289 matches
-
și Stănică, iată o tovărășie primejdioasă. Așa vorbi Pascalopol, trăgând rar câte un fum de țigare. Felix nu-și putu da seama cam ce pericol putea reprezenta, G. Călinescu pentru Otilia, Stănică. Întâmplările ce urmară îl întăriră însă asupra dreptății aprehensiunilor Otiliei și ale lui Pascalopol. Zilele trecură astfel cu mari absențe ale moșierului și cu încercări ale lui de a realiza față de Otilia atracțiile unui om în stare de orice zburdălnicie. Otilia îl copleșea cu calineriile ei, care strângeau inima
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bei un pahar de vin bun. Dar poate nu te înlesnești, n-ai bani în casă, se-ntîmplă, te-mprumut eu, cu toată sărăcia mea, îți fac eu rost, doar dumneata ești cel mai solvabil om de pe lume. La aceste cuvinte, aprehensiunea zugrăvită pe fața bătrânului se șterse în bună parte. - Când mi-o trebui, o să-ți cer, se văietă el, că n-am bani în casă decât ce-a fost în cutie, o să-ți cer eu, dacă n-oi putea să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de fapt, restul lumii. Dar o flatează să știe că Niki are atâtea cunoștințe, pe mulți i-a întâlnit la tenis, pe ceilalți ca advocat. Numai Muti, mai ales de când au arestat-o pe pauvre tante Margot, numai Muti avea aprehensiunile ei nedrepte față de Niki ! Numai ei i se păreau suspecte și curiozitatea, și foarte multele cunoștințe ale lui Niki. Bineînțeles însă că erau aprehensiuni nedrepte. Iată unde au fost aduși oamenii : să nu mai aibă încredere nici în propria lor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
advocat. Numai Muti, mai ales de când au arestat-o pe pauvre tante Margot, numai Muti avea aprehensiunile ei nedrepte față de Niki ! Numai ei i se păreau suspecte și curiozitatea, și foarte multele cunoștințe ale lui Niki. Bineînțeles însă că erau aprehensiuni nedrepte. Iată unde au fost aduși oamenii : să nu mai aibă încredere nici în propria lor familie... — Este anormal ca un om de condiție să umble cu limba scoasă după toți nespălații... Nu numai să le accepte tovărășia, ci chiar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
diversitate în intuițiunea sa, o sinopse, atuncea acestei sinopse îi corespunde întotdeauna o sinteză, așa că receptivitatea numai combinată cu spontaneitate face cu putință cunoștințe. Aceasta este rațiunea unei triple sinteze care provine în mod necesar în orice cunoștință, și anume; aprehensiunea reprezentațiilor ca modificații ale sufletului în intuițiune, reproducția lor în imaginație și recognițiunea lor în noțiune. Aceasta ne conduc la trei izvoare subiective ale cunoștinței cari fac cu putință inteligența și prin ea toată esperiența, ca un product empiric al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acestor elemente ale inteligenței. Din aceste considerante lectorul nu va putea evita obscuritatea relativă, care pe un drum neîmblat încă e inevitabilă la început, dar care sper că în capul menționat se va chiarifica în deplină transparență. 1. Despre sinteza aprehensiunei în intuițiune Răsară reprezentațiile noastre de unde or voi, fie cauzate prin influința obiectelor esterioare sau prin cauze interne, nască-se apriori sau empiric ca fenomene; totuși, ca modificațiuni ale sufletului, ele aparțin simțului interior și ca atari toate cunoștințele noastre
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fuiorul abstrăgând de la tors are predispoziție filozofică. Pentru ca din această varietate să se nască unitate a intuițiunei (ca-n reprezentația spațiului bunăoară) sânt necesare mai întîi: percurgerea acestei varietăți și după aceea resumarea ei,. pe care operație o numesc sinteza aprehensiunei, pentru că țintește de-a dreptul la intuițiune, care drept că prezintă ceva variu, dar care nu poate produce niciodată fără o sinteză provenită în ea această varietate ca atare, adică implicită într-o reprezentație. Această sinteza a aprehensiunei trebuie deci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numesc sinteza aprehensiunei, pentru că țintește de-a dreptul la intuițiune, care drept că prezintă ceva variu, dar care nu poate produce niciodată fără o sinteză provenită în ea această varietate ca atare, adică implicită într-o reprezentație. Această sinteza a aprehensiunei trebuie deci să se poată aplica și apriori, în pnvirea reprezentațiilor ce nu-s empince. Căci fără ea n-am avea apriori nici reprezentația spațiului nici acea a timpului, neputîndu-se produce acestea decât prin sinteza celor varie pe cari ni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-s empince. Căci fără ea n-am avea apriori nici reprezentația spațiului nici acea a timpului, neputîndu-se produce acestea decât prin sinteza celor varie pe cari ni le prezintă sensibilitatea în receptivitatea ei primordială. Avem deci o sinteză pură a aprehensiunei. Despre sinteza reproducerei în imaginație E o lege numai empirică după care reprezentații ce s-au urmat sau acompaniat adesea se asoțiază în urmă laolaltă și se pun într-o legătură după care, și fără prezența obiectului, una din aceste
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce progresez la cele următoare, atunci nu mi-ar putea succede nici o reprezentație întreagă și [nici] una din sus numitele cugetări, ba nu s-ar putea isca nici cele mai pure și primitive noțiuni fundamentale ale spațiului și timpului. Sinteza aprehensiunei este așadar nedespărțit împreunată cu sinteza reproducerei. Și formând cea dentîi baza transcendentală a putinței tuturor cunoștințelor în genere (nu numai a celor empirice, ci și a celor apriorice pure) sinteza reproductivă {EminescuOpXIV 407} {EminescuOpXIV 408} a imaginației este și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în care ele stau în neapărat conex; căci în varietatea reprezentațiilor sale sufletul nu și-ar putea cugeta și-ncă apriori identitatea sie însuși dacă n-ar avea înaintea ochilor identitatea acțiunei sale, care supune unei unități transcendentale toată sinteza aprehensiunei (care-i empirică) și face cu putință conexu 1 lor după reguli apriorice. Acuma deci vom putea fixa mai corect noțiunile noastre despre un obiect. Toate reprezentațiile ca atari au obiectul lor, ci ele înșile pot fi obiectul altor reprezentații
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
originarie. Fiindcă aceasta identitate trebuie să intre în sinteza celor diverse ale fenomenelor, întru cât această diversitate este să devie cunoștință empirică, de aceea fenomenele sunt supuse unor condiții apriorice, cărora trebuie să se conformeze peste tot sinteza lor (a aprehensiunei). Acuma reprezentația unei condiții generale după care o varietate certă se poate fixa (în unul ș-același mod) se numește regulă, iar dacă trebuie să se fixeze în acel mod se numește lege. Așadar toate fenomenele stau într-o legătură
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o împreunare a lor pe care în simț ele nu o pot avea. Este dar în noi o facultate activă a sintezei celor diverse pe care o numim imaginație și a cărei acțiune exersată nemijlocit asupra percepțiilor eu o numesc aprehensiune. Imaginația e datoare a concentra cele diverse ale intuițiunei într-o icoană; trebuie deci ca mai întîi ea să fi receput impresiile în activitatea ei, prin urmare să le fi aprehendat. Este însă clar că chiar această aprehensiune a celor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o numesc aprehensiune. Imaginația e datoare a concentra cele diverse ale intuițiunei într-o icoană; trebuie deci ca mai întîi ea să fi receput impresiile în activitatea ei, prin urmare să le fi aprehendat. Este însă clar că chiar această aprehensiune a celor diverse singură nu poate produce încă nici o icoană și nici un nex al impresiilor daca n-ar fi un fond subiectiv care să fie-n stare a rechema o percepție de la care sufletul trecuse la alta, a o rechema
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se numește asociația reprezentațiilor. Daca însă această unitate a asociației n-ar avea un temei obiectiv, adică dacă n-ar fi cu putință ca fenomene să fie altfel aprehendat de către imaginație decât sub condiția unei unități sintetice posibile a acestei aprehensiuni, atuncea ar fi ceva cu totul întîmplător ca fenomene să se potrivească într-un conex al cunoștințelor omenești. Căci, deși am avea facultatea de a asocia aprehensiuni, totuși ar rămânea nedeterminat și întîmplător dacă ele și sânt asociabile și-n
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
altfel aprehendat de către imaginație decât sub condiția unei unități sintetice posibile a acestei aprehensiuni, atuncea ar fi ceva cu totul întîmplător ca fenomene să se potrivească într-un conex al cunoștințelor omenești. Căci, deși am avea facultatea de a asocia aprehensiuni, totuși ar rămânea nedeterminat și întîmplător dacă ele și sânt asociabile și-n caz dacă n-o ar fi, atunci ar fi cu putință o mulțime de aprehensiuni, ba chiar o sensibilitate întreagă în care s-ar găsi multă conștiință
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
conex al cunoștințelor omenești. Căci, deși am avea facultatea de a asocia aprehensiuni, totuși ar rămânea nedeterminat și întîmplător dacă ele și sânt asociabile și-n caz dacă n-o ar fi, atunci ar fi cu putință o mulțime de aprehensiuni, ba chiar o sensibilitate întreagă în care s-ar găsi multă conștiință empirică ca material în sufletul meu, însă risipit și fără ca să se ție de una și aceeași cunoștință de mine însumi; împrejurare care nu-i cu putință. Căci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care s-ar găsi multă conștiință empirică ca material în sufletul meu, însă risipit și fără ca să se ție de una și aceeași cunoștință de mine însumi; împrejurare care nu-i cu putință. Căci numai prin aceea că număr toate aprehensiunile la o conștiință (apercepția primordială) pot predica despre toate aprehensiunile că sânt conștiu de ele. Trebuie deci să existe un temei obiectiv care să poată fi evident apriori și-nainte de orice legi empirice ale imaginației pe care să se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sufletul meu, însă risipit și fără ca să se ție de una și aceeași cunoștință de mine însumi; împrejurare care nu-i cu putință. Căci numai prin aceea că număr toate aprehensiunile la o conștiință (apercepția primordială) pot predica despre toate aprehensiunile că sânt conștiu de ele. Trebuie deci să existe un temei obiectiv care să poată fi evident apriori și-nainte de orice legi empirice ale imaginației pe care să se-ntemeieze putința, ba chiar necesitatea unei legi extinse asupra tuturor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
încît să concorde cu unitatea apercepției, care ar fi cu neputință fără unitatea sintetică în împreunarea lor, care de aceea e și obiectiv-necesară. Unitatea obiectivă a toată conștiința (empirică) într-o conștiință (apercepția primordială) este așadar condiția necesară a toată aprehensiunea posibilă, și afinitatea tuturor fenomenelor (depărtată ori apropiată) este consecvența necesară a unei sinteze în imaginație care e apriori fondată pe reguli. Deci și imaginația este o facultate a unei sinteze apriorice, din care cauză-i dăm numele de imaginație
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
extreme, sensibilitatea și inteligența, trebuie să stea cu necesitate în legătură prin mijlocul acestei funcții transcendentale a imaginației, căci îndealtfel acelea ne-ar da fenomene, dar nu obiecte a cunoștinței empirice, prin urmare nu experiență. Esperiența reală, care consistă din aprehensiune, asociație (reproducție) și-n fine din recognițiunea fenomenelor, conține în cea din urmă și cea mai înaltă (a elementelor numai empirice ale experienței) niște noțiuni cari fac cu putință unitatea formală a experienței și cu aceasta toată valabilitatea obiectivă (adevărul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
celor diverse întru cât ating forma unei experiențe în genere sânt citatele categorii. Categorii Pe ele se bazează deci toată unitatea formală în sinteza imaginației și, prin mijlocul acesteia și a toată întrebuințarea empirică a ei (în recognițiune, reproducție, asociație, aprehensiune), până jos la fenomene, fiindcă nu pot aparține conștiinței noastre, prin urmare nouă, decât prin mijlocul acelor elemente ale cunoștinței în genere. Deci ordinea și regularitatea la fenomene pe cari le numim natură noi o încifrăm în ea și nici
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
este numărul, care este o reprezentație ce resumă adiția succesivă de una la una (omogen). Deci timpul nu este alt nimic decât unitatea sintezei celor diverse dintr-o intuițiune omogenă în genere, prin aceea că [eu] produc timpul însuși în aprehensiunea intuiției. 2. Realitatea este în noțiunea intelectuală pură ceea ce corespunde unei senzații în genere, va să zică este ceea a cărui noțiune în sine însuși reprezintă o esistență (în timp); iar negația, a cărui noțiune reprezintă o neexistență (în timp). Contrapoziția amândurora
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
7. Schema realității este esistența într-un timp cert. 8. Schema necesității este esistența unui lucru în toți timpii. Se vede dintr-acestea toate cum că schema fiecărei categorii conține și închipuiește următoarele: schema mărimei = producerea (sinteza) timpului însuși în aprehensiunea succesivă a unui obiect, schema calității == sinteza senzației (apercepție cu reprezentație a timpului sau împlerea timpului), schema relației e raportul percepțiilor între ele în orice timp (adică după o regulă a determinației de timp), în fine schema modalității și a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
părțile timpului și prin adăogire succesivă, se produce abia o mărime hotărâtă de timp. Fiindcă intuițiunea goală a tuturor fenomenelor e sau spațiul sau timpul, de aceea fiecare fenomen ca intuițiune este o mărime estensivă, putând a fi cunoscută în aprehensiune numai prin o sinteză succesivă (parte cu parte). Toate fenomenele se intuiesc ca agregate (mulțime de părți date mai dinainte), ceea ce nu se-ntîmplă la orice soi de mărimi, decât numai la acelea cari ni se reprezintă și ni se aprehendează
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]