520 matches
-
presupunând totuși că inițial va fi fost o denumire peiorativă pentru servitoare. Legătura sugerată este așadar una metonimică. În aceeași revistă, C. Armeanu ("Argot ieșean") considera că sunt echivalente chiftea, diminutivul său chiftică și sinonimul parțial pârjoală, toate cu sensul argotic "servitoare"; acestora le adăuga și interjecția substantivizată sfâr. Informațiile au fost completate de Iorgu Iordan ("Note și observații la articolele precedente"), care aducea mărturia propriului uz: "Chiftică se întâlnește pretutindeni. Sub forma chifteluță, îl cunosc (și-l întrebuințez!) de multă
Chiftea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6717_a_8042]
-
se spună. Reproșul meu e, oricum, altul: ca să-și treacă de urât, Ema (așa o cheamă) apelează, absolut previzibil, la halucinogene preparate de spițerii epocii. Și, ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, limbajul ei e de o ostentație argotică respingătoare. Lasă că nici cunoscuții lui Iane nu vorbesc chiar ca la carte: „Ți-a cam rămas ancora agățată de zăluda aia? Hai, efendi, că nu merită! E nebună rău! Nici nu știi ce coboară printre zulufii femeiuștii ăleia. Crezi
Tichia de mărgăritar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6386_a_7711]
-
în latura obscen-argotică a limbii), în care în termenii fără perdea folosiți de Shakespeare pentru organele genitale sau actele sexuale (în conformitate cu spiritul eliberat de falsă pudoare al Renașterii, ilustrat și de Rabelais, Aretino și-atâția alții) să își aibă echivalentul argotic românesc - iar aici doresc să reamintesc unor critici de teatru oripilați de „vulgaritatea" unor recente montări shakespeariene, care, pasămite, ar trăda marea poezie shakespeariană, că în epoca Marelui Will teatrul era socotit o formă de divertisment subliterară și subculturală, pe
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
și fraier cu cioc, fraier cu barbă și fraier cu sonerie. Formulele de amplificare rămân adesea obscure; uneori ar părea să fie (cel puțin la origine) eufemisme, cu conotații sexuale. Desigur, doar cunoașterea exactă a etimologiei și a evoluției sintagmelor argotice ne permite să stabilim dacă este vorba de o amplificare sau, dimpotrivă, de o scurtare; e posibil ca, în unele cazuri, să fi circulat mai întâi sintagmele lungi, reduse apoi de uz. Argoul este însă un limbaj mai curând al
„Cu crengi“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6453_a_7778]
-
toți pantofii îs urâți cu crengi? de prețuri nu zic..." (new.bihoreanul.ro). Formula de amplificare și intensificare se extinde, ironic, la antonimul lui urât - „frumoasă cu crengi. Unde dracu e frumoasă strâmba asta?" (libertatea.ro) - sau la sinonimul său argotic: „nașpa cu crengi" (myband.ro). Intensificarea apare și în cazul depreciativului prost: „sunteți proști cu crengi" (jocuri.itbox.ro); „eu am întâlnit mulți oameni proști dar nu așa, proști cu crengi!" (jamaykde-sign.ro). Alte exemple, destul de puține, par să indice
„Cu crengi“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6453_a_7778]
-
printr-un urmaș. Singurătatea în maturitate amplifică o alta, din cuplu. Procesul înstrăinării este redat în primul rând de consemnarea realității unui pacient al istoriei. Într-un plan subsidiar al narațiunii, vom citi poveștile copilăriei și adolescenței într-un registru argotic. Publicul fidel lui Dan Lungu va recunoaște reluarea nuvelei care dă și titlul volumului din 2005, Bă- ieți de gașcă. Autenticismul fabricat independent este recalibrat în roman, având un rol contrapunctic. Discursul din realitatea înstrăinării dublează vocea adultului travestit în
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
acei copii o mie de ani”... Nevoia lui de copilărie este mai bolnavă decât orice afecțiune a copilăriei. Fuga de constrângeri, dorul vârstei solare, boala maturității sunt pilonii de forță ai romanului, la fel ca la Salinger. Astfel că discursul argotic al adolescenței putea lipsi, fără a reduce sensurile cărții. Dan Lungu a înțeles bine că, dincolo de toate, copilăria nu are sens fără un sine colectiv. Numai raportat la ideea de grup individul are șansa unei regenerări emoționale, fie ea simbolică
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
intrusul e Mircea Dinescu. Radu Călin Cristea i-a făcut un deserviciu punîndu-l în rînd cu niște nume a căror prestație, comparată cu dezlînata batere de cîmpi a poetului, îl pune într-o lumină stînjenitoare. Cu un lexic de furfureală argotică și cu o fugă de idei de tip dadaist, Dinescu este un rudimentar de speță hazlie, un bufon simpatic avînd tăria de a nu fi cedat niciodată în fața ispitelor privitoare la expresia doctă. Un spirit pur, intact și ingenuu, fără
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
și țâțele în fișa de cadastru de-mi face pula drepți ca fidel castru.” (p. 21) Transferul de care vorbesc are, aici, prospețime. Prin urmare, cu tușele sale groase cu tot, place. Măcar ca picanterie. Poate și pentru că, în registrul argotic, metafora (la care Dinescu nu poate renunța cu nici un chip), ca figură de stil, funcționează încă de minune. În poezie, vremea ei pare să fi apus. De exemplu, deși construit pe același calapod, unui poem metafizic ca acesta îi lipsește
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
de interpretare, scris cu mână sigură și care sună excelent în românește. Pentru acest fapt „vina” o poartă mai cu seamă traducătorul, Andrei Oprea, care a izbutit un balet aproape perfect între o exprimare colocvială de yankeu autentic, pasaje lungi argotice (sunt câteva nume de personaje absolut delicioase), fraze ample și întortocheate sau referințe intertextuale subtile, pentru ca tacâmul unei scrieri postmoderniste autentice să fie complet. Formația jurnalistică a autorului (editorialist la publicații precum „The New York Times”, „GQ” sau „Men’s Journal”) se vede
Cronica unui zbor amânat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5549_a_6874]
-
fi fost cunoscute în epocă și publicului mai larg (într-o discuție despre zestre, la exclamația „buni patruzeci!”, celălalt răspunde automat „cu urma cinzeci...”, II, 6). Un fragment de dialog între cele două personaje e o ilustrare perfectă a virtuozității argotice, menite să trezească publicului curiozitate și admirație față de un limbaj încifrat. Rostite încet, replicile acordului secret dintre cei doi coțcari sunt integral codificate, cu elemente provenite din limbajul colocvial comun, prin schimbare de sens. De fapt, par și mai codificate
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]
-
șir de „vieți paralele”. Personajele au nume dintre cele mai fanteziste (Cordilio, Geronax, Pampilis, Dacones, Bibina, Sifonax, Termoplantina etc.), de o elasticitate etimologică amintind de regimul infinit permisiv al jocurilor copilăriei. Sunt, o parte din ele, cuvinte-valiză, cu sonoritate ușor argotică (ceea ce justifică o dată în plus tușele caricaturale din desenele care le însoțesc). Cu ce se ocupă, în definitiv, aceste fantoșe imaginate de Mușina? Cu nimic. Își exercită, pur și simplu, biografia. Toate par să rămână, de la un punct încolo, ancorate
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
în seama școlii, a criticii noastre universitare, osândită, nu fără o anumită, chiar substanțială, doză de dreptate, ca fiind caracostizată, tehnicistă, aridă, impersonală. Dar scrisul, pe cât posibil epurat de tropii ambiguității, primește în textele lui și cuvântul rar, familiar, pitoresc, argotic, livresc. Admiră „sacadele de idei” (La sfârșitul lecturii, III, CR, 1980, p. 213) ale lui D. I. Suchianu; sacade însemnând mișcări bruște, laudă deci iuțeala, repezeala cu care apar ideile. „Ca să ajungă acolo unde îl cocoață dramaturgul” (p. 101), notează în
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
au fost publicate în România, Franța, Italia, Portugalia, Statele Unite ale Americii, Luxemburg și Germania, scrie rtv.net. George Astaloș figurează în peste 20 de antologii de poezie și de teatru, apărute în Europa și în America de Nord. Este autorul unui microdicționar argotic de circa 1000 de articole. Este autor a peste 200 de studii, eseuri și articole critice. Poezia i-a fost publicată în Franța, Italia, România, SUA, Canada, Germania, Belgia, Anglia, Turcia, Spania, Tunisia, Macedonia, Bulgaria etc. Din 1972 a fost
Unul dintre cei mai cunoscuți poeți și dramaturgi a murit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/33715_a_35040]
-
perfect în frâu, așa cum fac și eu cu nebunia mea de când mă știu” e, probabil, cea mai caracteristică mărturisire a personajului, simptomatică pentru capacitatea prozatoarei de a inventa manierisme psihologice. Mai mult decât a fi, cum se spune în limbajul argotic, „pe invers” din cauza preferințelor sale sexuale (situație în care romanul Dorei Pavel n-ar fi depășit statutul de narațiune trendy, pusă pe recuperarea tematicilor tabu), Cezar Braia e ceea ce s-ar putea numi un invertit moral. Aproape toate acțiunile, de
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
literară a scrierilor sale”. Și ce să mai spunem despre faptul, minor în aparență, că atunci cînd în textul francez se strecoară o asonanță, în traducerea românească ni se oferă de asemenea o asonanță? O atenție specială reclamă transpunerea baladelor argotice, despre geneza cărora tălmăcitorul înclină să creadă că „Villon a fost sedus (asemeni multor scriitori din cam toate epocile) de noutatea domeniului de investigat; a fost fascinat de pitorescul personajelor care populau acest mediu social” și „nu și-a cenzurat
Un eveniment editorial Villon. Opera omnia by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2980_a_4305]
-
noutatea domeniului de investigat; a fost fascinat de pitorescul personajelor care populau acest mediu social” și „nu și-a cenzurat pornirea auctorială de-a mima (făcîndu- se c-o trăiește) o ipostază inedită”. Expresivitatea traducerii, prin exploatarea savuroasă a resurselor argotice românești, atinge aici una din cotele cele mai înalte. În cuvîntul adresat Cititorilor la ediția din 1533 a operei lui Villon, Clément Marot scria: „În privința dedesubturilor legatelor pe care le face în Testamentele sale, pentru ca să le cunoști și pentru ca să le
Un eveniment editorial Villon. Opera omnia by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2980_a_4305]
-
Rodica Zafiu Devierile de sens pe care le suferă cuvintele din sfera culturală, împrumuturile din perioada modernă a evoluției limbii române (așa-zisele neologisme) atunci cînd sînt preluate de limbajul familiar și argotic prezintă adesea aspecte surprinzătoare. Introduse în contexte noi, în construcții expresive cu verbe populare sau pur și simplu în combinații atipice, cuvinte precum figuri, faze, talente, manevre, texte devin termeni generici pentru tot soiul de acțiuni și atitudini cotidiene ("face
Impresii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11120_a_12445]
-
Dicționar de argou și expresii familiare ale limbii române, Livpress, 1998). Desigur, termenul impresie nu poate avea un sens limitat la deținuți sau minori din centrele de reeducare; definițiile incomplete surprind, doar, un efect îndepărtat al evoluției cuvîntului în mediul argotic: individul care "are impresii" este desemnat, metonimic, prin trăsătura sa caracteristică, sau printr-un joc de cuvinte care remotivează etimologic termenul impresar, legîndu-l de noul sens al lui impresie. Pentru că intră în expresiile a da impresia, a lăsa impresia, a
Impresii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11120_a_12445]
-
anchete.ro); ,cu ei mori cu zile dacă nu le dai banu" (dsclex.ro); ,își iau banu', se suie în Merzane și adios amigos" (forum România Liberă = RL, 15.03.2002). Unele dintre contextele în care apare singularul sînt clar argotice: ,Hai, marcă banu' că vin gaborii!" (Academia Cațavencu = AC 44, 1992, 5). În anumite construcții, substantivul ban este determinat de un cantitativ invariabil ca formă, un substantiv cu valoare adjectivală sau adverbială: grămadă (familiar) sau grup, grupă (argotic). Cum cantitativele
"cu pleata-n vînt" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11187_a_12512]
-
sînt clar argotice: ,Hai, marcă banu' că vin gaborii!" (Academia Cațavencu = AC 44, 1992, 5). În anumite construcții, substantivul ban este determinat de un cantitativ invariabil ca formă, un substantiv cu valoare adjectivală sau adverbială: grămadă (familiar) sau grup, grupă (argotic). Cum cantitativele în discuție se combină în mod obișnuit cu plurale, construcția cu singularul apare și mai surprinzătoare și expresivă: ,băncile de stat din care se putea fura un ban grămadă" (Evenimentul zilei = EZ 3353, 2003, 1); ,|știa au banu
"cu pleata-n vînt" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11187_a_12512]
-
cel mai sec registru comportamentist. V-au fost suficiente dicționarele rusești obișnuite? DF: În linii mari, da, fiindcă am un număr impresionant de dicționare și enciclopedii. Internetul mi-a fost și el de mare ajutor, pentru că, totuși, multe din expresiile argotice intrate în limba rusă(de fapt, abia de un timp încoace scoase la lumină, căci ele există, unele, de vreun veac) nu-mi erau foarte familiare. Mai greu a fost să le caut corespondentul românesc în propriul meu bagaj lingvistic
"Fiecare traducere e o provocare" by Denisa Fejes () [Corola-journal/Journalistic/10709_a_12034]
-
Rodica Zafiu Adjectivul bazat - încă neînregistrat în dicționarele de limbaj familiar și argotic - apare tot mai des în registrele oralității argotic-familiare. E vorba, ca în atîtea alte cazuri, de o reutilizare a mijloacelor existente ale limbii standard: bazat e participiul verbului a se baza, în a cărui folosire adjectivală se constată însă o
"Bazat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10765_a_12090]
-
un joc aliterativ, ca și în îmbinarea băiat bazat (,de ce te dai Ťbăiat bazatť?", bolero.ro). Succesul lui bazat se explică probabil și prin rolul pe care îl joacă neîncrederea în relațiile competitive din mediul în care se dezvoltă limbajul argotic; cuvîntul exprimă o afirmare care contrazice potențialele exclamații de neîncredere (ei, aș! aiurea! bărbi! las-o jos că măcăne! măi, să fie! etc.) - și răspunde oarecum tautologic întrebării "pe ce te bazezi?".
"Bazat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10765_a_12090]
-
Rodica Zafiu De mai multă vreme, mai ales în limbajul argotic al tinerilor, e curentă folosirea cuvîntului moca pentru noțiunea de ,gratis, gratuit". Seria sinonimică a gratuității nu e prea bogată în română, nici în varianta standard, nici în cea populară și familiară - lucru oarecum surprinzător, dată fiind importanța practică a
Moca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11053_a_12378]