1,237 matches
-
ecologic întrucât mlaștinile s-au transformat în câmpuri de apă sărată, iar teritoriul a devenit deșert. Pierderea teritoriului fertil a dus la malnutriție severă și o rată mare de mortalitate în rândurile populației din Khuzestan. Există un conflict etnic între arabii din partea de vest a Khuzestanului și guvernul iranian. Mișcarea separatistă arabă din vest încearcă să pună bazele unui stat autonom. Guvernul iranian neagă existența discriminării etnice sau a vreunui conflict în zonă. Există diverse grupuri separatiste care activează în exil
Comunitatea arabă din provincia Khuzestan () [Corola-website/Science/335365_a_336694]
-
separatistă arabă din vest încearcă să pună bazele unui stat autonom. Guvernul iranian neagă existența discriminării etnice sau a vreunui conflict în zonă. Există diverse grupuri separatiste care activează în exil, dar nu există un partid politic care să reprezinte arabii din Khuzestan sau celelalte minorități. Din cauza ideologiilor și a tacticilor diferite, a loialității tribale sau a ambiției personale aceste grupuri nu au format până în prezent un front unit. Unii militează pentru rezistența armată, în timo ce alții cred în soluționare
Comunitatea arabă din provincia Khuzestan () [Corola-website/Science/335365_a_336694]
-
a cărei activitate a fost interzisă în 2006 de către guvernul iranian), Partidul Renașterii Arabe din Ahwaz (grup separatist care militează pentru rezistență armată; a fost creat de către guvrenul sirian și în prezent activează din Canada), Partidul Democratic al Solidarității cu arabii al-Ahwaz (grup cu vederi non-violente și care activează din Marea Britanie), Organizația pentru Eliberarea Ahwazului (cu baza în Olanda; este un grup secular pan-arabist care dorește independență față de Iran; este alcătuit din rămașițele a trei mari grupuri separatiste sprijinite de
Comunitatea arabă din provincia Khuzestan () [Corola-website/Science/335365_a_336694]
-
din Londra, fiind expulzat în trecut din Iran de către guvernul iranian și este considerat unul dintre cele mai active dintre grupurile separatiste ale arabilor din Khuzestan. Având caracter de organizație politică, grupul militează pentru recunoașterea internațională a existenței discriminării față de arabii din Khuzestan și este suspectat de legături directe cu agitația separatistă care are loc în provincie, fiindu-i atribuite câteva atacuri teroriste pe care nu și le-a asumat. În timp ce arabii din Khuzestan se bucură de câteva drepturi în constituția
Comunitatea arabă din provincia Khuzestan () [Corola-website/Science/335365_a_336694]
-
grupul militează pentru recunoașterea internațională a existenței discriminării față de arabii din Khuzestan și este suspectat de legături directe cu agitația separatistă care are loc în provincie, fiindu-i atribuite câteva atacuri teroriste pe care nu și le-a asumat. În timp ce arabii din Khuzestan se bucură de câteva drepturi în constituția iraniană, în practică și prin excludere socială sunt supuși discriminării. Aceștia se confruntă cu restricții în ceea ce privește utilizarea limbii arabe în școli și nu numai. Negarea identității arabe s-a manifestat și
Comunitatea arabă din provincia Khuzestan () [Corola-website/Science/335365_a_336694]
-
și de un prieten arab; acolo are loc o confruntare, iar Raymond este rănit cu un cuțit. Mai târziu în aceeași zi, Meursault, plimbându-se pe plajă, îl întâlnește pe unul dintre arabi. El este dezorientat din cauza insolației, iar când arabul își scoate cuțitul, Meursault îl ucide, împușcându-l repetat cu un revolver. El nu divulgă cititorului niciun motiv al crimei sau al împușcăturilor repetate, în afară de faptul că a apăsat pe trăgaci, fără să vrea, fiind deranjat de căldură și de
Străinul (roman de Albert Camus) () [Corola-website/Science/311714_a_313043]
-
dantelei din noduri, pare să își aibă începuturile la țesătorii arabi ai secolului al XIII-lea. Termenul arab de "migramah"(مقرمة) poate fi tradus prin "șervet cu dungi", "franjure ornamental" sau "voal brodat". O altă etimologie posibilă este derivarea din arabul "mahrama" (هخرصة) (batistă), trecând prin turcescul "mahrama", apoi importat de genovezi cu sensul de mic șervet de toaletă, brodat sau franjurat. Prin cucerirea maură, arta macrameului s-a răspândit în Spania și de acolo în întreaga Europă. La curtea Angliei
Dantelă () [Corola-website/Science/314645_a_315974]
-
ale acestei țări), fenicianism, naționalismul sirian. În anul 2002, Ariel I. Ahram evidențiază într-un articol un înțeles modern și similar al termenului "shu‘ubiyya", care se împotrivește musulmanilor șiiți din Irak și, în general, islamului șiit. Prin intermediul acestui curent, arabii încearcă, la rândul lor, să îi convingă pe persani de supremația lor culturală, care constă, mai exact, în moștenirea beduina. Viziunea lui Al-Jahiz referitoare la "Shu‘ubiyya" este expusă în "Cartea Retoricii și a Lămuririi (Kitab al-bayăn wa-t-tabyīn)". Această lucrare
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
Lămuririi (Kitab al-bayăn wa-t-tabyīn)". Această lucrare retorica, ce aparține speciei are ca scop combaterea adversarilor arabilor, reprezentanții mișcării "Shu‘ubiyya" și “desființarea argumentelor lor prin sublinierea importanței limbii arabe din Coran, dar și a beduinilor, creatorii și păstrătorii acestei limbi, arabii prin excelență” (N. Anghelescu). Această mișcare a luat naștere în timpul dinastiei abbaside și apare sub forma unei neînțelegeri dintre iranieni și arabi, în cadrul căreia își combăteau tradițiile, persanii pretinzând superioritatea lor asupra arabilor. Aspirațiile politice din interiorul acestei mișcări au
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
Magreb și Cornul Africii. În Evul Mediu, islamul se răspândește în regiune, Timbutku devenind un centru major de cultură musulmană. Tot în această perioadă apar diverse state și formațiuni politice pe continent. Începând cu secolul al XV-lea, europenii și arabii iau sclavi din diferite regiuni ale Africii pentru a-i duce peste mării luând astfel naștere comerțul cu sclavi africani. Colonizarea europeană se transformă rapid în ceea ce vă devenii la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX Bătălia pentru Africa
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
importante sunt khoisan din zona deșertului Namib și swahili, o limbă modernă născută pe coasta de est din simbioza limbilor africane cu arabă. O clasificare cronologică ar împărți Africa în Africa precolonială și Africa coloniala și postcolonială. În secolul VI, arabii au ocupat nordul Africii, fiind interesați de obținerea unor contacte cu Africa sub-sahariană pentru a cumpăra aur, sclavi și fildeș. Ghana era un centru al comerțului cu aur, condus de berberi care dominau transportul cu cămile prin Sahara și cumpărau
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
menținea hrană uscată, absorbind apă și prevenind bacterile. Caravanele traversau Deșertul Sahara și înfruntau căldură arida, lipsa apei și furtunile de nisip pentru a transporta sarea în orașele din Mâli, ca Koumbi, Saleh, Djenne sau Tombouctou. Căpeteniile locale cooperau cu arabii și aveau avantaje comparativ cu rivalii lor, aceștia putând să-și extindă teritoriile și să perceapă dârî moderare. Aceștia mai primeau arme și bunuri de prestigiu ce le confereau putere. S-au format astfel imperiile sahariene Ghana, Mâli și Songhai
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
perceapă dârî moderare. Aceștia mai primeau arme și bunuri de prestigiu ce le confereau putere. S-au format astfel imperiile sahariene Ghana, Mâli și Songhai. Constituirea că imperiu al Ghanei a avut loc după instalarea arabilor în Africa de Nord și după ce arabii au descoperit că pot găsi resurse de metale prețioase și sclavi. Astfel, căpeteniile din Ghana, Mâli și Songhai au realizat că au avantaje de pe urma cooperării cu negustorii arabi. Căpeteniile le garantau securitatea drumurilor trans-sahariene, cu condiția să efectueze tranzacțiile numai
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
port însemnat de către Chiril de Alexandria. Din secolul al V-lea e.n., a fost numit și la Yaffa un episcop . Doi din episcopii care au funcționat la Yaffa , Fidus (431 i.e.n.) și Elias (536 î.e.n.) au participat la conciliile bisericii. Arabii conduși de Amr ibn Al As, din comandanții vestiți ai califului Omar (Umar),cuceresc mica urbe, sub steagul Islamului, în anul 636. Noul oraș Ramla devine noua capitală a districtului Jund Falastin , ce înlocuise provincia romană și bizantină Palaestina Prima
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
fostul Ordin catolic al Templierilor). Aceștia au înființat în localitate cartierul Walhalla (cunoscut până azi sub numele "colonia germană" (ebr ." Moshavá Germanit") și apoi in 1871 la nord-est de Yaffa colonia agricolă-industrială Sarona.(vezi Tel Aviv). Și ei, ca și arabii din Yaffa, și apoi evreii din noua așezare de la nord-est, Petah Tikva au plantat livezi și și-au comercializat portocalele prin portul Yaffa, adesea sub marca ""Jaffa Oranges"" cunoscută până în ziua de astăzi. (această marcă fiind utilizată și în continuare
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
impingerea arabilor de către aceștia în deșert. În februarie 1919 s-a format la Yaffa o organizație subterană arabă "Mâna neagră" a cărei țel era "uciderea șarpelui sionist" cât timp este in fașă .La începutul anului 1920,în acelaș timp cu arabii din alte zone , și arabii din Yaffa au demonstrat cerând alipirea Palestinei, zisă și Siria de Sud , la noul regatul arab efemer instalat la Damasc de către Feissal ibn Hussein. Dupa vizita în Palestina în aprilie 1921 a ministrului coloniilor al
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
deșert. În februarie 1919 s-a format la Yaffa o organizație subterană arabă "Mâna neagră" a cărei țel era "uciderea șarpelui sionist" cât timp este in fașă .La începutul anului 1920,în acelaș timp cu arabii din alte zone , și arabii din Yaffa au demonstrat cerând alipirea Palestinei, zisă și Siria de Sud , la noul regatul arab efemer instalat la Damasc de către Feissal ibn Hussein. Dupa vizita în Palestina în aprilie 1921 a ministrului coloniilor al Marii Britanii , Sir Winston Churchill ,care
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
dupa cinci luni,în martie 1934. În aprilie 1936, încurajați între altele de eșecul politicii Marii Britanii și Franței de a stăvili eforturile de reînarmare ale Germaniei și expansionismul Italiei, naționaliștii arabi declanșează o revoltă care cuprinde întreaga Palestină , inclusiv Yaffa. Arabii declară greva generală și închid portul Yaffa vreme de 175 zile, între aprilie - octombrie 1936 . În zilele de 19 - 23 aprilie au loc tulburări violente împotriva evreilor și proprietăților lor în Yaffa. O masă de țărani și lucrători originari din
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
evreiești, mai ales a militanților radicali din ETzeL si LeHi. Locuitorii Yaffei erau divizați - o parte susțineau partida muftiului Hadj Amin al Husseini condusă de shekh Hassan Salame , iar alții simpatizau cu partida mai moderată. Din punct de vedere militar arabii din Yaffa se aflau în inferioritate deoarece drumurile de acces spre oraș erau controlate de evrei, care puteau să-l blocheze și să-l înfometeze. Nu aveau un comandament militar unic și nici obiective militare clar trasate. O parte din
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
săteni din comunele învecinate Yazur (azi localitatea israeliană Azor) și Salame (azi cartier în sudul Tel Avivului) care au început să deschidă focuri de arme în direcția cartierelor sărace evreiești din sudul și estul Tel Avivului . La 1 decembrie 1947 arabii declară o grevă generală de trei zile . Din acest moment și până la 11 decembrie pe tot cuprinsul Palestinei pier în ostilități și atacuri reciproce 130 persoane, între care 70 evrei, 50 arabi, 3 soldați britanici și un polițist britanic. La
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
Arab, producând prăbușirea clădirii și pieirea a 26 arabi. Acest atentat dăunează serios moralului locuitorilor din Yaffa și al apărătorilor ei. La sfârșitul anului 1947 Abu Kabir și cartierele arabe limitrofe numărau 5000 de locuitori . Deîndată după 29 noiembrie 1947 arabii din Abu Kabir începuseră să atace mijloacele de transport evreiești spre Ierusalim și spre moșavurile din sud până ce evreii fură nevoiți să construiască o cale alternativă . Arabii continuară să tragă focuri de arme spre cartierele evreiești Shapira, Florentin și spre
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
și cartierele arabe limitrofe numărau 5000 de locuitori . Deîndată după 29 noiembrie 1947 arabii din Abu Kabir începuseră să atace mijloacele de transport evreiești spre Ierusalim și spre moșavurile din sud până ce evreii fură nevoiți să construiască o cale alternativă . Arabii continuară să tragă focuri de arme spre cartierele evreiești Shapira, Florentin și spre strada Herzl din Tel Aviv. În februarie 1948 apărarea arabă la Yaffa cuprindea în principal membri ai așa - numitei Armate de Eliberare arabe conduși de irakianul Abdul
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
iudaismului ortodox și reformat, de asemenea o filială a Universității Tel Aviv, un liceu de muzică care găzduiește ateliere internaționale de operă, iar lângă fostul Serai a luat ființă Centrul cultural turc afiliat ambasadei Turciei în Israel. După acordurile cu arabii palestineni la Oslo s-au pus bazele Institutului Peres pentru pace și s-a deschis ambasada Vaticanului. Arabii din Yaffa, organizați începând din 1967 în instituții ca Trustul de caritate musulman și apoi după 1973 în Asociația filantropică islamică Al
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
ateliere internaționale de operă, iar lângă fostul Serai a luat ființă Centrul cultural turc afiliat ambasadei Turciei în Israel. După acordurile cu arabii palestineni la Oslo s-au pus bazele Institutului Peres pentru pace și s-a deschis ambasada Vaticanului. Arabii din Yaffa, organizați începând din 1967 în instituții ca Trustul de caritate musulman și apoi după 1973 în Asociația filantropică islamică Al Maqassid ( al-Maqasid al-Khayriyya al-Islamiyya) condusă de Abdel Badawi Kabub, iar din 1979 și în asociația cu platformă naționalistă
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
înseamnă Dumnezeu în limba arabă. Termenul desemnează noțiunea de Dumnezeu atât pentru arabii musulmani, cât și pentru arabii creștini. El este însă cunoscut mai ales prin religia Islamică, care este religia majoritară a arabilor, fiind un derivat din al-ilah (dumnezeul), care sugerează unicitatea lui. Utilizarea implicită a articolului hotărât în "" indică deci unitatea
Allah () [Corola-website/Science/306620_a_307949]