651 matches
-
muntenești se subîmparte în cel din Baranja și cel ludăresc. Graiurile ardelenești sunt apropiate de subdialectul crișean al limbii române, iar cele muntenești de subdialectul muntean al românei. În ambele se simte influența subdialectului bănățean, mai puternic în graiurile băieșești ardelenești. Caracteristice graiurilor ardelenești sunt, de exemplu, vocalele [ɔ] (în [pɔrtə] „poartă”) și [ɛ] (în [avɛ] „avea”), precum și consoanele [ɟ] (în [vɛrɟe] „verde”), [ɲ] și [lʲ] ([l] palatalizat), în [lʲɛmɲe] „lemne”, ca în Crișana și Maramureș, precum și consoanele [ʃʲ] (în [ʃʲinʃʲ
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
în cel din Baranja și cel ludăresc. Graiurile ardelenești sunt apropiate de subdialectul crișean al limbii române, iar cele muntenești de subdialectul muntean al românei. În ambele se simte influența subdialectului bănățean, mai puternic în graiurile băieșești ardelenești. Caracteristice graiurilor ardelenești sunt, de exemplu, vocalele [ɔ] (în [pɔrtə] „poartă”) și [ɛ] (în [avɛ] „avea”), precum și consoanele [ɟ] (în [vɛrɟe] „verde”), [ɲ] și [lʲ] ([l] palatalizat), în [lʲɛmɲe] „lemne”, ca în Crișana și Maramureș, precum și consoanele [ʃʲ] (în [ʃʲinʃʲ] „cinci”), [ʒʲ] ([ʒ
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
ca în Banat. Graiurile muntenești, mai ales cel al ludarilor, seamănă cu cele din Muntenia, de exemplu prin lipsa palatalizării consoanelor [t] și [d]. În Ungaria, graiul de la Tisa este mai apropiat de subdialectul crișean din România decât cele băieșești ardelenești. La nivel lexical, diferențele dintre tipurile muntenesc și ardelenesc reflectă de asemenea în parte diferențele dintre subdialectele din România: muntenii spun „albie”, ardelenii numesc același obiect „troacă”; la primii „porumb”-ul este "poromb", la ceilalți "cucuruz". Graiurile băieșilor păstrează și
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
ludarilor, seamănă cu cele din Muntenia, de exemplu prin lipsa palatalizării consoanelor [t] și [d]. În Ungaria, graiul de la Tisa este mai apropiat de subdialectul crișean din România decât cele băieșești ardelenești. La nivel lexical, diferențele dintre tipurile muntenesc și ardelenesc reflectă de asemenea în parte diferențele dintre subdialectele din România: muntenii spun „albie”, ardelenii numesc același obiect „troacă”; la primii „porumb”-ul este "poromb", la ceilalți "cucuruz". Graiurile băieșilor păstrează și unele arhaisme, elemente care nu se mai găsesc astăzi
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
de limba băieșească la centrele abilitate pentru aceasta, iar din 2006, proba de această limbă este opțională la bacalaureat. Începând cu 2011 există și materiale online de învățare a limbii. În Ungaria, standardizarea limbii băieșilor se face pe baza graiurilor ardelenești, majoritare în această țară. Sistemul de scriere nu pare încă să fie definitivat. Publicațiile dinainte de 2009 sunt scrise cu grafia limbii maghiare, plus literele „ă” și „î”, dar în gramatica din 2009 se propune altă grafie, parțial diferită. Totuși, în
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
oa]s[tră] el a fost adus din Cluj la București, fiind student în anul II la Fac[ultatea] de III ani de desen. Părinții lui - mama este și ea o încântătoare ardeleancă, îmbibată de spiritul locului și de cântece ardelenești - ca și tânărul, ar cere să fie mutat încă de anul acesta, dacă se poate - dând firește diferența necesară - la Fac[ultatea] de Arte Plastice, secția Pictură, de IV ani. Vă asigur că e un talent autentic, cum v-ați
Un estetician sub vremuri – Gheorghe Achiței by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5767_a_7092]
-
este critic și istoric literar, editor, eseist, profesor universitar român, membru titular al Academiei Române și președinte al acestui for cultural român din 1998 până în aprilie 2006. Este fiul Sultanei (n. Moise) și al lui Dragomir Simion, moșneni având o ascendență ardelenească. A fost căsătorit cu Adriana Manea (1957-2006) și are o fiică. A studiat la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, devenit Liceul „I.L.Caragiale”, astăzi Colegiul National „I.L.Caragiale” din Ploiești, unde a fost coleg cu Nichita Stănescu. Între
Eugen Simion () [Corola-website/Science/297614_a_298943]
-
Copoiul ardelenesc este un câine de vânătoare de origine maghiară, din categoria: copoi, limier; grupul VI., secțiuna 1.2 după sistemul FCI de clasificare a raselor canine. Caracteristicile rasei s-au format de-a lungul secolelor în condiții specifice de climă, relief
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
și un urs vânat. Prima descriere a acestei rase îi aparține lui Dénes Pák, în lucrarea "Știința vânătoarei" (1829). Avea mai multe denumiri: până în 1729 era numit "copoi unguresc" și "copoi de pădure" (erdei kopó), copoi roșcat (vörös kopó), "copoi ardelenesc" cu picioare lungi și cu picioare scurte, "copoi unguresc negru" etc. Schimbările structurale din Ungaria în sec. XIX., desecările, diminuarea suprafețelor silvice au restrâns vânătoarea cu copoi din zonele montane ale Transilvaniei și Slovaciei. Prima înregistrare oficială datează din 1886
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
László Bodor, medic în Sighet au ajuns la Petru Nistor din aceeași localitate, care avea 7-8 copoi ardelenești rasă pură. De la el au fost cumpărați doi căței și duși la grădina zoologică din Budapesta. Ulterior au găsit și alți copoi ardelenești de rasă pură. De exemplu, cu ajutorul doctorilor Attila Kelemen și Géza Bóka au găsit în 1962-1963 exemplare la Jeica, Bistrița-Năsăud. Așa a început revitalizarea rasei, coordonată de dr. Csaba Anghi și dr. Ákos Szederjei. În 1966, FCI a recunoscut oficial
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
în 1968 i l-a schimbat: 241. Standardul a suferit modificări ulterioare, dar de fiecare dată se vorbea de două varietăți. În 2004 guvernul Ungariei a declarat patrimoniu național rasele considerate a fi de origine maghiară, între care și copoiul ardelenesc (Decizia OGY, anexa 32/2004 (IV. 19)). Cea mai detaliată descriere a rasei, din secolul al XIX-lea, se datorează ornitologului și vânătorului brașovean Ede Czynk (1851 - 1899). Întru-un articol în limba germană, cu titlul "Die Siebenbürger Bracke" ("Bracul
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
se datorează ornitologului și vânătorului brașovean Ede Czynk (1851 - 1899). Întru-un articol în limba germană, cu titlul "Die Siebenbürger Bracke" ("Bracul transilvănean"), apărut post-mortem în 1901 pe paginile revistei germane de vânătoare "Waidmannsheil!", el afirma: Caracteristicile copoiului sau bracului ardelenesc i s-au format în condiții specifice de climă, de relief și condițiilor de vânătoare. Mână și oprește excelent. Simțul mirosului este dezvoltat. Caută perseverent pe urmă rece, pe urmă proaspătă, lătratul scurt, intermitent, este caracteristic. Răpitoarele mai mici cu
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
apuseană, copoii prind vânatul, scopul principal fiind sportiv, de divertisment. Vânătoarea în stil răsăritean se desfășoară cu unul până la trei copoi. Scopul este stârnirea vânatului, care ziua nu se mișcă, și gonirea lui spre vânătorii la pândă, la trecători. Copoiul ardelenesc nu e bun pentru vânătoarea apuseană, în haită. Rasa e adecvată la ținerea urmei fără abatere și căutarea rapidă pe întinderi mari. Copoiul ardelenesc este un câine independent: de multe ori lucrează la kilometri de stăpânul său si trebuie să
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
vânatului, care ziua nu se mișcă, și gonirea lui spre vânătorii la pândă, la trecători. Copoiul ardelenesc nu e bun pentru vânătoarea apuseană, în haită. Rasa e adecvată la ținerea urmei fără abatere și căutarea rapidă pe întinderi mari. Copoiul ardelenesc este un câine independent: de multe ori lucrează la kilometri de stăpânul său si trebuie să rezolve anumite situații. Însă dresarea este dificilă. Rănile serioase nu le sesizează, dar o apostrofare minimă îl afectează puternic, încât mai multe zile devine
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
sesizează, dar o apostrofare minimă îl afectează puternic, încât mai multe zile devine inutilizabil. Dacă este învățat cu îndemânare și răbdare, se poate ajunge la rezultate de calitate. Măsurile dure sunt contraindicate. Este prăsit în două varietăți. Una a copoiului ardelenesc cu picioare lungi, cealaltă cu picioare scurte. Cele două varietăți diferă la mărime, culoare și păr. Copoiul cu picioare lungi are înălțimea la greabăn de 55-65 cm, culoarea de bază este negru catifelat cu semne roșii-galbene închise și albe. Copoiul
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
în anii 1930, tot în revista "Carpați" dădea detalii despre varietatea roșiatic cu picioare scurte: Standardul conform Federației Canine Internaționale (Fédération Cynologique Internationale): Hungarian hound "(câine de vânătoare unguresc)" - Transylvanian scenthound "(câine de vânătoare de urmă transilvănean)" - Erdélyi kopó - "(copoi ardelenesc)" Țara de origine: Ungaria Nr. standard FCI: 241 Data publicării standardului: 6 aprilie 2000 Utilizare: copoi capabil să vâneze singur, la distanță mare de stăpân. Este în mod deosebit capabil să depună muncă de limier și să urmărească vânatul de
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
mare distanță. Harțuiește vânatul și îl îndreptă pe linia de tir. În general lucrează singur sau în cuplu. Clasificare FCI: grupa 6 "Copoi și rase înrudite", secțiunea 1.2: "Copoi de talie medie". Cu probă de lucru. Scurt istoric: Copoiul ardelenesc este o rasă veche ungurească, care a fost determinată de particularitățile speciale ale climatului, teritoriului și condițiilor de vânătoare. Perioada de glorie a trăit-o în Evul Mediu, într-un timp în care a fost câinele favorit de vânătoare al
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
a fost câinele favorit de vânătoare al curților nobiliare. Datorită dezvoltărilor în agricultură și silvicultură, a fost trimis în trecut în pădurile greu accesibile, din munții Carpați. Ca rezultat al influenței condițiilor de teren, au evoluat două varietăți de copoi ardelenesc: varietatea cu picioare lungi și varietatea cu picioare scurte. Aceste două varietăți în general au fost păstrate împreună. Varietatea copoiului ardelenesc cu picioare lungi a fost folosită pentru vânat mare precum zimbrii și mai târziu urșii, porc mistreți și râșii
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
pădurile greu accesibile, din munții Carpați. Ca rezultat al influenței condițiilor de teren, au evoluat două varietăți de copoi ardelenesc: varietatea cu picioare lungi și varietatea cu picioare scurte. Aceste două varietăți în general au fost păstrate împreună. Varietatea copoiului ardelenesc cu picioare lungi a fost folosită pentru vânat mare precum zimbrii și mai târziu urșii, porc mistreți și râșii, iar copoiul ardelenesc cu picioare scurte a fost folosit pentru a vânat mic precum vulpi și iepuri, pe teren deschis, și
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
picioare lungi și varietatea cu picioare scurte. Aceste două varietăți în general au fost păstrate împreună. Varietatea copoiului ardelenesc cu picioare lungi a fost folosită pentru vânat mare precum zimbrii și mai târziu urșii, porc mistreți și râșii, iar copoiul ardelenesc cu picioare scurte a fost folosit pentru a vânat mic precum vulpi și iepuri, pe teren deschis, și capra neagră în zone stâncoase. La începutul secolului XX, copoiul ardelenesc a fost pe cale de extincție, creșterea și selecționarea au fost reluate
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
zimbrii și mai târziu urșii, porc mistreți și râșii, iar copoiul ardelenesc cu picioare scurte a fost folosit pentru a vânat mic precum vulpi și iepuri, pe teren deschis, și capra neagră în zone stâncoase. La începutul secolului XX, copoiul ardelenesc a fost pe cale de extincție, creșterea și selecționarea au fost reluate în 1968. În prezent, în afara Ungariei, are un fond important în Transilvania. Aspect general: forma și portul capului, proporțiile, membrele puternice și musculoase, precum și inserția cozii corespund tipului de
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
cel Mare și anume „"Birăești"”. Pornind de la însemnarea din hrisovul lui Ștefan cel Mare și de la această a doua atestare, Mihai Costăchescu afirma în „"Documentele de la Stefăniță Voievod”" pagina 124, nota 3, că denumirea satului își are originea de la numele ardelenesc „Biro”, al unuia dintre primii conducători ai comunității. Costăchescu își mai bazează afirmația și pe un alt document care consemnează că printre stăpânii din prima jumătate a veacului al-XV-lea, ai unui sat cu numele Birăești din Moldova, situat pe râul
Gherăești, Neamț () [Corola-website/Science/324487_a_325816]
-
un salariu de-al său de altădată. Îmi cumpărasem strictul necesar, mobilă de ocazie, un divan-studio, un birou, o masă și câteva scaune. Cărțile îmi stăteau încă îngrămădite pe lângă pereți. Băurăm cîte-o țuică și mama ne servi ciorbă de purcel ardelenească și tocană cu mămăliguță. Cartelele de pâine aduseseră pe țărani în piață cu mălai. Apoi la cafele mama ne părăsi. Nu fumam niciodată dimineața, iar Petrică era doar fumător de ocazie. Aprinserăm țigări. "...Iar Marghiloman spunea, în legătură cu neseriozitatea noastră, reluă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă gândii să mă duc îndată ce marele poet închise ușa în urma mea. Îi dădui un telefon, stătea departe de centru și s-ar fi putut să nu-l găsesc acasă. "No, bădie, acasă ești?" îl întrebai cu un puternic accent ardelenesc, recunoscîndu-i vocea la aparat. "Acasă mi-s, tu ești, Petrini?" "Da, ce făceai?" "Citeam!" "Pot să te deranjez?" Pentru un prieten, musai să lași cititul, căci el este un om viu și mișcătoriu, în timp ce cartea stă liniștită acolo unde o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bărbierit... Micul dejun cu rinichi și alte momite durează cât aventura lui Ulisse pe insula Circei, unde oamenii lui sânt transformați în porci..." Deși Ciceo era relativ sobru în limbaj, de astă dată auzind toate acestea, trase, cu puternic accent ardelenesc, înjurătura prin care trimitem noi pe cineva antipatic la origine... "la mîne-sa, să se întoarcă de-acolo mai bun..." în clipa aceea Lavinia se ridică brusc și se îndreptă decisă spre dormitorul copiilor de unde auzirăm de îndată zdupăituri și chicoteli
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]