405 matches
-
glucoză (10), care este mai marcată după încărcarea parenterală cu glucoză decât după cea orală. Insulinemia este în general crescută în hepatopatiile avansate, probabil din cauza scăderii captării hepatice de glucoză (10). Concentrațiile glucagonului cresc excesiv după stimulare cu alanină sau arginină și nu scad ca răspuns la administrarea de glucoză (10, 13, 21). Hormonul de creștere crește de asemenea semnificativ în condiții bazale (10, 29) și această creștere nu este suprimată în starea postprandială (10, 25). Mai mult, ficatul nu este
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
toate etapele importante (pe care le vom expune oarecum didactic în 7 segmente) pot fi influențate de factori endocrini (glucagonul, GLP1 - peptidul glucagonic și GIP - peptidul insulinotrop glucozo-dependent), nervoși (simpatic/parasimpatic) sau factori metabolici (alții decât glucoza, precum aminoacizi - leucina, arginina - , AGL - în special cei nesaturați - sau corpii cetonici) (fig.3). Înainte de a expune etapele exocitozei (care este considerată, de regulă, sinonimă cu insulinosecreția), trebuie făcută distincția între exocitoză și sinteza de insulină. Exocitoza este un proces strâns corelat în primul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
țin mai mult de structura genetică propriu-zisă, în timp ce ceilalți țin în mare parte de factorii de mediu. Deteriorarea insulinosecreției prin mecanismele „glucotoxicității” și „lipotoxicității” se încadrează în acești din urmă factori. Ilustrativ pentru diferența dintre aceste două etape este influența argininei, care inhibă biosinteza insulinei dar stimulează eliberarea ei din celulele β. Prima exprimă o influență pretranscripțională, în timp ce a doua, o influență posttranstranslațională. 3.5.3. Factorii de transcripție Despre expresia genelor se va vorbi în capitolul „Genetica diabetului zaharat”. Factorii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
dibazice Arg 31 - Liz 32 (PC3) și Liz 64 - Arg 65 (PC2). PC2 este cunoscută și sub numele de endopeptidază tip II, iar PC3 și sub numele de endopeptidază tip I. După clivarea efectuată de PC2 ori PC3, aminoacizii dibazici (arginină sau lizină) sunt înlăturați de către endopeptidaza numită carboxipeptidaza H. Din aceste reacții rezultă insulina (51 aminoacizi), peptidul C (31 aminoacizi). Mai rezultă în plus 4 aminoacizi, 2 de arginină și 2 de lizină, care făceau legătura între peptidul C și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
tip I. După clivarea efectuată de PC2 ori PC3, aminoacizii dibazici (arginină sau lizină) sunt înlăturați de către endopeptidaza numită carboxipeptidaza H. Din aceste reacții rezultă insulina (51 aminoacizi), peptidul C (31 aminoacizi). Mai rezultă în plus 4 aminoacizi, 2 de arginină și 2 de lizină, care făceau legătura între peptidul C și insulină, și anume Liz 64 și Arg 65, precum și Liz 32 - Arg 31 (fig.5). Conversia proinsulinei la insulină și peptid C începe în granulele secretorii imature și continuă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
evaluarea globală a toleranței la glucoză, în timp ce administrarea i.v. a glucozei este mai potrivită pentru evaluarea secreției de insulină reglată de glucoză (interferența cu hormonii incretinici gastro-intestinali este evitată). Secreția de insulină (și reglarea glicemiei) este influențată de aminoacizi (arginină și lizină în special - ambii aminoacizi ramificați) și de acizi grași (într-o mai mică măsură). Leucina și arginina sunt compuși secretagogi. Capacitatea leucinei de a stimula secreția de insulină este cuplată cu metabolismul mitocondrial prin decarboxilarea oxidativă și/ori
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
insulină reglată de glucoză (interferența cu hormonii incretinici gastro-intestinali este evitată). Secreția de insulină (și reglarea glicemiei) este influențată de aminoacizi (arginină și lizină în special - ambii aminoacizi ramificați) și de acizi grași (într-o mai mică măsură). Leucina și arginina sunt compuși secretagogi. Capacitatea leucinei de a stimula secreția de insulină este cuplată cu metabolismul mitocondrial prin decarboxilarea oxidativă și/ori proprietatea ei de a activa alosteric glutamat-dehidrogenaza β-celulară (fig.15). Influențele nervoase pot fi sumarizate astfel: activarea receptorilor ?-adrenergici
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
în T2DM se asociază cu o scădere a masei β-celulare și a insulinosecreției. De altfel, expresia mRNA și secreția de IAPP și de insulină sunt strâns legate în multe condiții. Stimulii cosecreției insulinei și a IAPP sunt reprezentați de glucoză, arginină și alte secretagoge. Amilina co-secretată cu insulina în celula β pancreatică participă la reglarea metabolismului energetic prin intermediul stimulării receptorilor ei specifici din creier (regiunea post trema). Pe această cale inhibă secreția de glucagon și glicogenogeneza hepatică. Întrucât amilina induce senzația
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
Dispariția fazei secretorii precoce va deplasa la dreapta curba de scădere glicemică, exprimând păstrarea fazei insulinosecretorii tardive, dar cu „răspuns insulinic întârziat”; (c) Scăderea răspunsului insulinic maxim la stimulul fiziologic (creșterea glucozei sanguine), iar ulterior și la stimuli biochimici neglucozici (arginină, leucină, AGL, GLP1, VIP etc.); (d) Scăderea capacității insulinosecretorii totale, care corespunde cu o diminuare marcată (sub 50%) a masei β-celulare. După o încărcare cu glucoză, aria sub curbă a insulinei va fi proporțional mai mică raportată la aria de sub
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
administrarea acută de glucoză (92). Hiperglicemia cronică afectează deopotrivă răspunsul insulinic la glucoză, dar și la alte secretagoge. Afectarea acestui răspuns poate fi în sensul scăderii răspunsului sau, dimpotrivă, a creșterii lui (mai ales pentru unii aminoacizi, ca de exemplu arginina). Conform unei viziuni exprimate de Unger și Grundy (201) cu aproape trei decenii în urmă, hiperglicemia poate fi atât rezultatul disfuncției β-celulare, cât și cauza ei. Disfuncția β-celulară secundară hiperglicemiei poate fi expresia insulinorezistenței periferice, exprimată și la nivelul acestor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
încercate la rozătoare care fac PKD. Tratamente pentru controlul proliferării celulare: lovastatin, paclitaxel, inhibitori receptor EGF. Inhibarea secreției fluidelor: antagoniști ai receptorilor pentru vasopresină. Reducerea inflamației interstițiale: metilprednisolon, bicarbonat de sodiu sau potasiu, citrat de potasiu; recent, se recomandă l-arginina și oxidul nitric. Prevenirea modificărilor vasculare: inhibitorii enzimei de conversie, losartran. Deși evoluția bolii poate fi influențată favorabil, la animalele de experiență, de multe din aceste terapii, rezultatele nu pot fi extrapolate la om. Efectele terapeutice diferă la specii diferite
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
de muncă, odihnă și somn. Permanent se va urmări nivelul transaminazelor (TGO, TGP), colesterolul, trigliceridele și glicemia din sânge. Un rol important Îl are dezintoxicarea ficatului, eliminând toxinele rezultate din unele produse alimentare. În acest scop, este recomandat tratamentul cu arginină, un excelent protector și regenerator hepatic, care are capacitatea de a transforma amoniacul În uree ce se elimină prin urină. Astfel se asigură vindecarea multor boli hepatice, atât steatoza cât și hepatitele virale, ciroza, ascita și cancerul hepatic. Interferonul, descoperit
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
și col. (70) au identificat factorul de relaxare vasculară derivat din endoteliu (EDRF) ca fiind una din cele mai mici molecule bioactive: monoxidul de azot (sau oxidul nitric - NO). NO este sintetizat pornind de la atomul de azot furnizat de L-Arginină în cursul conversiei sale la L-citrulină (78). În celulele endoteliale, această reacție este mediată de izoforma specifică endotelială (tip III) a enzimei Nitric Oxid Sintetază (eNOS). eNOS este din punct de vedere structural o proteină multimerică având funcție de enzimă oxido-reducătoare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
de izoforma specifică endotelială (tip III) a enzimei Nitric Oxid Sintetază (eNOS). eNOS este din punct de vedere structural o proteină multimerică având funcție de enzimă oxido-reducătoare. Ea catalizează reacția în cursul căreia se produc NO și L-citrulină din precursorii L-Arginină, NADPH și oxigen molecular (3). eNOS are drept cofactori tetrahidrobiopterina, FAD (Flavin Adenin Dinucleotid) și FMN (Flavin Mononucleotid). Este interesant de remarcat că în condiții de relativă „carență” pentru tetrahidropterină și L-Arginină, eNOS poate produce anion superoxid în loc de NO
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
produc NO și L-citrulină din precursorii L-Arginină, NADPH și oxigen molecular (3). eNOS are drept cofactori tetrahidrobiopterina, FAD (Flavin Adenin Dinucleotid) și FMN (Flavin Mononucleotid). Este interesant de remarcat că în condiții de relativă „carență” pentru tetrahidropterină și L-Arginină, eNOS poate produce anion superoxid în loc de NO (102). Activitatea eNOS este reglată și prin bradikinina de la nivel endotelial care, prin interacțiunea cu receptorii endoteliali de tip ?2, stimulează activitatea enzimei și producția locală de NO (12). NO are un timp
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
la elementul de repetare astfel încât episomul este reprodus în principal unidirecțional. În prezent, nu se cunoaște dacă EBNA-1 se leagă și activează promotorii celulari specifici. EBNA-1 are, de asemenea, capacitatea de a lega ARN in vitro prin potențialul de înlocuire arginină/glicină (RGG). EBNA-1 activează, de asemenea, expresia genelor limfoide de recombinare RAG (Recombination Activating Genes), printr-un mecanism încă neidentificat. Activarea genelor RAG ar putea promova rearanjarea cromozomială și de transfer și, eventual, de a facilita integrarea virală (a se
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Substanțele azotoase reprezintă 1-2% echivalent proteină, în hidrolizatul acid decelându-se 18 aminoacizi, cei esențiali fiind prezenți în totalitate (Mărghitaș, 2005). Aminoacizii, determinați cantitativ în număr variabil de la 16 (Kardacov, 198062) la 24 (Gabrys, 198663), au ca reprezentanți semnificativi acidul piroglutamic, arginina și prolina. Proveniența acestora în propolis este 61 Ohotski semnalează următoarele microelemente mai frecvent întîlnite în propolis: aluminiu, vanadiu, fier, calciu, siliciu, mangan și stronțiu (Păunescu et al, 1988). 62 Kardacov V.P., Propolis, aminoacids and European foul brood, Teknol.Proiyvod
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
în nutriție (V. Andrițoiu, 2005). Valoarea biologică mare a polenului rezultă din conținutul mare și variat în aminoacizi esențiali indispensabili vieții. Conținutul în aminoacizi (după Caillas, citat de M. Marin, Al. Popescu et al, 1966, citat de Mărghitaș, 2005) este: arginina 5.70 %, histidina 2.4 %, izoleucina 4.5 %, leucina 6.7 %, lizina 5.7 %, metionina 1.8 %, fenilalanina 3.9 %, treonina 4 %, triptofan 1.3 %, valina 5.7 % (Mărghitaș, 2005). S-au identificat substanțe azotate: xantina, hipoxantina, geranina, trimetilamina (Mărghitaș
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
arborilor fructiferi fiind mai bogat în proteine, dând următoarele date în ceea ce privește aminoacizii identificați în polenul cules de albine: histidina (1.5%), triptofanul (1.6%), metionina (1.7%), fenilalanina 3.5%), valina (6%), aceștia reprezentînd acizii esențiali și cistina (0.6%), arginina (4.7%) și acidul glutamic (9.1%) (Păunescu et al, 1988). Metionina [1213,4214]: denumirea uzuală a acidului γ-metilmercaptobutiric [1] simbol: M sau Met [1] denumire alternativă: acid 2-amino-4-(metiltio)butanoic [1] este un aminoacid chiral cu structura: CH3-S-(CH2
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
0.426 mg %, xantofilină 0.297 mg %, vitamina B1 (sub limita de dozare, g% 0, 739), vitamina B2 (739 gama %), vitamina PP (acid nicotinic) 15.8 mg %, colina 442.8 mg %. Aminoacizi: lizina 0.75 g %, histidina 0.33 g %, arginina 0.51 g %, acid asparagic 1.5 g %, treonina 0.41 %, serina 0.46 %, acid glutamic 1.73 g %, prolina 0.8 g %, glicina 0.84 %, alanina 0.66 g %, valina 0.68 g %, metionina 0.31 g %, izoleucina 0
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
punerea în evidență a amidonului. MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE 134 Substanțe neglucidice prezente în miere: 1. Aminoacizii din miere: Determinarea proteinelor totale din miere se poate face prin metoda fotocolorimetrică 359 (Bianchi, 1989360). Aminoacizii din miere sunt: lizina, histidina, treonina, arginina, serina, metionina, acid glutamic, izoleucina, prolina, glicina, alanina, cistina (Andrițoiu, 2006). Proteinele din miere se găsesc în cantități reduse de 0,15-0,70% și conținutul lor diferă în funție de proveniență. Aceste proteine pot fi prezente în nectar sau mană
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
158, 308. 370 Elizabeth A, Martin MA, Dicționar de Medicină, Editura All, București, 2007, 809. 371 Rusu V, Dicționar Medical, Editura Medicală, București, 2001, 992. 372 Rusu V, Dicționar Medical, Editura Medicală București, 2007, 1107. MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE 136 Arginină [1373,2374, 3375,4376] latinescul argentum - argint, ină [3]; grecescul arginoesis - alb argintiu [4], abreviere Arg, simbolul în formula proteinelor R [4], alte denumiri: N5 amidino-ornitină [1], acidul α-amino-δ-guanidinovaleic [1], acidul 2-amino-5 guanidino-pentanoic [1], compus cu structura: H2N-C(=NH)-[CH2
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
α-amino-δ-guanidinovaleic [1], acidul 2-amino-5 guanidino-pentanoic [1], compus cu structura: H2N-C(=NH)-[CH2]3-CH(NH2)-COOH [1], este un aminoacid chiral, proteinogen și glucogenic [1], la pH fiziologic are caracter bazic, resturile arginil din structura proteinelor fiind încărcate pozitiv [1], D-arginina nu este întâlnită în natură [1], aminoacid care joacă un rol important în formarea ureei de către ficat [2], aminoacid bazic care intră în compoziția proteinelor [3], căruia funcția amidină îi conferă un caracter foarte hidrofil [4], sintetizabil la om [4
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
în compoziția proteinelor [3], căruia funcția amidină îi conferă un caracter foarte hidrofil [4], sintetizabil la om [4], are rol important în sinteza hepatică a ureei [3], hidroliza sa catalizată de arginază eliberează o moleculă de uree, ceea ce explică rolul argininei în ureogeneză [4], este precursorul oxidului nitric și al creatininei [4], este utilă în alimentația copiilor în curs de creștere și în hrana animalelor [4], concentrația plasmatică a argininei este de 30-145 nmol (0.5-2.5 mg/dl). Serina [1377
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
catalizată de arginază eliberează o moleculă de uree, ceea ce explică rolul argininei în ureogeneză [4], este precursorul oxidului nitric și al creatininei [4], este utilă în alimentația copiilor în curs de creștere și în hrana animalelor [4], concentrația plasmatică a argininei este de 30-145 nmol (0.5-2.5 mg/dl). Serina [1377, 3378,4379] dennumiri alternative acid α amino-β hidroxipropionic [1], acid 2-amino-3 hidroxipropanoic [1], abreviere: Ser [1], compus cu structura: HO CH2 CH(NH2)-COOH [1], aminoacid chiral, L serina
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]