367 matches
-
aceea a luminii”. Aici însă nu este vorba de o verificare sau repetare a experimentului OPERA, ci de experimentul ICARUS, care a măsurat neutrini pe același traseu CERN - Gran Sasso, dar a folosit un nou tip de detector numit "Liquid Argon Time Projection Chamber". Experimentul ICARUS arată că neutrinii nu pot depăși viteza luminii.
Neutrin () [Corola-website/Science/302671_a_304000]
-
poziția a 18-a în tabelul periodic al elementelor. Se găsește sub formă gazoasă, reprezentând 0,94% din atmosfera terestră. Pe Pământ este cel mai des întâlnit și folosit gaz nobil. Deși este foarte abundent în atmosfera terestră (aproape 1%), argonul nu a fost descoperit până în anul 1894, când fizicianul John Strutt, al treilea Lord Rayleigh și chimistul Sir William Ramsay au raportat existența lui la întâlnirea anuală a Asociației Britanice pentru Avansare a Științei la Oxford. Cu toate acestea, nu
Argon () [Corola-website/Science/304440_a_305769]
-
profesorul Ramsay citește o lucrare pe care el și Rayleigh o adresau Societății Regale privind descoperirea. În anul 1904 Rayleigh primește Premiul Nobel pentru Fizică, iar Ramsay pentru Chimie. Cu toate acestea, nu ei au fost primii care să descopere argonul, deși au fost primii care l-au identificat. Izolarea argonului a avut loc în 1785, la Clapham, Londra, de către Henry Cavendish. Având propriul său laborator, el a inițiat diverse investigații ale chimiei atmosferice. Luând o mostră de aer, Cavendish trecea
Argon () [Corola-website/Science/304440_a_305769]
-
o adresau Societății Regale privind descoperirea. În anul 1904 Rayleigh primește Premiul Nobel pentru Fizică, iar Ramsay pentru Chimie. Cu toate acestea, nu ei au fost primii care să descopere argonul, deși au fost primii care l-au identificat. Izolarea argonului a avut loc în 1785, la Clapham, Londra, de către Henry Cavendish. Având propriul său laborator, el a inițiat diverse investigații ale chimiei atmosferice. Luând o mostră de aer, Cavendish trecea un curent electric prin aceasta și absorbea gazele formate, însă
Argon () [Corola-website/Science/304440_a_305769]
-
reușit să identifice elementul care produse acele linii, însă descoperirea acestuia era doar rezultatul încercării de rezolvare a unei enigme legate de o trăsătură a nitrogenului: de ce densitatea acestuia depinde de modul în care a fost obținut. Principalii izotopi ai argonului sunt Ar(99,6%), Ar(0,34%) și Ar(0,06%). În natură K cu un timp de înjumătățire de 1,25x10 ani se dezintegrează în Ar(11,2%), restul dezintegrându-se în Ca. În atmosferă Ar și Ar sunt
Argon () [Corola-website/Science/304440_a_305769]
-
de octet, este foarte stabil și opune o rezistență foarte mare la combinarea cu alte elemente. Până în 1962 se credea că toate gazele nobile sunt inerte din punct de vedere chimic. În august 2000 s-a creat primul compus al argonului, expunând o mostră de argon înghețat, care conținea fluorură de hidrogen, la raze ultraviolete. S-a obținut hidro-fluorură de argon (HArF) un compus stabil până la temperatura de 40 K (-233 °C). Argonul reprezintă 0,934% din punct de vedere al
Argon () [Corola-website/Science/304440_a_305769]
-
și opune o rezistență foarte mare la combinarea cu alte elemente. Până în 1962 se credea că toate gazele nobile sunt inerte din punct de vedere chimic. În august 2000 s-a creat primul compus al argonului, expunând o mostră de argon înghețat, care conținea fluorură de hidrogen, la raze ultraviolete. S-a obținut hidro-fluorură de argon (HArF) un compus stabil până la temperatura de 40 K (-233 °C). Argonul reprezintă 0,934% din punct de vedere al volumului și 1,29% din
Argon () [Corola-website/Science/304440_a_305769]
-
că toate gazele nobile sunt inerte din punct de vedere chimic. În august 2000 s-a creat primul compus al argonului, expunând o mostră de argon înghețat, care conținea fluorură de hidrogen, la raze ultraviolete. S-a obținut hidro-fluorură de argon (HArF) un compus stabil până la temperatura de 40 K (-233 °C). Argonul reprezintă 0,934% din punct de vedere al volumului și 1,29% din punct de vedere a masei din atmosfera terestră. Se extrage din atmosferă prin intermediul fracționării, un
Argon () [Corola-website/Science/304440_a_305769]
-
august 2000 s-a creat primul compus al argonului, expunând o mostră de argon înghețat, care conținea fluorură de hidrogen, la raze ultraviolete. S-a obținut hidro-fluorură de argon (HArF) un compus stabil până la temperatura de 40 K (-233 °C). Argonul reprezintă 0,934% din punct de vedere al volumului și 1,29% din punct de vedere a masei din atmosfera terestră. Se extrage din atmosferă prin intermediul fracționării, un proces prin care de asemenea se obțin și gazele azot, oxigen, neon
Argon () [Corola-website/Science/304440_a_305769]
-
din punct de vedere al volumului și 1,29% din punct de vedere a masei din atmosfera terestră. Se extrage din atmosferă prin intermediul fracționării, un proces prin care de asemenea se obțin și gazele azot, oxigen, neon, kripton și xenon. Argonul care fierbe la 77,3K se obține industrial distilând aerul lichid, obținând azot(87,3K) și oxigen(90,2K). Aproximativ 700.000 t de argon se obțin anual. Ar se obține din dezintegrarea K prin captură de electroni. Cu ajutorul acestei
Argon () [Corola-website/Science/304440_a_305769]
-
proces prin care de asemenea se obțin și gazele azot, oxigen, neon, kripton și xenon. Argonul care fierbe la 77,3K se obține industrial distilând aerul lichid, obținând azot(87,3K) și oxigen(90,2K). Aproximativ 700.000 t de argon se obțin anual. Ar se obține din dezintegrarea K prin captură de electroni. Cu ajutorul acestei tehnici se pot data roci. Argonul are un spectru larg de folosință fiind folosit în următoarele domenii: Deși nu este toxic, argonul este periculos deoarece
Argon () [Corola-website/Science/304440_a_305769]
-
se obține industrial distilând aerul lichid, obținând azot(87,3K) și oxigen(90,2K). Aproximativ 700.000 t de argon se obțin anual. Ar se obține din dezintegrarea K prin captură de electroni. Cu ajutorul acestei tehnici se pot data roci. Argonul are un spectru larg de folosință fiind folosit în următoarele domenii: Deși nu este toxic, argonul este periculos deoarece, înlocuind oxigenul, provoacă asfixierea.
Argon () [Corola-website/Science/304440_a_305769]
-
000 t de argon se obțin anual. Ar se obține din dezintegrarea K prin captură de electroni. Cu ajutorul acestei tehnici se pot data roci. Argonul are un spectru larg de folosință fiind folosit în următoarele domenii: Deși nu este toxic, argonul este periculos deoarece, înlocuind oxigenul, provoacă asfixierea.
Argon () [Corola-website/Science/304440_a_305769]
-
fac din aliaje ușoare "cadrele aripilor" avioanelor în greutate de până la 1 tonă. Aliaje declasificate și utilizarea lor: Aliaje reciclabile pentru recuperare de reziduri p/m, titan granulat fin; supus prelucrării mecanice în cameră cu atmosferă controlată (0.33 atm Argon) și presurizată, se matrițează sub formă de cilindrii de calitate V2 la temperatura de tranziție alotropă. Se obține din reactanți coloidali și nu se confundă cu TiCl4. Următoarele companii realizează titanul ti
Domenii de utilizare (Ferotitan) () [Corola-website/Science/326211_a_327540]
-
helios")." La data de 26 martie 1895, chimistul britanic Șir William Ramsay a izolat heliul prin tratarea unui mineral numit cleveit (o varietate a uraninitului ce conține cel putin 10% din pământurile rare) cu acizi minerali. Ramsay dorea să obțină argonul, însă după ce separase oxigenul și azotul din gazul eliberat de acidul sulfuric, a observat o fâșie intensă de culoare galbenă ce se potrivea cu fâșia de D observată în spectrul solar. Aceste mostre au fost identificate ca fiind heliu de către
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
HgHe, care este stabilizata prin forțe de polarizare. Prin electroscopie s-au putut studia heliurile PbHe, PtHe și PdHe. Teoretic mai pot exista și alți compuși ai heliului, cum ar fi fluorhidrura de heliu (HHeF) ce reprezinta analogul fluorhidrurii de argon (HArF), descoperită în 2000. În urmă calculelor s-a constatat că mai pot exista doi compuși ce conțin legături heliu-oxigen ce ar putea fi stabili. Aceste două noi specii, CsFHeO și N(CH)FHeO, sunt derivați din anionul foarte stabil
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
iar bihidrura are cristale cubice. Alte câteva săruri de berkeliu sunt cunoscute, printre care se numără și oxisulfura de berkeliu (BkOS) și azotatul hidratat (), clorura (), sulfatul () și oxalatul de berkeliu (). Descompunerea termică la 600 °C a într-o atmosferă de argon (ce ajută la evitarea oxidării la ) produce cristalele ortorombice cu fețe centrate ale oxisulfatului de berkeliu cu valență trei (). Acest compus este stabil termic la cel puțin 1000 °C întro atmosferă neutră. Cel mai ’’longeviv’’ izotop al berkeliului este Bk
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
oxisulfurii de carbon (OCS) în atmosfera arheozoică. Oxisulfura de carbon este un gaz de seră eficient care ar fi putut contribui suplimentar la efectul de seră pentru a preveni înghețul apei la suprafeța terestră. În urma analizei izotopilor de azot și argon în incluziuni fluide încastrate în quartz hidrotermal de acum 3,5 miliarde de ani, o lucrare științifică din 2013 a concluzionat faptul că "„diazotul nu a jucat un rol important în bilanțul termic al Pământului timpuriu și că presiunea parțială
Paradoxul Soarelui slab timpuriu () [Corola-website/Science/334531_a_335860]
-
mol) a hidrogenului atomic în hidrogen molecular rezultând în punctul de sudare o temperatură de până la 4000°C. La sudură în mediu cu gaz inert, hidrogenul este utilizat și în componența gazului de protecție ex.( Arcal 10 = 10 % Hidrogen, 40 % Argon, 50 % Azot). În tehnica spațială hidrogenul lichid este un combustibil obișnuit pentru motoarele criogenice ale rachetelor, și este stocat de exemplu în rezervorul de combustibil al rachetei de lansare (SSME) a navetelor spațiale americane. În aceste motoare hidrogenul lichid este
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]
-
altitudine de 32 km, stabilizându-se la o valoare de 4,9% între 8 km și suprafața sa. Există urme și ale altor hidrocarboni, cum ar fi urme de etan, diacetilenă, metilacetilenă, acetilenă și propan, dar și alte gaze ca argonul, cianoacetilena, acidul cianhidric, dioxidul de carbon, cianogen și heliu. Culoarea portocalie, așa cum este apare din spațiul cosmic, poate fi datorată unor alte complexe chimice în mici cantități, posibil tolini, precipitate organice ca tarul. Se crede că hidrocarbonii apar în atmosfera
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
suficient pentru „sinteza unor molecule simple precursoare originii vieții.” Oamenii de știință au speculat faptul că aceste condiții de pe Titan se aseamănă cu cele inițiale de pe Pământ, deși la o temperatură mult mai mică. Detectarea în 2004 a izotopului de argon 40 în atmosferă a indicat faptul că vulcanii au generat efluenți de „lavă” compusă din apă și amoniac. Hărțile globale de distribuție a lacurilor la suprafață au relevat faptul că nu există suficient metan la suprafață care să explice prezența
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
de 23 martie 1962, acesta a amestecat cele două gaze și a obținut primul compus al unui gaz nobil cunoscut vreodată, "hexafluoroplatinatul de xenon". Începând de atunci, o multitudine de compuși ai xenonului au fost descoperiți, împreună cu câțiva compuși de argon, krypton și radon, incluzând fluorohidrura de argon (HArF), difluorura de krypton (KrF) și fluorura de radon (RnF). În 1971, mai mult de 80 de compuși ai xenonului erau deja descoperiți. Xenonul are număr atomic egal cu 54, asta însemnând că
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
cele două gaze și a obținut primul compus al unui gaz nobil cunoscut vreodată, "hexafluoroplatinatul de xenon". Începând de atunci, o multitudine de compuși ai xenonului au fost descoperiți, împreună cu câțiva compuși de argon, krypton și radon, incluzând fluorohidrura de argon (HArF), difluorura de krypton (KrF) și fluorura de radon (RnF). În 1971, mai mult de 80 de compuși ai xenonului erau deja descoperiți. Xenonul are număr atomic egal cu 54, asta însemnând că conține 54 de protoni. La temperatură și
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
siliciu și tetraclorură de carbon (formula 53). Cu toate acestea, în lumea științifică există îndoieli dacă formula 52 este un compus real sau este doar un complex van der Waals format din molecula de formula 25 legat slab de atomul de formula 4. Asemena argonului și kriptonului, xenonul poate forma cu apa, la temperaturi joase și presiuni înalte, produse de adiție, de exemplu formula 57. Acești hidrați cristalini se descompun imediat la încălzire sau la micșorarea presiunii. Studii structurale, au arătat că în hidrați, atomii de
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
formula 60). Primii doi oxizi sunt niște explozibili foarte puternici și agenți oxidanți la fel de puternici, iar ultimul, dioxidul de xenon, reportat doar în 2011, are numărul de coordinare egal cu patru. Cationi de formula 61 au fost găsiți în linia spectroscopică a argonului solid. formula 68 Capacitatea gazelor nobile de a forma combinații chimice cu alți atomi este însă limitată, la ora actuală se cunosc compuși ai Kr, Xe și Rn și numai legăturile cu fluor și oxigen sunt stabile. Recent, a început să
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]