249 matches
-
bând șampanie, și fiecare dintre ele e îmbrăcată într-un taior în altă nuanță pastel. E ca și cum am fi intrat într-un tabel ce prezintă gama de culori Dulux. — Iar ea e Samantha, spune Trish, ai cărei obraji sunt roz aprins. Toată lumea o cunoaște pe Samantha, menajera noastră... și, de asemenea, avocat de elită ! Spre jena mea, urmează un ropot de aplauze. — Te-ai văzut în ziare ! spune o femeie în bej. — Trebuie să vorbesc cu tine. O femeie în albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tacâmul. Ceea ce nu e deloc de mirare, pentru că ramele ei sunt atât de cool. Ultimele pe care le‑a lansat sunt de tweed grena și sunt livrate în cutiile alea gri strălucitoare și superbe, împachetate în foiță de hârtie turcoaz aprins. (Apropo, eu am ajutat‑o să aleagă culoarea exactă.) Are atâta succes cu ele, că acum nici nu mai e nevoie să le facă ea; își trimite designul la un mic atelier din Kent și le primește gata împachetate. — Ia zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și bucățică de bucățică, zgârciuri, bojoci, osulețe, tot ce are femeia la sine când le lua Macatist al meu la prelucrat se topea, se fierbea, clocotea, urlam străpunsă de mii de nesătui, moroii moroilor intrau în mine, corbiii corbiilor și aprinșii aprinșilor, popânzoii tarlalelor și totimea șerpoaicelor goneau în vintrele mele, tăciuni de oțel încins, bulgări de stele negre, nesătui și spăimoși, îi răsazvârlea Macatist în mine, de urlam că credeam că jucau ăia cu copitele în afundul meu, împungeau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
bucățică de bucățică, zgârciuri, bojoci, osulețe, tot ce are femeia la sine când le lua Macatist al meu la prelucrat se topea, se fierbea, clocotea, urlam străpunsă de mii de nesătui, moroii moroilor intrau în mine, corbiii corbiilor și aprinșii aprinșilor, popânzoii tarlalelor și totimea șerpoaicelor goneau în vintrele mele, tăciuni de oțel încins, bulgări de stele negre, nesătui și spăimoși, îi răsazvârlea Macatist în mine, de urlam că credeam că jucau ăia cu copitele în afundul meu, împungeau cu coarnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că arăt bine în rochia mea roșie de vară, cu bretelele trecute după gât, și care-mi vine strânsă pe corp în partea de sus și apoi mi se lărgește pe șolduri într-o fustă scurtă care se leagănă. Roșul aprins îmi pune în evidență bronzul, și nu mai am nevoie de tot machiajul pe care m-a învățat Geraldine cum să-l aplic ca un expert. Cea mai slabă urmă de mascara și luciu de buze. Arăt sănătoasă, fericită, încrezătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ridic artificial febra creativă binefăcătoare. În camera de lucru, unde soarele bate doar în primele ore după răsărit, timpul se comprimă miraculos: câteva minute după ce m-am așezat la scris cu toate ustensilele în jurul meu, trebuie să mă deranjez pentru aprinsul luminii. Pe urmă, într-o oră mi se face o foame nesănătoasă, care se liniștește cu puțin, de pildă cu cafea sau floricele. Căldura venind dinăuntru creează un microclimat în care Figaro poate să doarmă jumătate din zi. Zina adormise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sunteți interesați, vă primim cu dragă inimă. Astfel cei doi frați, s-au înțeles cu unul din gospodari, și au pus la cale ce trebuie să facă începând cu ziua următoare. Ziua era pe sfârșite, soarele se scălda în roșul aprins, anunțând că urmează amurgul. Vreme cuminte cu cer curat, cornutele se întorceau de la pășunat, iar gospodarii satului căutau să și ogoiască păsările și animalele pentru noaptea care urma. Fiecare în gospodăria lui își pregătea uneltele agricole pentru a doua zi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
distanță îl situau la nouăzeci și patru minute-lumină de Venus. După trei secunde se declanșă atacul și de astă dată într-un mod total diferit. Nava se cutremură în toată structura ei. Pe videoplacă, ecranul protector lucea cu un oranj aprins. Roboperatorul, pentru prima dată, emise un urlet tânguitor. - Bombe atomice, frontal! Cu un deget, Gosseyn readuse levierul în poziția inițială și similariză nava la nouă sute unsprezece ani-lumină în direcția Gelei. A doua sa tentativă de a pătrunde prin defensiva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nevoie-mare, de dărăcit în draci, până ai suficient fir să încropești un costumaș foarte scump, tocmai pe măsura prințișorului vieții tale, pe care te duci să îl scalzi în apele dulci ale kanasului la miezul zilei, să îl faci roșu aprins, ia te uită ce costumaș moale de sărbătoare are nectarul vieții tale, cutezătorul shangdi di liwu, o mare bucurie te cuprinde. la un sâsâit scurt al tău, un vultur harpagornis de îndată apare, prinde în ghearele lui mari cât un
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
început de chelie. Părul care îi mai rămăsese i se scurgea slinos pe gât și umeri. Așa i se par pasagerului toți șoferii de taxi - niște nebuni, niște zurbagii. Ăsta al meu era ciupit bine de vărsat, iar în roșul aprins al fălcii masive care îi atârna sub urechi, se deslușea licărul agresivității juvenile. Se tolănise în colțul lui, cu mâinile atârnându-i moi pe volan. Ar fi nevoie doar de vreo sută de băieți. Atâta doar, o sută, așa ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu m-aș amărî 15 Dară vina mi-e amorul Și că nu te pot urî. De încape vreo vină Pentru că eu te-am iubit, Învinovățăște-ți ochii 20 Cu cari m-ai biruit. Căci ei sunt pricina toată Focului celui aprins, Ei simțirea mea și mintea Și viața mi-au cuprins. 25 Îmi spunea gura iubirii, Cu un glas mîngîietor: " Nu te-ncrede fericirii Că e vis amăgitor". Vis îmi pare fericirea 30 La trecut când mă gândesc Căci o clipă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
dincolo de ferestre, dincolo de timp. Aștept viitorul de mâine cu brațele pline de căldură, cu ochii pictați de imensitatea de verde crud în care roșul pur al macilor își flutură petalele. O mare de galben sau de verde în care roșul aprins al macilor întregește armonia culorilor, precum niște mimoze cu petalele lor mătăsoase și plăpânde, ce tremură la orice adiere de vânt. Alergând ca un copil sălbatic, las adierea vântului să îmi atingă chipul, voalul roșu de mătase să-mi învelească
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
este lacul din apropiere. În luciul său, razele soarelui se joacă vesele, împrăștiind reflexe puternice și valuri de căldură. Mai puțin adânc decât de obicei și poate mai puțin întins decât se știe el, lacul privește drept în ochi rotundul aprins al soarelui. Îl întreabă dacă are de gând să fie la fel de capricios toată vara ce urmează. Soarele îi răspunde printr-un zâmbet malițios, împrăștiind pe suprafața lacului raze usturătoare. Acesta este doar începutul celei mai călduroase perioade a anului. Dintr-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
iar eu eram purtată înapoi, către vestibulul clădirii. * * * Când am ajuns înapoi, la birou, Mara rânjea ca lovită de streche. — Ai un admirator, mi-a cântat ea. M-am uitat pe birou. Un buchet enorm de bujori de un roz aprins îl acoperise cu totul. Am alergat ca să citesc biletul: „Abia aștept să te revăd. Sper că a mers bine azi, cu Vivian. - R.“ M-am ciupit singură. Auuu - în același loc, se părea, în care mă ciupisem și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
se auzi mult mai aproape. Auta deschise ochii. Întâi nu văzu nimic, decât un fel de umbră rotundă. Se uită mai bine și deodată zări doi ochi arzători care, apropiindu-se treptat de ochii săi, îl priveau pătrunzători, îl sfredeleau, aprinși. Întinse mâna să-și ferească fața, și mâna lui se lovi de ceva rece, sticlos. Ochii străini ajunseseră în clipa aceea lângă ochii lui. Atunci Auta leșină din nou. CAPITOLUL XVI Când deschise ochii, soarele era sus. Întâi, îi mângâie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
redacția Le Temps pentru a-și face corectura. Să lansezi cu Eugène Sue acest mantou-pelerină Într-o nouă culoare, ca a hârtiei de Împachetat. Să cinezi la Mrs. Norton În compania lui Disraëli, Înveșmântat În catifea neagră, cu pantaloni roșu aprins și vestă stacojie. Să te delectezi alături de contele Germain, strălucind de rubine, la supeurile selecte ale marchizului de Caderousse. Să participi, sfătuit de Norman Parkinson, la dineul anual, din luna mai, oferit de președintele „Royal Automobil Club”-ului. Să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Care mai e treaba pe acolo pe la voi? Stătea la biroul ei, cu calculatorul pornit și cu o grămadă de hârtii în tăvițele pentru documente care trebuie arhivate - imaginea sănătății și a eficienței, îmbrăcată într-o jachetă de un roz aprins și o bluză în carouri. Ochelarii îi stăteau sprijiniți pe vârful nasului, iar părul, uscat cu foenul și aranjat cu grijă, părea puțin mai scurt decât de obicei. — Te-ai tuns? zisei eu. Duse o mănă spre cap, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că sunt păsări care nu mai zboară. Păsările nu mai zboară, peștii nu mai înoată, toată lumea e pe dos. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: De pești n-am auzit să nu mai înoate. Asta e chiar prea de tot. BĂRBATUL CU BASTON (Aprins.): Sunt! Sunt pești care nu mai trăiesc decât la fund. Trăiesc în întuneric, acolo, la fund. Din cauza întunericului nici nu mai înoată. Înțelegi? Iar dacă îi scoți în apă limpede mor. Așa că e mai bine să nu scoți nimic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe tatăl lui Ghidale, i-a dat ceva de mâncare și timbrul acela, pe care americanul îl păstra într-o cărțulie vișinie, la buzunarul din spate al uniformei. Spunea Ghidale că tatăl său, de multe ori când făcea rugăciunea de aprinsul luminilor, la Hanuca, dar și la alte mari sărbători, scotea timbrul acela și le spunea tuturor celor de față povestea lui. Le mai spunea că pentru om libertatea este așa, ca un fluture care tot zboară, nu știi de unde vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
părea să se distreze, ceea ce, trebuie să spun, era cumva surprinzător: petrecerile fastuoase din New York, pline de oameni foarte frumoși, seamănă, de obicei, cu un alai funerar. —Gingertini? Întrebă un chelner, oferindu-ne o tavă cu băuturi de culoare oranj aprins. Ca tot restul personalului din noapteaaceea, era și el costumat ca Donald Trump 1: frac, freza de rigoare, bronzul ireal. Chelnerițele erau clone ale Melaniei 2, cu părul brunet pieptănat În cocuri Înalte ca niște zgârie-nori, având forma unor stupi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
făcuse minuni În numai câteva zile), când sosi un pachet conținând un plic minuscul, roz pal, având În interior un bilețel de mărimea unui timbru poștal, de aceeași culoare, iar pe bilețel era scris cu o cerneală de un roz aprins: Îmi pare rău! Prânzul la ora 1 la Blue Ribbon? xxxxL Nimic nu o face pe o fată din New York să se simtă ușor scoasă din fire cum o face redactarea unei scuze. Acest lucru explică desigur moda actuală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
schimbare. —Ooo, Valerie, bună - spuse Marci, năpustindu-se asupra superbei mame și asupra copilului. Aaa, Baba? Baba... Din partea copilului epuizat de oboseală nu veni nici un răspuns, așa că Marci Își apropiase fața și mai mult de el. Își țuguie buzele roz aprins ca pentru a-l pupa. —Oaaaaaaaa! Oaaaaa! urlă Baba. —Baba, e doar Marci... Baba Începu să zbiere ca din gură de șarpe și să se agite Încoace și Încolo. Pe neașteptate, s-a Întors către Marci, moment În care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
destinat italienilor bogați, fericiți și bronzați care au până În douăzeci și cinci de ani, cum sunt și surorile alea Brandolini care apar peste tot. Pereții salonului de primire, care dădea În Fifth Avenue, erau Împodobiți cu faimoasa mătase Venus de culoare roz aprins. Nici măcar Încă o pastilă de Klonopin de la Marci nu reușise să mă adoarmă noaptea trecută. Ce Mireasa moartă! În dimineața asta arătam mai palidă decât The Grudge 1. Din punct de vedere logistic, nu-mi fusese prea greu să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
toți urlând în cor, țâșniră în urma lui... pierzându-se în inima codrilor... Dor de casă... arnă grea și omăt mare de cinci palme mari domnești... O început moale, cu o ușoară fulguială pe copacul de la geam într-o seară, pe la aprinsul lumânărilor, pe la începutul lui decembrie, și o ținut până către Blagoslovenie. ...Povârnișuri prăpăstioase cu mușchi crescut pe ele, încolo zăpadă, în lumina învăpăiată a serii... Pădure, pădure de jur-împrejur, totul e aspru și de gheață. Un fag bătrân, cu crengi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
albastrului cu galbenul, o culoare rece și o culoare caldă, o anunța mai întotdeauna bine dispusă, îngăduitoare și încrezătoare în ceea ce făcea; interceptarea însă, a culorilor eclatante, bunăoară a verdelui extrem de deschis cu a galbenului țipător sau cu a roșului aprins trimitea, în cazul ei, parcă la nemulțumire, la nevoia de autodepășire. Nu mai vorbesc ce se întâmpla dacă venea îmbrăcată în haine în care predomina negrul. Atunci întreaga ei față prindea o paloare aproape cadaverică, nepământeană sau prea impunătoare. Ceva
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]