KorAP: Find »[drukola/base=aprioric & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...22 >

527 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

n-avem a demonstra mai mult și altceva decât acest raport între inteligență și sensibilitate și, prin mijlocul astei din urmă, raportul între inteligență și toate obiectele experienței, n-aveam decât a face accesibile priceperei valabilitatea obiectivă a noțiunilor intelectuale apriorice și pure și a stabili prin aceasta originea și adevărul lor. REPREZENTAREA SUMARĂ PRIN CARE SE ARATĂ CĂ ACEASTĂ DEDUCERE A NOȚIUNILOR INTELECTUALEPURE ESTE DREAPTĂ ȘI UNICA POSIBILĂ Daca obiectele cu cari are a face cunoștința noastră ar fi lucruri

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
lor. REPREZENTAREA SUMARĂ PRIN CARE SE ARATĂ CĂ ACEASTĂ DEDUCERE A NOȚIUNILOR INTELECTUALEPURE ESTE DREAPTĂ ȘI UNICA POSIBILĂ Daca obiectele cu cari are a face cunoștința noastră ar fi lucruri în sine înșile n-am putea să avem defel noțiuni apriorice despre ele. Căci de unde le-am și lua? De le luăm de la obiect (nemaicercetînd cum un asemenea ni s-ar putea face cunoscut), atunci noțiunile noastre sânt empirice, iar nu apriorice. De le luăm din noi înșine, atunci ceea ce-i

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sine înșile n-am putea să avem defel noțiuni apriorice despre ele. Căci de unde le-am și lua? De le luăm de la obiect (nemaicercetînd cum un asemenea ni s-ar putea face cunoscut), atunci noțiunile noastre sânt empirice, iar nu apriorice. De le luăm din noi înșine, atunci ceea ce-i numai în noi nu poate determina calificația unui obiect cu totul deosebit de reprezentațiile noastre, adică ce-i numai în noi să fie rezonul pentru care să existe un asemenea lucru, numai

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
avem în gândire și să nu urmeze ca o asemenea reprezentație să fie deșartă. Dar, având a face pretutindenea numai cu fenomene, nu-i numai cu putință, ci chiar necesar ca cunoștinței empirice a obiectelor să-i premeargă oarecari noțiuni apriorice. Căci ca fenomene ele constituiesc un obiect ce nu-i decât în noi, pentru că afară de noi o modificație a sensibilității noastre nu se află. Deja numai reprezentația cum că toate fenomenele acestea, prin urmare toate obiectele de cari ne putem

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cunoștința obiectelor ca formă intelectuală a lor, ba chiar constituie apriori cunoștința formală a tuturor obiectelor întru cât ele sânt cugetate (categorii). Sinteza lor prin imaginația pură, unitatea tuturor reprezentațiilor în raport la apercepția primordială precede cunoștința empirică toată. Noțiuni apriorice pure sânt deci numai de aceea cu putință, ba-n respectul experienței chiar necesare, pentru că cunoștința noastră n-are a face cu nimic alt afară decât cu fenomene a căror posibilitate rezidă în noi, a căror împreunare și unitate (în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
care poate fi înțeleasă apriori fără a ținea sama de natura spețială a cunoștinței întrebuințate în acest caz, și aceasta numai prin discompunerea actelor rațiunei în momentele lor. Logica transcendentală însă, mărginindu-se la un cuprins determinat, adică la cunoștințele apriorice pure, nu poate s-o imite pe cea dentăi în împărțeala ei. Căci se arată că întrebuințarea transcendentală a rațiunei nici are valabilitate obiectivă, prin urmare nici se ține de logica adevărului, id est de analitică, și cere un loc

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
un canon pe care are a-l conține analitica. Analitica principilor va fi deci numai un canon pentru puterea de judecată, care canon o învață cum ea să aplice la obiecte noțiunile raționale ce conțin în ele condiții la reguli apriorice. Din cauza aceasta eu, luând drept temă principiele proprie inteligenței, mă voi servi de numirea "doctrină a puterei de judecată", prin care această funcțiune se va însemna mai de aproape. INTRODUCERE DESPRE PUTEREA TRANSCENDENTALĂ DE JUDECATĂ ÎN GENERE Dacă inteligența se

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
are drept țel al ocupațiunei ei ca prin reguli certe să supuie unei corecturi și [să] asigurea puterea de judecată în uzul ce face inteligența de ea. Căci, pentru a-i da inteligenței o întindere mai mare pe câmpul cunoștinței apriorice pure și în calitate de doctrină, filozofia nu numai că nu pare necesară, dar e chiar fals aplicată; căci, după câte am putut vedea din încercările de pîn-acuma pe această cale, ea nu poate câștiga nici un teren. Dar ca critică, pentru a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
condiția sensibilă sub care singură noțiunile intelectuale pure pot fi întrebuințate, adică despre schematismul inteligenței pure; al doilea iar va trata despre județele sintetice cari sub aceste condiții decurg apriori din noțiunile intelectuale pure și sânt temeiul tuturor celorlalte cunoștințe apriorice, adică despre principiele inteligenței pure. CAPITOLUL ÎNTÎI AL DOCTRINEI TRANSCENDENTALE DESPRE PUTEREA DE JUDECATĂ SAU ANALITICA PRINCIPIELOR DESPRE SCHEMATISMUL NOȚIUNILOR INTELECTUALE PURE În toate subsumțiunile unui obiect sub o noțiune reprezentația celui dentăi trebuie să fie (adecuate) omogenă cu reprezentația

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pe de alta sensuală. O asemenea este schema transcendentală. Noțiunea intelectuală conține unitatea sintetică pură a celor diverse în genere. Timpul, ca condiție formală a celor diverse din simțul interior, prin urmare ca condiția împreunărei tuturor reprezentațiilor, conține o diversitate apriorică în intuițiunea pură. Acuma o determinare de timp transcendentală e-ntr-atîta omogenă cu o categorie (care constituie unitatea aceleia) întru cât e generală și se bazează pe-o regulă apriorică. Pe de altă parte e însă omogenă cu fenomenul, și anume

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
interior, prin urmare ca condiția împreunărei tuturor reprezentațiilor, conține o diversitate apriorică în intuițiunea pură. Acuma o determinare de timp transcendentală e-ntr-atîta omogenă cu o categorie (care constituie unitatea aceleia) întru cât e generală și se bazează pe-o regulă apriorică. Pe de altă parte e însă omogenă cu fenomenul, și anume într-atîta întru cât timpul trebuie să fie conținut în oricare reprezentație empirică a celor diverse. De aceea aplicarea unei categorii asupra fenomenelor va fi cu putință, în puterea și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pot îndrepta asupra unor lucruri în sine înșile (fără privire dacă și cum acestea ne-ar putea fi date); am văzut mai departe că singurul mod în care obiectele ni sânt date este modificațiunea sensibilității noastre; în fine că noțiuni apriorice pure trebuie să conție aprioricește, afară de funcția inteligenței în categorie, încă și condiții formale ale sensibilității (anume ale simțului interior), cari conțin condiția generală sub care numai categoria poate fi aplicată asupra unui obiect. Această condiție formală și pură a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ghici de la natură și a le expune descoperite în vederea ochilor. Atâta putem spune numai, icoana este un product al facultății empirice a imaginației productive; schema noțiunilor sensibile (ca figuri în spațiu) un product și oarecum un monogram a imaginației pure apriorice, prin care și după care icoanele devin abia cu putință, dar cari trebuie să se împreune cu noțiunile numai prin mijlocul schemei pe care-o însamnă și nu sânt în sine cu totul congruente cu acele noțiuni. Schema unei noțiuni

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în privirea tuturor reprezentațiilor întru cât acestea sânt să se împreuneze într-o noțiune apriori și conform cu unitatea apercepției. {EminescuOpXIV 421} Făr-a ne opri la o disecțiune uscată și fastidioasă a celora ce se recer la schemele transcendentale a noțiunilor apriorice pure, le vom expune mai bine în ordinea categoriilor și în combinarea lor cu acestea. 1. Icoana pură a tuturor mărimilor (quantorum) înaintea simțului esterior este spațiul; a tuturor obiectelor simțurilor în genere însă timpul. Iară schema curată a mărimei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
o regulă a determinației de timp), în fine schema modalității și a categoriilor ei conține timpul însuși, ca pe un correlatum al determinațiilor unui obiect, dacă și cum el aparține timpului. Schemele nu sânt prin urmare alt nimic decât determinații apriorice și după reguli ale timpului, și în ordinea categoriilor ele țintesc la șirul timpului, la cuprinsul, la ordinea și la resumțiunea lui în privirea tuturor obiectelor posibile. {EminescuOpXIV 422} Dintr-asta e evident că schematismul inteligenței nu țintește prin sinteza

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
singurele condiții cari li pot da acelora o referare la obiecte, prin urmare o semnificație, și categoriile nu sânt în urma-urmelor capabile de o altă întrebuințare decât de una empirică posibilă, servind numai la aceea că, pe rezoanele unei unități apriorice necesare (din cauza împreunării necesare a toată conștiința într-o apercepție primordială), ele supun fenomenele sub reguli generale de sinteză, făcîndu-le prin aceasta apte la o-mpreunare peste tot într-o experiență. În întregimea a toată esperiența posibilă sânt cuprinse însă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de judecată numai după condițiile generale sub care ea-i îndreptățită de a întrebuința în județe sintetice noțiunile intelectuale pure. Acuma treaba noastră este de-a înfățoșa în legătură sistematică județele pe cari inteligența le produce într-adevăr în mod aprioric înarmată cu această precauțiune critică, la care treabă fără-ndoială tabla categoriilor ni va fi conducătorul firesc și sigur. Căci categoriile se referă la experiență, și această referare la o experiență posibilă constituie toată cunoștința intelectuală apriorică, și raportul dintre

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
adevăr în mod aprioric înarmată cu această precauțiune critică, la care treabă fără-ndoială tabla categoriilor ni va fi conducătorul firesc și sigur. Căci categoriile se referă la experiență, și această referare la o experiență posibilă constituie toată cunoștința intelectuală apriorică, și raportul dintre categorii și sensibilitate va da pe față complect și într-un sistem toate principiile transcendentale ale întrebuințărei inteligenței. Principii[le] apriori poartă acest nume nu numai pentru [că] conțin în sine temeiurile altor județe, ci și pentru că

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
referite la lucruri în sine înșile, nu se țin de circumscripția prezentă a cercetării. Tot așa nici principiile matematice nu fac parte din acest sistem, pentru că sânt trase din intuiție și nu din noțiuni intelectuale curate, dar, fiind județe sintetice apriorice, totuși posibilitatea lor trebuie să fie obiect al discuției și-n acest loc, nu pentru a dovedi adevărul și siguranța lor apodictică, pentru că n-au trebuință de-o asemenea dovadă, ci pentru a face pricepută și a deduce posibilitatea unor

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
să fie obiect al discuției și-n acest loc, nu pentru a dovedi adevărul și siguranța lor apodictică, pentru că n-au trebuință de-o asemenea dovadă, ci pentru a face pricepută și a deduce posibilitatea unor 153 v asemenea cunoștinți apriorice evidente. Deci vom trebui să vorbim și despre principiul județelor analitice, și anume în antiteză de cele sintetice, cu cari proprie avem a face, pentru ca această contrapoziție a teoriei celor din urmă să se libereze de neânțelegere și să ni

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a dreptul necesară și să mă dispenseze de orice cercetare nu se poate stabili prin observație în mod empiric, ci numai în mod critic, prin sondarea izvoarelor cunoștinței noastre. Astfel determinarea hotarelor rațiunei noastre se poate face numai pe temeiuri apriorice; restrângerea (limitarea) ei însă, care e o cunoștință, deși nehotărâtă, despre neștiința ce niciodată nu se va putea ridica cu desăvârșire, poate să fie recunoscută și a posteriori, prin priceperea celor ce ne-a rămas să știm pe lângă toată știința

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
puterei de judecată coapte și bărbătești, care aceasta are de temei maxime solide și probate prin generalitatea lor; ea supune anume evaluării nu factele rațiunei, ci pe rațiunea însăși întru cât privește putința și aptitudinea ei la cunoștințe curate și apriorice; ceea ce nu mai e cenzura, ci critica rațiunei, prin care se stabilesc nu numai îngrădiri, ci hotarăle proprii ale ei, și nu numai neștiința în cutare sau cutare parte, ci în privirea tuturor întrebărilor posibile de un anume soi, și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cumpănă de probă a criticii această minte însăși în privirea întregei ei capacități (facultăți, averi) și, derogîndu-i minții ceea ce ea într-adevăr nu poate împlini, el merge mai departe și-i contestă orice facultate de-a se lărgi în mod aprioric, deși el n-a supus unei aprețuiri această capacitate; astfel i se întîmplă și lui ceva ce-i lovește întotdeauna scepticismul, că adică el însuși este dubitat, fiindcă reflectările lui se-ntemeiază numai pe facte cari sânt întîmplătoare, însă nu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
eterogenitatea deplină a originei. Ceea ce pe de altă parte întunecă însă și mai mult ideea fundamentală a metafizicei este că, fiind o cunoștință apriori, are o asemănare oarecare cu matematica, asemănare care le-nrudește întru cât privește originea lor comună apriorică, totuși cât privește modul lor de-a judeca apriori cea dentăi din noțiuni, cea de-a doua din construcție de noțiuni, va să zică cât privește diferința între cunoștința filozofică și cea matematică, ele arată o eterogenitate foarte mare, care a și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
drumul ce au a-l apuca și-ntotdeauna certîndu-se-ntre ei asupra descoperirilor ce fiecare pretindea a fi făcut în drumul său, au adus în deconsiderație știința lor mai întîi în ochii altora, în urmă în ai lor chiar. Toată cunoștința apriorică curată constituie, prin deosebita facultate cognițională în care rezidă, o unitate deosebită; și metafizica este filozofia aceea care are a reprezenta acea cunoștință în unitatea sistematică. Partea speculativă a ei, care s-a aprop[r]iat cu deosebire acest nume

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]