884 matches
-
(21 august 1858 - 30 ianuarie 1889), arhiduce de Austria și prinț moștenitor al Austriei, Ungariei și Boemiei, a fost unicul fiu și moștenitorul împăratului Franz Joseph I al Austriei și a soției acestuia, Elisabeta de Bavaria (cunoscută sub numele de "Sisi"). Arhiducele Rudolf Franz Karl Joseph s-
Prințul Rudolf al Austriei () [Corola-website/Science/302930_a_304259]
-
august 1858 - 30 ianuarie 1889), arhiduce de Austria și prinț moștenitor al Austriei, Ungariei și Boemiei, a fost unicul fiu și moștenitorul împăratului Franz Joseph I al Austriei și a soției acestuia, Elisabeta de Bavaria (cunoscută sub numele de "Sisi"). Arhiducele Rudolf Franz Karl Joseph s-a născut la 21 august 1858 la Schloss Laxenburg, un castel situat în apropiere de Viena, ca fiu al împăratului Franz Joseph I și a împărătesei Elisabeta. Prenumele Rudolf l-a primit în onoarea strămoșului
Prințul Rudolf al Austriei () [Corola-website/Science/302930_a_304259]
-
argint din Americi, fapt ce i-a permis să crească presiunea militară asupra Angliei și Franței. Aflat sub presiune financiară și militară, în 1598, Filip a cedat Țările de Jos fiicei sale favorite Isabella și soțului ei, nepotul lui Filip — arhiducele Albert de Austria, conform deznodământului tratatului de la Vervins cu Franța. În acel moment Mauritius van Oranje era angajat în cucerirea orașelor importante ale Țărilor de Jos. Începând cu importanta fortificație Bergen op Zoom (1588), Mauritius a cucerit Breda (1590), Zutphen
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
și micul Charles în vârstă de șase ani, însă negociatorii s-au întors acasă fără o logodnă, găsind cererile regelui francez de cesiune asupra teritoriilor drept inacceptabile. Maria l-a ales ca soț, dintre mulții pețitori la mâna ei, pe Arhiducele Maximilian de Austria, care a devenit co-domnitor. Nunta a avut loc la Ghent în după amiaza zilei de 16 august 1477. Evenimentul a inițiat două secole de dispute între Franța și Habsburgi (mai târziu asupra Spaniei, apoi Austriei) pentru posesiile
Maria de Burgundia () [Corola-website/Science/317482_a_318811]
-
("Rainer Ferdinand Maria Johann Evangelist Franz Ignaz"; 11 ianuarie 1827 - 27 ianuarie 1913), a fost prim ministru austriac. A fost fiul Arhiducelui Rainer Joseph de Austria. În 1852, s-a căsătorit cu verișoara sa, Arhiducesa Maria Carolina de Austria (1825-1915), fiica Arhiducele Karl, Duce de Teschen. Mariajul a fost unul fericit, și cuplul a fost probabil cel mai popular din rândul familiei
Arhiducele Rainer Ferdinand de Austria () [Corola-website/Science/324043_a_325372]
-
Ferdinand Maria Johann Evangelist Franz Ignaz"; 11 ianuarie 1827 - 27 ianuarie 1913), a fost prim ministru austriac. A fost fiul Arhiducelui Rainer Joseph de Austria. În 1852, s-a căsătorit cu verișoara sa, Arhiducesa Maria Carolina de Austria (1825-1915), fiica Arhiducele Karl, Duce de Teschen. Mariajul a fost unul fericit, și cuplul a fost probabil cel mai popular din rândul familiei Habsburg. Mariajul a rămas fără copii. Rainer a fost, de asemenea, general în Armata Comună și foarte interesat de artă
Arhiducele Rainer Ferdinand de Austria () [Corola-website/Science/324043_a_325372]
-
capitala Imperiului în 1608, peste numai un an devine medic al curții și, mai ales, consilierul personal al împăratului Rudolf. În anii petrecuți alături de Rudolf al II-lea - aflat deja spre sfârșitul domniei, în perioada în care puterea fratelui său, arhiducele Matthias, devenea tot mai mare - Maier dispune atât de timpul, cât și de fondurile și de susținerea necesară pentru a se dedica cercetărilor alchimice și descifrării tainelor naturii în general și ale naturii umane și ale posibilităților ființei umane de
Michael Maier () [Corola-website/Science/322044_a_323373]
-
de-a Cincea Coaliții, desfășurându-se pe câmpia Marchfeld, în apropierea insulei dunărene Lobau și în dreptul localității Deutsch-Wagram, la 10 km nord-est de Viena. Bătălia a opus o armată franco-germano-italiană, condusă de Împăratul Napoleon I, unei armate austriece, comandate de arhiducele Carol de Austria-Teschen. Cele două zile de lupte s-au încheiat cu victoria decisivă a armatei franco-aliate. În urma insuccesului de la Aspern-Essling (21 - 22 mai 1809), Napoleon rămâne cu armata pe malul drept (meridional) al Dunării și își concentrează o mare
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
4 iulie, la ora 21, profitând de o furtună violentă, forțele franco-aliate încep să traverseze brațul nordic al fluviului. În ziua următoare, pe 5, francezii și aliații lor lansează o violentă ofensivă, dar nu pot disloca excelentul dispozitiv prevăzut de arhiducele Carol, desfășurat în spatele liniei fortificate construite de-a lungul râului Russbach. Pe data de 6, în timpul dimineții, austriecii lansează o contraofensivă decisă dar imprecis coordonată, care aproape dislocă centrul inamic, dar aripile acestuia rezistă și, prin desfășurarea unei „Mari Baterii
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
armata austriacă să se retragă treptat, încă de la începutul după-amiezii, ostilitățile încheindu-se în jurul orei 20. Armata franceză, epuizată, este incapabilă să lanseze o urmărire eficace iar armata austriacă se retrage în relativă ordine. În marș spre câmpul de bătălie, arhiducele Ioan de Austria, aflat la comanda unei armate austriece de mici proporții, nu a reușit să intervină în timp util pentru a susține armata principală. Pierderile au fost oarecum similare de ambele părți, dar Napoleon a câștigat un avantaj strategic
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
util pentru a susține armata principală. Pierderile au fost oarecum similare de ambele părți, dar Napoleon a câștigat un avantaj strategic decisiv, separând forțele demoralizate ale austriecilor și obligându-le să se retragă încontinuu în zilele ce au urmat bătăliei. Arhiducele Carol decide replierea în Boemia, în direcția Znaim, unde cele două armate se ciocnesc încă odată, pe 10 și 11 iulie, înainte ca arhiducele să ceară, pe propria răspundere, semnarea unui armistițiu. a fost probabil ultima victorie decisivă strategic pe
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
demoralizate ale austriecilor și obligându-le să se retragă încontinuu în zilele ce au urmat bătăliei. Arhiducele Carol decide replierea în Boemia, în direcția Znaim, unde cele două armate se ciocnesc încă odată, pe 10 și 11 iulie, înainte ca arhiducele să ceară, pe propria răspundere, semnarea unui armistițiu. a fost probabil ultima victorie decisivă strategic pe care a obținut-o Împăratul Napoleon, austriecii cerând semnarea armistițiului la nici o săptămână după bătălie. Bătălia a fost de proporții uriașe, fiind a doua
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
subsidii și susținere militară. Ca atare, la începutul lui 1809, Austria decide să își accelereze reformele militare și mobilizarea, concepând un plan de campanie pe mai multe teatre de operațiuni, urmărind să atace aliații Franței: o armată principală, sub comanda Arhiducelui Carol de Austria urmează să atace Bavaria, iar armatele secundare austriece să atace Ducatul Varșoviei, Italia, Dalmația, Regatul Saxoniei și să instige o revoltă pro-austriacă în Tirolul bavarez. În martie 1809, războiul era iminent și arhiducele Carol de Austria își
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
armată principală, sub comanda Arhiducelui Carol de Austria urmează să atace Bavaria, iar armatele secundare austriece să atace Ducatul Varșoviei, Italia, Dalmația, Regatul Saxoniei și să instige o revoltă pro-austriacă în Tirolul bavarez. În martie 1809, războiul era iminent și arhiducele Carol de Austria își masează armata de 200 000 de oameni în Boemia, sperând că Prusia se va alătura Coaliției și că va putea, deci, face joncțiunea cu armata prusacă. Prusia decide totuși să rămână neutră și atunci Viena decide
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
putea, deci, face joncțiunea cu armata prusacă. Prusia decide totuși să rămână neutră și atunci Viena decide să își mute trupele în lunca Dunării, pentru a acoperi mai bine capitala, pierzând astfel o lună întreagă. Pe 9 aprilie 1809, armata Arhiducelui Carol invadează Bavaria, stârnind o revoltă pro-austriacă în Tirol. Austriecii au lansat apoi atacuri pe toate celelalte teatre de operațiuni, obținând o serie de succese semnificative. Comandantul forțelor franceze și aliate din Germania centrală („Marea Armată din Germania”), mareșalul Berthier
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
în a-și concentra trupele, dar pe 17 aprilie sosește Împăratul Napoleon I, care preia comanda armatei. Reorganizată, „Marea Armată din Germania” trece la ofensivă, operând manevra Landshut, cu scopul de a tăia liniile de comunicație austriece. Cu multă abilitate, Arhiducele Carol reușește să iasă din această situație periculoasă, dar cu prețul unor mari sacrificii ale ariergărzii austriece la Abensberg și mai ales Eckmühl. Arhiducele Carol izbutește însă să păstreze o armată numeroasă, retrăgându-se în Boemia, pe malul stâng al
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
ofensivă, operând manevra Landshut, cu scopul de a tăia liniile de comunicație austriece. Cu multă abilitate, Arhiducele Carol reușește să iasă din această situație periculoasă, dar cu prețul unor mari sacrificii ale ariergărzii austriece la Abensberg și mai ales Eckmühl. Arhiducele Carol izbutește însă să păstreze o armată numeroasă, retrăgându-se în Boemia, pe malul stâng al Dunării, în timp ce Napoleon se îndreaptă spre Viena, pe malul drept al fluviului. Intrând în capitala austriacă pe 12 mai, Napoleon găsește podurile peste fluviu
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
teatrele secundare de operațiuni, obținând succese pe toate fronturile și împingând înapoi armatele austriece respective. Crucial pentru bătălia ce se anunța la nord de Viena a fost succesul Viceregelui Italiei, Prințul Eugène, care a învins „Armata Austriei Interioare”, condusă de arhiducele Ioan de Austria, reușind să se alăture pe 5 și 6 iunie, împreună cu subordonatul său, generalul Marmont, armatei principale franco-germane, masată în jurul Vienei. Pe parcursul celor două zile de lupte, arhiducele Carol nu va putea conta pe trupele armatei „Austriei Interioare
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Prințul Eugène, care a învins „Armata Austriei Interioare”, condusă de arhiducele Ioan de Austria, reușind să se alăture pe 5 și 6 iunie, împreună cu subordonatul său, generalul Marmont, armatei principale franco-germane, masată în jurul Vienei. Pe parcursul celor două zile de lupte, arhiducele Carol nu va putea conta pe trupele armatei „Austriei Interioare”, fratele său, arhiducele Ioan, ajungând pe câmpul de bătălie prea târziu, spre sfârșitul celei de-a doua zi. Astfel, trupele pe care austriecii le-au avut la dispoziție pentru bătălia
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Austria, reușind să se alăture pe 5 și 6 iunie, împreună cu subordonatul său, generalul Marmont, armatei principale franco-germane, masată în jurul Vienei. Pe parcursul celor două zile de lupte, arhiducele Carol nu va putea conta pe trupele armatei „Austriei Interioare”, fratele său, arhiducele Ioan, ajungând pe câmpul de bătălie prea târziu, spre sfârșitul celei de-a doua zi. Astfel, trupele pe care austriecii le-au avut la dispoziție pentru bătălia de pe 5 - 6 iulie au fost de aproximativ 145 000 de oameni, cu
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
destul grav care îl împiedică să mai urce pe cal, refuză să își părăsească postul, generalul austriac Hiller, comandantul Corpului al VI-lea, profund nemulțumit de strategia adoptată, își părăsește postul pe motiv de boală. Pe data de 4 iulie, arhiducele Carol realizează că se pregătește un eveniment important și, spre ora 19, îi scrie fratelui său, arhiducele Ioan de Austria, să își aducă trupele în apropierea armatei principale: „Bătălia de aici de la Marchfeld va determina soarta dinastiei noastre... Vă solicit
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Hiller, comandantul Corpului al VI-lea, profund nemulțumit de strategia adoptată, își părăsește postul pe motiv de boală. Pe data de 4 iulie, arhiducele Carol realizează că se pregătește un eveniment important și, spre ora 19, îi scrie fratelui său, arhiducele Ioan de Austria, să își aducă trupele în apropierea armatei principale: „Bătălia de aici de la Marchfeld va determina soarta dinastiei noastre... Vă solicit să mărșăluiți imediat, pentru a vă alătura aripii mele stângi, lăsând în urmă orice bagaje sau alte
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
trupele în apropierea armatei principale: „Bătălia de aici de la Marchfeld va determina soarta dinastiei noastre... Vă solicit să mărșăluiți imediat, pentru a vă alătura aripii mele stângi, lăsând în urmă orice bagaje sau alte obiecte ce v-ar putea încetini.” Arhiducele Ioan se afla în apropiere de Pressburg, la nici 40 de kilometri distanță, cu peste 13 000 de oameni. De partea franceză, după ce aceștia au construit poduri ranforsate și o flotilă de vase de desant, ei reușesc să captureze și
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
odată realizată, urma să fie exploatată prin dispunerea armatei pe trei linii de bătălie. Armata urma apoi să întoarcă pozițiile inamicului de-a lungul fluviului și, pivotând pe Gross Enzersdorf, să îl încercuiască și să-l distrugă. De cealaltă parte, arhiducele Carol era hotărât să ducă un război defensiv, sperând că se va reuși încheierea păcii. În acest scop, el și-a retras trupele pe linia Russbach-Bisamberg, construind un lanț de șaisprezece redute care găzduiau 72 de piese de artilerie, concentrate
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
se va reuși încheierea păcii. În acest scop, el și-a retras trupele pe linia Russbach-Bisamberg, construind un lanț de șaisprezece redute care găzduiau 72 de piese de artilerie, concentrate între Gross Enzersdorf și Aspern. Deși ar fi fost fezabil, arhiducele nu a adus artileria grea din arsenalele din Boemia și Moravia pentru a întări linia defensivă și nici nu a fortificat micile sate din jurul localității Deutsch-Wagram. Planul austriac presupunea întârzierea înaintării franceze de către avangarda lui Nordmann, care urma apoi să
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]