446 matches
-
Transilvanie de Nord. Ca urmare a reviziei autorizațiilor de funcționare, numeroase întreprinderi comerciale și magazine evreiești din Transilvania s-au trezit, în anul 1942, într-o situație critică. Cotidianele sau anumiți funcționari locali aclamau evenimentul nu doar ca pe o apoteoză a comerțului întreprins de creștini ori a "remanierii economice", ei făceau și referiri aluzive la transformarea regiunii într-una exclusiv națională. "Faceți loc comerțului creștin ungar!" - scria ziarul Ellenzék ("Opoziția") din Cluj, ca, apoi, într-un serial de zece articole
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
și prin nuvele istorice. În domeniul publicisticii, s-a remarcat prin colaborarea literară la “Revista literară științifică,” la ziarul “Traian” al lui 9 Alexandru Lapedatu, Scrieri alese. Articole, cuvântări, amintiri, Editura “Dacia”, Cluj, 1985, p. 28. 10 I. Mateiu, În apoteoză, în ,,Națiunea română”, an X, nr. 262, Cluj, 21 noiembrie 1936, p. 234. 11Ioan Opriș, Alexandru Lapedatu în cultura..., p. 13. 12 D. Braharu, Ion Al. Lapedatu. Note bio bibliografice, în (Omagiu) Fraților Alexandru și Ion Lapedatu la împlinirea vârstei
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
a „crucii sfântului Anton”. Vizualul se mbrățLșează accesorizat, ca un „soi de vârtej al vidului”, printr-o foarte cunoscută replică ionesciană: „Majestate, soția mea și cu mine nu mai așteptăm nimic de la viață. Existența noastră se poate încheia în această apoteoză...” (Scaunele) Copacul este vizualizat în mai multe ipostaze, precum un catarg al răului (desenul de la pagina 54), „care-și împrăștie Iăpturile”, apoi (în desenul de la pagina 58), însăgetat înspre magma străbună, înspre origini, prin câteva schematizări, pentru unele ramuri. Incitantă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
să se aprindă pe o temă să nu rateze ocazia de a "se prăji". A-ți apăra pielea de orice risc de atingere este o iluzie pe care o capeți doar edificând în centrul EULUI arhaic întreaga construcție a Statului, apoteoza celui instituit prin legi, decrete, norme. Nu poți evita contactul, trebuie să fii însă în stare să nu accepți permanentizarea lui contractuală, supunerea ca modus vivendi. Lupta omului modern ar consta spun filosofii de la Hegel încoace în debarasarea de "Statul
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
creștinismului medieval fusese sfântul: bipedul vertical, cu aripi de heruvim și nostalgii orbitoare, dar realizate. Arhetipul antropologic al postmodernității este larva fără memorie: un ins inițiat în mistica neputinței, în arta plictisului și retorica ignoranței. Semn al sfârșitului, el este apoteoza sfârșelii. Omul recent a încetat să mai creadă în lucrurile care au făcut istorie timp de cinci milenii, fie că acestea înseamnă vigoarea sacrului, cosmologia ritului, chemarea politicului sau imperativul estetic. Singurul lucru moștenit din etica modernității este exercițiul utilitar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
opoziție cu certitudinea științei. Mitul rămâne activ în domeniul imaginației sub forma ideii însă cu forța redării unei realități ficționale care depășește condiția umană. De aceea mitologia este de tip simbolic și evhemerist; iar cu ajutorul creației se poate ajunge la apoteoză. Înțelegerea mitologiei înseamnă descifrarea semnificațiilor operelor de artă în timp ce simbolisticul mitologic devine un trop al artei în cadrul cercetării ontologice. Din punct de vedere ontologic, mitologia reprezintă punctul de plecare al interpretării operei de artă în istoricitatea sa. De aceea, ideea
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
se oprește la limita de netrecut a obiectualității, nu e prinsă în densitatea "formală" a unei realități care i se supune și i se opune totodată. Ea trece prin obiectul devenit transparent pentru a vedea altceva; o sublimare ori o apoteoză a sensibilului, așa cum ne e dat să întrezărim în Semn 715: "Cum te uiți la o eclipsă de soare/ printr-un geam afumat,/ tot astfel se uită prin mine/ ochiul din spatele meu, opal/ spre ochiul fix din orizont, oval/ coborând
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
facerii. Dar tabloul acesta vine de dincolo, din firescul petrecut demult, din netimpul slăvirii în slavă; acum - aici - elogiul "e uzurpat de când e în eclipsă/ divinul. Harfe în preajma înghețului, când ți se/ domolește entuziasmul și e în scădere/ ardoarea-ți. Apoteoze ce se surpă, când pentru/ totdeauna ți-ai desprins văzul din lucoarea/ desăvârșirii". Peisaj secularizat de nevedere, de grija nepăzirii sufletului. Văzul desprins de cele nevăzute cade în plasa vizibilului, vedere a ființei care și-a uitat chipul adevărat.60
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un tărâm al rătăcirii/ Unde amprenta ființei și semnele sacrului s-au șters" (Astrul nomad, vol. Kaspar Hauser, în op. cit., p. 130), " Un anotimp al rătăcirii, când ființarea/ întoarce spatele adevărului Ființei/ și se abandonează ne-lumii, lipsei de temei" (Apoteoza răului, vol. Atotsfârșitul, în op. cit., p. 181). 61 Abia în "devenirea întru nimicnicie" (Apoteoza răului, în op. cit., p. 187), sufletul se poate reînnoi în lumina Imaginii, căci doar în străfundul cel mai adânc el este cu adevărat nimicul, stare ce
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nomad, vol. Kaspar Hauser, în op. cit., p. 130), " Un anotimp al rătăcirii, când ființarea/ întoarce spatele adevărului Ființei/ și se abandonează ne-lumii, lipsei de temei" (Apoteoza răului, vol. Atotsfârșitul, în op. cit., p. 181). 61 Abia în "devenirea întru nimicnicie" (Apoteoza răului, în op. cit., p. 187), sufletul se poate reînnoi în lumina Imaginii, căci doar în străfundul cel mai adânc el este cu adevărat nimicul, stare ce face cu putință "înfrăgezirea sufletului aidoma pământului nou-născut al deltelor" (Aproapele meu, Heraclit, în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
statului. Aceste culte ale morților inițiate în lumea așkenază au sfârșit prin a se generaliza în ansamblul lumii evreiești, cu variante. Totuși, atunci când, pe pământ așkenaz, sfințirea Numelui lui Dumnezeu este erijată în chestiune de viață sau de moarte, iar apoteoza sacrificiului de sine este glorificată și comemorată prin poeme, rugăciuni și rituri memoriale, se stabilește un model de răspuns la persecuția religioasă. Acesta lasă puțin loc apostaziei, în contrast cu ceea ce s-a întâmplat în lumea sefardă, unde convertirea s-a înfățișat
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
O dată ordinea restabilită, îl găsim pe Osiris în centrul preocupărilor etice și al speranțelor religioase. Este începutul unui proces care a fost descris drept "democratizarea lui Osiris". Într-adevăr, alături de faraoni, mulți alții își declară participarea rituală la drama și apoteoza lui Osiris. Textele înscrise cândva pe pereții cavourilor ascunse în piramidele ridicate pentru faraoni sunt reproduse acum în interiorul sarcofagelor nobililor și chiar ale oamenilor lipsiți de privilegii. Osiris devine modelul tuturor celor care speră să înfrângă moartea. Un Text al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe Haoma în calitate de preot al lui Mithra și Haoma îl adoră (88), adică îi oferă sacrificii. Apoi, Ahură Măzdă prescrie ritul propriu cultului lui Mithra (l 19-122) și îl îndeplinește el însuși în Paradis, în Casa Cântecului (124). După această apoteoză, Mithra se întoarce din nou pe pământ pentru a-i combate pe daeva, în vreme ce Ahură Măzdă rămâne în Casa Cântecului, întâlnirea dintre Ahură Măzdă și Mithra pecetluiește destinul divinităților demonice daeva. Mithra este slăvit ca lumina care iluminează întreaga lume
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
făcînd pe neștiutorul -, astfel a ajuns creștinismul atît de puternic. Ca și cum nu și-ar fi putut atinge scopurile decît întorcîndu-le spatele. Mijloacele de propagandă a discursului urmează același itinerariu ca și evoluția creștinismului. Înfrîngerea imediată conduce la victoria finală. Așa cum apoteoza lui Mesia trece prin crucificarea sa rușinoasă, spre marea indignare a evreilor, pentru care Regele Mesia nu putea să apară sub înfățișarea unui condamnat, mesajul trebuie să treacă prin inimă pentru a face legea. Umiliți sublimul pentru a-l face
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
văzut dacă nu cumva etnologii din 2500 nu vor studia prioritar populațiile Alfabetului. Un secol al XVI-lea răsturnat, așadar. Povestea emancipării scandează cele două secole articulate în continuitatea lor, ca doi timpi solemni ai libertății, primul ecloziunea, al doilea apoteoza individualismului modern. Problema stă în faptul că nici măcar nu e vorba despre același individ. Reforma a constat în revolta semnului împotriva imaginii. A cărții sfinte împotriva statuii sfîntului. A lecturii sfinte, în familie sau în particular, împotriva sfintei împărtășanii. Trăim
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
depășire a condiției de subiect, în măsura în care, în limbaj biblic, excessus este traducerea lui ekstasis, extazul; și atunci, excesele extatice ale dacului eminescian vorbesc despre existența revelată în neant, traversînd sunya budistă și vidul eckhartian. Nihilismul dacului se înrudește cu o apoteoză negativă care reprezintă o tentativă de a se apropia de Dumnezeu prin negație (deja, în călătoria Luceafărului către originile universului, formula genezei adoptată de Eminescu este încărcată de negativitate și de contradicție latentă: „Nu e nimic și totuși e/O
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
salvare. Totuși, nu-i acesta adevărul. Semne sunt; erau, latent, și până acum, dar astăzi mi se pare că au apărut în toată amploarea bunei lor vestiri. Ele sunt legate, ciudat, de o moarte și de o înmormântare. Într-o apoteoză unică a intrat în cer s-a "înmormîntat în cer", astăzi, Supremul Pontif. S-a scris, s-a vorbit, va continua să se vorbească despre acest eveniment. Faptul s-ar putea consuma undeva, dincolo de noi, cei de toată ziua, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
livezi, sate frumoase ne întâmpinau la tot pasul. De data aceasta am folosit cealaltă variantă de drum, drum ce s-a dovedit a fi unul asfaltat. Pe traseu ne-am delectat cu prasad din pungulițe. Cinci fiind, aveam din abundență... Apoteoza zilei de întoarcere am trăit-o când am prins o barieră. (Trebuia să fie și o apoteoză! - Nu?) Bariera s-a împotrivit planurilor noastre la momentul potrivit: exact când natura își îmbrăcase straiul de sărbătoare și ne pregătise o ultimă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
drum ce s-a dovedit a fi unul asfaltat. Pe traseu ne-am delectat cu prasad din pungulițe. Cinci fiind, aveam din abundență... Apoteoza zilei de întoarcere am trăit-o când am prins o barieră. (Trebuia să fie și o apoteoză! - Nu?) Bariera s-a împotrivit planurilor noastre la momentul potrivit: exact când natura își îmbrăcase straiul de sărbătoare și ne pregătise o ultimă surpriză, o ultimă dovadă a măreției și purității ei. Coborând din mașină pentru dezmorțirea de rigoare și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
a credințelor religioase, a concepțiilor despre viață, a limbii lor. Astfel, cel care scrisese faimoasele Metamorfoze - în care se reflectă miturile întregii Antichități grecești și latine, de la nașterea lumii din haos și până la transformarea lui Cezar în astru și la apoteoza lui Augustus - iată-l pe acel Ovidiu uimit acum de propria-i metamorfoză, omenească în cel mai înalt grad. Dacă romanul-jurnal al acestei aventuri îl cufundă pe cititor în istoria unui timp îndepărtat, el nu-și pierde nicidecum substanța de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
capriciile, veseliile și melancoliile lui, cu rost sau fără rost, cum și imensa mulțime de imponderabili Încă necunoscuți și abia descoperiți Într-o rară și unică aventură de dragoste, singura În stare să Împru mute actului sexual acea coloratură de apoteoză pe care o aflăm până și În lumea mai măruntă a insectelor și a păsărilor, unde fantezia și poezia, selecția Între indivizi, epică, intrepidă și eroică, precumpănesc. [...] SURORILE X DIN BLOCUL ÎN CARE LOCUIESC, ULTIME mlădițe ale boierescului neam de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
triumful statului-națiune pur, problema federalizării. Marea rușine și frustrare au fost că, în anii Războiului Rece, Europa a reușit să evite războiul pe propriul ei teritoriu, confruntările violente fiind exportate în Asia, Africa, Orientul Mijlociu, America Latină. Odată cu sfârșitul Războiului Rece, în apoteoza presupusului triumf occidental, Europa a avut un război pe propriul ei teritoriu. Războaiele din Iugoslavia au marcat în mod diferit celelalte țări est-europene și au rarefiat relațiile dintre jumătatea de est a Europei și puternicii săi parteneri din UE. În
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
prima piesă, se insinuează progresiv după primele replici. Este aprehensiunea vidului, a vacuității existențiale, nu e nevoie să insistăm, lucrul acesta a devenit la rândul său un clișeu exegetic. Obsesia vidului în teatrul lui Eugen Ionescu merge dilatându-se până la apoteoza ei din Scaunele. Dar apoi se comprimă în altă obsesie, decurgând din prima, dar mai directă, mai umană, aș îndrăzni să zic ; mai concretă, anume obsesia morții, ce își află apoteoza în Regele moare, piesă în care autorul a transpus
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în teatrul lui Eugen Ionescu merge dilatându-se până la apoteoza ei din Scaunele. Dar apoi se comprimă în altă obsesie, decurgând din prima, dar mai directă, mai umană, aș îndrăzni să zic ; mai concretă, anume obsesia morții, ce își află apoteoza în Regele moare, piesă în care autorul a transpus de fapt, în chip desăvârșit, sub specia teatrului, acel Jurnal, august 1932, din Nu. E de remarcat că, fără să dispară, comicul propriu-zis începe să se retragă, dar rămâne grotescul și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pentru prima dată. Digul se prăbușește dinspre plaja pescarilor; la vreo 4-5 metri de ancoră s’a tăiat ca la podul Amărajii, scobit și măcinat pe dedesupt, dacă a mai rămas de 3½ metri lat. Era frumos, ca într’o apoteoză! peisagiu de negândit : pe la 6½ dintr-o parte răsărea luna, din cealaltă apunea soarele. M’am dus la Lemonides să pun smoală sticlelor de bulion; acolo Dandu Kir[ițescu], General Vărlejanu, d-na Piti Curti... Pe mâine sunt invitată acolo
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]