25,430 matches
-
va face era deja înconjurat de oamenii de la tv de la jurnalul de la ora cinci de sticleți de oameni de bine era și marius ianuș acolo cu fața lui de pușcăriaș scria un poem, amărâtul naibii se uita la țicnitul care ardea și scria un poem mie îmi venea să urlu nimănui nu-i trecea prin minte să arunce o haină peste tâmpitu ăla mi-am scos-o pe a mea iar hienele de la televiziune nu au ratat momentul acum eram peste
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
cu adevărat tainic”, cu ochii ficși ni se așează-n față, fricoasă, îndrăzneață totuși, așteaptă, privește. Câtă încredere! N-a încetat o clipă să creadă în hrană, în putința de-a trece dincolo, pe solul bucuriei și al păcii. Și arde hotarele-n care-am crezut. O aceeași lumină ne ține în palme pe toți. Văd un simplu ocean de iubire, o apă compactă, și-n ea, ici, colo, câte-o gură cu dinți, deschisă. La cățelușa asta mă uit ca
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
-n zăpadă și, mai ușori, nu ne mai înșurubăm în pământul cu morți. Și știu asta pentru că tu nu poți să mori, iubito, pentru că nu poți să dispari, mamă, pentru că nu poți să mă părăsești, tată. Acest cărucior în flăcări arzând toate dealurile, toate clădirile și toate mările, nu e decât șirul de forme care mă urmează veșnic. Cad din vârful muntelui și mă prăbușesc în gheața adâncului. Mă opun... Gândesc... Deci exist... Mișc mâinile din ce în ce mai lent, până când nu mai plutesc
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
Claudiu Komartin - În august, imaginile cu mine se voalează. Mă trezesc, mă ridic din scaunul cu rotile Și ard. Mă gândesc la noi cum mergeam alături când nimic nu ne-ar fi putut despărți alunecăm unul prin altul în adânc lacul subteran sclipește semințele au germinat în tăcere am putea adormi la marginea lor deasupra sunt dealuri și păduri
Imagini de august - după Kristofer Flensmarck by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/5791_a_7116]
-
păduri jos ochiul cel verde întunecat acolo unde un felinar pâlpâie lumina lui se insinuează odată cu mâna ce se strecoară pe sub guler mângâind pielea răcorită de vântul nopții dimineața macaralele strivind carnea în mijlocul orașului când brusc apare acel ceva care arde pe dinăuntru care îmi bate cuie în șira spinării care ne îndepărtează unul de altul definitiv. Nu vom sfârși în nici un paradis în nici un infern dragostea mea ne vom târî sub o piatră și vom aștepta nepăsători tunetul.
Imagini de august - după Kristofer Flensmarck by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/5791_a_7116]
-
unul cu mult mai serios mai fioros și trans-secular ca transă și lipsă de șansă pentru omul de rând sau pentru Noul Hristos încât și tu ai impresia (ca și cneazul poreclit al șoarecelui ) că stând în mijlocul ambuteiajului sângele îți arde ca o torță până este din nou adunat într-un roman într-un poem sau mai sigur într-o cămașă de forță...
Mâșkin în ambuteiaj by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/5867_a_7192]
-
de tren îmi trece foarte aproape de șira spinării - rece, zumzăind. Mă trezesc pentru câteva clipe și înțeleg: nu există nici o șină de tren. Șira spinării e șină, eu sunt trenul și nici unul dintre noi nu mai poate fi oprit. Mă arde podul palmei. Mă uit. Alt petecuț de hârtie. Smulg pioneza. Citesc: "...a mind, my son, is a wonderful thing to waste..." Duc mâna la gură, dau să-mi plimb limba peste picătură de sânge din palmă: e rece și tare
Ultima epistolă de la fratele Tecumseh by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/6042_a_7367]
-
mai 2008 Iadul la modă Paladin în cămașă de blugi și bocanci, scufundați într-o smoală din iadul la modă, talpa groasă, șireturi descheiate și limba încălțărilor ca o lavalieră la gleznă, Cântă-i, cântă-i iubitei, cu vocea ta arsă de sodă. Sunetul urcă din cerul gurii, din laringe, din snopul risipit al corzilor tale vocale, ca un scâncet în șinele de metrou. Paladin rătăcit într-o lume ce-și doboară statuile, nu ți-e dat să mai fii un
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
-i o colecție de uniforme și de chipie. Lumea-i un hipermarket cu tot ce-ți dorești, dar nu-ți ajung niciodată banii. Lumea-i un megapark de distracții, în care țacanii se sparg în figuri, băieții de băieți o ard la meserie, baștanii se plictisesc, iar expirații sînt rugați frumos să se ducă acasă, să facă puțin nani. Lumea-i o sală de așteptare dintr-un aeroport în care avioanele întîrzie întotdeauna. Lumea-i o magie de-a lui dactăr
Lumea by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6302_a_7627]
-
rândunici, de la clape la coarde, ai putea să-ți ghicesti viitorul - de unde nu-ți stii nici trecutul, nici... - în măruntaiele ei? duhul sfânt, care sălăsluieste în lemne, se teme de carii ca orice suflare de viermi? cu opt găuri si arsă în foc, ocarina e-o replică-n miniatură a trupului stând pe cenusă - el însusi aducându-se ardere, zisă de tot? stii ce-i spune, când se întâlnesc, hârbului oala spartă? răspuns: „ocărăste-L si mori!"
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
deschide larg pieptul. Pierdut s-a aruncat la pământ și a început să țipe. Că mă tem de mine însumi, nu mai pun bază pe nimic, sunt pierdut. Că s-au întors toate cu susul în jos, „nu-mi mai arde de nimic, nici să mă sinucid", nu mai am nici un apetit, ce voi lăsa eu în urmă? Doar o umbră, care se va înălța. Mai contează? Pot să-mi iau adio de la mine, oricum nu mă mai recunosc. M-au
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
oraș, împachetează în hârtie încălțămintea murdară, îi pune în pungă de plastic și cumpără bilet pentru trenul personal. . E tânără, drăguță, bine mirositoare, habar nu are de cine trebuie să se ferească, se duce „către doftorii cei sufletești”. Azi a ars-o ceva pe gât, a urcat în creier, în emisfera stângă, apoi arsura a coborât până la inimă și de aici a ajuns la picioare, unde a rămas - ce e? E tulburata. Poate spurcatul din ea vrea să se mărturisească... E
Ea, un vestigiu by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6546_a_7871]
-
vii sau moarte ce nu știi de unde vin și unde se duc, intră în sîngele tău gîlgîind în bulboane adînci, în inima pe care o știi că-i acolo fără să o vezi însă vreodată, un paznic de far ce arde tăcut în carnea trupului tău un dumnezeu mic, mic îngropat pe veci de viu în tine ce îți umflă încă venele tîmplei dimineața și îți dezleagă limba în care taci sau vorbești mai mult singur cîteodată în așternutul iubitei deseori
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
Ioan Vieru ispariția cuvintelor flori care ard în locuri inaccesibile ca un motiv al sorții ca o monedă pe care-o arunci în praful desertului a dori să te întorci e un lucru grav în continuare aceste silabe ale unor imperii te ajută să nu-ți mai
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/6401_a_7726]
-
luptasem aievea, era femeia cu care mă tăvălisem pe prund. Era voalul ce-mi stârnea aripile, conturul ce-l refăcusem pe rând din petale și rouă și stele și spini. Eram amândoi un singur stindard, alergând, cu abstracte organe ce ard. Ideea de frumusețe se-mplinise acum undeva în mine, adânc, într-un piept stâng într-o inimă dreaptă, alergam liberi în lumină cântând, dispărând, alergând.
Ea venea by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/6462_a_7787]
-
cu timpul, și gunoaiele pot fi răscumpărate mamă cândva mă vei privi și vei înțelege ce am pierdut prin naștere cândva ne vom regăsi la picioarele gigantului neputincioși și fără scăpare mai fă un efort mână sălbăticită și atinge stâncile arse de soare tu și cu mine am crezut că extincția-i doar un joc înainte de a pierde totul gravează-ți numele în craniul acestui miel rătăcit și arzi în tăcere Avea ochii roșii, ieșiți din orbite. Ochii unui halucinat. Era
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
și fără scăpare mai fă un efort mână sălbăticită și atinge stâncile arse de soare tu și cu mine am crezut că extincția-i doar un joc înainte de a pierde totul gravează-ți numele în craniul acestui miel rătăcit și arzi în tăcere Avea ochii roșii, ieșiți din orbite. Ochii unui halucinat. Era în pragul divorțului. Serpuirea ilizibilă a șoselei prin întunericul zdrențuit. Si vorbele lui, rătăcind sub o lumină rece, fără stăpân. Fugisem de ceva fără nume și voiam să
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
tu nu ești deloc iar eu sunt bustul pictat al femeii din vârful corabiei și sânii mei fermi taie apa. Călătoresc în corabia de carne a câte unui poem cu sare pe buze obsedată de tine ca Vasco da Gama ars de pustiu , întrebându-mă cine a scris primul dintre noi doi cuvintele astea eu sau tu n
Poezie by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/6559_a_7884]
-
ta și câteva oarbe se apropie de tine zic o, iată, un cadavru, apoi fug, dispar și tu mori liniștit zile în șir și nimeni nu află și mergi mai liniștit, s-ar zice că nu-ți pasă, câteva case ard, o fată trece prin fața ta arzând, nu-ți pasă că te-a strigat, doar mergi pe strada care coboară, duci o vreme o roabă de copii și nimeni nu află și ei își deschid ochii, strigă o, iată, un cadavru
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
de tine zic o, iată, un cadavru, apoi fug, dispar și tu mori liniștit zile în șir și nimeni nu află și mergi mai liniștit, s-ar zice că nu-ți pasă, câteva case ard, o fată trece prin fața ta arzând, nu-ți pasă că te-a strigat, doar mergi pe strada care coboară, duci o vreme o roabă de copii și nimeni nu află și ei își deschid ochii, strigă o, iată, un cadavru, se ascund într-un un pâlc
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
mergi pe strada care coboară, duci o vreme o roabă de copii și nimeni nu află și ei își deschid ochii, strigă o, iată, un cadavru, se ascund într-un un pâlc de mesteceni. fiecare copac leagănă pe altcineva. cu toții ard. câinele arde și el, căzând în urma ta, și întreaga lume arde, doar tu continui să mergi și ninsele crizanteme nicăieri nu le mai duci. și drumul se rupe, nu te oprești, totul arde în jur, și tu mergi liniștit, tot
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
strada care coboară, duci o vreme o roabă de copii și nimeni nu află și ei își deschid ochii, strigă o, iată, un cadavru, se ascund într-un un pâlc de mesteceni. fiecare copac leagănă pe altcineva. cu toții ard. câinele arde și el, căzând în urma ta, și întreaga lume arde, doar tu continui să mergi și ninsele crizanteme nicăieri nu le mai duci. și drumul se rupe, nu te oprești, totul arde în jur, și tu mergi liniștit, tot cobori, cu
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
copii și nimeni nu află și ei își deschid ochii, strigă o, iată, un cadavru, se ascund într-un un pâlc de mesteceni. fiecare copac leagănă pe altcineva. cu toții ard. câinele arde și el, căzând în urma ta, și întreaga lume arde, doar tu continui să mergi și ninsele crizanteme nicăieri nu le mai duci. și drumul se rupe, nu te oprești, totul arde în jur, și tu mergi liniștit, tot cobori, cu un câine, și nimeni nu află. implorând, așa, cu
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
mesteceni. fiecare copac leagănă pe altcineva. cu toții ard. câinele arde și el, căzând în urma ta, și întreaga lume arde, doar tu continui să mergi și ninsele crizanteme nicăieri nu le mai duci. și drumul se rupe, nu te oprești, totul arde în jur, și tu mergi liniștit, tot cobori, cu un câine, și nimeni nu află. implorând, așa, cu genunchii înveliți în nori, să apuce cineva capătul sforii. și eu sus, sus și ușor, văd deodată limpede că nu un copil
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
multe se mai pot scrie, cum scriu și eu tocmai acum, după șapte ani de la moartea mea, când ar fi trebuit să fiu pietre și scris pe pietre. Mă recitesc, - sunt, iată, atât de deștept și de inventiv, - ce de ars combinatoria, ce de subtilă hermeneutica, ce de construcție, deconstrucție! Când nu voiam, de fapt, să vă spun decât că sunt un biet om care moare încet printre atâtea chermeze și dănțuiri. Și că uneori, chiar prea des, îmi pare că
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]