288 matches
-
de date ale psihofiziologiei cade exemplu cele privitoare la interacțiunea analizatorilo sau la dominantă. 3.3. Calitățile atenției 1) Volumul atenției Cantitatea de obiecte sau fenomene ce pot fi cuprinse simultan în câmpul reflectării clare, poartă denumirea de capacitate de aprehensiune sau câmp al atentiei (vezi capitolul despre percepție). Stabilirea volumului atenției se poate realiza numai dacă se exclude posibilitatea deplasării de la un obiect la altul, deplasare care are loc de obicei în fracțiuni de secundă. Aparatul care realizează o astfel
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
drapelul tricolor al României, armele moldave și valahiene. Daca relevăm articolele acestea o facem pentru a esplica cum s-au acreditat în presa română opinia că Austro-Ungaria ar fi opusă creării unui regat român și cum s-a născut acolo aprehensiunea că adeziunea cabinetului din Viena, daca se va obținea, va trebui să se cumpere cu concesiuni importante. Această aprehensiune se manifestă într-un articol recent al "Romîniei libere" și nu e indiferent de-a nota că acest ziar e cel
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
au acreditat în presa română opinia că Austro-Ungaria ar fi opusă creării unui regat român și cum s-a născut acolo aprehensiunea că adeziunea cabinetului din Viena, daca se va obținea, va trebui să se cumpere cu concesiuni importante. Această aprehensiune se manifestă într-un articol recent al "Romîniei libere" și nu e indiferent de-a nota că acest ziar e cel mai răspândit în România. Față cu ridicarea eventuală a principatului la rangul de regat "Romînia liberă" esprimă temerea că
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
la maximum energiile spirituale; până într-atât, încât orice altă preocupare devine secundară și insignifiantă, toate puterile lăuntrice fiind canalizate spre focarul central unde promite să se cristalizeze ceva din figura mereu mișcătoare a poeziei. Biografia individuală, cu fervorile și aprehensiunile sale, și istoria, ea însăși frământată, plină de semne de întrebare, a limbajului liric, își împrumută reciproc luminile, într-un tensionat spațiu de rezonanță. Personalitatea poetului se conturează astfel într-o solidaritate de vase comunicante cu dinamica fenomenului creator contemporan
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pe care le pot afirma sau nega” ) ; ea ascunde în plus, așa cum știm, alegerea care este un act de voință. Trebuie remarcat că Descartes se îndepărtează de compositio ce caracterizează în tradiția aristotelico-boeciană a doua operație a spiritului, intermediară între aprehensiunea indivizibilă a unei esențe și raționament. Numim judecată această operație intermediară, pe cînd latinescul judicium traduce altceva, anume un act juridic ce nu se identifică cu ea. Pentru a înțelege sensul acestei transformări moderne, trebuie să lămurim ce anume semnifică
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
obținut în acest caz nu este numai perturbarea copilului dar și devalorizarea lor față de copil. Imaginea lor de deteriorează și, mai mult, însăși imaginea căsniciei pe care fiul sau fiica lor riscă să n-o abordeze nmai târziu decât cu aprehensiune. Se vede că toate dificultățile de adaptare ale cuplului au repercursiuni asupra echilibrului copiilor și a dezvoltării personalității lor. 1.4.4.Stilurile parentale în funcție de control și afectivitate Îngrijirea copilului devine tot mai complexă, pe măsură ce părinții iau în considerare sarcini
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
fi avut loc60. Și totuși, cum ar putea fi depășit acest dialog al surzilor? Cum poate un teolog al istoriei deveni credibil în rândul istoricilor? Dincolo de asumarea metodelor istoriografice moderne, teologia istoriei sau filozofia creștină a istoriei, ca să aplanăm orice aprehensiuni docte, nu poate rezona în spațiul specialiștilor în istorie dacă aceștia nu au credință, fie ea și cât un bob de muștar. Împăcarea teologiei cu istoria postmodernă a făcut totuși pași importanți, în SUA existând chiar la un moment dat
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Viasnoff, acesta, cu un efort financiar și sentimental ieșit din comun, mi-a aranjat o cămăruță la mansarda unui imobil vechi, rue de l’Abbé Groult, În al cincisprezecelea arondisment. Vă imaginați emoția fericită, apoi, a călătorului literar, invadat de aprehensiuni multiple, dar și de vise literare, care, poposit În capitala literară obosit, cu mașina sa de ocazie, nu mai era nevoit să caute un hotel acceptabil bursei sale subțirele, ci purta orgolios În buzunar cheița unei camere mobilate ce-l
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dă de fapt peste cap, Îi conferă, Îi impune un alt sens - cel de pregătire a unei posibile „serii” existențiale, În care accentul să cadă decis, de data aceasta, pe voința proprie. Am mai amintit și altădată că una dintre aprehensiunile majore ale puberului și adolescentului care am fost era convingerea că sunt lipsit total de ceea ce se cheamă voință, calitate pe care unii colegi ai mei de liceu, vreo doi, o posedau Într-o formă absolut spectaculară, fapt ce-i
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ele". "Vâjâielile" cu câte una singură sunt tot atât de rare ca și "întâlnirile de gradul trei". Indiferent de situație, emoțiile sunt ținute sub control, până la punctul în care riscă să se expună bănuielii de deficit sentimental. Întâmpinată de el însuși cu aprehensiuni, căsătoria se menționează "a constituit o mare surpriză pentru prieteni și pentru public"! Exemplară, în Numere... e nu numai aviditatea pentru acumulări, ci și, mai ales, "compania" în care caută să se situeze autorul. Un fericit în felul său, tânărul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca atare filosoful distinge între "adevărul empiric" și "adevărul transcendental"; ambele semnificative doar pentru logica transcendentală. Cel dintâi reprezintă, desigur, acordul dintre cunoștință (judecată) și propriul său obiect dat empiric. Ceea ce este cu totul semnificativ aici este faptul că însăși aprehensiunea ca fapt al unității sintetice necesară oricărei cunoștințe, alături de senzație și de sinteza imaginației devine ceva anume: aprehensiunea cutare, diferită de orice altă aprehensiune, adică "această aprehensiune", survenită printr-o anumită sinteză a diversului sensibil. Acesta din urmă, ca "fenomen
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reprezintă, desigur, acordul dintre cunoștință (judecată) și propriul său obiect dat empiric. Ceea ce este cu totul semnificativ aici este faptul că însăși aprehensiunea ca fapt al unității sintetice necesară oricărei cunoștințe, alături de senzație și de sinteza imaginației devine ceva anume: aprehensiunea cutare, diferită de orice altă aprehensiune, adică "această aprehensiune", survenită printr-o anumită sinteză a diversului sensibil. Acesta din urmă, ca "fenomen", este condiționat de aprehensiune, de unitatea sintetică a conceptului corespunzător; dar aprehensiunea, la rându-i, pentru a fi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și propriul său obiect dat empiric. Ceea ce este cu totul semnificativ aici este faptul că însăși aprehensiunea ca fapt al unității sintetice necesară oricărei cunoștințe, alături de senzație și de sinteza imaginației devine ceva anume: aprehensiunea cutare, diferită de orice altă aprehensiune, adică "această aprehensiune", survenită printr-o anumită sinteză a diversului sensibil. Acesta din urmă, ca "fenomen", este condiționat de aprehensiune, de unitatea sintetică a conceptului corespunzător; dar aprehensiunea, la rându-i, pentru a fi "această aprehensiune" și nu alta, este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obiect dat empiric. Ceea ce este cu totul semnificativ aici este faptul că însăși aprehensiunea ca fapt al unității sintetice necesară oricărei cunoștințe, alături de senzație și de sinteza imaginației devine ceva anume: aprehensiunea cutare, diferită de orice altă aprehensiune, adică "această aprehensiune", survenită printr-o anumită sinteză a diversului sensibil. Acesta din urmă, ca "fenomen", este condiționat de aprehensiune, de unitatea sintetică a conceptului corespunzător; dar aprehensiunea, la rându-i, pentru a fi "această aprehensiune" și nu alta, este condiționată de obiectul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unității sintetice necesară oricărei cunoștințe, alături de senzație și de sinteza imaginației devine ceva anume: aprehensiunea cutare, diferită de orice altă aprehensiune, adică "această aprehensiune", survenită printr-o anumită sinteză a diversului sensibil. Acesta din urmă, ca "fenomen", este condiționat de aprehensiune, de unitatea sintetică a conceptului corespunzător; dar aprehensiunea, la rându-i, pentru a fi "această aprehensiune" și nu alta, este condiționată de obiectul empiric. Coincidența acestor două condiții reprezintă adevărul empiric. Nu toate conceptele au aceeași demnitate "critică", pentru Kant
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de sinteza imaginației devine ceva anume: aprehensiunea cutare, diferită de orice altă aprehensiune, adică "această aprehensiune", survenită printr-o anumită sinteză a diversului sensibil. Acesta din urmă, ca "fenomen", este condiționat de aprehensiune, de unitatea sintetică a conceptului corespunzător; dar aprehensiunea, la rându-i, pentru a fi "această aprehensiune" și nu alta, este condiționată de obiectul empiric. Coincidența acestor două condiții reprezintă adevărul empiric. Nu toate conceptele au aceeași demnitate "critică", pentru Kant. Cum știm, categoriile constituie condiții ale sintezei empirice
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
diferită de orice altă aprehensiune, adică "această aprehensiune", survenită printr-o anumită sinteză a diversului sensibil. Acesta din urmă, ca "fenomen", este condiționat de aprehensiune, de unitatea sintetică a conceptului corespunzător; dar aprehensiunea, la rându-i, pentru a fi "această aprehensiune" și nu alta, este condiționată de obiectul empiric. Coincidența acestor două condiții reprezintă adevărul empiric. Nu toate conceptele au aceeași demnitate "critică", pentru Kant. Cum știm, categoriile constituie condiții ale sintezei empirice, prin urmare, condiții de posibilitate a experienței; alături de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecății: nu trebuie să se contrazică pe ea însăși. Principiul propriu logicii generale fiind cel al contradicției, pentru logica în cauză nu are nici o semnificație aspectul sintetic al cunoștinței, așadar nici principiul sintezei empirice (în intuiția sensibilă, în imaginație, în aprehensiune). De acesta se ocupă, în mod exclusiv, logica transcendentală. Din aceeași cauză, logica generală nu cunoaște, dintre judecățile necesare, decât judecata analitică, nu și pe cea sintetică a priori; pe aceasta din urmă o poate accepta, însă doar formal, reducând
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
către condiționările formale ulterioare în constituirea cunoștinței, fiindcă raportul de timp în orice ipostază a sa are în însăși structura proprie "conștiința de timp"; iar aceasta, deși este activă chiar și în raporturile de timp elementare, își află sediul în aprehensiunea originară, adică în apercepția transcendentală ca unitate sintetică a subiectului transcendental, exprimată prin formula "eu gândesc". Timpul ca determinare a priori a schemelor conceptelor pure ale intelectului, ca o condiție a sintezei transcendentale a imaginației. Nu este posibilă cunoștința, susține
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o rețea de ipoteze private, într-un univers paralel. În universul acesta nu te poți întâlni decât cu tine însuți, în forma ta cea mai proastă. Iei fiecare lucru drept altceva decât este, și anume drept ceea ce fac din el aprehensiunile, spaimele și reveriile tale. Bucuria reală, palpabilă, e adumbrită de o legiune de impurități imaginare. La fel, nefericirea reală e camuflată de nenumărate anestezii conjuncturale. Cu alte cuvinte, nu suntem capabili să recunoaștem, ca atare, nici fericirile, nici nefericirile curente
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
deja, acum câteva decenii, că simpla nevoie de a urmări știrile de mai multe ori pe zi e un simptom de neliniște. Antenele, mereu mai numeroase, de pe casele noastre dau peisajului urban aspectul unui chip cu părul măciucă, scuturat de aprehensiuni sumbre. Evident, nu lumea de azi a inventat frica. Există o istorie a fricii de care s-au ocupat, laborios, o sumedenie de savanți. De la fobiile Antichității la teroarea anului 1000, de la superstițiile curente la marile texte apocaliptice, dispunem de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nici un drept pe acel segment danubian unde nu este stat riveran, după ce arăta că la baza demersurilor ei stau interese în primul rând comerciale, dar și geostrategice, Ghica afirma că "este cât se poate de firesc ca România să aibă aprehensiuni și ca ea să dorească o soluție pentru navigația pe Dunăre între Galați și Porțile de Fier cât mai liberă posibil, pentru a se pune la adăpost de dificultățile care ar putea fi create de o acțiune preponderentă"167. Aluzia
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
eforturi prisositoare cu investigațiile în presa literară interbelică și actuală pentru a aduna într-un tot unitar, în jurul câtorva axe de convergență, o operă alcătuită divers și răspândită neomogen.”1 În fine, exegetul găsește o consolare (cam puerilăă pentru presupusele aprehensiuni ale comentatorilor cărții sale: „Știu că asemenea întreprinderi critice nu prea sunt în stima criticii de azi și de aceea ele sunt întâmpinate cu „acreală” și cam „de sus”. Tristețile, câte vor veni, vor fi răzbunate însă de bucuriile trăite
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Streinu fixează cu siguranță și comprehensiune rolul lui Maiorescu în critica românească, acela de îndrumător de conștiințe, de întemeietor și deschizător de noi orizonturi. Acțiunea mentorului junimist, în totul salutară, este aceea a unui critic exemplar, capabil săși depășească propriile aprehensiuni și reticențe atunci când se află în fața valorii estetice autentice: „Admirația lui nestrămutată în nicio împrejurare față de Eminescu și Caragiale, admirație devenită asistență activă și neobosită, ține aproape de miracol când i se cunosc neînțelegerile omenești cu fiecare dintre ei.”2 Lui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
fi clasic: Vladimir Streinu, pp. 95-102Ă. 2 op. cit., p. 95 3 op. cit., p. 96 4 op. cit., p. 97 5 op. cit., p. 97 101 bunăvoință decât dintr-o convingere reală, și un clasicism structural, dezvăluit mai mult indirect, prin negație și aprehensiune, criticul este un tip de gentilom ușor atemporal, ale cărui maniere prețioase constituie un reflex definitiv. Prins în vâltoarea prefacerii literare rapide, nu s-a putut adapta cu ușurință peisajului variabil, de unde, în pofida măștii de autoritate, o incertitudine interioară, o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]