352 matches
-
că s-a înțeles cu Gusti să se dedice total învățămîntului. Asta pentru că, după experiența anului de la reîntoarcerea acasă, spunea el antironic, "n-am ajuns "să salvez țara" nici într-o grupare politică, nici în administrație, e concentrarea asupra științei, apucatul hotărît pe drumul Universității." L-a ajutat pe profesor în pregătirea și prezentarea standurilor țării noastre la Expoziția internațională de la Paris din 1937, la care și Golopenția a participat pentru două săptămîni. Au venit, apoi, concentrările militare. Iar din februarie
Corespondența lui Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16631_a_17956]
-
grupa și plecați în misiune de patrulare. Eu rămân s-o anchetez pe tovarășa. Ce anchetă a urmat! Probabil i-ar fi fost mai ușor cu întreaga grupă de soldățoi decât cu ăsta care sub masca lui spilcuită era un apucat. Trei zile și trei nopți a chinuit-o. Pe urmă, contrar așteptărilor ei, i-a dat drumul. Pe Albert l-au arestat, l-au întors în țară, săracul de el, cine știe ce s-a ales de viața lui, iar pe ea
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
o așchie, o parte din cap. Cum țâșnesc departe bucăți storcoșite de creier. Văzu parcă cum se lasă frântă în zgârciurile pielii, urechea, ca o floare închisă în ea însăși și nefolositoare și începu să urle, să urle ca un apucat, fugind ca ducă-se pe pustii, bătând câmpurile, ca un zănatec. - Auliu, taică, ce ți-am făcut! Auliu taică că te omorâi! Auliu taică, auliu taică... Strigătele lui Gicu îi mai răsună și acum în urechi, conului Nicu și ecoul
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
și nici nu pot să accept, în fața implorarilor mele devine o stana de piatră, mă prinde de mână și-mi cere să fugim, altfel totul va deveni îngrozitor. Fugim coborând scările în trombă. Jos mă îmbrățișează, o sărut că un apucat; dispare în imobil nu înainte de a-mi lega la gât o eșarfă. Rămân năucit. Îmi trebuie timp ca să-mi revin. Orice insistența nu mai avea rost. Memorez poziția imobilului și plec direct spre casă. Acasă adorm că doborât de fulger
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
cititorului o cascadă de notițe în care cultura dobîndită în cei șapte ani de studiu în Germania trece în drojdia unei limbi mustuoase. Cu umoarea belicoasă a unui spirit care cîrtește mereu, Pandrea e un cenestopat de factură superioară, un apucat care știe să scoată din indignări țîșniri stilistice și din revolte expresii cu savoare. Înzestrarea lui te trimite cu gîndul la suprema nedreptate pe care o presupune talentul în genere: e ca și cum senzațiile pe care le resimte îi sunt prelucrate
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
auzit, dar a înregistrat informația în cine știe ce cută a subconștientului. Deci și el avea această calitate de a înregistra fără să audă... Ciudat personaj! Și fermecător în același timp. Uite-l cum se agită înfierbântat prin cameră, gesticulând ca un apucat și îndrugând verzi și uscate. Ce schimbat e față de ziua în care l-am cunoscut! Mai vrea oare să-și pună capăt vieții sau doar să câștige acest absurd război cu mine, al cărui sfârșit nu se întrezărește?" -... Oricum, cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
provocăm noi înșine... Dacă te aflai întâmplător pe stradă la ora aceea din noapte, într-un decembrie friguros, puteai vedea doi insomniaci care străbăteau urbea până n zori, în neștire, purtând pe ei paltoane grele, ude și incomode, gesticulând ca apucații de streche și urlând unul la altul, băgând groaza în animalele noctambule ale orașului. Capitolul VI DUPĂ LUNGI PREUMBLĂRI îI AJUNSE oboseala și frigul pătrunse în măduva oaselor. Undeva în urmă se auzeau copite de cai, bătând ritmic pe caldarâmul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sinucid oricând vreau." Se sculă de pe bancă și începu să alerge prin parc, scurtând-o direct printre copaci. Crengile îi zgâriau fața. Un doctor! Un doctor! Nu e nici un doctor în acest oraș de gușați?! începu să strige ca un apucat, alergând spre casă, pe străzile pustii ale urbei. Lacrimile îi udară fața odată cu primele picături de ploaie. Nu mai plânsese demult. Ochiul său uitase să mai stoarcă picătura aceea de sare, care-ți curăța retina și sufletul. Sculați-vă, cretinilor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și domnul Avram. În săptămâna care trecuse, nu mâncase mai nimic, dormise pe canapeaua din hol îmbrăcat și încălțat, fumase ca un turc țpână îi venise nevesti sii ideea salvatoare să scoată perdelele, ca să nu se înnegrească), urlase ca un apucat din te miri ce, plânsese ca un copil, se scărpinase ca un drac, se rugase pălit de o religiozitate remarcabilă și zăcuse fără să scoată o vorbă lipit de geamul ce dădea în aleea din față. Nu-și amintea cum
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
scenă deschisă de inși aparținând "intelectualității" e, totuși, mult prea mult. Sigur, l-am aplaudat noi (sacadat, militărește) și pe Ceaușescu. De ce ne-am face probleme cu lingușirea lui Vanghelie? Nu obosesc să-mi spun că indivizii ce înfulecau ca apucații, dându-se, asudați, în spectacol nu sunt profesori. Mă amăgesc cu gândul că PSD-ul a procedat ca în alte ocazii: a adus cu camioanele niște nefericiți din provincie, cărora le-au promis marea cu sarea. Pur și simplu, în
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
unsuroase. Regina era în primul vagon și se uita rece și grațioasă și ne făcea cu mîna; iar în vagoanele din mijloc erau o sumedenie de bătrînei, primari, cum ar veni, cu lanțuri la gît, toți făcîndu-ne cu mîna ca apucații; iar într-un fel de post de observație, în ultimul vagon, era ducele cu șepcuța lui de iahting. Stătea la o masă cu un pahar de băutură în față și ne-a făcut cu mîna, dar ceva mai neîndemînatic. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ea s-ar fi-ncruntat și s-ar fi crucit, dar nu ți-ar fi răspuns, pentru că toți nu mai vroiau decât să uite. Între șubele lor, în fundul săniei, se înghesuiau copiii și câte un cățel negru, tremurând din șolduri ca apucat. Își aminteau doar cătunul izolat de lume, într-o văioagă a munților Rodopi, înconjurat de steiuri de bazalt, cu doar o strungă prin piatră, dând spre pășuni înflorite până la marginea vederii și spre rodnice grădini de zarzavat. Satul era ținut
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
arabescurile fumului în dungile de lumină, Maria se simțea ca într-un pântec rotunjit, tandru, în jurul ei. Mirosea a mămăligă și-a tocăniță de-ți lăsa gura apă. Tocmai mesteca-n mămăligă când auzi câinele, pe Roșu, lătrând ca un apucat. Era un câine cu blana de culoarea focului, care-avea o poveste a lui, ciudată și mișcătoare. Nemții erau nelipsiți de la o vreme din sat. Veneau, mereu, cu motocicletele lor, opreau să bea bere la crâșma din mijlocul satului, de lângă podețul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ei, și-avînd în jur vegetația înflorită și parfumată a parcului. Trei stejari uriași, foarte bătrâni, plini de scorburi, ocupau tot cerul din fața clădirii. Jean își bolborosea unul din cântecele, când rămase brusc cu gura căscată și se repezi ca un apucat spre un autocar ce oprise lângă Circ: "Turiștii, fraților, au venit turiștii!" Mai toți copiii se repeziseră și ei spre ușa autocarului, din care începuseră să cobo.are câteva femei bine-mbrăcate. "Dați-mi și mie, dați-mi și mie, tanti
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pentru că oamenii tăiau gâtul găinilor în spatele blocului și le lăsau apoi să sară și să se zbată, fără cap, pline de sânge, până încremeneau pe pământ. Tatăl începuse să țipe la el din senin și să-l scuture ca un apucat. Se făcuse roșu ca racul la față: " Cine ți-a spus să zici așa? De la cine ai învățat? Mă nenorociți, mă băgați în pușcărie !" Mama se repezise și ea să-l țină, să nu-l bată, ieșise ceva cu atât
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
măturici și maracase într-un swing din ce în ce mai rapid. "Ce dracu, Cedric, crezi că-mi face plăcere?" murmură statuia ca un ventriloc. "Dumnezeule, stau de patru ore aici! Glumele tale proaste îmi mai lipsesc..." Cedric însă dansa mai departe ca un apucat, risipindu-și și adunîndu-și membrele, până ce statuia, dumirindu-se că venise și pentru ea ora închiderii, se-ntinse, deschise ochii, aproape că dădu cu lira de pământ și se așeză-n fund pe piedestal, privind distrată-n cutie și apoi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ar fi mișcat nici un deget. Nici Poliția, nici Poliția comunitară nu a înțeles esența cultului Aum. Sunt sigur că îi subestimau. Și acum există încă această tendință. Cei care se ocupă direct de caz muncesc pe brânci. Ceilalți îi consideră apucați, fac glume pe seama lor. Nu cumva aceasta este o adunătură de puști? De ce nu a fost prinsă la timp Kikuchi Naoko? Ce faceți băi, voi?» Specialiștii care se ocupă de caz sunt priviți cu ochi critici. De exemplu, în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pălăria pe ceafă, își aranja un zâmbet pe față, se posta în dreptul uneia din făpturile cu obraji plini de riduri și mâini butucănoase și reușea de fiecare dată - ca la maistrul rotar și dogar care fabrica schiuri - să inspire încredere. Apucatul ăsta de cot, acest „voi“ în loc de „dumneavoastră“, întrebările astea despre „iugăre“ și despre cât „face“ vițelul, și pe urmă tăcerea și datul din cap, privitul în depărtare, până ce ochii țăranilor, care îl priveau cu pleoapele strânse, nu din cauză că fumau chiștoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mâncare, la tot, nevasta mea a crezut probabil că sunt nebun, dar ea avea cursuri, nu-i păsa foarte tare de nebuniile mele, ne mai ajutau și ai noștri, nu era chiar o tragedie. Câteva luni am lucrat ca un apucat și încet, încet, am început să simt. Până să știi step e cale lungă, dar s-a petrecut ceva straniu, am început să înțeleg relația dintre corpul meu și Cosmos, noțiunea de echilibru mi-a devenit parcă mai clară, condiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
acolo venim. N-aveai cui să-i spui, zice Roja, el deja își închipuia că orașul e scăldat în sînge, că toate se întîmplă din cauza slăbiciunilor sale. Totul mi se trage de la negocierile alea nenorocite cu Regizorașul, bolborosea ca un apucat, fiecare cu sechelele lui, omul ăsta nu e zdravăn la minte, își imaginează că sîntem pe un platou de înregistrare, că filmează întoarcerea comisarului sau partea a doua la Ultimul cartuș, n-am mai avut cu cine să stau de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
astea, poți să ne spui? — Pe lîngă cel european, mai sînt încă vreo cinci-șase în care îți prinzi urechile, arboricol, floral, pe animale și arme albe, zice Tîrnăcop. — Mai știu eu pe unul care în 21 dimineața umbla ca un apucat pe holurile Bibliotecii Universitare încercînd să facă rost de o cărticică pusă la index. Poți fi mesteacăn, fag, smochin, cocoș, oaie, șobolan, pumnal sau chiar toporișcă, continuă Tîrnăcop, tușind din cauza norului de praf făcut de ultima zvîcnire a foii de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de scump cu ciorăpeii lui supraelastici, îmi luase mințile, nu mai știam cum să prelungesc preludiile, ba fugeam la baie, ba mă prefăceam că aveam nevoie de vreo batistă de hîrtie din poșetă. — Verdict absolut eronat, Gulie. Urlase ca un apucat, credeam că o să-și scuipe plămînii afară, își închipuia că nimerise deja în iad, clătinîndu-se pe picioare, orbecăind dintr-un colț în altul al barăcii. N-ar fi trebuit să chemați ambulanța, ați fi scăpat de el și de ideile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
coate, încercînd să-și taie drum printre perechile care dansează deja în mijlocul ringului. Tipul ăsta e dat naibii, îi răspunde Roja, leagă piesele unele de altele fără să-ți dai seama că de fapt e altă melodie. Dansezi ca un apucat pînă îți pierzi capul, face din muzică un drog. — Nu mi-aș fi dat seama, spune Curistul, trăgînd cu ochiul printre siluetele care se unduiesc în ritmurile muzicii, sperînd să prindă clipa în care Părințelul va lua mîna Angelinei. — Amestecă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dacă se mai distrează mult cu noi mimînd focul, jur că mă apuc eu de unul singur și sparg toată șandramaua asta din interior, voi chiar nu vă dați seama că cineva ne folosește, a-nceput să țipe ca un apucat și să izbească cu bocancii în tot ce-i ieșea în cale. Aș fi dat oricît să-l văd scandalizîndu se, suindu-se pe mormanul ăla de adunături, scoțîndu-și pufoaica, aruncînd-o cît colo, rupîndu-și nasturii de la cămașă, dezvelindu-și pieptul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în vîrful șandramalei, a mormanului de fierăraie care parcă stătea să se prăbușească dintr-o clipă în alta. Eram exact în locu’ în care se dăduse și Dendé în spectacol și am început să țip în direcția cordoanelor ca un apucat. Frumoasă invitație le-ai mai făcut, se distrează Roja. Acum că au dispărut cu toții puteți deschide focul nenorociților, am mai rămas doar noi aici ca niște fraieri, să nu-mi spuneți că nici acum n aveți boașe s-o faceți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]