590 matches
-
o peliculă în alb-negru, filmul se derulează în paginile romanului în timp ce scriitorul, la masa de lucru, își așterne pe coala albă propriul destin, cu pauze de o sorbitură de cafea, cu povești despre și pentru oameni simpli dar cu o ardentă dragoste și prețuire pentru OM, într-o carte pe care o citești și taci, sub mireasma florilor galbene și albastre crescute pe o traversă părăsită sau brodate pe o batistă, printre trei stropi de sânge... semnul că ea va veni
FLORI DE-A LUNGUL TRAVERSEI PĂRĂSITE, PÂNĂ LA CAPĂT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340088_a_341417]
-
ceea ce este scris, nu-mi este străin” scrie Marian Mincu în postfața Principalele personaje ale românului sunt trei prieteni, Belbo, Diotallevi, care lucrează pentru mică editură Garamond din Milano, si Casaubon (naratorul). Într-o zi ei primesc vizită unui colonel Ardenți, care dorea să publice o carte despre un plan secret al cavalerilor templieri de a domina lumea, singura să sursă fiind un petic de hartie cu un text codificat, pe care colonelul pretindea că îl descifrase parțial. A doua zi
Umberto Eco: Pendulul lui Foucault. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339248_a_340577]
-
care dorea să publice o carte despre un plan secret al cavalerilor templieri de a domina lumea, singura să sursă fiind un petic de hartie cu un text codificat, pe care colonelul pretindea că îl descifrase parțial. A doua zi Ardenți dispare, și povestea pare să fie uitată. Casaubon pleacă pentru câțiva ani în Brazilia. La întoarcere se angajează alături de prietenii săi la editură, unde încep să lucreze la o serie de cărți despre ocultism. Citesc foarte mult material de această
Umberto Eco: Pendulul lui Foucault. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339248_a_340577]
-
la o serie de cărți despre ocultism. Citesc foarte mult material de această natură și încep să facă tot felul de legături neobișnuite între diferite evenimente istorice. Pornită inițial că o joacă, ei încep să completeze Planul evocat de colonelul Ardenți, să descopere noi legături nebănuite, astfel încât se prind în propriul joc și ajung chiar să creadă într-o oarecare măsură că ar putea fi adevărat. Eco ne demonstrează cât de relativ e totul. Și ce mică deosebire este între o
Umberto Eco: Pendulul lui Foucault. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339248_a_340577]
-
povestesc. Mai eram și eu în preajmă, / prăfuit ca un ceas / din magazinul cu antichități, / numai duminica, / în vestiarul inimii” (p.5). Putem interpreta și faptul că poetul a explicat titlul cărții prin câteva idei poetice. Oricum, prin natura sa ardentă, Baciul domnișan își dezvăluie gândurile, uitându-se „anonim” și povestind... Folosește însă verbul reflexiv „mă povestesc”, ceea ce sugerează intensitatea emoțională și sentimentală a creației sale artistice. Își expune sentimentele în anonimat, fără prea multă paradă. De fapt, Eul liric se
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
de călcâi,/ să mângâi iarba” și „dorul de tine, să mă curb în pântecul pământului” înseamnă o reîntoarcere la rădăcini, la frumusețea spirituală a poporului, la viața adevărată, pentru a înțelege filozofia infinitului din noi... Cu precădere poet al inimii ardente, al timpului măsurat cu gândul și al spațiului privit cu ochii iubitei, poetul Geoge Baciu conferă artei sale o valoare profetică ! Prof. Daniel Dejanu „ÎN VESTIARUL INIMII„ , de George Baciu Lieduri și confesiuni - vers și armonie... (II) Volumul de versuri
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
Gheorghe Stroia de a-și găsi un loc distinct printre ei. Poezia „Albastru glas de înger” care deschide Partea I, intitulată sugestiv „Albastru glas”, curge lin spre sufletul cititorului. Rareori se întâlnește în poezie un omagiu mai sincer și mai ardent ca la Gheorghe Stroia. Poetul vede chipul mamei pretutindeni și-l identifică atât cu fenomenele trecătoare, dar mai ales cu cele durabile și nemuritoare. „În fiecare frunză și-n fiecare rug de floare/ În fiecare nor și-n cer un
GHEORGHE A. STROIA – ALBASTRU GLAS DE ÎNGER SAU O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL NOSTRU de ION CATRINA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340900_a_342229]
-
nr. 754 din 23 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului MĂ-NTORC LA PRAGUL DE LEGENDĂ Mă-ntorc din nou, tăcută, la pragul de legendă Și cioburi de imagini îmi trec prin față-n fugă În visul care poartă comoara mea ardentă Căsuța cea din munți m-așteaptă ca pe-o rugă. E zestrea mea de suflet, ce prinde să tresară Purtată-n orice clipă în murmure și șoapte, Prin limpezimi de ape, oglinzi ce mă-nfioară E casa părintească, e miere-n
FLORILEGIU HIBERNAL (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342309_a_343638]
-
am pierdut, socot, De multe ori, de tot. Sperând să te-ntâlnesc, Înot în al tău suflet, Nu vreau să te rănesc, Ci doar să te găsesc. Îți curg prin vene lent, De tine nu mă satur. Strop după strop, ardent, Privesc în jur atent. Realizez uimit Că ești în al meu sânge Și mă strecor grăbit, Să nu fiu risipit. Ne prăbușim în noi, Ne-nghite-ncet neantul, Iar noaptea e în toi. Visăm frumos în doi... Referință Bibliografică: Vis
VIS ÎN DOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341601_a_342930]
-
dimensiuni, au denumiri (colorate) din lumea muzicii precum "Contrapunct în alb", "Contrapunct în roșu", "Compoziție" sau "Adagio cantabile"... De ce pictură abstacta? Pentru că muzica este cea mai abstractă dintre arte. Aici e probabil secretul Zahavei Lupu; în tensiunea ascunsă, în sensibilitatea ardenta tradusă în sunetele din culori... Creația ei emană dinamism și energie. Materia și sunetul formează o unitate de expresie, ritm și cunoaștere. Aflată la interferență celor două arte, dînsa realizează un echilibru între sensuri, sentimente, convingeri, tensiuni ascunse, revolte și
ADAGIO CANTABILE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340726_a_342055]
-
exista. Un exercițiu sumar de post-mortem pentru orice decizie mare de schimbare a ceea ce suntem, nu numai de Anul Nou, este cel mai bun lucru pe care îl putem face dacă nu putem să rezistăm impulsului de a ne dori ardent să fim altcineva sau altceva decât ceea ce suntem. Eu unul, condiționat melancolic de plăcinta moldovenească cu brânză dulce de Anul Nou a mamei, am continuat totuși să-mi pun o singură mare și mereu aceeași dorință de Anul Nou: să
Corporatistul la cumpăna dintre ani. La ce visează oamenii din birourile de sticlă () [Corola-blog/BlogPost/337773_a_339102]
-
Johnson, fostul primar al Londrei, condusese campania Leave și se situase în vădită opoziție cu Cameron, era de așteptat ca acesta să devină prim-ministru, oferindu-i postul de vicepremier colegului și prietenului său Michael Gove, și el un susținător ardent al Brexit. Într-un gest greu de calificat însă, care, de altfel, l-a și compromis politic, Gove a decis să-l atace nesportiv pe Johnson, declarând că acesta nu ar avea calități de lider și că el ar fi
Theresa May, prim-ministru. Are Marea Britanie o nouă „Doamnă de Fier”? David Cameron iese din scenă cântând () [Corola-blog/BlogPost/337919_a_339248]
-
Chaillot din Paris - și care este un spectacol puternic influențat de operă lui Gaston Bachelard „Poetica spațiului”. „De ce această operă?” - se întreabă însăși autoarea spectacolului... „Ea se adresează acestor case și locuri de neuitat în care locuim, martori ai aspirației ardente a umanității la siguranța și ai atașamentului pe care-l trăim față de forțele misterioase ce stau la baza realității tangibile a valorilor noastre profane și sacre. O recunoaștere a vieților noastre cotidiene revelate. Imensitatea minusculă a prezentei noastre în Univers
Carolyn Carlson – „pioniera scenei coregrafice contemporane” – pentru prima oară la Bucureşti, invitată în FNT 2016 [Corola-blog/BlogPost/100242_a_101534]
-
ușă. Atunci... îl văzu. Părea un soare răsărit din negura vremii, iar pletele blonde îi încadrau ovalul albicios, la fel cum razele îmbrățișează suflarea. Era atât de frumos... atât de nimicitor... atât de aproape.... O contempla impasibil, doar o licărire ardentă a ochilor de un turcoaz înverzit îi trăda simțirea. - Iseliiin... am venit..., murmură prelung vocea profundă a bărbatului, apropiindu-se și mai mult de ceafa ei. - Eu sunt Elena, nu Iselin! Spuse rătăcită cu ochii în adâncimea chipului cu plete
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
înalturi se-așează pe noi, Pe gând cu-amintiri din vremi trecute, Am vrea să mai fim cu mult înapoi În ani cu trăiri intense,plăcute. Petale albe curg incandescente, Sclipiri în suflet și în gând, Din albul lor răsar ardente Dorinți prin vise luminând. Prin albul alb se vede-n vis Trecutul,candidă fereastră, Eram atunci în paradis, Sau lumina lumina noastră ? Fulgi albi se-așează peste noi Am vrea nespus trecutul înapoi. NOSTALGIE DE IARNĂ Fulgi albi din înalturi
NOSTALGIE DE IARNĂ de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342774_a_344103]
-
înalturi se-așează pe noi, Pe gând cu-amintiri din vremi trecute, Am vrea să mai fim cu mult înapoi În ani cu trăiri intense,plăcute. Petale albe curg incandescente, Sclipiri în suflet și în gând, Din albul lor răsar ardente Dorinți prin vise luminând. Prin albul alb se vede-n vis Trecutul,candidă fereastră, Eram atunci în paradis, Sau lumina lumina noastră ? Fulgi albi se-așează peste noi Am vrea nespus trecutul înapoi. NOSTALGIE DE IARNĂ Fulgi albi din înalturi
NOSTALGIE DE IARNĂ de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342774_a_344103]
-
înalturi se-așează pe noi, Pe gând cu-amintiri din vremi trecute, Am vrea să mai fim cu mult înapoi În ani cu trăiri intense,plăcute. Petale albe curg incandescente, Sclipiri în suflet și în gând, Din albul lor răsar ardente Dorinți prin vise luminând. Prin albul alb se vede-n vis Trecutul,candidă fereastră, Eram atunci în paradis, Sau lumina lumina noastră ? Fulgi albi se-așează peste noi Am vrea nespus trecutul înapoi. Referință Bibliografică: NOSTALGIE DE IARNĂ / Florentin Dumitrache
NOSTALGIE DE IARNĂ de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342774_a_344103]
-
Stănescu Teodor Dume abordează o tonalitate clasică, armonioasă, pozitivă, blândă ca și cum autorul a ales ca parte dominantă a vieții, dragostea eternă, deși nu îi va supraviețui decât prin aceste poeme, adevarate epitafuri lirice. Autorul unește diverse polarități, între un temperament ardent, luminos, căldura maternă, dulce și misterioasă care absoarbe suferințe, dar îi procură și certitudini luminoase, parcurgând etapele propriei biografii . Tenebrele sunt partea întunecată a sufletului, o apă neagră în care plutesc ființele dragi dispărute. Imagini fugitive străbat secretele minții, memoria
TEODOR DUME, O NOUĂ CARTE: AZIL ÎNTR-O CICATRICE de TEODOR DUME în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342811_a_344140]
-
mereu, în subtext. Acum ele, aceste „maimuțe”, rămân un fel de bibelou delicat și, pentru unii, grotesc, dar dincolo de ele, din spatele lor, apar umbre, fapte, viață tumultuoasă, tristeți, ba chiar și bucurii și nostalgii ascunse. Din spatele amintirilor, ca o negație ardentă a anomaliilor dintr-o lume trecută, apare mărturia de conștiință a unui om cinstit, care nu poate trece sub tăcere ceea ce avea și are de spus. Ivan Lungu, în cartea sa autobiografică recent apărută într-o nouă ediție, depune mărturie
O CARTE BUNĂ: „MAIMUŢELE DINCOLO DE AMINTIRI” DE IVAN LUNGU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343476_a_344805]
-
umbrele lor, Toți se feresc de soare, Lăudatul soare a ajuns dușman, Cine mai urcă azi pe Anzi? Azi țărmul unor glorii e uitarea. Să nu-njoseacă nimeni plânsul, hula, cine mai poate-mbogăți noaptea atât de opulentă și lascivă și ardentă? Alege între Univers și Bibliotheca, nu este greu, cum se bifurcă toate cărările, iar uneori ajungi la zid, ci, spaimele pot deveni biete fericiri abjecte, mai e și labirintul, lasă-l, acolo e un minotaur lacom, rău, să te ferești
AŞTEPTÂNDU-I PE BARBARI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343504_a_344833]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ÎNTRE OGLINZI PARALELE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1496 din 04 februarie 2015 Toate Articolele Autorului mi-e o sete de cleștar de ardentă risipă albul se logodește cu negrul brumat țigara fumată arde iubirile de nicotină dependența de roz pictează nuduri absente iubesc ca în pustă cu toți caii liberi soarele naște monștri îndrăgostiți ehei iubirea nu se ornează cu îngeri de ceară
ÎNTRE OGLINZI PARALELE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340156_a_341485]
-
Languages Deptt. Fac cunoștința traducătorului în gujarati a lui Eminescu, Mahendra Dave - aduce cu Fellini, dar mai blând. Poetul malayalam a rătăcit exemplarul, îi dau alt original „englez” al Scrisorii. Sunetele gujarati, via Geeta și Ramayana, renasc într-o recitare ardentă. Dau să plâng. Nu scriem într-o anume literatură, ci într-una a lumii întregi în limbi unele sau altele. Ne găsim pe o scenă. *** GREIER Proletcult, sorry. Voi n-ar fi trebuit să vă nașteți. Nu mai e nimic
PĂGUBOŞI O DATĂ (3) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340071_a_341400]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > ECOUL Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1858 din 01 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Ecoul se plimbă, cuvânt ce repetă discret întoarcerea timpului, sunet ardent, cerculețe pe apă, timp risipit în albastru ce plânge la infinit. Secunda adoarme corolă de stele mărgele cu albe inele se întoarce și strigă domol, iar domol, apoi se pierde în ploaia de dor. Poate se cern viețile noastre-n
ECOUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377516_a_378845]
-
spre adâncul pământuluide unde voi fura lumina atingerilor talece mă condamnă să te iubescșinu voi cere grațiere.... XIX. ACASĂ ÎN TRUP, de Elena Spiridon , publicat în Ediția nr. 2023 din 15 iulie 2016. bagaj tangoul obsesie compresie găndurilor zidurilor chin ardent desuet pisica neagră strălucire nălucire apasă acasă trup uitat sfâșiat aclamat. Mă curg prin tine Mă curg prin tine bazalt erupt din adâncuri în adâncuri spre apusul luminat ... Citește mai mult bagajtangoul obsesiecompresiegăndurilorzidurilorchin ardentdesuetpisica neagrăstrălucirenălucireapasăacasătrupuitatsfâșiataclamat.Mă curg prin tineMă curg
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
se scăldau în ramul de ienupăr, ce îl avea în brațe Iisus, și arată sclipind și proaspăt din Duhul Sfânt adus. La ușă n- a bătut, arcada se deschise dintr- o scânteiere a Lunii, bătăi sclipind întinse în bolul ei ardent, aproape de fereastră, Ea chiar ni L- adus pe El, la ușă noastră. În sarica divină și îmbrăcat în nimburi, Domnul m- a luat de mână, În palma-I se cântau imnuri. Deodată, între noi o scară s- a deschis verticalizând
SCARĂ SPRE CER de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379006_a_380335]