1,871 matches
-
voyeur răbdător de periferie pe jumătate adormit peste binoclu. Cu mâna dreaptă, ascunsă vederii de pliantele publicitare, își masa penisul prin pânza pantalonilor. Îi strânse extremitatea distală, aproape făcând organul să iasă prin pânza rărită, trăgând prepuțul în spate cu arătătorul. În tot acest timp, ochii i se plimbau înainte și-napoi pe traseul coliziunii, observând toate detaliile. Cricurile electrice care puneau în mișcare catapulta începură să duduie pe șine, cablurile întinzându-se. Mâna lui Vaughan muncea neobosită la prohab. Tehnicianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
semafor, fata îl luă într-o mână, ținând cu cealaltă sticla de vin în echilibru. Vaughan îi desfăcu nasturii bluzei cu degetele-i pline de cicatrice și-i scoase afară sânul mic. Examinându-l, prinse sfârcul între degetul mare și arătător, trăgându-l în față cu o ciudată mișcare manuală, ca și când ar fi montat o piesă neobișnuită de echipament de laborator. Pe o distanță de douăzeci de metri în fața mea sclipeau stopuri de frână. Dinspre șirul de mașini din spate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
umeri, conștient de mâna pe care mi-o ținea pe coapsă. Am așteptat până ce ne-am oprit din nou, apoi am potrivit oglinda retrovizoare așa încât să pot vedea bancheta din spate. Vaughan își vârâse degetul mare în vaginul fetei și arătătorul în rect, iar fata stătea pe spate cu genunchii lipiți de umeri, trăgând mecanic din a doua țigară. Îi luă sânul în mâna stângă, inelarul și arătătorul ridicând sfârcul ca pe-o cârjă miniaturală. Ținând aceste părți ale corpului fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vedea bancheta din spate. Vaughan își vârâse degetul mare în vaginul fetei și arătătorul în rect, iar fata stătea pe spate cu genunchii lipiți de umeri, trăgând mecanic din a doua țigară. Îi luă sânul în mâna stângă, inelarul și arătătorul ridicând sfârcul ca pe-o cârjă miniaturală. Ținând aceste părți ale corpului fetei și păstrându-și postura formalizată, începu să-și miște șoldurile înainte și-napoi, cu penisul în mâna ei. Când fata încercă să-i scoată degetul din vulvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
latex detașabilă, pusă la locul ei în fiecare dimineață odată cu corsetul spinal și proteza pentru picior, și m-am simțit vag dezamăgit că era carne din carnea ei. Gabrielle stătea acum în față către umărul meu, pipăindu-mi cu un arătător interiorul buzei inferioare, lovindu-mă cu unghia de dinți. Porțiunile expuse ale corpului ei erau unite între ele de bretelele și chingile acum slăbite. M-am jucat cu pubisul ei osos, pipăindu-i despicătura printre firele rare de păr. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
deschis, cu grimasa înregistrată de Vaughan prin teleobiectivul aparatului său de filmat; părți ale mașinilor în goană, ale semafoarelor care-și schimbau culoarea, ale sânilor legănându-se, ale clitorisurilor ținute cu delicatețe, ca niște specimene botanice, între degetul mare și arătător, stilizarea a o mie de acțiuni și posturi în timp ce conducea - toate acestea erau depozitate în mintea sa, gata să fie rechemate și adaptate oricărei arme criminale concepute de el. Vaughan mă interoga în repetate rânduri cu privire la viața sexuală a actriței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-i rănile în timp ce conducea într-o diversitate de poziții stilizate. Fiecare și-ar fi așezat buzele pe aperturile acelea sângerânde, ar fi atins cu septul nazal leziunile de pe mâna ei stângă, și-ar fi apăsat pleoapele pe tendonul expus al arătătorului acesteia, suprafața dorsală a penisului erect pe pereții laterali rupți ai vaginului. Accidentul făcuse posibilă ultima și mult râvnita uniune dintre actriță și membrii publicului său. Ultima perioadă petrecută împreună cu Vaughan e inseparabilă, în mintea mea, de exaltarea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lui argintie luminând toate cele șase benzi ale autostrăzii și îndreptându-se către noi ca un arhanghel în aterizare. Țineam în mână încheietura mâinii lui Vaughan. Firele întunecate de păr de pe antebrațul său palid, țesutul cicatrizat de la încheieturile inelarului și arătătorului, erau acum irigate de-o frumusețe aspră. Luându-mi ochii de la drum, i-am prins mâna într-a mea, încercând să închid ochii la izvorul de lumină care curgea prin parbriz, venind dinspre mașinile care se apropiau de noi. Armada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
retragi zăpăcit, ți se pare că te-ai pierdut în cartea cu paginile albe și nu mai reușești să ieși de acolo. Un tinerel deșelat, cu un pulover lung pe el, vine spre tine. De cum te vede, te-mpunge cu arătătorul și spune: — O aștepți pe Ludmila? — De unde știți? Am ghicit. Mie mi-e de-ajuns să arunc o privire. — Te-a trimis Ludmila? — Nu, dar eu mă-nvârt pe ici, pe colo, întâlnesc ba pe unul, ba pe altul, aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Dacă ar apărea acuma Mesia, dac-ar veni Isus în blugi și-n tricou mototolit, cu mânecile tăiate, neras, cu tatuaj pe-un umăr, o sirenă c-o săgeată înfiptă-n coadă sau cu zarul albastru între degetul mare și arătător, cu o Gorgonă înfășurată-n șerpi pe piept, puțind a nespălat, „Eu sunt Calea și Adevărul, Eu sunt pâinea Vieții...”, nu-l umflăm pe sus și-l închidem repejor la doi, la paranoici? Nu ia și câteva pe spinare dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cutii obișnuite, aveau ghinturile răsucite cumva și fiecare avea înscris pe el o literă. Puteai să-l împuști pe unul de trei ori - B-O-U - sau să scrii altceva. Am potrivit cartușele și-am apăsat pe trăgaci, vedeam cum se mișcă arătătorul, încă puțin, zâmbeam fotogenic camerei. Pe urmă, parcă începeam să explic de ce l-am găurit în piept, ăla nu cădea, deși se clătina, ieșea fum prin el și i se prelingea sânge la colțul gurii, se vedea peretele prin pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu ești tu clientu’ nostru, râde Alifie, o cunoștință de demult, de pe la ștrand. Te-am văzut când ai luat-o pe-aici și-am venit după tine. Din tufăraie iese o nuntă de câini. Dăm noroc. Alifie nu mai are arătătorul de la dreapta. - Salut, Alifie... Dar ce faci pe-aici? Te știam plecat... - Ei, profesore, ne-au îmbarcat nemțălăii și ne-au trimis pachet acasă. M-au și prins din cauza unui nepot... Un gușter... A intrat arabelu’ într-o casă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
controla, zice, Dumnezeu nu face decât să privească și să schimbe canalele atunci când se plictisește. Undeva în ceruri ești în direct pe un site web prin care navighează Dumnezeu. Brandycam. Brandy cu pantofii-capcană ortopedici goi pe podea, Brandy își linge arătătorul și întoarce încet o pagină. Străvechi petroglife și gunoaie aborigene trec pasive în goană pe lângă noi. — Ideea mea, zice Seth, e că poate televiziunea te face Dumnezeu. Seth zice: Și s-ar putea ca noi toți să fim televiziunea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Miss Rona, lesbiană! Sigur că asta nu-i adevărat. Femeia-i o zeiță, așa că țipă și țipă și țipă până i se sparge o arteră în gât. — Aleluia, zice Seth, tot numai lacrimi. Și-aici, își linge Brandy buricul unui arătător și dă cu câteva pagini mai în față, la pagina două sute douăzeci și doi, Rona este din nou respinsă de șleampătul ei prieten cu care stă de unșpe ani. Tușea de săptămâni întregi, așa că ia pumni de pastile și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
plus în colon. Tata scoate o avere la licitație și, cine știe la cât timp după aia, toți porcii fac un căcățoi dulceag când văd în ce măcelărie au ajuns. Zic: — Kwvne wivnuw fw sojaoa. Nu, zice Brandy și ridică arătătorul lung de treizeci de centimetri, cu șase inele de cocteil îndesate doar pe degetul ăsta, și mă apasă sus-jos pe gură cu hotdogul ei împodobit cu bijuterii în clipa când încerc să spun ceva. Nici o vorbă, zice Brandy. Ești încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
poveștii cu mâinile. Se apleacă în față, ridicându-se de pe scaun. Ochii ei urmăresc ceva sus și la dreapta, afară din cadru. Eu știu că e vorba de monitor. Gwen se privește spunându-și povestea. Gwen strânge degetele până ce numai arătătorul mai stă întins și răsucește încet mâna ca să-și arate ambele laturi ale unghiei în vreme ce vorbește. — ... ca să se apere, majoritatea fetelor de pe stradă rup o bucățică de lamă și-o lipesc cu clei sub unghie. Fetele vopsesc lama-unghie așa încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
n-au altceva pe lume decît copiii pe care îi fac." Radul Popianu a așezat butoiașul pe masă, l-a șters cu grijă cu o cîrpă de bumbac, a început să umble la cep cu atenție, lovind ușor cu degetul arătător îndoit, "o să facă nixis Hariton cînd o să vadă ce i-am făcut. Păi cum să se amestece el cu proletarii cînd nici însurat nu-i. Cît despre copii, hm, hm, nu se fac chiar așa, umblînd cu damele prin prăvălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de represiune, cum ar fi ambuscade de noapte sau agresiuni În masă, de ce astfel de măsuri sunt socotite nepermise și nefirești față de un dușman cu mult mai perfid, distrugător al orânduirii sociale existente?“ Ofițerul lăsă pentru o clipă cartea, ținând arătătorul Între pagini. „Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.“ (Ordonanța folosi prilejul de a scutura zăpada așternută pe foaia cortului de deasupra capului ofițerului.) „Cuvântul libertate“ - și pronunță acest cuvânt de parcă Îl vedea scris cu caractere cursive - „incită comunitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ofițerului.) „Cuvântul libertate“ - și pronunță acest cuvânt de parcă Îl vedea scris cu caractere cursive - „incită comunitățile umane la nesupunere față de orice autoritate, față de orice guvernare, chiar divină. Iată de ce, când noi vom stăpâni lumea...“ (Aici puse iar cartea deoparte ținând arătătorul Între pagini). „Domnilor, cred că nu trebuie să vă mai explic cine sunt În acest text misterioșii noi,...Noi sunt ei.“ Apoi ridica brusc cartea, Întrucât figura de stil Își făcuse din plin efectul. „Când deci noi - adică ei - vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ferecată În lanțuri“. Afară era o blândă noapte mediteraneană, iar X vedea Învolburarea fulgilor mari de nea și În tihna nopții din Istanbul, auzea nechezatul cailor cazacilor. Apoi Îl zări de ofițerul care lăsase pentru o clipă cartea, ținând degetul arătător Între pagini. (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pauza așternută ordonanța va scutura cu mâna foaia de cort. Domnul X simți cum zăpada Îi alunecă În mâneca mantalei. Brusc se va dezmetici din mahmureală. Scena i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un bou. Oricât de idioată ar fi o idee a ta, spunea domnul Whittier, ești condamnat să ai dreptate fiindcă e a ta. — Lacul Geneva? întreabă Lady Zdreanță cu ochii închiși. Ciupindu-și tâmplele, frecându-le între degetul mare și arătător, spune: Villa Diodati e aia în care lordul Byron a violat-o pe Mary Shelley. Și doamna Clark spune: — Ba nu-i aia. Condamnați cu toții să avem dreptate. Despre orice lucru asupra căruia ne pronunțăm. În lumea asta instabilă, fluidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pisică. Directoarea Tăgadă, cu ciorapul de nailon răsucit șnur în jurul încheieturii. În masă e împlântat un satâr. Deasupra ciorapului de nailon, mâna Directoarei zace albă într-o băltoacă de un roșu închis. Pe podea, sub masă, Cora Reynolds mestecă un arătător retezat. — Draga mea, spune doamna Clark, uitându-se la ciotul însângerat care începe să prindă crustă, în timp ce Directoarea înfășoară un petec de mătase galbenă în jurul lui ca să-l acopere. Doamna Clark se apropie s-o ajute, să panseze mai strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
simțea urechile arzând. Fierbinți, parcă topite. A găsit păpușile în biroul directoarei. Stând pe sofa. În pielea goală, zâmbind. Cu fețele pline de pistrui, nerușinându-se de nimic. Directoarea Sedomnulak trăgea de unul dintre sfârcurile băiatului. Cu degetul mare și arătătorul, doar cu unghiile de un roșu închis, directoarea răsucea și trăgea de sfârcul roz. Trecându-și degetele celeilalte mâini în sus și-n jos printre picioarele fetiței, directoarea spunea: — Măi să fie, parcă-i adevărată. Cora i-a spus directoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mâinile prin mânecile lungi, apoi îi spune Sfântului Fără-Mațe — Mă închei? Flutură ce-a mai rămas din mâinile ei și zice: N-am degetele de care-aș avea nevoie. Degetele ei sunt doar cioturi la încheituri. I-au rămas doar arătătoarele, ca să poată forma numerele de telefon după ce-o să fie celebră. Ca să apese butoanele unui bancomat. Faima o reduce deja, dintr-un lucru tridimensional într-unul plat. Mama Natură, Sfântul Fără-Mațe, Reverendul Fără Dumnezeu, cu toții ne îmbrăcăm în negru înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
școlarilor. Înaltă, fardată și machiată cu un gust impecabil, profesoara își plimbă printre bănci talia de vis, încinsă în bata unei fuste de două palme, picioarele lungi, năucitoare, ochii mari și buzele cărnoase. Se întoarse spre hartă și îndreptă vârful arătătorului către cine știe ce țară lipsită de interesul general, oferind clasei un spate de o tulburătoare splendoare. Doamna de istorie se numea Vrăjitoru. Un nume cum nu se poate mai potrivit pentru această scorpie pe care, profesori și elevi, nu puteau s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]