252 matches
-
din planta narcotică somnoroasă. Să ne amintim, de asemenea, de gestul lui Eneea care, pentru a pătrunde în Infern și a-l „îmblânzi” pe Cerber, îi oferă acestuia din urmă un aliment narcotic pe bază de mac (89). În mitul argonauților, Iason răpune balaurul care păzea lâna de aur cu ajutorul unor cuvinte magice și ierburi somnifere primite de la vrăjitoarea Medeea : „După ce-l stropește cu iarbă cu soc adormitor și-i spune de trei ori vorbe aducătoare de somn toropitor, care opresc
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
este desemnată prin cuvântul ebraic tebah = „ladă, cutie”. În limba latină, el a fost tradus prin arca („ladă, sicriu, casetă” etc.). Cuvântul pare a fi înrudit cu turc. ardja („ladă, cutie”), cu numele grecesc al „corăbiei primordiale” (Argo) din legenda argonauților și cu cuvântul românesc argea - o relicvă lingvistică al cărei polisemantism ne sugerează polisim- bolismul arcei. Argea, printre altele, înseamnă : 1. (Arhitectură navală) părțile laterale ale unei ambarcațiuni. „Plutașii, când fac plute de dulapi, lătunoi sau scânduri, pe de lături
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a născut tradiția referitoare la Orfeu (fiu al regelui trac Oiargos), preot al zeului Apollo și întemeietor al misterelor care-i poartă numele. Prin cântecele sale, Orfeu îmblânzea stihiile dezlănțuite ale naturii, așa cum a făcut-o, de exemplu, în timpul expediției argonauților, când a potolit prin (des)cântec furtuna. Într-un epitaf dedicat lui Orfeu (Antipater din Sidon, secolul al II-lea î.e.n.) stă scris : Orfeu [prin farmece]... nu vei mai adormi furtuna, nici grindina potopitoare, Nici viscolul stârnind zăpezi, nici vuietul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
geamănă cu Apollo). Această idee apare pregnant la Diodor din Sicilia, într-o legendă în care zeița este prezentată (ca și Abaris) venind în zbor din Hiperboreea, într-un car tras de balauri (Biblioteca istorică, IV, 51). După ce traversează împreună cu argonauții Pontul Euxin, Medeea intră în Tesalia ca preoteasă a zeiței Artemis, „ce venea din ținuturile hiperboreenilor”. „Medeea le vesti [oamenilor] că Artemis, călăto- rind prin văzduh pe un car tras de balauri, străbătuse o mare parte a pământului [...] pentru a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
întreita Hecate”. în textul lui Diodor, Medeea este prezentată ca fiind o preoteasă misionară care ar fi introdus cultul zeiței Artemis Hiperboreeana (probabil Bendis) în Grecia. Un ecou al unei astfel de legende apare și la Aristotel. Povestind despre întoarcerea argonauților pe Istru, filosoful grec amintește de „un templu al zeiței Artemis, înălțat de Medeea” (Povestiri minunate, 105). Se știe însă că serba rea și cultul zeiței Bendis au fost introduse de către traci în Grecia : la Atena (cf. Hesychios și Xenophon
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
construcții, se corectă: fabricarea cosmeticelor și comercializarea lor. Și deodată Își spuse În gând: „Nu tolerează. Atunci să nu tolereze!“. La zece seara, după ce Îl culcă pe Dimi Într-un dormitor și Îi spuse o poveste scurtă și captivantă despre argonauți și lâna de aur, Își trimise toți prietenii acasă. Respinse toate rugămințile și protestele lor. Nu, mulțumesc foarte mult, nu e nevoie să rămână nimeni peste noapte. Nu, mulțumesc foarte mult, nu vrea să fie condus la locuința sa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
spre gâtlejul unei guri de canal“ etc. A trecut, cum se vede, vremea „bărcii pe valuri“. Viorel Savin face un pas înainte imaginându și libarca pe valuri. Sorin Mitu, de profesie istoric, a inclus în volumul După douăzeci de ani (Argonaut, Cluj, 2005), într-o secvență intitulată Rătăciri ideologice, câteva poeme scrise înainte de 1989, despre care crede că au valoarea unui document. Este vorba de poeme propagandistice, în care se proslăvește în mod primitiv România și se denigrează Occidentul: „Când aterizez
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
darul monologului interior - în câteva dintre bulele care se desfac în jurul său, dilemele cățelului devin accesibile cititorului care știe că totul este posibil în spațiul de dincolo de oglindă. Recitind textele lui Hergé, o undă melancolică m-a purtat către robustul argonaut Patrocle, gardianul Lizucăi din peripețiile Dumbrăvii minunate. În cele din urmă, nu este nevoie să fii un om pentru a aduce lumină în jurul tău, iar simbioza dintre Tintin și Milou este reverența pe care Hergé o face acelor căței fără de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Welles o va face adaptând pentru radio textul lui Wells. Familiaritatea cu noi forme de viață nu este neapărat liniștitoare, iar din această ambiguitate antropologică se hrănește suspansul planetar pe care îl vor exploata paraliteratura și proza grafică. Este ca și cum argonauții ar fi continuați de acești trimiși ai speciei umane, navigând, temerar, pe o mare dominată de cețuri și primejdii. Pe acest drum ce duce de la Flash Gordon la proza grafică belgo-franceză, un text devine reperul-cheie și punctul în care debutează
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
poate înlătura domnia lui Sectan. Doar aparent naivă în articulațiile sale, proza grafică din Luc Orient deține aceeași capacitate de comunicare și fascinație recognoscibilă în mediul cinematografic. Luc Orient este succesorul arhetipului eroului civilizator și creator de lumi. Ca și Argonauții, el este animat de vocația depășirii limitelor cunoscutului. Aventurile sale sunt și ocazia de a flutura, pe Terango, steagul libertății ca virtute prin excelența umană și salvatoare. Oamenii din Luc Orient sunt exponenții unui umanism ce se opune, fără echivoc
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mai poate opri acum să iasă din visul în care s-a adâncit, spre a regăsi cărarea pierdută spre pensiunea Morfeu. Ca și în Caraibe ori Brazilia, visul este mediul în care marinarul fără de flotă se mișcă cu naturalețea unui argonaut. Trezirea la viață nu înlătură sentimentul de comuniune cu teritoriul tainelor. În fine, întâlnirea lui Steiner și Corto cu Hermann Hesse se produce. Ca de atâtea ori, la capătul viselor Corto pare incapabil să își mai aducă aminte de ceva
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
specific lui Pratt. Ca și Corto Maltese, seria organizată în jurul lui Koinski este constituită din succesiunea de nuvele ce sunt tot atâtea întâlniri miraculoase în deșert. Koinski este, în termenii pe care Pratt însuși poate i-ar fi preferat, un argonaut ce are ocazia de a naviga pe acest ocean al unei lumi care se pregătește să moară. Pelerinajul lui este unul care evocă faptele de glorie ale eroilor antici. Semizeul modern cu alură de detectiv american din specia lui Marlowe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Povești despre răz boi, moarte, păcat și redempțiune, poveștile lui Ernie Pike sunt povești despre om și tribulațiile sale. Tropicul Capricornului Africa și Caraibele sunt pentru Hugo Pratt placenta din care se nasc visele sale. Corto Maltese și Koinski, doi dintre argonauții ce cutreieră mările de uscat și de ape ale lui Pratt, sunt atrași magnetic de acest spațiu ce unește deșertul somalez, Africa de Est britanică și insulele din Atlantic, pregătind intrarea către Brazilia tuturor misterelor. Cartografia lui Pratt se naște
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu mitologia culturii populare, atât de apropiată de fantezia onirică pe care o experimentează The Beatles în Yellow submarine. Arta lui Manara (un Manara simbolic legat de Federico Fellini prin proiectul unei pelicule niciodată realizate) produce, prin Giuseppe Bergman, un argonaut pentru care substanțele halucinatorii sunt poarta deschisă către tărâmul fanteziei emancipate de cenzura supraeului. Există, în imagistica lui Manara, vitalitatea alimentată de L.S.D. a vârtejului cu care se deschide Apocalypse now al lui Coppola. Banda desenată este mediul ideal spre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
calme și nesfârșite, bucuria de a întârzia între retortele și firele alchimice care îi împânzeau camerele. Închis în universul său etanș ca o monadă, separat de cei din jurul său prin auzul ce devenea din ce în ce mai șubred cu fiecare an, Tournesol era argonautul pentru care nici o formulă chimică nu este prea îndepărtată sau absconsă, iar viața se măsoară în ceasurile care dau naștere invențiilor trăsnite de care pot face haz doar cei care nu înțeleg măreția experimentală a științei. Sunetul fericirii lui Tournesol
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ciclul Isarlîc, Ion Barbu profesează "balcanismul" luîndu-și ca linie de conduită poezia bufonă a lui Anton Pann, cu gândul că astfel tradiționalismul era corectat printr-o observare mai pozitivă a fondului etnic real. Imaginea lui Nastratin Hogea văzut ca un argonaut slinos pe un caic putred în mijlocul unui Orient mirific și duhnitor e de o originalitate perfectă de tonuri și cuvinte ă...î. George CĂLINESCU Ermetismul d-lui Barbu, intuit în structura lui interioară, nu este pur sintactic, cum a apărut
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
gâzi și simigii, Nastratin topește, la "jar alb," in, sunând în cazane, e cetatea "ruptă din coastă de soare", încremenită în slavă, utopia poetului, raiul său geometric, "vis al dreptei simple", al creației. Aici își primește poetul pe derizoriul său argonaut cu pieptar nu de aur, ci de lână verde, semn al degradării și al putrezirii, căci, într-adevăr, Nastratin Hogea, mereu soitariu, bufon, eșuează cu caicul său la mal, părând, cu fălcile încleștate, ca se autoadevoră: "Pic lângă pic, smalț
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
că Întrebarea lui Oedip (de ce toate acestea?) e chiar mai importantă decît a sfinxului. Iason Centaurul Chiron i-a dat lui Iason pe muntele Pelion aceeași educație virilă pe care i-o dăduse lui Ahile. Nemurind În plină glorie, căpetenia argonauților a avut vreme să mediteze asupra unor lucruri la care, spun poeții, Ahile s-a gîndit abia În Infern. Într-o astfel de zi, cu nori impreciși, deschisă tuturor posibilităților, se va fi Întors Iason la Iolcus, douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
mîna unuia ca tine? — L-aș trimite să caute LÎna de aur, a venit prompt răspunsul. Bătrîn, Iason va regreta aceste vorbe? (...SÎnt lucruri pe care nu poți să le uiți, chiar dacă ai vrea. CÎnd m-am Îmbarcat cu ceilalți argonauți să plecăm În căutarea LÎnii de aur, nu știam că zeii au amestecat sînge În cupa de vin pe care visam s-o duc la gură... Mă uit cum lunecă norii și marea este la fel ca atunci cînd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
mai ajunge vreodată, dar pe care nu ți-l poți șterge din inimă... SÎnt aproape o amintire acum. O amintire care gîndește și visează ceea ce a fost. CÎnd țipă păsările deasupra mării, mă uit la ele lung și aud chiotele argonauților din clipa plecării corăbiei noastre legendare. O, dacă aș fi lîngă mine cel de-atunci, să-i strig În urechi În timp ce chiotele n-au Încetat Încă și zidurile cetății nu s-au acoperit de pîclă: Iason, LÎna de aur este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
urmă cum face Proteu... Toate acestea fac parte dintr-o ordine interioară ce mi-a devenit aici și mai limpede; și Înțeleg parcă mai bine nevoia grecilor de a ciopli marmura În statui fericite și de a nu trimite nici un argonaut să demistifice Hiperboreea, cum ar sta cineva În spatele coloanelor Parthenonului și ar șopti: nu credeți În puritatea acestor coloane... Mă uit, poate pentru ultima oară, cum cade Înserarea În golf. Contururile se dizolvă treptat Într-un aer cenușiu În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Odesa (două nopți și o zi), nu ne vom opri în nici un port. Și n-aș vrea să mă lamentez continuu până atunci. Dacă reușesc să-mi păstrez calmul, mă voi scuti de constatări dezagreabile. Am bovarizat destul pe tema "argonauților" plecați în căutarea "lînii de aur" și ar fi penibil să descopăr că, pe un vapor modern, nu pe o biată corabie cu pânză zdrențuită de vânt, eu stau speriat. Dar ce-a fost asta? Am căzut, parcă, într-un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cheltuită cumva. Așa se face, poate, că, deși are în urmă doar câteva secole, America și-a făurit un "vis american". Pe când noi... Care e visul europeanului? Există, oare, unul anume? Nu cred. Cândva, în "Lumea Veche", au fost niște argonauți care au căutat "lîna de aur". După aceea, cam toate aventurile europene au eșuat în crimă. Practic, fiecare piatră de la temelia Europei e mânjită de sânge. Sângele lui Socrate. Sângele martirilor creștini. Sângele lui Seneca. Sângele lui Giordano Bruno. Europa
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-i ofere o falsă momeală, pentru a deruta inamicul. I se întipări pe mutrișoară un zâmbet cinic și porni imediat; se auzi zgomotul vehiculului tușind cu intermitențe, apoi dispăru într-un nor de praf stelar! După clipe, ce durară în timpul argonauților ore nesfârșite, apăru cu misiunea îndeplinită... avea năsturașul în buzunar... potolit, dresat și cumințit de voinicosul Radu! - Unde ai descoperit nărăvașa gaură de vierme și cum ai astâmpărat-o? Îl întrebă bunicul curios, - Nu spun! E o taină ce trebuie
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
universitar (de ocazie) și lucrător al pământului (de nevoie). Publicații în reviste literare și de cultură, activitate de editor carte (din 1970) și în jurnalistica scrisă și vorbită (1990-2000). Îngrijiri de ediții, prefețe și postfețe. Autor al următoarelor cărți: Corabia argonauților (articole și eseuri), 1972; Titlul la alegere (versuri), 1981; Ioana din primăvară (povestiri, nuvele), 1986; Poetică eminesciană (studiu critic), 1989; ediția a doua, revăzută, 1999, premiată de Asociația Scriitorilor din Iași; Contemporanii noștri (interviuri), 2000; „...așa se scrie istoria!” (documentar
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]