594 matches
-
i-au fost cauzate, totuși, de refugierea unor boieri și locuitori de rând ai Moldovei, datorită situației create în țara lor, la armata rusă, aflată în apropiere. Ca urmare, Carol al XII-lea, secondat de hanul Crimeii, Devlet Ghirai, un ardent susținător al eforturilor suveranului suedez de a determina Poarta Otomană să declare război Rusiei, s-au grăbit să-l denunțe sultanului Ahmed al III-lea, ca • Hurmuzaki, Documente, IX1, p. 445. • Cf. Ionescu-Gion, op. cit., p. 359. • Cf. Cronica Ghiculeștilor. Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dialog cu domnitorul, ocazie cu care diplomatul francez îi cere, la modul imperativ, de a face călătoria la Constantinopol și a avea o conversație cu marchizul de Moustier, ambasadorul Franței în capitala Imperiului otoman și unul din susținătorii cei mai ardenți ai politicii preconizate • Ibidem. • Ibidem. • Ibidem. • R. V. Bossy, L’Autriche et les Principautés Unies, București, 1938, p. 360. 35 C. P. Russie, vol. 233, f. 113-114. • Ibidem, f. 169-169 v. de Al. I. Cuza. În aceeași măsură, Tillos revine
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de-a valma, băieți și fete, scuipă, aruncă la întâmplare ambalajele și capetele de țigări, se înghesuie înaintea femeilor și a persoanelor vârstnice la urcarea în mijloacele de transport, nu știu să salute politicos, poartă uneori îmbrăcăminte indecentă, își consumă ardentul sentiment de dragoste prin săruturi prelungite în mijlocul trotuarului sau în mijloacele de transport ori în parcurile publice. Încerc un sentiment de nemulțumire, de durere chiar, când văd ce se petrece cu actualul tineret, pe care îl pândesc cele două mari
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
lui de a i se revela. Mai mult, nihilismul de mai târziu are exact aceleași cauze. Între aceste extreme, o ființă care caută, provoacă sau neagă. Finalmente, o ființă care face din negare un sens. Prin urmare, așa cum, din nevoia ardentă a consacrării, disprețuiește Academia, cu tot ceea ce, trecând din simbolic în concret, înseamnă ea, tot așa Cioran poartă un război cu Adevărul. Ciudat război, din moment ce, la un alt nivel, el își slujește inamicul cu orice rând scris și, aș spune
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
După al doilea război mondial, „paleta” perspectivelor și a „formelor” literare care valorifică același filon continuă să dea semne de vitalitate și diversificare în proza românească, de la accentul pus de autori ca Zaharia Stancu sau Fănuș Neagu pe o pasionalitate ardentă și frustă (Pădurea nebună) sau pe experiențe de aventură picarescă purtând urmele istoriei trăite (Jocul cu moartea, Îngerul a strigat) la alegoria fals „istorică” realizată de Eugen Barbu în Princepele, ori de la parabola fantezistă din Cartea de la Metopolis a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
tonul său capătă o solemnitate gravă. Măreția subiectului îi impune o atitudine sacerdotală. Darul de căpetenie al lui Kogălniceanu e de a fi avut spirit critic, atunci când lumea nu-l avea; și de a-l fi avut în formă constructivă, ardentă, fără sarcasm steril. Peste tot, în programele revistelor, redactorul știe ce vrea. „Dacia literară” se cheamă așa (spre deosebire de perfida „Abeille moldave” a lui Asachi) fiindcă, făcând abstracție de loc, vrea să se îndeletnicească cu „producțiile românești fie din orice parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
lui Eugen Lovinescu, are loc acum o "mutație a valorilor estetice", concretizată prin adaptarea la spiritul veacului, coagulat în liniile directoare ale civilizației franceze. Națiunile Europei pulsează în ritmul unui sincronism dat de prelungirile clasicismului și, mai ales, subordonat dorinței ardente de prelucrare a acestuia în termeni proprii pentru a asigura scoaterea din marginalitate. Este un efort care duce, în final, la diferențiere, după cum sugera același Lovinescu, atrăgând atenția că "prezența unei sensibilități cu note comune nu presupune și o egalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
recunoscut el.« Are nasul, ochii și sprâncenele lui Gustavus. Ea să fie regina noastră.» A urmat proclamarea ei. Lui Oxenstiern, șeful lor, i s-a conferit putere aproape nelimitată în a face pace și război, care era problema cea mai ardenta a momentului"<footnote Johann Wilhelm Archenholz, Memoiren der Konigin Christine, Ediție bilingva germanăengleză, Berlin 1751, p. 23:"The death of Gustavusa matter of open or secret rejoicing în many quarters was a crushing blow to Sweden. A child of six
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
apare ca ceea ce durează, imaginea unei fidelități care transcende timpul, Itaca este și locul în care se joacă misterul timpului. Dacă Itaca este o imagine, de mai multe ori evocată și convocată de către poeți și de către scriitori, cu o fervoare ardentă și o intimă pietate, ca orizont al unui adevăr al ființei, ca ceea ce leagă totodată originea și sfârșitul, Itaca este de asemenea o răscruce, o răscruce mortală pentru pretendenți, desigur, dar și pentru Ulise și pentru Penelopa. Itaca este totodată
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sens de către Lecointre-Dupoint, editorul legendei în 1839, semnalând că deja în epoca lui Jacques de Voragine, adevărul istoric era metamorfozat de către legendă, că realismul se retrăgea spre profitul supranaturalului și al miraculosului: "Exercițiile ascetice, penitențele și macerațiile sfinților, caritatea lor ardentă, abnegația lor eroică, nu ar fi captivat singure un auditoriu van și ușuratic, care nu respira decât bătălii, iubiri, blazoane, turniruri și aventuri; de aceea adevărul istoric nu domnea întotdeauna în aceste povestiri pioase și cucernica fraudă a povestitorului, care
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sale integratoare, orice deviere poate instaura un adevăr care, neconcordant cu experiența pragmatică, încântă. "Poezia considera Goethe e mai adevărată decât adevărul..." (Convorbiri cu Eckermann). Limbaj identic la Novalis: "Poezia e realul absolut". Optică analoagă la Pierre Emmanuel: "Poezie, rațiune ardentă" (titlu de eseu, 1949). Adept al idealismului magic, în optica romanticului Novalis (continuând idealismul lui Fichte) poetul e un voyant și un exorcizor, iar poezia: Una și Totul (Jurnal intim). Idealizant, esoteric este și Eminescu, un Eminescu senin suprapus cotidianului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
masca sa, precum fața statuilor antice tăiate în marmură, pare de o fixitate definitivă. Impersonalismul său e al unui cugetător care își ia (programatic) distanțe de lucruri pentru a le estima în lumina proporțiilor drepte. Admirator al unui Blaga frământat (ardent, vitalist și îmbibat de mituri autohtone), autorul Ipostazelor, și el comentator al condiției umane, ascende spre cunoaștere pe propriile-i nebănuite trepte. Poezia însăși "logodește treapta / dintâi cu cea din urmă "echivalență-ntre hazard și lume..." Sistemul său metaforic, adecvat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aceea care Totu-având, / aceea care nume n-are, / în somnul meu moartea visând, / cea care mă omoară-având / în gând mereu pe-aceea care!" Însumare fluctuantă de cânt, de sublim și mister, feminitatea astfel văzută rezonează cu permanentele năluciri ale comentatorului ardent savurând minunea, asediat însă de întrebări. Nu desenul primează, nici cromatica, nici, ca la alții, atracția ochilor, ci tentația de a surprinde acel nu știu ce ori nu știu cum al partenerei, misterul cu care adoratorul tinde să se întregească. Anticul androginism paltonician funcționează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și numai flăcări, savura "ființa ploii mlădioase" cu "haină cenușie și foșnitoare de mătase". Ploaie tonică, în perspectivă picturală: "Purta pe umeri mii de lanțuri subțiri, de argint (...) / Și de inele fără număr îi erau mâinile-ncărcate..." O altă structură ardentă, în perpetuă combustie, fusese Magda Isanos, în necontenită percepție senzorială. Ar mai fi de menționat la Ana Blandiana din perioada debutului, analogii cu Maria Banuș din Țara fetelor. Eros și Trecere Un fel de jurnal elegiac, Octombrie, noiembrie, decembrie (1972
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în sacade: "Calul său tropotă, / Fuge ca vântul; Sună pădurile, fâșie frunzele, / Geme pământul..." Mai mult decât Moartea căprioarei (mereu invocată), concisa Biografie (19 versuri) e un text esențial; dincolo de elanurile vârstei, dincolo de exaltări ori de "abur de vis", biograful ardent își descoperă un "suflet prea grav"; revărsărilor euforice li se alătură predicții mâhnitoare; pe ecranul discursului nu e loc pentru abandon; primează ideea de destin inexorabil. Paradoxul lui Labiș, ispitit de iluzia unui "ev aprins", era de a tânji, totodată
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
va sosi prin poștă un colet uriaș / Cu albastre ștampile și timbre subțiri de mătasă..." Îndărătul acestor relatări lucrează ficțiunea, visul suprapune realului meschin vedenii compensatorii cu serafi și crini. În Testamentul Detectivului Arthur (11 secvențe în proză), un fantast ardent convertește spațiul concret într-un film absurd. Că l-a cunoscut pe Jarry, celebrul autor al lui Uburoi, e sigur, dovadă un Mic tratat despre plăcerea de a bea bostani ca mierea (în Cântece naive). Respectivul "mic tratat" parodiază doar
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
e poetă de prim-plan. Recitativul său solistic e dintre acelea care nu se uită. DRAGOSTE LA PREZENTUL ETERN. Nimeni nu cunoaște momentul în care se vor fi ivit scriptic cele dintâi chemări erotice din perspectivă feminină. Se citează numele ardentei Sappho (din Lesbos), care dădea curs fervorilor ei senzuale; aceasta cu șase veacuri înainte de Hristos. Sigur este că norme sociale stricte, interzicând femeilor etalarea sentimentelor intime, au făcut ca poezia erotică să fie inițiativa bărbaților. Secolul trecut a fost însă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nou, monologul despre alchimia cuvintelor vizează inexprimatul și inexprimabilul; "cuvinte dezlănțuite se sparg în țăndări"; "țipătul vorbelor" și "cenușa cuvintelor" marchează stări-limită; a recurge la cuvinte fără nerv e ca și cum te-ai lăsa pe "un pat de spital". Asemenea altora, ardentul George Vulturescu așteaptă încordat cuvinte neîncepute, cuvinte-miracol: Când voi uita toate limbajele voi scrie fericit / despre fratele aer". Însă departe de gingășiile franciscane, duritățile se succed în conexiuni izbitoare. Nichita Stănescu găsea că: "Poezia este o tensiune semantică spre un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
relatări despre obiceiurile acestor comunități, mostre de literatură religioasă, copii de manuscrise, uitate și ele un timp în arhivele de la Londra. Până când un tânăr curajos, nici misionar, nici comerciant, caracterizat mai degrabă de forța și sobrietatea caracterului său, de necesitatea ardentă de a cunoaște și face cunoscut, aflând de ele, va porni în căutarea cărții sacre a acestor comunități persecutate sau pur și simplu uitate, Avesta. El se numește Abraham Hyacinthe Anquetil Duperron și, la 1754, hotărăște să plece în căutarea
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
literature, music, painting and sculpture) are but different faces of the creative artist, thus the cosmos and the human being are but different faces of the divine creator. The topic concerning the masks of the social human being produced an ardent debate on the totalitarian periods in the history of mankind: a fragment from the Bible's Genesis and from Andersen's story The New Clothes of the Emperor were the starting point to remake the need for a "mask". The
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
i de interpret?rile locale ale limbajului ornamental clasic ?i de locul ocupat, �n biserici ?i �n m?n?s-tiri, de o produc?ie sculptural? policrom? tradi?ional?, expresie a unei devo?iuni populare sus?inute de o emo?ie ardent?. Acest sim? al spectaculosului este foarte diferit de cel din Italia sau Fran?a. El este superb ilustrat pe catapeteasma bisericii Șan Esteban (Salamanca, 1693), de J.B. Churriguera (1665-1725), sculptor ?i arhitect. Chiar din primele decenii ale secolului al XVIII
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
de sens opus pe verticala ontologică. Omul calcinat până la indiferența disperată începe să cocheteze cu versiunea lipsită de măsură a puterii, căci numai ea îl onorează cu o atenție crescândă. Cel ce găzduiește o fracțiune de secundă în sine zvârcolirea ardentă a haosului ar putea fi, la rându-i, găzduit de el pe termen nedefinit la limita salubrității, pe o peninsulă a ei în insalubritate. Omul pe care anxietatea adâncă în fața morții nu-l mai zguduie nu se mai întoarce, odată
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
miraj născut de nisipul fierbinte pe care Rică naufragiase, dinții ei albi sclipitori apăreau și dispăreau discret îndărătul buzelor. Îi era sete nu numai de ea, ci mai ales de răcoarea adâncă pe care-o emana, și-n care rigoarea ardentă a forjei sociale înverșunate asupra lui de timpuriu s-ar fi putut, eventual, decăli. Un instinct conducător al metalelor afară din ansamblurile funcționale în care se găseau prinse îl traversă credincios pe băiat, asistându-i mișcările mâinii. Ciudat era că
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
În toată America de Sud, iar În Argentina se Învață În școli speciale. Ajunge să facă vogă În Europa ca „Tango Spaniol” sau „Tango Argentinian”. Dans plin de personalitate, după părerea mai multor specialiști - cu multă trăire interioară, Înfocat, vioi, nervos, neliniștit, ardent, rece - toate acestea pe o melodie foarte ritmată, plăcută și cu temperament. Dans aparte, având multe elemente ce Îl deosebesc de celelalte dansuri „Standard”, rămâne și astăzi cel mai dansat dintre toate dansurile moderne. Dans de origine populară, cu mare
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
rezultat final evoluția speciei prin procesul de ameliorare. Consultarea unui vast material bibliografic de specialitate, bogata experiență căpătată de-a lungul carierei sale de cercetare cât și în producție, curajul, pasiunea, munca intensă, tenacitatea, meticulozitatea, rigoarea științifică și îndeosebi dorința ardentă de a crea o nouă rasă în acvacultura românească, au condus la rezultate remarcabile, prezentate în această lucrare a cărei valoare științifică și practică sunt de necontestat. 183 Pentru noutatea tematicii abordate, dorința și pasiunea de a crea o varietate
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]