434 matches
-
Era scund, crăcănat, avea ochii mici și un nas enorm - n-am văzut altul mai impunător - atins, probabil de vreo boală, lung, gros, roșu vara și vânăt iarna. Mingea cu care jucam fotbal ajungea mai mereu În curtea lui, printre aracii cu viță de vie, și săream cu rândul gardul de ciment cu ochiuri Închipuind niște romburi. Al dracului moș ne pândea câteodată, tupilat după câte o viță, și ne altoia cu un băț de sânger ori de corn, apoi tăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
soiul de tinichele vechi, dintre care cele mai apreciate de către publicul spectator avid de senzații tari sunt tigăile cu coadă lungă și capacele de crătiți ce servesc drept scuturi. Combatanții pătrund În interiorul unui pătrat trasat În țărână cu vârful unui arac de către organizatorul acestor atât de gustate spectacole. Puradeii se izbesc cu acele tinichele pe unde nimeresc, Însă cele mai apreciate lovituri sunt cele cu tigaia În moalele capului. La asemenea reușite, după zgomotul metalic produs de contactul dintre tabla originalei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
depusă, În cele din urmă, În bătătura rușinaților ei părinți, care i-au aplicat, la rându-le, o corecție corporală binemeritată și soră cu moartea; un nepot al omului de film Ghiță Bulgaru a căzut din pom drept pe un arac care i s-a Înfipt În șezut, provocându-i dureri atroce și impunând transportarea de urgență și internarea Într-un spital; tânăra ingineră stagiară i-a făcut să viseze pe toți masculii care i-au zărit lenjeria atârnată pe sârmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
roșii, călcase În picioare vinete, ardei și straturi de cartofi, făcuse una cu pământul cuiburi de fasole. Diavolescul animal nu se lăsa prins cu nici un chip. Omul se Înfuriase, obosise, mustața cea neagră i se pleoștise de la sudoare. Smulsese un arac pe care până atunci se sprijinise un vrej și se hotărâse să-i aplice răzvrătitului spinalizarea Într-un fel care nu fusese prevăzut În manuale. Îl izbise, În treacăt, cu bucata de lemn, Îl Înghesuise Într-un cotlon și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Deci, adio școală!!! Îmi era rușine de situația în care mă aflam. Euforia, extazul de astă-vară dispăruse. Am rămas cu disperarea cea mare... Caut să-mi fac de lucru. Mă duc la via nobilă a noastră și încep să descurc aracii, să-i stivuiesc și să-i pregătesc pentru iarnă. Apoi, la câteva zile, încep să îngrop via nobilă spre a o feri de îngheț. Nu uitasem că tata, îngropând via în toamna lui 1928, a avut astfel posibilitatea să mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
sigur. E viclean ca o vulpe.” „Da, da, însă și celălalt e bine făcut, cine știe.” Dacă unul era mai puțin vânjos și celălalt avea o înfățișare sălbatică, Toni bombănea: „Ia uitați-vă la sfrijitul ăsta, parc-ar fi un arac de fasole, o să fie făcut harcea-parcea, mai bine stătea acasă”. Tata vorbea de milă pentru „bietul om”. Toni se împotrivea pe un ton tăios: „Milă? El e vinovat, dacă sare de unul singur la bătaie.” Deodată, amândoi luptătorii își părăseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
că era de felul lui calm și liniștit, dar de părere de rău s-a împotrivit parcă și iarna, c-a trebuit să-l scoată din bordei prin tunel de zăpadă și să-l poarte până-n cimitirul din Piscu printre aracii de vie, acolo unde zăpada nu era prea troienită. Am mers cu tata la Galați, la seminarul Sf.Andrei și am dat examen de admitere. Aveam hainele cusute la casa de modă Mama Maria la care se adăuga, moț-ghilimoț, o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
roșie demnă de numele ăsta. Ești conștient că roșia e un fruct? Aveam de mult bănuielile mele, zice Rupp. Nu m-ar deranja dacă rozătoarele ar mânca într-adevăr chestiile respective. Dar lor le place să le smulgă doar de pe arac și să joace polo. N-ai cum să te înțelegi cu ele, dacă nu le bagi în congelator. Omorul e un păcat, frate. Sunt conștient. M-am bătut cu conștiința mea și am învins-o pe nesimțită, cu trei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
le băgam acid de baterie direct pe gaura de la cheie. Era treaba rezolvată! (Râde.) N-am iertat nimic... Am furat mult. În Băneasa, la țară. Simplu vă spui că luam, veneam la dumneavoastră-n vie seara și vă luam toți aracii de la vie. Îi tăiam și-i băgam pe foc. De mic furam. Aveam o cățea mare, albă. Ridicam bățul de aruncam după găini. Eram numărul unu. Din mers le luam, găinile. Treceam... 20 de găini... dădeam și le ologeam. Ologeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la fel cu tot rândul. Asta categoric a fost ceva intenționat. Fără doar și poate. Mă întorc pe călcâie, vrând să-i răspund cu un gest similar, dar el se află deja pe partea cealaltă a rândului, absorbit de un arac de mazăre, de parcă nu s-ar fi întâmplat absolut nimic. Are un plan al lui, îmi dau seama brusc. OK, acum chiar m-a stârnit. Zvâcnetul îmi pulsează tot mai tare în trup pe măsură ce trec de la o plantă la alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
chiar m-a stârnit. Zvâcnetul îmi pulsează tot mai tare în trup pe măsură ce trec de la o plantă la alta. În liniștea absolută nu se aude decât foșnetul frunzelor și scârțâitul surd al cuțitului când tai sfoara. Mai leg încă trei araci și ajung la capătul rândului. — Gata, zic fără să mă întorc. — Bravo, hai să vedem. Se apropie să inspecteze aracii legați. Îi simt cealaltă mână urcându-mi-se pe coapsă și ridicându-mi fusta, și degetele căutându-mi pielea. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
liniștea absolută nu se aude decât foșnetul frunzelor și scârțâitul surd al cuțitului când tai sfoara. Mai leg încă trei araci și ajung la capătul rândului. — Gata, zic fără să mă întorc. — Bravo, hai să vedem. Se apropie să inspecteze aracii legați. Îi simt cealaltă mână urcându-mi-se pe coapsă și ridicându-mi fusta, și degetele căutându-mi pielea. Sunt incapabilă să mă mișc. Sunt ca și transfigurată. Apoi el se îndepărtează brusc, foarte pus pe treabă, și ridică două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și-a pus jeanșii și a adus niște bere din frigiderul familiei Geiger. Mă ridic în capul oaselor, încă amețită, și-l văd pe iarbă, rezemat de un copac, bând din sticlă. — Chiulangiule, zic. Geigerii cred că legi mazărea pe araci. Se întoarce spre mine, și chipul îi e străbătut de un licăr amuzat. — Ai dormit bine ? — Cât am dormit ? Îmi duc mâna la față și-mi îndepărtez o pietricică. Mă simt total dezorientată. — Câteva ore. Vrei puțin ? Arată către sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
două bucăți de hârtie neagră lipite de globi; marginile lor clare, tăioase, te înghețau. Se apropia înserarea. Soldații trebuiau să pice dintr-o clipă în alta. Deja frunzele copacilor tremurau. Mi s-a părut că văd țeava unui tanc printre aracii grădinilor din depărtare. M-am întors la grajd. - Pleacă de aici, am auzit o voce stinsă care părea trezită din somn. Pleacă de aici... Înăuntru, Sonia încerca să alunge pisica neagră care îi dădea târcoale și începuse să miaune. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Liliacul îmbobocise, zambilele și narcisele răspîndeau un miros plăcut prin grădini. Era o plăcere să treci prin fața curților oamenilor; o curățenie lună, de primăvară. Gardurile vopsite, pomii fructiferi dați cu var pe trunchiuri, vița de vie tăiată și pusă pe araci, aleile curate și delimitate cu pietricele, și ele, la rândul lor, date cu var iar albul lor împreună cu albul pomilor înfloriți dădeau o notă de curățenie dumnezeiască. Era duminică. De la biserică, Frusina merse ca de obicei, la cimitir. În
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
domnului Busbib îmi cenzură elanul. — toată lumea vă admiră pentru trandafirii dumneavoastră, îmi spuse acesta salutîndu-mă de departe. — Chiar așa, toată lumea vă consideră un artist, făcu și domnul Kuntz de pe parcela sa, ascuns la numai cîțiva metri de mine în spatele unor araci acoperiți de o vegetație incertă (fasole verde sau mazăre ?). — sunteți efectiv un mare creator, exclamă și un tînăr înalt, cu mîini subțiri, care tocmai își potrivea ceasul să sune la ora 6 și 37 de minute. își dăduseră oare toți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o apăsase cu hârțogăraia ei, în mochetă se înfipseseră urmele picioarelor de mese ori de pupitre. Într-un colț, o noptieră își făcea și ea loc în istoria mochetei, sub greutatea ghiveciului de deasupra. Planta se ofilise de mult, iar aracul subțire de care rămăsese legată îi punea veștejirea fără leac într-o postură lipsită de pudoare. Mai într-o parte, un calendar agățat strâmb pe perete se împotrivea oricărei evidențe, căci fotografia înfățișa niște munți acoperiți cu zăpadă, ceea ce părea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
puse, resemnat, deoparte. Și bine făcu, fiindcă tocmai în clipa aceea clopoțelul de la intrare anunță, cu o bucurie ce era doar a lui, un client nou. Norocul lui Jenică dispăru într-o clipă. În locul lui rămase planta veștedă, răstignită pe arac. Ar trebui să-i mai puneți apă, din când în când, se auzi un glas de femeie și Jenică se trezi față în față cu tot ce putea fi mai rău. Era durdulie și cu sânii mari, ceea ce sugera cheful
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și trase zăvorul. Se așeză față în față cu floarea, care parcă se și înălțase puțin, tulpina i se îngroșase, sevele zvâcneau pe dinăuntru, frunzele se lățiseră și se ascuțiseră, ca jgheaburi pentru boabele de rouă, cârceii se încolăciseră pe arac, iar floarea se deschisese cu petale suprapuse, asemenea unui ciucure sângeriu. Jenică o privi și se rușină. Viața nouă care țâșnea în fața lui îi dădu un imbold ce-l copleși. Se întoarse îndărătul tejghelei și înhăță mapa cu lozuri. Scotoci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îi tăie vârful. Dar lozul decapitat cu foarfecele nu se dovedi cu nimic mai bun decât cel rupt cu degetele. Jenică numără de câte ori foarfecele clănțănea și lozurile cădeau ca niște fluturi cu aripile smulse. Estimp, planta își înfășura lujerii pe deasupra aracului, urca pe pereți, iar floarea ei răspândea un miros dulceag și ostenit, ca al vieților lipsite de speranță. Vocile de copii se auzeau tot mai depărtate, însoțite de zurgălăi. Dar e încă toamnă, se gândi Jenică. Ajunsese la nouăzeci și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
specii de copaci, predominant fiind stejarul și ulmul; iar în lunca Siretului, aproape de malul său estic, era o fâșie numită de către localnici chici, în care creștea exclusiv mlăjet (mlajă), folosită la împletitul coșurilor și la legatul viței de vie pe araci. Se confirmă prin acest aspect, dar și prin altele, alegația lui H. H. Stahl, privind existența fenomenului de „arheologie socială sui-generis” în satele românești cu mare vechime, citându-l pe August Meitzen, care observa și el că erau „în fiecare
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Nu se foloseau pe atunci lucrări ample de îngrijire și întreținere pentru că nu apăruseră numeroasele boli și dăunătorii cu care se confruntă în prezent viticultorii. Activitățile din viticultură începeau primăvara, cu dezgropatul și tăiatul viței, apoi ridicatul și încordatul pe araci, săpatul făcut cu sapa, prășitul din timpul verii, urma culesul și vinificația. Ciclul se încheia toamna târziu, cu îngropatul viței, pentru a fi protejată de înghețuri. S-ar mai putea adăuga la aceste lucrări și cele pentru plantare și întemeierea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Chirilă, D-tru Bârgăuanu. La început, tăierea viței se făcea cu cosorul simplu sau cu creastă, care la origine era pumnalul dacic „sica”. Cosorul a fost înlocuit de foarfecele cu rac care se folosește și astăzi. Pentru înfigerea în pământ a aracilor de vie, se folosește „chitonogul”, urmașul țărușului primitiv de plantat. Legatul viței de vie se face cu „mlajă” (salcie) tăiată din luncă. Uneltele folosite se confecționau în fiecare gospodărie: mustuitorul, coșărcile sau sacii de vie. Dogarii confecționau călcători, căzi, ciubăre
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
costum asortat la culoare cu al partenerei, subțirel în talie, manierat, cam de aceeași vârstă cu ea și tot atât de volubil. Cu puțin efort și puțină ingeniozitate, până la urmă, amândoi au încăput pe locul cedat. În imaginația tânărului amabil; bărbatul era aracul, iar femeia, căreia îi cedase locul, era vița ce se sprijinea cu respect și recunoștință de protectorul sub tutela căruia se afla. Nici ea vița și nici el aracul, dacă i-ar fi măsurat cineva, ar fi constatat că aveau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
au încăput pe locul cedat. În imaginația tânărului amabil; bărbatul era aracul, iar femeia, căreia îi cedase locul, era vița ce se sprijinea cu respect și recunoștință de protectorul sub tutela căruia se afla. Nici ea vița și nici el aracul, dacă i-ar fi măsurat cineva, ar fi constatat că aveau cu puțin peste un metru și jumătate înălțime și, dacă nu ar fi fost albi ca toți europenii, s-ar fi crezut că aceștia provin de undeva din Centrul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]