345 matches
-
orizontal, iar când coapsa posterioară a apărut la vulvă, se introduce și indexul mâinii opuse în plica inghinală posterioară și se tracționează orizontal și în sus până la degajarea coapsei posterioare. Unii obstetricieni o recomandă curent și în varietățile decomplete, adică apucarea unui picior prin introducerea profundă a mâinii, descrierea unui larg arc de cerc în afară și coborârea lui, lucru ce este adesea imposibil. Pentru a ajuta degajarea pelvisului este indicată epiziotomia. Prezentația pelvină (completă): Se introduce mâna corespunzătoare coapsei anterioare
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
vârstă; deflexiune primitivă persistentă a craniului fetal. Pregătire preoperatorie, instrumentar, anestezie Pregătirea unei mari extracții este similară cu aceea de versiune internă. Tehnică. Tehnica cuprinde trei mari timpi: extracția pelvisului; extracția umerilor; extracția craniului. Dintre acești timpi, numai prinderea și apucarea piciorului diferă de tehnica marii extracții descrise la capitolul versiunii interne. Extracția pelvisului: Timp 1. Prinderea și captarea piciorului. Mâna introdusă în filiera pelvigenitală este omonimă cu spatele fetal (mâna ca privește cu fața palmară → fața ventrală a fătului). De
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
2-4 șiruri, distanța dintre elevi fiind de o lungime de braț. Se execută transmiterea mingii prin oferire. Procedee de transmitere: 1. - cu două mâini prin lateral, înapoi spre dreapta și spre stânga; 2. - cu una sau două mingi ținute prin apucare și transmise înapoi pe lângă șold spre dreapta apoi spre stânga. Mingea prin tunel - colectivul se găsește organizat pe 2-4 șiruri egale. Executanții stau cu picioarele mult depărtate, păstrând între ei intervale de un braț sau 1-2 pași. Se execută cu
TEHNICA ŞI TACTICA JOCULUI DE BASCHET by Cătălin Ciocan () [Corola-publishinghouse/Science/91611_a_92805]
-
a omenirii, căci permite folosirea multor unelte. Chiar dacă pare incredibil, ți-au trebuit vreo doi ani ca să apuci obiectele cu pensa fină, adică între degetul arătător și cel mare. Acest înde lungat proces se numește radializare, căci se trece de la apucarea cu dege tele din dreptul osului cubitus la apucarea cu degetele din dreptul osului radius. În tot acest timp mai are loc un proces important: dobân direa coor donării mână-ochi. Ochii văd, inima cere, mâna apucă, ochii văd din nou
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
incredibil, ți-au trebuit vreo doi ani ca să apuci obiectele cu pensa fină, adică între degetul arătător și cel mare. Acest înde lungat proces se numește radializare, căci se trece de la apucarea cu dege tele din dreptul osului cubitus la apucarea cu degetele din dreptul osului radius. În tot acest timp mai are loc un proces important: dobân direa coor donării mână-ochi. Ochii văd, inima cere, mâna apucă, ochii văd din nou, mintea corectează ce făcuse mâna și uite-așa... Mai
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
mișcării propriilor mâini și tendința de agățare a obiectelor; urmărește cu privirea deplasarea unei persoane; manifestă dorința de a intra în posesia unor jucării; apucă și manevrează obiectele; eliberarea spontană a obiectelor; selecționează obiectele înainte de a fi apucate, în funcție de preferințe; apucarea și manevrarea obiectelor realizată în funcție de solicitările persoanelor din anturaj. Pe parcursul copilăriei, aceste comportamente evoluează, devin din ce în ce mai complexe, în discuție fiind următoarele: echilibrul static, ca rampă de lansare pentru însușirea bagajului motric aferent echilibrului dinamic; prehensiunea, ca deprindere motrică perfectibilă, în
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
manevrarea obiectelor realizată în funcție de solicitările persoanelor din anturaj. Pe parcursul copilăriei, aceste comportamente evoluează, devin din ce în ce mai complexe, în discuție fiind următoarele: echilibrul static, ca rampă de lansare pentru însușirea bagajului motric aferent echilibrului dinamic; prehensiunea, ca deprindere motrică perfectibilă, în direcția apucării și manevrării obiectelor; odată cu însușirea limbajului, copilul va dobândi, pe plan mintal, posibilitatea și capacitatea de a-și însuși cunoștințe despre universul în care trăiește. Conduitele motrice de bază sunt direcționate spre realizarea următoarelor componente: coordonarea oculo-manuală, mișcarea și echilibrul
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
tulburări sau dificultăți de adaptare la cerințele de execuție, se utilizează un sistem de mijloace ce pot fi sistematizate într-o ordine bine definită); educarea capacității de a privi și cuprinde în sfera senzitivo-senzorială realitatea din jur; educarea capacității de apucare și manevrare a obiectelor, din poziție statică și dinamică; educarea capacității de lansare, cât și a abilității de manevrare din pozițiile stând, așezat, din mers și din alergare; coordonarea acțiunilor proprii cu ale partenerului. Organizarea și desfășurarea procesului de educare
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Astfel, dezvoltarea neuromotoare normală se face în sens cranio-caudal și proxinodistal; dezvoltarea fetală este caracterizată de răspunsuri reflexe secvențiale la stimuli exteroceptivi; flexia gâtului să preceadă extensia, adducția umărului să preceadă abducția, rotația externă să o preceadă pe cea internă, apucarea obiectului să preceadă lăsarea lui, flexia plantară să preceadă dorsiflexia; activitatea reflexă domină întregul comportament motor, iar comportamentul motor este întărit de reflexele posturale; dezvoltarea comportamentului motor este legată de dezvoltarea receptorilor senzitivi, vizuali și auditivi; întregul comportament motor este
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
se asigură relaxarea, cu un efect localizat sau general. În condițiile în care se execută legănarea segmentară, efectul este strict localizat. În condițiile în care copilul prezintă o paralizie spastică, se utilizează procedeul de legănare cu capul în jos, prin apucarea de picioare și ridicarea lui lentă. Trebuie să precizăm faptul că acest procedeu este, în majoritatea cazurilor, acceptat de către copil. În prezent sunt construite mai multe sisteme prin intermediul cărora se pot efectua diferite procede de legănare ce asigură întinderea pasivă
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
se aplice, în prealabil sau în timpul manevrelor, proceduri cu acțiune antalgică; d) priza - are o valoare deosebită, întrucât, în funcție de localizarea acesteia, apare și efectul asupra segmentului mobilizat. Reguli de bază: se plasează cât mai departe de articulația ce trebuie mobilizată, apucarea să se execute cu palma, utilizând partea cărnoasă, contrapriza să fie plasată cât mai aproape de articulația prelucrată, să se evite presiunea prea mare la nivelul țesuturilor care și așa sunt destul de sensibile; e) modul de execuție - privește forța cu care
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Larousse (2006) - distingem în general două faze: una de proiecție rapidă a membrului spre obiect, ocupând în jur de 75% din durata totală a mișcării, și o fază de ajustare terminală, în cursul căreia mișcarea este încetinită și mâna pregătește apucarea obiectului. Din punct de vedere ontogenetic, pentru a-și atinge scopurile, acest gest necesită o coordonare a spațiilor vizuale și manuale. În funcție de segmentele implicate și de forța cu care se acționează, se pot distinge următoarele tipuri de prehensiune: a) bidigitală
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ochii închiși; testul celor două puncte - constă în depărtarea la care se pot sesiza ambele puncte ale compasului sau ale unei agrafe mari desfăcute; testul tușeului - constă în recunoașterea unui simplu efleuraj. În practică, se cunosc mai multe tipuri de apucări pe care o persoană le poate efectua cu ajutorul mâinii: apucare în cârlig, prin flexia degetelor 2-5, fără participarea policelui; apucarea între police și index, cu partea laterală, pentru prinderea obiectelor plate; apucarea cu toată palma și cu participarea policelui, utilizată
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
care se pot sesiza ambele puncte ale compasului sau ale unei agrafe mari desfăcute; testul tușeului - constă în recunoașterea unui simplu efleuraj. În practică, se cunosc mai multe tipuri de apucări pe care o persoană le poate efectua cu ajutorul mâinii: apucare în cârlig, prin flexia degetelor 2-5, fără participarea policelui; apucarea între police și index, cu partea laterală, pentru prinderea obiectelor plate; apucarea cu toată palma și cu participarea policelui, utilizată în prinderea obiectelor cilindrice; apucare police-index cu vârful degetelor, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
unei agrafe mari desfăcute; testul tușeului - constă în recunoașterea unui simplu efleuraj. În practică, se cunosc mai multe tipuri de apucări pe care o persoană le poate efectua cu ajutorul mâinii: apucare în cârlig, prin flexia degetelor 2-5, fără participarea policelui; apucarea între police și index, cu partea laterală, pentru prinderea obiectelor plate; apucarea cu toată palma și cu participarea policelui, utilizată în prinderea obiectelor cilindrice; apucare police-index cu vârful degetelor, pentru cuprinderea obiectelor mici; apucare în menghină, pentru cuprinderea obiectelor plate
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
În practică, se cunosc mai multe tipuri de apucări pe care o persoană le poate efectua cu ajutorul mâinii: apucare în cârlig, prin flexia degetelor 2-5, fără participarea policelui; apucarea între police și index, cu partea laterală, pentru prinderea obiectelor plate; apucarea cu toată palma și cu participarea policelui, utilizată în prinderea obiectelor cilindrice; apucare police-index cu vârful degetelor, pentru cuprinderea obiectelor mici; apucare în menghină, pentru cuprinderea obiectelor plate de dimensiuni mari. PRESOPUNCTURĂ - După Savin Ivan (1983), este cel mai simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
le poate efectua cu ajutorul mâinii: apucare în cârlig, prin flexia degetelor 2-5, fără participarea policelui; apucarea între police și index, cu partea laterală, pentru prinderea obiectelor plate; apucarea cu toată palma și cu participarea policelui, utilizată în prinderea obiectelor cilindrice; apucare police-index cu vârful degetelor, pentru cuprinderea obiectelor mici; apucare în menghină, pentru cuprinderea obiectelor plate de dimensiuni mari. PRESOPUNCTURĂ - După Savin Ivan (1983), este cel mai simplu mijloc de a trata o boală; în masaj, este întâlnită cea mai simplă
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
flexia degetelor 2-5, fără participarea policelui; apucarea între police și index, cu partea laterală, pentru prinderea obiectelor plate; apucarea cu toată palma și cu participarea policelui, utilizată în prinderea obiectelor cilindrice; apucare police-index cu vârful degetelor, pentru cuprinderea obiectelor mici; apucare în menghină, pentru cuprinderea obiectelor plate de dimensiuni mari. PRESOPUNCTURĂ - După Savin Ivan (1983), este cel mai simplu mijloc de a trata o boală; în masaj, este întâlnită cea mai simplă manevră: presiunea. Prezintă avantajul că poate fi utilizată și
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și intervenții chirurgicale numai în cazul în care au fost folosite toate posibilitățile de recuperare funcțională; j) se va adapta bolnavul la funcția sa socială, iar funcția socială la nivelul deficienței fizice a bolnavului. PRIZĂ (< fr. prise) - Modalitatea de prindere (apucare) a unui segment de membru cu scopul de a-l mișca, pentru a asigura mobilitatea la nivelul articulației respective. Pentru a realiza un braț de pârghie cât mai lung, priza se aplică distal față de articulația ce urmează a fi mobilizată
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și Gașpar (1993), principalele reflexe tranzitorii specifice nou-născutului, sugarului și copilului mic sunt: a) reflexul Moro, numit și reflex de îmbrățișare, prezent încă de la naștere și fiind evident în primele 3-4 luni de viață, după care dispare; b) reflexul de apucare, prezent atât la mână, cât și la picior; c) reflexul de înot, prezent la naștere, durează până la 4 luni; d) reflexul de aptitudine statică, numit și de punere în poziție plantară, durează până la 1-2 ani; e) reflexele tonice labirintice, numite
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
se realizează în sensul unei simplificări, care ia forma unei regularizări sau, dimpotrivă, a unei exagerări a trăsăturilor caracteristice. Structura sau modul de organizare a acțiunilor ce pot fi utilizate, indiferent dacă condițiile sunt asemănătoare sau analoage. De exemplu, în apucarea unor obiecte, indiferent de forma lor, intră în acțiune schema prehensiunii. Din schema inițială pot deriva mai multe tipuri de scheme. Din schema prehensiunii pot deriva: scuturarea, tracțiunea, aruncarea, cățărarea etc., dar aceste forme derivă, la rândul lor, dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
scapulei și extremitatea superioară a humerusului. Articulația este acoperită de o capsulă întărită de multe tendoane, fiind sediul multor luxații și inflamații. UNILATERAL (< fr. unilatéral) - Care implică doar o parte a corpului sau care afectează doar un organ; de exemplu, apucare unilaterală sau strabism unilateral, paralizie unilaterală etc. UNITATE (< fr. unité, cf. lat. unitas, -atis) - Însușire a tot ceea ce constituie un întreg indivizibil, având coeziune, omogenitate, integritate. Mărime sau cantitate divizibilă sau indivizibilă care servește pentru comparație în vederea efectuării măsurărilor. Cantitate
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sărituri în lungime de pe loc cu desprindere de pe ambele picioare; sărituri succesive peste banca de gimnastică sau alt reper etc.Ă; exerciții analitice cu obiecte portative care se constituie ca îngreuieri (multe din exercițiile menționate anterior pot fi exersate cu apucarea/ susținerea/ menținerea/ purtarea unor mingi medicinale sau umplute, recipienți din plastic umpluți cu apă/nisip, săculeți cu nisip, gantere mici, benzi de cauciuc, extensoare etcă; exerciții analitice efectuate pe perechi, cu rezistență opusă de partener: (tracțiuni, apucat reciproc de mâini
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2938]
-
va mai plânge ca îi îngheață mâinile. Bătaia din palme pe sub piciorul mult ridicat sus. Cei mici cad de obicei în zăpadă. ALERGAREA ÎN ZĂPADĂ Alergați cât puteți de repede! Pasul trebuie să fie întins, brațele balansate în cadența pasului. Apucarea stegulețelor. Concurentul este obligat să cucerească un steguleț înainte de a fi schimbat. Jocul de desfășoară pe un teren delimitat cu pomi, pârtii, tufișuri sau stegulețe. Al cui steguleț este mai repede înfipt în valul de zăpadă? Alergarea prin zăpadă este
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2938]
-
se poate acumula puncte atât de prizonier cât și de gardian, unul dacă reușește să scoată cel puțin un picior, iar celălalt dacă reușește să-l mențină în interior. După trecerea timpului stabilit se schimbă rolurile și se reia lupta. Apucarea, celui care încearcă să iasă, se realizează de antebraț, de la încheietura mâinii. Jocul dezvoltă forța picioarelor, a flexorilor antebrațului și îndemnarea. Variantă La clasele mai mari (VII-VIII), jucătorii sunt plasați în cerc, fără să se țină de mâini. Prizonierul va
Jocuri pentru dezvoltarea forței în învățământul gimnazial by Prof. Ursu Eduard și Prof. Ursu Dorin Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/1598_a_3018]