sulița. A murit la puțin timp. Conform legendei, Sfântul Vasile s-a rugat în fața unei icoane în care era portretizat Mercurius ca un soldat ce poartă o suliță. El s-a rugat ca Dumnezeu să nu-i permită împăratului Iulian Apostatul de-a se război împotriva perșilor și a relua asuprirea creștinilor. Imaginea Sfântului Mare Mucenic Mercurie reprezentată pe icoana a devenit invizibilă, doar pentru a reapărea mai târziu cu o suliță însângerată. Iulian Apostatul a fost rănit mortal de sulița
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
să nu-i permită împăratului Iulian Apostatul de-a se război împotriva perșilor și a relua asuprirea creștinilor. Imaginea Sfântului Mare Mucenic Mercurie reprezentată pe icoana a devenit invizibilă, doar pentru a reapărea mai târziu cu o suliță însângerată. Iulian Apostatul a fost rănit mortal de sulița unui soldat necunoscut. Și-a aruncat un pumn din propriu-I sânge din rana spre cer și a exclamat : "“Ai învins Galileene!”". Iovian, căpetenia gărzii de curte și creștin niceean fiind, a fost proclamat
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
dovedea net inferior fratelui sau din punct de vedere al calităților militare, politice și administrative. În politică internă se remarcă prin represaliile împotriva cercurilor aristocrației senatoriale și prin sprijinirea arianismului. După ce reprimă uzurparea lui Procopius (înalt demnitar înrudit cu Iulian Apostatul) , poartă un război la Dunărea de Jos (367-369), împotriva vizigotilor care amenințau provincile romane și sprijiniseră pe uzurpator. Sub presiunea invaziei hune, Valens acceptă stabilirea vizigotilor în sudul Dunării în 376 . Pe plan religios, deși era un adept declarat al
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
sa a primit în secolul IV numele de cinism. Crates din Teba, elevul său, a adunat principiile lui filosofice, din care nu ne-au parvenit decât o serie de aforisme. Printre admiratorii săi se numără Lucian din Samosata și Iulian Apostatul. Potrivit legendei, Diogene umbla uneori prin agora Atenei, în plină zi, cu o lampă în mână, "în căutarea unui om cinstit". Atitudinile sale șocau și provocau atenianul simplu, ele ilustrând însă întotdeauna o idee adevărată, lucru care îi aduce admirația
Diogene din Sinop () [Corola-website/Science/301057_a_302386]
-
Este net inferior fratelui său din punct de vedere al calităților militare, politice și administrative. În politica internă se remarcă prin represaliile împotriva cercurilor aristocrației senatoriale și prin sprijinirea arianismului. După ce reprimă uzurparea lui Procopius (înalt demnitar înrudit cu Iulian Apostatul), proclamat împărat la Constantinopol (365-366), poartă un război la Dunarea de Jos (367-369), împotriva vizigoților care amenințau provincile romane și sprijiniseră pe uzurpator. Sub presiunea invaziei hune, Valens acceptă stabilirea vizigoților în sudul Dunării (376). Jaful la care aceștia sunt
Valens () [Corola-website/Science/301444_a_302773]
-
(în ) (n. în timpul împăratului Iulian Apostatul, Durostorum - d. 18 iulie 362) sau Sfântul Mucenic a fost un militar din cetatea Durostorum (Silistra de astăzi), fiul prefectului din Durostorum, Sabbastianus. Acesta este considerat sfânt în Biserica Ortodoxă, fiind prăznuit pe 18 iulie. Despre Emilian avem informații de la
Emilian de la Durostorum () [Corola-website/Science/299661_a_300990]
-
Iulian este recunoscut ca unic împărat al imperiului și vine la Constantinopol. Scurta lui domnie stă sub semnul reacției anticreștine și încercărilor de reînviere a cultelor păgâne, a obiceiurilor și moravurilor străbune. Adoptă edicte anticreștine, care-i aduc cognomenul de "Apostatul". Posesor al unei vaste culturi filosofice și filologice, Iulian a lăsat o bogată și multilaterală operă literară scrisă în limba greacă. Rănit în lupta de la Maranga, de pe fluviul Tigru, Iulian moare câteva zile mai târziu, la 26 iunie 363. Cu
Iulian Apostatul () [Corola-website/Science/299883_a_301212]
-
dar și un incendiu accidental. Intervenția divină a fost explicația preferată în rândul istoricilor creștini ai timpului. Sprijinul lui Iulian acordat evreilor, venind după ostilitățile manifestate de împărații dinaintea sa, au făcut ca evreii să-l numească „Iulian Păgânul” (sau Apostatul).
Iulian Apostatul () [Corola-website/Science/299883_a_301212]
-
colegiile iezuite Clongowes Wood (Comitatul Kildare) și Belvedere (Dublin), unde a deprins latina și catehismul. La University College Dublin, a studiat limba și literatura engleză precum și limbi străine ca franceza, italiana și, individual, norvegiana. a devenit încă din tinerețe un apostat al Bisericii. S-a mutat la Paris în 1902 pentru a studia medicina, dar a renunțat în scurt timp și a revenit în Dublin. În 1904 a cunoscut-o pe Nora Barnacle, cu care a trăit în concubinaj și care
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Însă, în anul 298, printr-un tratat cu șahul Narseh, provincia Nisibis a fost cedată romanilor. Între anii 360-363, orașul a fost fortificat și întărit datorită poziției sale importante la granița persană, dar în anul 363, după moartea împăratului Iulian Apostatul, Shapur al II-lea a anexat provincia Nisibis Imperiului Sasanid. La Nisibis, s-a aflat o episcopie creștină încă din anul 300, primul episcop fiind un anume Babu. După conciliul bisericesc din Ctesiphon din anul 410, Episcopia de Nisibis a
Nusaybin () [Corola-website/Science/307753_a_309082]
-
susținut contra arienilor. Apărător îndârjit al dreptei credinței în timpul crizei ariene, îndată după Conciliul Ecumenic din Niceea, a plătit rezistența sa eroică prin cinci perioade de exil, în care a fost trimis de împărații Constantin al II-lea, Constant, Iulian Apostatul și Valens. Atanasie avea stofă de luptător și, când era necesar să lupte cu adversarii săi, el era cel care pornea mai întâi la atac: "Îmi pare bine atunci când trebuie să mă apăr", scrie el în "Apologia fugii". Avea curaj
Atanasie din Alexandria () [Corola-website/Science/306695_a_308024]
-
erou politic și militar. Acesta l-a descis drept un comandant incompetent și o persoană zadarnica și nemulțumită. Într-o scrisoare deschisă, foarte critică, la adresa președintelui în 1796, Pâine afirmă că „lumea va fi perplexata să afle dacă ești un apostat sau un impostor; indiferent dacă ai abandonat bunele principii sau dacă ai avut vreodată așa ceva”. În 1802 sau 1803, Thomas Pâine a părăsit Franța cu destinația Statele Unite, alături de soția lui Bonneville, Marguerite Brazier, si de cei trei fii ai săi
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
Ciliciei, la Episcopul Silvan. Sinodul din Seleucia îl repune în drepturi, însă Acaciu, care îl urmărea mereu, reușește să-l exileze din nou în anul 360 printr-un sinod din Constantinopol. În anul 361, când pe tron urca Împăratul Iulian Apostatul, Chiril este din nou repus, însă în anul 367 este silit să reia din nou drumul exilului din cauza Împăratului Valent care, era prietenul arienilor. Chiril a stat în exil 11 ani, iar in anul 378 e reîntoarce la turma sa
Chiril al Ierusalimului () [Corola-website/Science/303195_a_304524]