882 matches
-
Acasa > Versuri > Spiritual > NU EXISTĂ TIMPURI ÎN BRAȚELE TALE Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 271 din 28 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului tremurul apropierii în orizontul de gratii este ca o neputință cu vârfurile arcuite într-o stare de izolare un sâmbure de lumină în care se ascunde o bucată de timp înghețat în așteptarea obrazului până a devenit tăioasă ca un ascuțiș de apă regăsit într-un munte fără inimă sufletul este un copil
NU EXISTĂ TIMPURI ÎN BRAŢELE TALE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348205_a_349534]
-
botez Ce tot creștinul Îl face crez Când inima în noi Tot bate Să-și găsească cadența Și vibrația 33 a luminii Unde sunetele toate Se rostogolesc În sfântă simfonie E iubire E armonie Cele șapte note Din gamă Se arcuiesc Și se destramă Într-o rugăciune Cântată de fiecare Inimă ce stă sub soare Sub cele 33 de raze curcubeu Ale Domnului petale. Doamne Dumnezeul meu Tu ne simți...pe fiecare Ne cunoști și ști Când inima noastră Plânge și
LUMINA INIMII de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347548_a_348877]
-
fascinația ritmurilor spaniole. Acea tânără va deveni curând o stea a muzicii ușoare românești. Era Marina Voica (Nikolskaia), dăruită cu două frumuseți: a chipului și a vocii. Mai târziu, cântecul ei avea să rezoneze în armonia unui cor de voci arcuite peste spectacolul unui veac de muzică ușoară românească, vocile marilor noștri interpreți. Glasul i s-a cerut eliberat spre cerul cântecului! Venise din țara uriașelor comori de artă, ale muzicii, baletului, literaturii, picturii..., URSS, orașul textilist și universitar, centru de
MARINA VOICA. IUREŞUL UNUI SPIRIT ŞI MIRACOLUL MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347523_a_348852]
-
ficărei clipe, o altă latură înfățișează bătrânețea și ultima latură moartea. Rază: Interesant. Studiezi roțile și observi pătratul. Axă (arătând pe desen): Roata, cercul din interiorul pătratului e trecutul ce nu-l mai poți repara. Osie: Spițele ce s-au arcuit! Axă: Un trecut ce te urmărește în prezent. Spiță: Interesant! Axă: Cercul din exterior e un posibil viitor ce pune stăpânire pe clipa actuală. Omul uită să trăiască prezentul și viața curge în jurul lui amuzată de atâta neghiobie. Osie: E
ROATA de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350237_a_351566]
-
să se amestece. Așadar, omoară-mă, și vei rămâne complet lipsit de apărare. Pe de altă parte, și dacă trăiesc, nu e sigur dacă mă voi ține de cuvânt sau nu. Pe cale de consecință, va trebui să negociezi”, încheie fata arcuindu-se ca o pisică și trecându-și un picior peste celălalt. În astfel de momente, lui Rashid i se părea că are în față o ființă de-a dreptul diabolică. Mai abilă decât el, marele șah care stăpânea peste tot
O NOUĂ ŞEHEREZADA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350222_a_351551]
-
nu se aude pe creste Nici un foșnet ... Doar pacea răsfrantă-n rășini Ceața din trupuri se risipește Din sceptrul cântecului răsar lumini Se dezlanțuie dansul Aripi nevăzute le cresc dintr-un clocot Furtuni de ropote calea-și deschid Sub tălpile lor arcuiesc nemurirea cu bâtele lor opresc vântul uimit Ce ascultă și vede minunea Cum ei din ciomege fac punți și cai năzdrăvani Cu care zboară spre hotare zeiești Pe frunțile lor luminate un râu Curge în valuri împărătești ca lanul de
CĂLUŞARII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362033_a_363362]
-
de tabără. din ele sar scânteile și lumina aceea mă sfidează când accept întunericul limbilor de pământ din inimile orbilor. mă răscolește timpul ăsta fără adăpost. mereu mereu mă ridic din târâre comoda târâre printre limanuri false. încerc să-mi arcuiesc fiecare vertebră a coloanei când privesc ceramica ridicându-și fibra vie din palmele artistului. îi gust cu privirea viața aroma îmbătătoare a lumilor prin care fiecare fărâmă a trecut. fiecare fâșie de istorie își are freamătul ei. gândesc piatra ca
FIECARE FÂŞIE DE GÂND ARE ISTORIA EI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362125_a_363454]
-
lisită de forță interioară - ni se prezintă truda poetei - prin felul în care își cristalizează ideile, conceptele, mijloacele de exprimare. Prin poezie autoarea caută acele trepte spre „cerul purității”, acele oaze de liniște ce duc spre regăsirea de sine, tăcerile arcuindu-i fruntea „asemeni sufletelor fragile”. „ între noapte și dimineață,// ne transformăm în muguri de ploi // De prea multă liniște, // încep să bată, din întuneric, // clopote de seară..// a câta oară, // a câta oară?”.( În liniște). Natura participă la stările oamenilor
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
pe Valentina Becart așa cum este: „Și trupul mi-am înfășurat / în așteptări / în frunze moarte / și fluturi obosiți / de zboruri / și m-am rugat ... // Și cerul l-am adus aproape / ținându-l strâns / sub pleoape / și sufletul supus s-a arcuit / ca un vis pe-o ramură / albastră / ce-o va purta un porumbel / spre Lumea Nouă ... Și-n brațe am adunat / iubiri pierdute / și flori liliachii ne-dăruite/ și zbaterea cuvintelor / ce n-au putut să ardă / la vreme de
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
nebună. Pe rând; Cioxe, Broască, Ulise și ceilalți, pe care nu apucase încă să-i cunoască, de parcă nu le-ar ajunge înălțimea malului abrupt, își iau avânt, bătând cu hotărâre pragul imaginar, încearcă să se înalțe cât mai sus, se arcuiesc și plonjează. Chiuitul lor este urmat de zgomotul căderii în apă, zgomot ce încântă auzul și sufletul. - Sări Moșule! Albert nu se mai poate codi. Își ia avânt scurt, execută saltul fără să chiuie, plonjează, contactul cu apa este deosebit de
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
Cioxe însă nu poate fi păcălit: - Te-ai turtit Moșule, așa-i? - Puțin. - Dacă mureai? - Muream... - Mai sări? - Voi cum reușiți? - Mai aproape de mal apa este mult mai adâncă. Să încerci să te ridici cât mai repede la suprafața apei, arcuindu-te! - De ce nu mi-ai spus de la început? - Tu ești premiant; ești mai deștept decât noi! - Ți-e ciudă? - Da de unde...De fel, am crezut că-ți va fi frică să sari. - Ce te-a făcut să crezi una ca
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului nașterea lui Dragobete Într-o noaptea fermecată, Luna, fată bălăioară, își privea-n oglinda apei chipul ei de fetișoară. Îi zâmbeau din ceruri stele, greieri îi cântau din strune, pomi își arcuiau coroana dumneaei să se închine. Și din apele cristale blânzii nuferi o priveau, spiridușii puneau prin iarbă bobi de rouă ce luceau. Măre, zice-se, c-atunce se ivi mândru voinic nalt, frumos, cu negre plete cu mers sprinten pe
NAŞTEREA LUI DRAGOBETE de LEONID IACOB în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366504_a_367833]
-
publicat în Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015. nașterea lui Dragobete Într-o noaptea fermecată, Luna, fată bălăioară, își privea-n oglinda apei chipul ei de fetișoară. Îi zâmbeau din ceruri stele, greieri îi cântau din strune, pomi își arcuiau coroana dumneaei să se închine. Și din apele cristale blânzii nuferi o priveau, spiridușii puneau prin iarbă bobi de rouă ce luceau. Măre, zice-se, c-atunce se ivi mândru voinic nalt, frumos, cu negre plete cu mers sprinten pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
mers sprinten pe colnic, Ce era, precum se spune ... Citește mai mult nașterea lui Dragobeteîntr-o noaptea fermecată,Luna, fată bălăioară,își privea-n oglinda apeichipul ei de fetișoară. Îi zâmbeau din ceruri stele,greieri îi cântau din strune,pomi își arcuiau coroanadumneaei să se închine.Și din apele cristaleblânzii nuferi o priveau,spiridușii puneau prin iarbăbobi de rouă ce luceau.Măre, zice-se, c-atuncese ivi mândru voinicnalt, frumos, cu negre pletecu mers sprinten pe colnic,Ce era, precum se spune... XIV
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
referință în domeniul cervantologiei: „Adunând în substanța sa simbolurile marilor mituri și sinteza axiologică a valorilor primordiale - epurate dar și consolidate prin creuzetul râsului - ale lumii de până la el și devenind el însuși mit, Don Quijote devine o punte ce se arcuiește între epocile umanității legând trecutul de o actualitate fără istov”. Aceasta carte se înscrie deci într-o serie importantă a culturii universale, aceea dedicată marelui univers cervantin, constituindu-se într-o meritorie contribuție românească la îmbogățirea acestuia cu o lucrare
O CONTRIBUŢIE ROMÂNEASCĂ LA EXEGEZA CERVANTINĂ de LEON ISTRATE în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365690_a_367019]
-
vrăbiile săreau în jurul lui, cântărindu-l din ochi, curioase. Numai sticleții se țineau la distanță: „Parcă poți să știi ce-i trece ăstuia prin cap?” se gândeau ei. Însă lui Șușurel nu-i trecea niciun gând rău prin cap. Își arcui spinarea, pufni de câteva ori, se strecură sub o frunză de brusture și se întinse în răcoarea ei, apoi adormi. Nasul său roz, ca o boabă de zmeură, atrase privirea curioasă a cocoșului. Se apropie. Ținându-și capul când pe
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
în beciul acela...Cum să fie ei în Iad când o voce, poate Dumnezeu, le strigase că sunt exilați în Paradis? Deschise ochii, privi încețoșat cele câteva persoane care erau deasupra lui, pe fereastră se vedeau doi plopi care își arcuiau vârfurile deasupra casei, sunându-și frunza în bătaia vântului cald al verii... -Stai liniștit!- îi șopti Anca și de-abia atunci își dădu el seama cine este. Înfășurat tot în tifon părea o mumie sub așternut. -Unde sunt?- se întreba
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
prinzândui în palme sânii mici în timp ce o sărută pe gât. - Mihai! Suspină ea. Dar el se făcu că nu o aude. Continuă să-i maseze sânii cu o mână, iar cu cealaltă îi umezii vaginul, masîndu-i ritmic clitorisul. Ea gemu arcuindu-se. Nu rezistară nici unul și nici celălalt prea mult. Tânărul o apăsă ușor cu palma de după cap aplecînd-o în față, și așa, în poziția mamei iedului, o penetră. Ea gemu. Un geamăt ce-l scoase și acum din gât, numai
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
Eu adun de prin albastre agonii și desfătări Un mănunchi de albe stele izgonite de stihii Umblă pași desperecheați, presărând peste cărări Câte-un dram de primăvară, luminând melancolii... Dintr-o umbră rătăcită-ntr-un mesaj întârziat Ce s-a arcuit să treacă peste neagra-i veșnicie Eu descopăr miezul dulce din cenușă înviat Și-l împart cu brațe-ntinse printre macii din câmpie... Știu că voi atinge floarea roșie ce-și plânge viața Printre galbene cuvinte așternute-n miez de
CUVINTE FRÂNTE-N ALBUL ZĂPEZII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351973_a_353302]
-
să-ți ofer, îți aparțin. - N-am să uit acest lucru în cele șapte zile pe care le doresc să fie cele mai fericite zile din viața mea. - Și eu doresc acest lucru, iubito. Săndica se așeză deasupra lui, se arcui și se făcu una cu trupul său. Nu-i mai puteau despărți nimeni și nimic. Când, după îndelungi frământări, răsturnări și reluări, s-au liniștit, zâmbeau fericiți, presărându-și frânturi de săruturi pe pieptul celuilalt. - Mulțumesc, iubito, ai fost un
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]
-
nebune cu stele pe buze iscau orbul suflet din miezul de pâine, prin spații zburau hieratic meduze când noaptea-mi lătra cu furie de câine Straniu, clepsidra sfărâma în măsele pietrele roșii zidite în mine și-mpovărată de dangăt sihastru se arcuia în vetuste ruine. Gem bolți uriașe în tulburi ispite și umbra clepsidrei inundă pereții, când semne nebune cu ochi de-odaliscă mi-atârnă sălbatec în ciutura vieții. Leonid IACOB Referință Bibliografică: noapte de-aiurea / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
NOAPTE DE-AIUREA de LEONID IACOB în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352436_a_353765]
-
-nvingă atât timp cât torci dragoste curată? Râzi când cu dureri continuă să ningă soarta-ți ciudată. Nu sunt prăbușiri desele derute în care trosnesc ireale ruguri, când pădurea ta unde zburdă ciute plină-i de muguri. Nu fi trist că rar arcuiești o boltă și brodezi pe ea steaua ta polară, ca zbuciumul des ce te-a vrut recoltă să nu te doară. Știi că ai să fii uitat. Prea deoparte ai stat și pe căi ai pus bariere. Sufletu-a cules
POŢI SÃ ÎNŢELEGI TOTUŞI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352557_a_353886]
-
-n trecerea-i absurdă? Iubirile mereu se jură Unei urechi ce pare veșnic surda! Un vis Ca să te pot atinge, m-am preschimbat în nea, pe trupul tău, să pot ninge duios, dragostea mea. Curcubeul viselor mele Visele mele se arcuiesc pe un curcubeu. Pe drumul violaceu te văd eu luându-ma de mână. Ruga Implor ninsoarea și iubirea, Cerului ce parcă a uitat, Să-și cearna-n lume strălucirea Înaltului, mereu mai depărtat! Constatare Trecut, prezent și viitor Sunt timpurile
POEZIE INTR-O STROFA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351289_a_352618]
-
străluce. Aud pe cer fluieratul vapoarelor în cruce Și un taraf de greieri împrăștie balsamuri, Dimineața nu știe ce drum să mai apuce Rupându-și cămașa-n multicolore flamuri. Îți simt lângă mine respirația subțire Ca un curcubeu ce se arcuiește peste mare, În suflet înmugurește o mare iubire Când îți pun pe deget vergheta de soare. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Logodna dimineții / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 358, Anul I, 24 decembrie 2011. Drepturi de
LOGODNA DIMINEŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350959_a_352288]
-
cu conduri de poezie Și să-mi dărui caldă, gura cu speranțe, numai mie. (4) Georgeta RESTEMAN: VIN CU FULGI DE NEA ÎN PLETE Vin cu fulgi de nea în plete și-ți aduc în seară tihna Peste munți îmi arcui gândul căutâdu-ți azi odihna. Umbre reci alung din juru-mi și pe jar de clipă dulce Te cufund în ochii-mi tandri, ruga, poate, te-o aduce Într-un leagăn de visare pe-un tăpșan al nesfârșirii Să ne cânte-un
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]