1,017 matches
-
a zâmbit, cu zâmbetul ei minunat și plin de lumină. Nu ai nevoie de nimeni, decât de tine. * * * L-am găsit pe Dave în vârtejul din camera de dans, trăgând câteva linii de cocaină rămasă pe haine și, deși bine aranjat, continuă să danseze țeapăn în următoarele ore. Muzica avea succes și nimeni nu-și propunea să o lase mai moale; hip-hop, trash metal, jazz, dance, trash disco, nu-mi păsa, așteptam doar să cad în dulcea uitare de sine, împingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
altceva nu părea să explice și să dea sens celor ce le vedeam. M-am întors cu fața spre celălalt perete. Căutam avizierul lui Lee, o bucată de plută moale, unde își înfipsese o grămadă de vederi, invitații și facturi, aranjate simetric în jurul unei fotografii cu un cerc de gheață. Era singura pată de culoare pe fundalul plăcilor de gresie și a suprafețelor albe din bucătărie. îmi aduceam în mod special aminte de cercul de gheață; de când o știam, fotografia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
după alte indicii că i se umblase prin lucruri, am observat că într-adevăr cineva căutase și în bibliotecă. Cărțile erau înghesuite una într-alta; majoritatea așezate invers. Dar, ca și în cazul celorlalte detalii, la prima vedere păreau destul de aranjate. Chiar și eu trecusem direct pe lângă ele când am intrat. Nu m-ar lua nimeni în serios dacă aș cita cutiile de cereale, vederile lipsă sau cărțile răsturnate ca dovezi că apartamentul a fost răscolit. Dar eu eram sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
aici, a spus. A lăsat să-i scape un zâmbet profesionist afișându-și dantura albă ca pasta de dinți. Vocea ei era și mai artificială decât perlele din urechi. Pe o masuță de cafea din sticlă neagră erau câteva reviste, aranjate meticulos, atât de aliniate de parcă abia fuseseră scoase de la presă. Am vrut să le frunzăresc, dar toate aveau titluri de genul Business World sau Resources Management, nici măcar o rețetă pe care să o rupi. Hello! sau Woman’s Weekly au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
avea de aranjat ultimele detalii privind transportul de cherestea. Toate documentele erau deja întocmite și semnate, nu mai rămăsese decât să treacă data pe factura "in voice" și să semneze scrisoarea de trăsură. Lemnul era încărcat în containerele care așteptau aranjate frumos pe platformele vagoanelor de cale ferată. Unul singur mai rămăsese așezat pe rampă. Acesta era gol. Lângă el se afla un morman de bușteni tăiați la aceeași dimensiune. Acolo urmau să așeze capcana cu bestia înăuntrul său. Ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bei. Secretara îl conduse într-o mică încăpere mobilată modest, niște fotolii uzate care sosiseră aici cu scopul de a-și termina în rezonabilă pace lunga lor viață, pe o masă în centru câteva ziare, o etajeră cu cărți prost aranjate, Vă rog să luați loc, domnul șef al redacției vă roagă să așteptați puțin, momentan e ocupat, Foarte bine, aștept, spuse comisarul. Era a doua posibilitate. Dacă ar ieși de aici, dacă ar face în sens invers drumul care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dna Strickland. Știa să-și aranjeze elegant mediul în care trăia. Apartamentul ei era întotdeauna curat și vesel, florile îl înviorau, iar cretoanele din salonaș, în pofida severității mobilierului, erau drăguțe și luminoase. Dejunurile pe care le dădea în mica sufragerie aranjată artistic erau plăcute. Masa era agreabilă, cele două servitoare erau plăcute ca înfățișare, mâncărurile erau bine făcute. Era imposibil să nu vezi că dna Strickland este o gazdă excelentă. Și erai sigur în felul acesta că e și o mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
atunci nu eram atât de grasă și întotdeauna m-am dat în vânt după dans. Salonul de la Hôtel de la Fleur era o încăpere nu prea mare, cu o pianină și mobilă de mahon acoperită cu huse de catifea cu imprimeuri, aranjate frumos în jurul pereților. Pe masa rotundă erau albume cu fotografii și pe pereți poze mărite ale lui Tiaré cu primul ei soț, căpitanul Johnson. Și totuși, cu toate că ea era bătrână și grasă, uneori rulam covorul de Bruxelles, aduceam servitoarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să nu fim niciodată emoționați când privim figuri imortalizate, ajungând să credem că nu au trăit niciodată ca noi, că nu au respirat, asudat, suferit? Persienele înclinate pe jumătate dădeau tuturor camerelor o umbră plăcută. Totul era pus în ordine, aranjat impecabil în așteptarea unui proprietar plecat în vacanță, care urma să se întoarcă dintr-o zi într-alta pentru a regăsi locul familiar. Cel mai curios e că nici un parfum nu plutea prin aer. O casă fără mirosuri e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
În fiecare dintre ele se zărea translucid un chip pierdut în adâncimea odinioară transparentă a unei vieți. Un chip alungit, osos. Aici timpul se picura urmând ritualul gândurilor. De cele mai multe ori parcă nici nu exista. Prăbușit în marginea patului neclar aranjat, un fotoliu cândva falnic adăpostea o pelerină neagră la originea ei și câteva haine neumblate prin lume. Ușa masivă întregea imaginea sufocantă a unui loc care zugrăvea în umbre viața unei ființe. Tăcerea acestei rămășițe era din când în când
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
treisprezece ghiocei. Ana: O singură dată în viață am trăit cu adevărat, într-o iarnă limpede ca o adiere călduță de vânt. Clipa aceea a devenit picătura colorată a vieții mele. În rest am trăit o viață oarbă, o căsătorie aranjată. Afin: Mi-ai ascuns adevărul. Cum aș putea să am încredere în tine? Ana: Nu știam ce să fac. Din clipa în care ți-am zărit focul ochilor o picătură de jar mi-a stropit inima și aceasta a simțit
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
după ce făcu un tur de sală în aplauze virtuale, smulse încă o jumătate de carcasă de pe cuier și o aduse lângă cealaltă. Apoi aduse o altă carcasă. Apoi alta și alta. Aduse toate carcasele disponibile. Sinu numără 28 de carcase aranjate una lângă cealaltă perfect, pe perdeaua de gheață. Apoi, odată cu epuizarea melodiei, balerina dispăru. Sinu privi în spatele lui, în josul scării, spre însoțitoare care precis nu mai avea răbdare. De data aceasta, la baza scării nu-l mai aștepta nimeni. Doar
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
în scenă scenariul pregătit și ratat data trecută. În câteva minute se aflară în fața porții metalice pe care Sebastian o descuie cu o cheie scoasă din buzunarul pardesiului. Parcurgând distanța dintre poartă și ușa casei trecură printre straturile grădiniței proaspăt aranjate, greblate și din care începură să răsară florile. Unele chiar erau în plină vegetație. - Aha, asta este faimoasa ta grădiniță unde îți petreci după amiezile și weekendul de nu mai ai timp pentru mine? - Nu-i faimoasă, dar va deveni
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
tablourile cu semnătura unor pictori celebri ce atârnau pe pereții livingului și care îi trezise stări erotice elevei lor Angela în noaptea de pomină, despre care ea bineînțeles că nu știa și nici nu bănuia nimic. - Este frumoasă camera, plăcut aranjată și mobilată. Pot spune că matematic. Se vede că este locuită de un profesor de matematică. - Ha, ha, ha. Ce, crezi că dacă eram de română sau de fizică putea să arate altfel? - Nu știu, am zis și eu făcând
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
curată, spălată cu moloz și leșie, unde urcai pe trepte din lemn care, oricât ai fi vrut, scârțâiau din cauza cuielor din lemn de salcâm; sus, în stânga, câteva camere de locuit, dacă nu mă înșel patru la număr, camere bune, curate, aranjate tradițional cu lăzi de zestre, paturi cu tăblii de fier, pardosite cu pardoseală din brad de 3 cm., acoperită cu preșuri din zdrențe țesute în războaie, mese și scaune, uneori cu trei picioare confecționate de țiganii rudari, plocade, cuverturi lucrate
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
sete de i se uscase gura. Deschise ușa frigiderului. Plin cu toate bunătățile pământului. Îl închise la loc. Într-un colț a văzut o vitrină frigorifică cât șifonierul vechi al mamei de acasă. Plin cu tot felul de sticle. Frumos aranjate. Cu etichete de-ți luau ochii. Abia a reușit să găsească o sticlă cu apă minerală. Își turnă un pahar. Mai puse încă unul. Mare sete avea. Pe masă a văzut un pachet de țigări. Era început. Luă o țigară
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
rușinea familiei. Doar că oamenii uită repede, așa că totul se pierduse în negura timpului ca și cum nu ar fii fost. Acum, la începutul anilor șaizeci, nu avea de ce să se plângă, ajunsese maistru la secția de tras tuburi, avea o casă aranjată, câteva orătănii în curte și doi șoldani ca să îi taie de Crăciun. Mulțumit pe de-antregul însă nu era. Și nu doar lipsa copiilor era cauza. Maria îi strica de multe ori zilele ce puteau fii liniștite și calde. Încet, încet
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
plimbările pe soare, prin ploaie, pe zăpada atât de rară în Belgia, convorbirile literare, muzeele de artă și, Domnul fie lăudat, le pot pune pe toate în practică. Alte cărămizi care mi-au trecut prin mână, le-am șlefuit, uscat, aranjat iar acum culeg fructele gustoase. Dar, Doamne, câtă energie, ani, lacrimi, nervi nu am cheltuit mai întâi. Meșterul Manole mi-a fost pildă deseori - nimic nu se poate fără sacrificiu. GP: Cum este omul Ioana Chiriță? IC: Sunt soție, mamă
NOU ŞI UNIC ÎN FLANDRA – CURSUL DE LIMBA ROMÂNĂ. IOANA CHIRIŢĂ DUCE ROMÂNISMUL ÎN BELGIA de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363065_a_364394]
-
lăsăm puținul bagaj și fiind ora micului dejun, am coborât la restaurant, într-un salon deosebit de arătos, dotat cu mese și scaune din lemn masiv, foarte grele și înalte, precum și alte piese de mobilier de epocă. Pe mese erau frumos aranjate servicii de tacâmuri și de ceai numai din alpacá, lustruite de credeai că sunt din argint, alături de tot felul de bunătăți, pe care, în regimul nostru auster de acasă, nu le găseai la tot pasul în hoteluri și restaurante: unt
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
-o în continuare pradă propriei suferințe, aprinde lumina și a început să exploreze pe cont propriu în dulapurile bucătăriei familiei Belmonte, în căutarea celor necesare pentru a face un ceai. Deschidea la întâmplare câteva uși ale dulapurilor cu vitrine frumos aranjate de-a lungul pereților încăperii, până ce a găsit ceainicul și tot ce-i mai trebuia. S-a apropiat de mașina de gătit și a pus apa la încălzit. Între vasele de porțelan rânduite într-o vitrină a mobilei, a descoperit
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
la un album fotografic: ,,Urma pașilor mei..." al unui prieten virtual de pe Facebook, parcă... Emilian Oniciuc îl cheamă... Oricum sunt atât de beat că nici nu mai contează unde am văzut asta..: Intrăm într- un apartament, cred că destul de bine aranjat... La intrare ne întâmpină o roșcată doar cu bikini pe ea... Cine stă să mai descrie literar ceva... Beni tratează ceva cu roșcata, în timp ce noi intrăm în sufrageria apartamentului. Pe o canapea se aflau trei frumoase tinere, două brunete și
AZI, DUMINICA (3) POVESTE NETERMINATĂ (1) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368520_a_369849]
-
la un album fotografic: ,,Urma pașilor mei..." al unui prieten virtual de pe Facebook, parcă... Emilian Oniciuc îl cheamă... Oricum sunt atât de beat că nici nu mai contează unde am văzut asta..: Intrăm într- un apartament, cred că destul de bine aranjat... La intrare ne întâmpină o roșcată doar cu bikini pe ea... Cine stă să mai descrie literar ceva... Beni tratează ceva cu roșcata, în timp ce noi intrăm în sufrageria apartamentului. Pe o canapea se aflau trei frumoase tinere, două brunete și
AZI, DUMINICA (3) POVESTE NETERMINATĂ (1) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368520_a_369849]
-
vedea ușor ros, semn că tânărul scriitor nu deținea prea multe piese de acest gen în dotare. Nici asta nu ar fi fost o problemă, pentru că traba unei neveste este să se asigure că bărbatul ei are hainele curate și aranjate. - Bună seara, auzi un glas profund în apropierea ei, vă pot sugera o masă liberă și retrasă de la care puteți studia adunarea. Bărbatul care se apropiase de ea, avea un aparat de fotografiat rezemat de piept. Era tânăr și drăguț
ALESUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367882_a_369211]
-
ăștia la televizor câte unul care a călcat în străchini. Ne face de râs... - Dar, ce? Popii nu sunt și ei oameni? Mai greșesc și ei... Au și ei ochi, interveni Gheoghița, împăciuitoare.. Cum să nu se uite la femeia aranjată ca pentru bal, rujată, parfumată, cu fuste și bluze mulate pe trup? Că-și arată formele și mărimile de parcă ar fi dezbrăcate. Ba, sunt mai ispititoare! ... Sunt bărbați, au și ei pofte... - Lasă, fată, asta! Este treaba lor. Dumnezeu îi
ACATISTE...! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367408_a_368737]
-
mai contenea. Șfichiuia trecătorii peste obrajii de martiri ai tranziției intrată acum și în recesiune. La colțul magazinului "Selena" doi ochi rugători scânceau zadarnic. Toată lumea se grăbea ca și cum arhanghelii anunțaseră apocalipsa și fiecare alerga de colo-colo, ca nebunii. Un domn aranjat, cu bărbișon și mustață, aidoma schițelor omniprezentului Caragiale, ce tocmai descinsese dintr-o limuzină impunătoare, îi trase un picior, lovindu-l cu pantoful strălucitor, de firmă aleasă, în pântece, astfel încât bietul animăluț se rostogolise de câteva ori, abia mai având
SÂNUL LUI AVRAAM de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366851_a_368180]