438 matches
-
solidarizarea de grup, agitație, gata să încheie povestea studențească, 30 de ani cu slujbulița lor, 50 de ani cu țintirimul, Mircești afară pe o portiță narativă, gest nevrotic în condiții de stres, în alt compartiment ultimele semne ale zilei solare, arabescuri cu norii, dealuri, cel de la Ruginoasa cu fruntea lui. [Sfîrșit mina pixului.] XI. OCHIUL UNUI MIEL GIGANTIC Iași Bacău Adjud Ciceu Tîrgu Mureș Războieni Cluj-Napoca Ilva Mică Suceava Iași Vineri, 20 august 2004, ora 20,25, în personalul Iași Pașcani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
scurte și neutre, fapt subliniat și în articolul-program Drum...: „Vrem să închegăm, unitar, o muncă în folosul obștei prea ades înșelată, o muncă hărăzită frumosului de pretutindeni.” Rubricile obișnuite sunt „Glossa”, „Literatură”, „Teatru”, „Arta prin lume”, „Mozaic”, „Chipuri și imagini”, „Arabesc”, „Cronica literară”. Poezia este ilustrată fie de versuri moderne, de factură ceremonial histrionică, ca în cazul lui Emil Botta (Leviatan), fie în ipostază tradiționalistă, aici scriind Radu Gyr, Vladimir Cavarnali, E. Ar. Zaharia, Constantin Barcaroiu ș.a. Proză dau George Aria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288703_a_290032]
-
da crezare, care poate avea o consistență. Poezia se alcătuiește din astfel de obiecte purtătoare de stări, din fragmente de realități, de întâmplări, de conversații, reale, imaginare sau rememorate. E o tehnică mizând pe aglutinare și pierderea reliefului exact, pe arabesc, în care se resimte influența mai vârstnicului prieten Mircea Ivănescu, apariție reală în poeme (ca personaj). O anume nostalgie difuză, care cedează uneori în fața unei orgolioase, masculine vitalități, se explică prin împrejurări biografice, ușor de discernut: plecarea soției, mama copilului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
de sănătate. Debutează la „Manuscriptum”, în 1979, prin comunicarea unui text inedit din arhiva Hortensiei Papadat-Bengescu, aflată în administrarea sa. A mai colaborat cu articole, prezentări, note editoriale, traduceri la „Cronica” și „Jurnalul literar”. În 1986 S. editează „romanul memorialistic” Arabescul amintirii, în colecția „Capricorn” a „Revistei de istorie și teorie literară”, reconstituire a unui proiect epic din care Hortensia Papadat-Bengescu publicase unele fragmente sub formă de nuvele și pe care editorul le asamblează cu alte fragmente inedite, rămase în manuscris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289849_a_291178]
-
realizează în 1997, în colaborare cu Sanda Diaconescu, transpunerea din limba franceză a unui eseu istorico-juridic al lui Leontin Jean Constantinescu, Chestiunea Transilvaniei. Alte texte, tălmăcite din Caietele lui Emil Cioran, au rămas în paginile „Jurnalului literar”. Ediții: Hortensia Papadat-Bengescu, Arabescul amintirii, pref. edit., București, 1986, Omul care a trecut, pref. edit., București, 1991, Logodnicul, pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1997, Ciclul familiei Hallipa, I-II, pref. Valeriu Râpeanu, București, 2001-2002. Traduceri: Leontin Jean Constantinescu, Chestiunea Transilvaniei, pref. Ștefan Issărescu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289849_a_291178]
-
Putin ține cu orice preț să rămână în istorie drept cel care a realizat această performanță. Dar, așa cum rușii nu se tem, de fapt, de scut, nici România nu trebuie să se teamă de amenințările Rusiei, care nu sunt decât arabescuri (înflorituri) ale "jocului de picioare" practicat de diplomația celor două mari puteri. Nu există termen de comparație între momentul actual și anul 1940, când România, singură, izolată și amenințată din toate părțile, a trebuit să cedeze bucăți mari de teritoriu
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
D. Vatamaniuc, Magdalena Popescu). D. Vatamaniuc notează că Amintirile sale "și-au cucerit recunoașterea" prin referirile lor de "istorie literară și de evocare a personalității marilor noștri clasici"25. Iar Mircea Popa îi caracterizează stilul sobru "lipsit de înflorituri și arabescuri inutile" care inaugurează "realismul obiectiv al scrisului românesc"26. Pe aceste motive nu putem lua în seama rândurile comercial aventuroase dintr-o "Istorie secretă" a Sătmarului 27 în care se scrie că "tipograful care a cules manuscrisul lui Slavici" nu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Frumos se bate cu Zmeul, Ileana Cosânzeana e salvată din ghearele Mumei Pădurii, oamenii trăiesc pe acest tărâm, arătările pe tărâmul celălalt. 1.1.4. Pitorescul Trăsătură comună culturilor din Balcani și din Orientul Apropiat, cultivarea detaliului, a podoabei, a arabescului, a culorilor și formelor pestrițe, excesive și violente a fost numită în cultura română „duhul pitorescului” (Lucian Blaga). Există o orientare spre pitoresc, care echivalează cu o determinantă stilistică, inconștientă, organică, constitutivă. Această orientare poate să invadeze în sens creator
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
O. însuși, ca artist plastic, a realizat desene și gravuri inspirate de Miorița și Meșterul Manole, și-a ilustrat cărțile și a publicat mai multe albume: Din țara moților (1925), Botoșanii care se duc (1927), 15 gravuri pe lemn (1929), Arabescurile șubelor din Criș (1937), Târgoviștea de ieri și de azi (1976) ș.a. În versurile din volumele Păreri de rău (1934), Eu. Poeme în versuri și linii (1935) și Nimfă și sclavă (1938), cultivă o lirică reflexivă, cu o neistovită interogare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288521_a_289850]
-
uluiți. Și în fața mea se află Luke, prințul meu, care mă așteaptă. Abia acum încep, în fine, să mă relaxez. Să savurez fiecare moment. La fiecare pas pe care îl fac, mă simt ca o primă balerină care face un arabesc perfect, la Covent Garden. Sau ca o vedetă de film care sosește la Oscar. Muzica cântă, toată lumea mă privește, în păr am bijuterii și am cea mai frumoasă rochie pe care am purtat-o vreodată. Știu că nu voi mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
concureze "starea civilă", impasibilitatea divină, imparțialitatea "oglinzii plimbate de-a lungul drumului", faptul n-a fost niciodată în realitate atît de convențional. Efectele autorului, respirația sa zeiască nu fac doar diferența, ci impun cititorului un confort intelectual față cu inutile arabescuri demonstrative, între care schizoidia declarată a romancierului. Romanul are de spus numai întrucît povestește și povestește numai întrucît iluzia este menținută cu toate "sacrificiile" impuse de operă. Lume nefirească prin luminile extensive ale rampei, dar aspirînd ipocrit la o anonimă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sau înrudite, dar acestea sunt transpuse în imagini mai puțin șocante, cu excepția uneia, a adorării „sclipirii putrezitelor organe”, din Poză, cu un contur mai puțin precis, lăsând câmp mai larg sugestiei. Propensiunea spre miniatură și ornament, vizibilă aici în câteva Arabescuri, e valorizată complet abia mai târziu, în versurile din volumul Leagăn de cântece. În cele 122 de catrene duble, simbolismul de suprafață este părăsit pentru un lirism mai decantat, în care adorarea eternului feminin se împletește cu o simțire mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
mai decantat, în care adorarea eternului feminin se împletește cu o simțire mai intimă a naturii. Cizelarea poeziilor atinge de multe ori perfecțiunea, dar constanța atitudinilor dă impresia de repetiție, de saturație și chiar de registru minor. Această atracție spre arabesc coexistă încă din anii 1915-1916 cu o alta, spre construcția monumentală. Fascinat de arhitectonica Florilor răului, apoi de a Divinei Comedii, a Paradisului pierdut ori a lui Faust, atras, pe de altă parte, de concepția lui Ernest Renan asupra civilizației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
de literatură originală e nuvela istorică Popa Stoica Farcaș, unde o sentimentală intrigă de dragoste se împletește cu evocarea, pilduitoare, a unor vremuri de vitejie sub domnia lui Mihai Viteazul. Memorialul O călătorie pe Dunăre în ghimie (1851), cu supratitlul Arabescuri este o relatare cu momente patetice, de exaltare romantică (sub influența lui Lamennais și Mickiewicz), despre trimiterea în exil a unor fruntași pașoptiști. V. e un cozeur fin, adesea spiritual, cu fraza ușoară și elegantă, cu ochi de moralist. Așa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290628_a_291957]
-
articolul face o apologie a virtuților tragediei clasice, punând totodată în relief valorile morale și eficiența instructivă proprii acestei arte. Dacă preocupări diverse nu l-ar fi absorbit, V. și-ar fi câștigat merite mai mari în cultura românească. SCRIERI: Arabescuri. O călătorie pe Dunăre în ghimie, Paris, 1851; Nicolas Balcesco, Paris, [1853]; [Corespondență], DML, I, 343-364. Traduceri: Alexandre Duval, Junețea lui Carol II, București, 1836; Molière, Bădăranul boierit, București, 1836; August von Kotzebue, Mizantropia și pocăința, București, 1837; Eduard Vehse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290628_a_291957]
-
în perspectivă; trebuie ca mai întîi să notăm diferențele pentru a descoperi caracteristicile." Așa face mediologul, înlocuitorul care fură de la istoric pentru a alcătui o antropologie a transmisiei: adună cele mai disparate observații pentru a scoate în evidență permanențele. Confruntă arabescurile pentru a reliefa trama continuității creatoare, proprie speciei umane, despre care se știe însă că nu merge de la sine și că poate întîlni suficiente obstacole (se vorbește, în acest caz, de tulburările de personalitate) pentru a provoca, în consecință, salturi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în mână, rămase mută de uimire, pentru că avea în față un adevărat glob de împodobit pomul de Crăciun! Da, fusese un scurtcircuit, dar unul care topise filamentele metalice și le proiectase pe peretele interior de sticlă în meșteșugite unduiri și arabescuri, din mijlocul cărora răsărea o splendidă inițială: un „M“ mare. Semn că Mihai era aici, lângă ea, și îi oferea cu ocazia marii sărbători, ca o mică atenție, acest glob de podoabă semnat de dânsul... Într-o zi, Alice Rădulescu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Carnetul unui drumeț“ a atras atenția cititorilor repede și de la Început atât prin cuprinsul de un interes nou, etnografic, istoric sau numai turistic, cât și printr-o proză nemaiîntâlnită În scrisul românesc, numai În vârf de peniță scrisă, numai În arabescuri și volute cioplită [...]. Tot pe atunci Începuseră să apară În revista noastră unele din poeziile lui Emanoil Bucuța, adunate prin decembrie 1920 sub titlul Florile inimii. Câteva din aceste poezii ar fi de reamin tit, Între altele, fiindcă ne descoperă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în timp ce Don Giovanni Batista, un bătrân deșirat, osos, chel, îl bărbierește cu mișcări elegante. Tăutu, la pupitrul din odaia Domnului, răsfoiește un vraf de hârtii. ... Gata Don Batista?! Gata?! îl îndeamnă Ștefan. Presto, subito, Serenissime! cuvântă Don Batista executând câteva arabescuri "artistice" cu briciul. O pricină de jaf, continuă Tăutu. Banda de lotri a tâlharului Scorobete, la drumul Siretului, a jefuit chervanele unui neguțător brașovean... Ceee?!?! sare mânios Ștefan împroșcând cu clăbuci. Tâlharii?!... Iar?!... Unde-i spătarul Mihail?! Adastă afară... Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mână de ajutor: Aveți grijă! O puneți în ultima căruță! le îndrumă ea și iese împreună cu fetele. La celălalt capăt al culoarului, intră Maria, urmată de unchiul Țamblac. Maria ține în mâini o casetă din lemn de chiparos, încrustată cu arabescuri de fildeș. Îi întinde caseta și spune cu tristețe: Unchiule, bijuteriile... resturi... rămășițe... Țamblac deschide capacul și contemplă odoarele cu durere, cu nostalgie. Asta îmi amintește de balurile de la Curte. Câtă splendoare... Cu câtă măreție le purtau domnițele din neamul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cioplitorul Tzamblakis, pentru care piatra nu avea nici o taină. Cioplise zi și noapte cu Înverșunare și cu dorința de a Învăța măiestria bătrânului grec. Dalta și ciocanul deveniseră prelungiri ale mâinilor lui Îndemânatice, scoțând la iveală flori somptuoase, animale ciudate, arabescuri ireale, ale căror secrete le cumpărase În tinerețea lui meșterul Tzamblakis de la un arab rătăcit În cetatea imperială. Începuse să simtă dulceața pietrei, la fel de suplă și lucioasă ca o catifea, da, Începuse să iubească pia tra și tot ce putea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
gâfâind sub povara anilor și-și ștergea sudoarea de pe frunte cu mâneca rasei simple, de stofă aspră și ieftină. „Banii sunt pentru altceva“, spunea el. „Banii sunt pentru săraci și pentru meșterii mei.“ Se bucura de fiecare statuie, de fiecare arabesc, de fiecare coloană cu o bucurie luminoasă de copil. Își cunoștea pe nume meșterii și calfele, până și ucenicii. știa ce necazuri are fiecare și medicul lui, Geronimo din Padova, avea mai mult de lucru cu familiile lor decât cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
așadar călugărului că În ultimii ani, după ce a fugit din ce În ce mai departe, gonit de disperare și Încercând să scape de visele pline de sânge, a lucrat Într-un oraș În care tocmai se clădea o catedrală uriașă, unde a sculptat flori, arabescuri și statui. Doar că, de spaimă, a uitat numele orașului. — E un oraș frumos, spuse el, pe malul fluviului celui mare... Cum Îl cheamă, Doamne? O, Doamne, Îmi stă pe limbă și nu pot să-l spun... — Fluviu? Întrebă călugărul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Rousseau, Shakespeare, Lesage, Pope, Voltaire, Richardson, Goldsmith, Fénelon, Diderot, d'Alembert, Montesquieu, Kant. Literatura română este reprezentată prin ediții valoroase din operele lui Varlaam, Dosoftei, D. Cantemir, V. Alecsandri, M. Eminescu, V. Conta, A. D. Xenopol ș. a. Impresionați, ne uităm la arabescurile inițialelor și la elegantele ornamente marginale, la perfecțiunea executării lor, gândindu-ne la marea fidelitate a paginilor caligrafiate din manuscrise. Cine ar mai avea azi priceperea și răbdarea de a face așa ceva? Incunabulul, cartea veche între magia timpului de mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lui Geo Bogza, Perspective..., prezentată în ședința plenară din 25 februarie 1949, este simptomatică. Pornind de la derizoriul propagandistic al unui eveniment minor, scriitorul construiește, obedient, o utopie radical ruptă de literatură, a cărei inconsistență nu poate fi camuflată de nici un arabesc stilistic. Dincolo de „pitorescul” situației, relieful conturat de o asemenea retorică astupă orice libertate stilistică, impunând o poetică emfatică a triumfalismului și entuziasmului deontologizat, ce va marca literatura noastră până la popasul vremelnic al „dezghețului” ideologic situat între instaurarea „regimului Ceaușescu” și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285331_a_286660]