345 matches
-
ei celebră? Adevărul e că n-ai supraviețuit, fiindcă, pentru jumătate de noapte, gîndul că, de fapt, v-au văzut toți (În autocar nu era așa de Întuneric și voi nu erați chiar așa de bine plasați), pipăindu-vă ca apucații, venind de la o Înmormîntare, s-a transformat dintr-o muscă sîcÎitoare Într-un avion care ți-a aterizat pe cap și ți l-a făcut țăndări. Scîrbos! Din casetofonul de la capul patului se auzea În surdină: Death is everywhere, There
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se trezească peste noapte cu cucuie, nasul spart sau vînătăi. Descărcăm și saltele - noi, răcanii, ne alegem cu cele mai distruse. Partea bună e că Box nu mai e În bateria noastră, iar ceilalți veterani par chiar de treabă. Singurul apucat care pare dispus să ne facă viața grea e Portocală, căruia nu trebuie să-i dai multe motive să Înceapă să se bîțÎie. Orele de instrucție sînt un fel de apocalipsă, zbiară ordine de sub mustața firavă, mijind ochii și mutîndu-și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sînt veterani care nu dorm. S-ar putea să nu doarmă nici sergentul, știe că e băutură În dormitor. Nu vrei să ajungi În arest. Acumularea momentului se dezumflă. Singurul care nu se dezumflă e Box, care trage ca un apucat de cartușul de țigări, iar eu țin de el, pînă se rupe Învelișul de carton și pachetele se Împrăștie pe dușumeaua de ciment lustruit. Le adună pe cele care se văd În dreptunghiul de lumină și iese aproape În patru
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
umăr să mă trezească, apoi țipă: — Ieșiți... Acum, ieșiți naibii, că trebuie să Închid cantina, că e obiectiv strategic. Ia stai un pic... Obiectiv? Ce război? După ce ne Împinge afară, Moise rămîne În ușa cantinei, bătînd cu pumnii ca un apucat. — Mă, ești nebun, ce război? Ce Timișoara? Plecați, aici vor cădea bombe! se aude vocea calmă a bucătarului dinăuntru. Cărăm bidoanele la căruță. Barbu e impasibil. Moise În schimb dîrdîie. Mie vorbirea bucătarului nu mi-a făcut o impresie serioasă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tras. Atacurile au fost mai mult prin cartiere, În jurul unităților militare... Șoselele de ieșire din oraș sînt controlate de gărzi... civili, nici măcar nu sînt dirijați de armată. Nu prea e nimic de capul lor, cei mai mulți sînt niște creaturi agitate, niște apucați. Nu știu cine le-a dat arme. Nu prea e clar ce se Întîmplă... dar măcar asta e sigur, am scăpat de Ceaușescu. SÎnt radios. Totuși, nu pot să nu-mi fac griji. Să nu-mi fac griji pentru ea - dacă situația
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sau cam așa ceva. E un pod peste Olt la Stoenești... Știi unde? Mă rog, șoseaua urcă un pic pentru că podul e mai Înalt, la nivelul digului... Pe-acolo au trecut mașini toată noaptea... se vedeau farurile cum se Înalță și apucații ăștia Încercau să ne convingă că sînt elicoptere care atacă unitatea... Nu am pierdut nimic. Ce povestește Cristian, oricît de absurd și de derizoriu pare, e adevărat. Pe locotenentul Stancu Îl văd În stare să tragă cu acele tunuri enorme
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
te mai uita așa, că n-am ce să fac, Îți las și mîncarea pe care mi-a adus-o maică-mea, și sticla de vin, o să-ți găsești tu pe-aci vreo băbuță să vă distrați Împreună. Stai, băi apucatule, nu te supăra așa. Stai, băi băiatule, mi-ai tras una de-o să-i doară și pe copiii mei... Ha-ha! Ascultă, puțin. Pune-te În locul meu și poate Îți trece. Io cred că și tu mi-ai lăsa mîncarea ta
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bere și dansăm, iar eu sînt de-a dreptul ridicol (treningul e murdar de noroi, miros ciudat, deși m-am spălat, și oricum nu se aștepta nimeni să apar, cu atît mai puțin să mă pun pe băut ca un apucat, nu acum, nu așa - ce surpriză! ha-ha! -, cu acest prilej, se descoperă Înțelesul unei invitații formale). Se vede cum spre dimineață ajung acasă cîrpit de somn și un pic afumat, maică-mea se sperie Îngrozitor, nu Înțelege cum am putut
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fost operat de deviație de sept. Colonelul răcnea ceva În chineza lui de oltean enervat (fluturînd isteric biletul de externare), pe sub mustața care ajunsese să semene cu un ferăstrău. Mi-a tradus Stancu, după ce am ieșit din comandament, ce naiba zisese apucatul. Cică: te duci În baterie să-ți iei cazarmamentul și te Întorci direct la postul de gardă din garnizoană, o lună faci serviciu de gardă la interior. Serios? Sigur asta a spus? Eu credeam că vrea să cheme plutonul de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Straight to Hell, un hit pentru o viață Stau cu Marin În această cameră care e sufrageria apartamentului fratelui pilot. Pe masa din fața noastră sînt cornuri proaspete și un borcan enorm cu o smîntînă groasă, nemaivăzută. Băgăm În noi ca apucații. Și ascultăm The Clash, albumul Combat Rock, la stația dichisită (pusă pe un televizor color), de pe un vinil pe care Îl știu foarte bine de la chefurile din liceu (și-a adus toată colecția aici). Ne-am Întîlnit din Întîmplare la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
distanță. Dar în mijloc puteai să citești clar cuvântul COMUNIȘTI, scris cu roșu. Luca Băleanu răcnea ca ieșit din minți, agitându-și brațele ridicate. Cătălin se uita la ei, mut, ca și cum i-ar fi văzut pentru prima oară. Urlau ca apucații. Ia uite, lui Lucian Anghel i se umflaseră vinele de la gât. Cătălin nici că mai văzuse vreodată așa ceva gâtul pur și simplu i se îngroșase și i se înroșise. Îl căuta cu ochii pe Damian, dar Damian parcă intrase în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îți va aduce de mâncare în cameră în seara asta?” - m-a luat în primire pe nepusă masă gândul de veghe. Voi zăbovi anume ca să-mi învăț sufletul cu răbdarea, că altfel am să alerg din loc în loc ca un apucat de streche”. “Multe am auzit eu din gura ta, dar asemnea vorbe spuse după atâta vreme de stat departe de... nu mă așteptam. Am trăit s-o aud și pe asta” - s-a minunat gândul de veghe. “Multe învață omul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
la școală note care să-mi pună în pericol bursa. Și am profitat, prompt, de această libertate, de îndată ce am descoperit biblioteca de unde puteam împrumuta cărți. Amânând pentru orele târzii de noapte pregătirea lecțiilor de a doua zi, citeam ca un apucat. Uneori, mă repezeam să fac însemnări, cum mă îndemnase "unchiul George". De regulă, înghițeam, însă, pagină după pagină, pe nerăsuflate, fără să mă ridic din pat. Și, din ce în ce mai mult, corvoada pregătirii lecțiilor devenea un obstacol supărător. De aceea, într-o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
uitase În toate părțile cînd coborîse. Toți erau la locul lor, la ferestre, ea Își făcea unghiile, dar el nu i-a zîmbit și s-a făcut că nici n-o vede, alergînd drept spre ieșire. „Unde alergi ca un apucat?“ Îl Întrebă Carlos apucîndu-l de mînă. Julius Îi explică așa cum se pricepu el mai bine că se duce să ia ziarul pentru bătrînelul Înțelept, și Carlos Îi spuse că Înțeleptul Îi face ochi dulci. „Ce?“ „E pederast“, Îi explică, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Însă, nu știau să profite de intonația cafenea-de-port-dintr-o-țară-tropicală pe care Andy Latino reușea s-o dea cîntecelor de dragoste. După desert a Început partea cea mai frumoasă. Era de ajuns să-i vezi pe cei nouă profesori mișcîndu-se ca niște apucați, iar pe maestrul Lobo dirijând orchestra și În același timp cîntînd cu multă Îndemînare la pian sau la orgă. Andy Latino nu mai cînta; pierdut printre profesori, Îi Îndemna cu strigăte cubaneze și, din cînd În cînd, se apropia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a apărut foarte tulburat și cu cămașa ferfeniță, din fericire nu-l desfiguraseră; musafirul era Întreg și nevătămat, dar a fost nevoie să i se dea un calmant fiindcă umbla de colo, dintr-o cameră În alta, alerga ca un apucat slrigînd finished! finished! finished! never more! the end! finished! Toți Înțelegeau ce spune, dar nimeni nu pricepea nimic. „Sfîrșitul cui? se Întreba Julius, sfîrșitul cui?“ Dar În curînd a aflat că era vorba de sfîrșitul șederii la Lima; În timp ce Lester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
noi să ne vedem de ale noastre. Să ne facem apolitici. Ce vrea să însemne atari treabă, mă întreb, decis să mă apolitizez după ce ani de zile am activat în sens opus. A trecut vremea în care, fără rușinări inutile, apucat-am taurul organizațional de coarne, și am mers "pe sate", în orașele și orășelele patriei, să discutăm, să îndoctrinăm, să ne îndatorăm față de te miri cine, să convingem prin munca de la om la om. Așa am fost eu la PAC
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
unsuroase. Regina era în primul vagon și se uita rece și grațioasă și ne făcea cu mîna; iar în vagoanele din mijloc erau o sumedenie de bătrînei, primari, cum ar veni, cu lanțuri la gît, toți făcîndu-ne cu mîna ca apucații; iar într-un fel de post de observație, în ultimul vagon, era ducele cu șepcuța lui de iahting. Stătea la o masă cu un pahar de băutură în față și ne-a făcut cu mîna, dar ceva mai neîndemînatic. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acestui exercițiu simplu, dar eficace consta doar în a ști când ești adormit și când te poți socoti treaz, dată fiind natura iluzorie a celor două stări). Apoi m-am hotărât să râd. Râdea și Constantin, chicoteam amândoi ca niște apucați, la colțul străzii Batiștei, înaintea eternei și definitivei părăsiri. „O duc cât se poate de bine“, spunea Constantin. „Lucrez la Percepție, în comuna Pantelimon...“ „Ești cineva !...“ Mă rezemam de zid. Aș fi fumat o țigară. „Sunt la impozite indirecte“, spunea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
al navei. Acționându-l, se trânti fulgerător pe platformă - tocmai la timp, căci radiația armei lui Kent atinse tabloul de comandă exact în locul unde, cu o clipă mai înainte, fusese capul nexialistului. Kent se ridică în picioare, strigând ca un apucat: - Nu pricepusem ce vrei să faci! Scuza asta îl lăsă rece pe Grosvenor. Kent încerca desigur să-și justifice fapta criminală pretinzând că urmărise doar să pedepsească un dezertor. Prea furios că să poată vorbi, Grosvenor trecu pe lângă Kent, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
la ea acum un an, ca să facem economii), apoi am adus carillonul lui Jacques, i-am dat drumul și-am acompaniat ceasul, de parcă am fi făcut timpul să cânte în trei feluri, și Giuseppe a început să aplaude ca un apucat. Are ceva de gondolier, cu părul lui negru plin de bucle lucioase, cu mustața ca un fir răsucit, și e foarte galant cu mine, dar fără să întreacă vreodată măsura. Îmi plac italienii, au o căldură care nu te sufocă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fi fost măritată cu un ins mult mai vârstnic, primul fulger din gând fu să îl descoasă despre bărbat: — N-ai o poză cu soțul ei? Doar erați prieteni, ca și cu ea, nu? — Homare, te porți chiar ca un apucat, dacă vine vorba de doctoriță! Până și copiii aflaseră. Isabelle-Anais își făcuse un leagăn sub pomi și de-acolo strigase în gura mare, într-o zi când Veterinara se-apropia: — Omar, vino repede, îți sosește iubita! Era o femeie prea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să-i atragă atenția în mod deosebit. Își va închipui că Mir-ciu-li-că e cel care umblă." Se aplecă puțin și-și strecură degetele în buzunarul profesorului... Ascunse cuțitul în cutele rochiei zîmbindu-i serafic lui Șerbănică Miga. Motanul se zbătea ca apucat. ― De ce nu-l lași jos? o întrebă bătrânul. ― Oh, în starea lui de spirit mi-e teamă să nu facă vreo poznă... Ioniță Dragu visa cu ochii deschiși: ... E îmbrăcat în zale, bine înfipt pe un cal minunat și are
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să țină pasul. — SÎnt arhitect, Într-un fel, un soi de iubitor de bolți, cred, bîguie el, În timp ce Întregul trup i se relaxează. — Ei, bine, ăsta este rostul arhitecturii, spune ea. Bolta piciorului, lucrul mîinii. Piciorul și unealta, bolta și apucatul. Toată istoria omenirii. Istoria ta. Așa. Îi apropie tălpile și le leagănă, apucîndu-i strîns degetele. Cu ochii Închiși, Wakefield se gîndește că ar trebui să se ridice, dar nu poate. — M-ai prins de... picioare. — Îndreaptă-te. GÎndește-te la chinezoaice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și lipiți de creierul lui. Și poate că n-ar fi ținut minte toate amănuntele, dacă n-ar fi alergat într-un suflet la popa Tătaru, tocmai pe la Podul Belicului, și n-ar fi sărit imediat în el, ca un apucat. Preotului acestuia i se dusese vestea pentru desenele lui și, cu mintea lui Zogru și mâinile popii, s-a chinuit câteva ceasuri să facă un desen care s-o reprezinte pe Zoe. Nu era mulțumit, dar îl emoționa eșarfa subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]