410 matches
-
afișa permanent un zâmbet flegmatic, avea să constate cu ușurință de fapt, acest individ era zămlisit din seminția celor ce umblă cu “Spoit tingiri...!” Dela bun Început, Tony Pavone realiză În acest procuror tendința ce nu prevestea nimic bun, interveni arțăgos. “N’am fost adus legat În fiare la acest organ de justiție unde se Împarte dreptatea să-mi ceară cineva părerea cu privire la o oarecare fizionomie a feței...! În baza promisiunii făcută data trecută de colegul dumitale, doresc să fiu pus
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mi-a cerut să-l scriu despre povestea de la St Albans. — Ce ai scris? a întrebat Sue. I-am oferit un rezumat. Când am terminat, Sheba râdea. — Doamne, dar ești chiar curajoasă. A înnebunit de furie? — În felul lui nesărat, arțăgos, da. Ea a râs din nou. — E un mare idiot, nu? Zilele trecute m-a încolțit în grădina directorului și mi-a cerut părerea cu privire la florile lui de primăvară. Cred că arătau mai degrabă jalnic - șirurile alea nesfârșite de lalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
sus, așa cum privea totul de sus. Și ori de câte ori era un pic obosit sau avea impresia că nu i se acordă întreaga atenție sau era contrazis prea puternic în vreo convingere de-a lui, avea tendința să alunece într-un infantilism arțăgos. (Era ca regele din poezia lui A. A. Milne: Nu era un bărbat pedant, dar îi plăcea totuși un pic de unt pe pâine.) Sheba era prea isteață ca să nu vadă toate aceste scăderi ale lui. Dar din punctul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ceașcă de ceai, iar apoi, cu ochii pe geamul mizerabil al cafenelei spre strada întunecată de afară, a stat și s-a gândit ce să facă în continuare. Trebuia să se ducă acasă - și-a zis - să-și împace fiica arțăgoasă, să se justifice în fața soțului plin de reproșuri. Știa că deja probabil își făceau griji pentru ea de-acum. Dar nu putea. Să se ducă acasă fără ca măcar să vorbească cu Connolly era de nesuportat, așa i se părea. Undeva în fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
într-un final, a tras pe marginea trotuarului și-a răspuns. În ritmul ăsta, n-avea să mai ajungă niciodată la serviciu. Da ? Plătesc bine, a spus un bărbat. Cinci mii. Pentru o noapte. Prima noapte. Omul avea o voce arțăgoasă, dar aproape la fel de pițigăiată ca a ei. Noaptea trecută, Mary un telefon de la un bărbat din Japonia, care aflase de ea de pe Internet. Se părea că, în țara lui, deflorarea unei virgine era considerată o mare onoare. Altcineva îi trimisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că Jacqui nu era acolo să-l audă pe Aidan admirându-mi hainele, pentru că era o mostră clasică de comportament specific unui Mângâietor Delicat. (Detalii despre asta ceva mai încolo.) — Un singur lucru aș vrea să lămuresc, am spus, puțin arțăgos. N-am „dispărut“. Am plecat. Pentru că n-ai vrut să ieșim împreună. Ba da, am vrut. Te-am dorit din clipa în care m-ai lovit, dar pur și simplu nu eram sigur că te pot avea. Scuză-mă, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ta? Turbam: — Nu ți se pare scandalos că o fetiță de treisprezece ani trebuie dată ca răsplată unui negustor bătrân la încheierea unei învoieli? — La vârsta mea, doar naivitatea mai izbutește să mă scandalizeze. M-am întors spre maică-mea, arțăgos: — Și tu crezi că individul ăsta are dreptul să stoarcă bani de la musulmani, să-și ia o sută de neveste în loc de patru, să-și bată astfel joc de Legea lui Dumnezeu? Ea își află adăpost îndărătul unui verset de revelație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Zece zile mai târziu, sosisem la destinație fără nici o bătaie de cap. Pentru a nimeri peste un ținut aflat în plină forfotă. Nici nu trecusem bine de poarta orașului când populația se îngrămădise deja în jurul meu, unii adresându-mi-se arțăgoși, alții sâcâindu-mă cu întrebările. Încercam să stau liniștit, nu, nu am văzut trupele din Fès venind încoace; da, mi-au ajuns și mie la urechi niște zvonuri, dar nu le-am dat atenție. În vreme ce mă străduiam în van să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la un târg de sclavi. Mi se înmuiaseră picioarele și eram leoarcă de sudoare, sudoarea rece a neputinței. M-am străduit totuși să articulez, anevoie, jalnic: — De ce anume sunt acuzat? Din nou și-a făcut auzit glasul șeful cancelariei, devenit arțăgos din pricina spaimei mele mult prea evidente: — De complicitate, granadinule! Pentru că ai lăsat un criminal în libertate, pentru că i-ai trimis victima la moarte, pentru că ai călcat în picioare clemența regală și ai abuzat de bunăvoința Stăpânului Nostru! Am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mult decât un centurion... Eu știu să-mi fac treaba. Am greșit vreodată o mișcare în bătăliile în care am luptat împreună? Am interpretat vreodată greșit sunetele trâmbiței? Era foarte orgolios acel signifer, care acum îi arunca lui Antonius priviri arțăgoase. — Dar soldații tăi or să mă apere cum trebuie? Ultima oară, puțin a lipsit ca un barbar să-mi ia gâtul. — Te vor apăra, stai liniștit, răspunse Antonius. Soldații săi aveau să se străduiască să nu-l piardă din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
stătea în fața lui Lorne și citea rolul cu un aer scârbit. Lorne îl ascultă până la capăt, apoi se întoarse spre mine și spuse: — John, nu e cazul să suport porcăria asta. De la el? În propria mea casă, John? Spunk bombăni arțăgos că scena e grea pentru el, care își urâse tatăl dintotdeauna. Lorne i-o întoarse, spunând că și el își urâse dintotdeauna fiul (un contabil de vârstă mijlocie, cum am aflat mai târziu). Apoi Lorne îl acuză pe Spunk că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
descopere, dar ultimele cuvinte ale lui Virgil l-au rănit, așa cum le și fusese de fapt intenția. Auzi, irelevanță. — Ești conștient, domnule Jones, spuse el semeț, de statutul meu de Ordonator? Domnul Jones nu spuse nimic. — Văd că ești, continuă arțăgoasă vocea. Așadar, îți amintești, fără îndoială, Prima Regulă a acestei nobile vocații. Domnul Jones îl privi nevinovat. Acum, că pătrunsese în ascunzătoarea îstrașnică) a gorfului, simțea cum furia i se domolește. Poate că ar trebui să ți-o reamintesc! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rea decât tine. — Te rog, Virgil! spuse Vultur-în-Zbor. Nu e în apele ei. Parcă-i ceva mai bine, spuse madame Iocasta, cedând. Păi, atunci intrați, amărâților, nu stați acolo! Zâmbetul de bun venit al Mediei a compensat întru totul tonul arțăgos al Iocastei. Camera dădea spre muntele cel înalt, ale cărui vârfuri ascunse străluceau prin singura ei fereastră. Nu era o cameră frumoasă și probabil că ar fi părut complet neinteresantă de n-ar fi fost sculpturile. Sculpturile erau hidoase. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de alta. Prinsă între brațele ei, se afla silueta posomorâtă și murdară de noroi a Prepelicarului. Fratele și sora rămaseră nemișcați un moment, cântărind totul în minte. — Spune-i femeii ăsteia proaste să-mi dea drumul, frățioare. Vocea îi era arțăgoasă. — Am văzut-o apărând, Vultur-în-Zbor, rosti Media cu un glas tremurător. Ca o stafie. Am văzut-o apărând, așa că am prins-o. M-am gândit că ai vreaă ai vrea s-o vezi. Făcuse un gest curajos. Prepelicarul spuse: — Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
trecut de tine, poate veni la mine. Sunt foarte emoționat. Poate că, la urma urmelor, aceasta este Dimensiunea mea Perfectă. Prepelicarul se opri și-și lăsă capul în jos. — Acum mergem? întrebă ea. Pe Vultur-în-Zbor vederea Prepelicarului umil, o servitoare arțăgoasă, nemulțumită, însă complet supusă, l-a șocat și l-a necăjit. Aceasta nu era sora lui, cea care-i făcuse rost de mâncare, îl crescuse și-l apărase. Era doar umbra Prepelicarului pe care-o cunoscuse el. Ce-i făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
având o conversație politicoasă. Alice probabil nu ar mânca nimic altceva decît alge și cereale negătite, Helen ar flirta cu Sebastian, de altfel enervând-o pe Janey, Tom, neputând să bea sub ochii reprobatori ai lui Alice, ar deveni din ce în ce mai arțăgos în timp ce seara ar înainta, și eu, împovărată de aspectul îngrozitor al întregii scene, aș avea fie o cădere nervoasă, fie aș vizita des toaleta pentru a priza droguri. Nu cred că este o idee atât de bună, i-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
el numele, ca să poată fi recunoscut...” „Și acolo o să vă strige: Hei, Satanovski, și dumneavoastră o să bateți din călcâie spunând: Prezent...” „Da”, spuse Satanovski, „așa am să fac...” „Aveți un suflet meschin, pervers”, Îi aruncă În față Bikinski, devenind din ce În ce mai arțăgos... Privindu-l, Noimann se gândi să intervină cu o glumă, aplanând pe moment conflictul ce părea gata-gata să izbucnească Între cei doi comeseni ai săi. Satanovski Îi făcu Însă semn să nu se precipite. De altfel, inginerul părea destul de binedispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
asta cu siguranță. Tipul mi s-a părut Întotdeauna cam cretin, dar ce știu eu, nu? Mi s-a părut că detectez amărăciune? Sau am vrut să detectez? — Da, presupun că nu e treaba ta, nu? am spus așa de arțăgos Încât el se dădu Înapoi la propriu. Ne-am privit scurt, după care el s-a uitat În altă parte. A mai luat o gură din cafea și a Început să-și adune lucrurile. Ei, a fost amuzant. O să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lipsește decât să ne spună că Departamentul a fost responsabil pentru necazurile săraaaacilor semeni latini în timpul revoltelor. O interpretare roșcată destul de populară, aș adăuga”. Mal întinse mâna după o chiflă - menținându-și același ton al vocii ca să-i demonstreze irlandezului arțăgos că nu-i era frică de el. „Nu, o interpretare populară cu cei de la LAPD. Eram și eu acolo atunci, iar cei cu care lucram au catalogat întreaga rezolvare ca un gunoi, pur și simplu. În plus—” Loew ridică vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ea însăși zicea cu gândul, dacă nu chiar cu vorba: ,,Slutul de neamț!". Pesemne năravul românului are și el un rost: eleganța și cordialitatea către străin sunt în funcție de atitudinea lui respectivă. Azi, Rim era de vină. El se arăta prea arțăgos și. străin. Totuși problema căsniciilor de felul ăsta putea fi privită și în alt fel. Ciocnirile dintre educații deosebite ar fi putut, dimpotrivă, să fie mai netezite: vrajba să nu aibă atâta putere și ecou, să nu doară așa de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Așteaptă de câtva timp. Katsuie dădu din cap, acru. Deși era furios că Hideyoshi simula, cu scrupulozitate, neștiința în întreaga afacere, și el trebuia să se prefacă a nu ști nimic, iar acum îi acordă lui Kumohachi audiența. În continuare, arțăgos, Katsuie puse întrebări după întrebări. Ce fel de boală avea Hideyoshi? Dacă se hotărâse să se întoarcă acasă atât de neașteptat, în noaptea trecută, de ce nu-l informase pe Katsuie? Atunci, el însuși ar fi venit să-l viziteze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din urmă, cu toate că-mi era groază de nervii lui Chaquie, m-am dus și-am trezit-o. Trebuia să vorbesc cu cineva. Din fericire, Chaquie era mult prea amețită ca să mai lase să iasă la lumină recent descoperitele ei gesturi arțăgoase. în timp ce Chaquie stătea pe pat, clipind ca un iepure orbit de lumină, am început să vociferez spunându-i cât de umilită fusesem. I-am promis c-o să mă răzbun pe Luke și pe Brigit, indiferent cât îmi va lua. — Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dar foarte profundă. Helen n-a mai venit să mă viziteze. Ce surpriză! Vincent a ajuns și el la capătul celor două luni de zile. Și el era un alt om, un om în care nu-l mai recunoșteai pe arțăgosul Charles Manson în miniatură pe care-l cunoscusem în prima zi. Acum era extrem de calm. Ți-l puteai imagina stând în mijlocul unei păduri, acoperit de păsărele și înconjurat de căprioare, veverițe și alte creaturi. Barry-copilul, Peter-piticul râzăreț, Davy cartoforul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mormăi el. — Cu un stâlp de pe stradă, bănuiesc. Știam eu că te-ai îmbătat! — Cu un tipograf, spuse nedeslușit Wilt, începând să se bărbierească. — Cu un tipograf? — Ca să fiu mai exact, am fost trosnit în față de un seralist tipograf extrem de arțăgos. Eva îi fixă cu privirea imaginea din oglindă. — Adică vrei să spui că te-a lovit un elev în sala de clasă? Wilt dădu din cap aprobator. — Sper că l-ai pocnit și tu. Wilt se tăie cu briciul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Chicago acrit și furios, spumegând de dispreț față de lumea artei și de toate curvele însetate de sânge și lacome de bani care o populau. Harry l-a botezat „geniul posac“, dar, în ciuda firii sale necioplite și uneori combative, pictorul cel arțăgos era, în adâncul sufletului, un cal de rasă pură. Știa ce înseamnă loialitatea și, odată ademenit în grajdul de la Dunkel Frères, nu a manifestat nici o intenție de a se elibera. Harry era omul care îl salvase din ghearele anonimatului, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]