288 matches
-
diferit față de unii socinianisti precum Biddle, și poate indica faptul că acesta a adoptat o poziție ariană spre sfârșitul vieții. Lui Locke nu îi era clar la acea vreme conceptul de păcat originar, astfel că a fost acuzat de socinianism, arianism și deism. Dar nu a negat existența răului. Omul este capabil să provoace războaie nedrepte și să comită crime. Criminalii trebuie pedepsiți, chiar cu însăși pedeapsa capitală. Cu privire la Biblie, Locke era foarte conservator. A continuat să fie inspirat de către Scripturi
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
Spania a intrat sub stăpânirea vizigoților, care au fost convertiți la creștinismul arian, în jurul anului 360. Regatul vizigot și-a stabilit capitala la Toledo, regatul atingând apogeul în timpul domniei lui Leovigild. Stăpânirea vizigota a dus la o expansiune succinta a arianismului în Spania, cu toate acestea, populația autohtonă rămânând majoritar catolică. În 587, Reccared, regele vizigot din Toledo, a fost convertit la catolicism și a lansat o mișcare pentru unificarea doctrinei. În 711 un raid arab condus de Tariq ibn Ziyad
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
mai aprofundat și revizionist, care poate duce ușor la adoptarea de doctrine și practici netradiționale. Confesiunile adventist-millerite se pot clasifica după mai multe criterii. 1. "După atitudinea față de doctrina tradițională a Trinității": Actualmente, majoritatea confesiunilor adventist-millerite profesează forme de antitrinitarinism (arianism, semiarianism etc.). Excepție face Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea (care însumează aproximativ 70% din totalul numărului actual al adventiștilor milleriți), urmată de majoritatea confesiunilor desprinse din ea. 2. "Referitor la credința în nemurirea naturală a sufletului și în chinurile
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
Murray Newton Rothbard (n. 2 martie 1926 - d. 7 ianuarie 1995) a fost un anarhist individualist american, autor și economist al Școlii Austriece, care a contribuit la definirea libert arianismului modern și a popularizat o formă de piață liberă numită anarho-capitalism. Rothbard a scris peste zeci de cărți pe subiecte de economie, filozofie și istorie și este considerat una dintre cele mai importante figuri din mișcarea libertariană americană. Bazându-se
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
clubului liberal-conservator John Randolph și a sprijinit campania prezidențială a lui Pat Buchanan în 1992, spunând cu Pat Buchanan ca liderul nostru, vom rupe ceasul social-democrației.. Potrivit lui Lew Rockwell, Rothbard este considerat decanul Școlii Austriece de Economie, fondator al libert arianismului modern. În plus față de economie, istorie și filozofie, Rothbard a avut un intens interes personal în șah, arhitectură germană barocă a bisericilor și jazz timpuriu, printre alte lucruri. Rothbard a criticat degenerarea jazzului și a muzicii populare în muzica rock
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
după care împăratul Iustin a început să urmeze o politică mai tolerantă și mai pragmatică față de erezia monofizită, rămânând totuși devotat ortodoxiei Calcedoniene. Sprijinul acordat de împăratul Iustin ortodoxiei, a dus de asemenea la o schimbare în relația Constantinopolului cu arianismul ostrogoților, care avuseseră o înțelegere amiabilă cu împăratul Anastasie. În timp ce Iustin a răspuns pozitiv la abordarea regelui ostrogot Teodoric pentru menținerea unor relații de bună vecinătate, și chiar l-a nominalizat în funcția de consul pe fiul acestuia, Eutharic, politica
Iustin I (împărat) () [Corola-website/Science/306612_a_307941]
-
rătăcitori sau de mici secte locale. Catharii din Languedoc au reprezentat o mișcare alternativă de masă, care punea probleme care nu mai fuseseră cunoscute de 900 de ani, din primii ani ai creștinismului, când catolicismul trebuise să se confrunte cu arianismul și marcoinismul. În secolul al XII-lea, cea mai mare parte a ceea ce este azi sudul Franței se convertise la catharism și noua credință se împrăștia rapid și în alte zone. Catharismul, alături de alte mișcări religioase ale perioadei, așa cum a
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
Sfântul Atanasie (Atanasiu) cel Mare (n. ca. 295 - d. 2 mai 373, Alexandria, Egipt) a fost un episcop creștin din secolul al IV-lea cu un rol de seamă în combaterea arianismului. Este venerat ca sfânt în Biserica Romano-Catolică, în Biserica Ortodoxă, în Biserica greco-catolică și în Biserica Coptă. Atanasie sau Atanasiu s-a născut în anul 295, la Alexandria, Egipt, din părinți cu o stare socială bună, dar despre care nu
Atanasie din Alexandria () [Corola-website/Science/306695_a_308024]
-
această creare a Fiului din Tatăl, sau crearea Logosului, a fost o relație eternă între ei, nu un eveniment ce a avut loc în timp. Așa a început lupta creștinismului împotriva ereziei ariene. Atanasie a luptat toată viața lui împotriva arianismului. Ca diacon, l-a însoțit pe Alexandru al Alexandriei la primul Sinod din Niceea, în anul 325, unde s-a formulat simbolul credinței din Niceea și a fost condamnat Arie și adepții lui. Biserica coptă are o tradiție potrivit căreia
Atanasie din Alexandria () [Corola-website/Science/306695_a_308024]
-
Alexandru ca episcop de Alexandria, devenind cel de-al 20-lea patriarh al Bisericii din Alexandria, poziție pe care a avut-o timp de 45 de ani, din care 16 i-a petrecut în exil. În urma ridicărilor și căderilor influenței arianismului, Atanasie a fost alungat din Alexandria cel puțin de cinci ori, fiind readus în scaunul episcopal mai târziu. Din această cauză a fost numit "Athanasius contra mundum" sau "Atanasie împotriva lumii". S-a bucurat de sprijinul papei Iuliu I (337-351
Atanasie din Alexandria () [Corola-website/Science/306695_a_308024]
-
trăiască modul de viață ales și de aceea este fundamental. Problema apare atunci când nu există un consens cu privire la importanța primară a acestui nivel. Totuși, concepția lui Nozick în această problemă arată că el încă se situează în cadrul general al libert arianismului. După ce Nozick a afirmat în "The Examined Life" că imaginea pe care a avansat-o în "Anarhie, Stat și Utopie" este inadecvată, s-a speculat că Nozick a renunțat la concepția libertariană. Nozick afirmă că tot ceea ce spunea în "The
Robert Nozick () [Corola-website/Science/306925_a_308254]
-
statului pentru extirparea ereziei, și printr-o astfel de măsură a împăratului va fi exilat Arius după Primul conciliu de la Niceea, considerat ca un pericol pentru biserică. Din motive asemănătoare a exilat episcopul Atanasiu din Alexandria, un dușman înverșunat al Arianismului, numeroși episcopi ortodocși. La început teologul Augustin de Hipona, care a avut dispute înverșunate cu „donatiștii” (o fracțiune creștină nord-africană), a încercat metoda convingerii, mai târziu el va recomanda utilizarea forței prin maximele sale: „compelle intrare“ și „temperata severitas”, care
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
tratatul bilateral a rămas în vigoare până la moartea împăratului Teodosie, în 395. Pe planul politicii interne, în timpul domniei lui Athanaric, printre vizigoți au apărut tulburări din motive religioase, cauzate de împrejurarea că o parte a populației a fost convertită la arianism.. Liderul got Fritigern, dar și împăratul roman Valens erau aderenți ai acestui curent confesional. Continuator al credințelor și tradițiilor germanice păgâne, Athanaric a dispus persecutarea sângeroasă a goților creștini (între victime a fost și martirul Sava Gotul, cunoscut ca „Sfântul
Athanaric () [Corola-website/Science/302053_a_303382]
-
creaturi este contingentă. Formularea în acest fel a doctrinei creației a dus la apariția altor dificultăți în înțelegerea doctrinei origeniene de către contemporanii săi. Putem observa că dacă a doua și a treia persoană ale Trinității sunt considerate creaturi, acuzația de Arianism la adresa lui Origene este una justă. O altă teză importantă a lui Origene este cea conform căreia creația este "ex nihilo", adică „din nimic”. La început Dumnezeu era singur, neexistând o materie primordială din care să creeze ființele. Această concepție se
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
prin Conciliul de la Aachen. Conciliul de la Toledo din 589 era unul local, prin care se voia întărirea poziției antiariene și afirmarea clară a credinței că Iisus Hristos este Dumnezeu, de aceeași substanță cu Tatăl. Scopul era apărarea dreptei credințe față de arianism, iar accentul pus pe "Filioque" voia să facă mai explicit ceea ce în crezul niceo-constantinopolitan era conținut deja, anume că Hristos nu "primește" Duhul (aceasta ar fi însemnat că "devine" sfânt) ci, fiind El însuși Dumnezeu, participă și la originarea Duhului
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
Hristos nu "primește" Duhul (aceasta ar fi însemnat că "devine" sfânt) ci, fiind El însuși Dumnezeu, participă și la originarea Duhului. Astfel, "Filioque" avea drept menire afirmarea divinității Fiului. Astfel, "Filioque" a fost introdus de latini în contextul luptei împotriva arianismului. Papa Leon al III-lea (795-816), pus în fața alegerii, a afirmat că formula Crezului trebuie rostită fără "Filioque" și ordonă imprimarea versiunii Orientale a Crezului, pe două plăci de argint, puse pe porțile Palatului Lateran. Pe ele, sub textul Simbolului
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
Mărturisitorul, "dia tou Hyiou" ("per Filium") este prescurtată și afirmată ca atare: "Filioque". Se voia astfel evitarea considerării Fiului ca un simplu "canal" de trecere al Sfântului Duh. În aceeași perioadă, Biserica Orientală lupta împotriva "pneumatomahilor", care profesau erezia opusă arianismului, spunând că numai Fiul este Dumnezeu iar Duhul Sfânt este o simplă creație a Fiului, primindu-și divinitatea de la El. În acest context, în orient s-a simțit nevoia accentuării ideii că Duhul Sfânt provine numai de la Tatăl, pentru a
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
Antiohia. Din punct de vedere doctrinal, Sfântul Epifanie din Salamina a fost un aprig luptător împotriva origenismului. Astfel, în anul 393, luând cuvântul la Ierusalim, cu ocazia sărbătoririi sfințirii Bisericii Învierii, el l-a proclamat pe Origen ca părinte al arianismului și a tuturor ereziilor. Acest cuvânt al Sfântului Epifanie a declanșat o mare dispută în sânul Bisericii creștine de la acea epocă. Principala victimă a acestei dispute a fost Sfântul Ioan Gură de Aur, patriarhul de Constantinopol, care a fost depus
Epifanie de Salamina () [Corola-website/Science/302641_a_303970]
-
Cambrai, de-a lungul graniței de astăzi dintre Franța și Belgia, într-o zonă cunoscută sub numele de Toxandria. El a cucerit triburile france din apropiere, și s-a încoronat ca singurul rege înainte de moartea sa. S-a convertit de la arianism la catolicism, la insistențele soției sale, Clotilda, ca urmare a victoriei de la Tolbiac, fiind botezat de episcopul de Reims, Remi, prin anul 500; tradiția fixează data de 25 decembrie 496. Acest lucru a fost de o mare importanță în istoria
Clovis I () [Corola-website/Science/303235_a_304564]
-
bunurile templelor, fiind închise sanctuarele în care se desfășurau riturile imorale. Prin conciliul de la Niceea din 325 este precizat doctrinar creștinismul-Credo-ul, conturându-se discuții religioase asupra naturii lui Isus, fiind susținut dublă natură a lui Isus, cea umană și divină. Arianismul recunoștea doar natură umană. Un document falsificat în 850 susține că ar fi făcut o donație episcopului Romei ce constă în terenuri de stat. A introdus noi legi influențate de preceptele creștine. A anulat pedepsele precum serviciul de gladiator, mutilarea
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
Constantius II, fiul Faustei, și-a ucis toate rudele din al doilea mariaj al tatălui sau. A ieșit triumfător din lupta pentru putere. A respins atacul perșilor și a continuat politică religioasă a lui Constantin. Dar dezbaterile aprinse provocate de arianism și alte sciziuni și erezii amenințau stabilitatea imperiului. Constantius a încercat să recreeze coeziunea politico-religioasă punând accent pe rolul suprem al împăratului creștin. Ceremoniile de la curte erau marcate de zelul sau religios, ce va rămâne o trăsătură pregnantă în Imperiul
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
consemnau evenimente, ale căror cauze erau analizate. Unul dintre primii istoriografi creștini a fost Eusebiu din Cezareea(275-339). Episcop de Cezareea, în Palestina, este considerat părinte al istoriografiei creștine și teolog de renume.A fost implicat în discuțiile legate de arianism. A pus accent pe istoria biblică, combinată cu elemente greco-romane.A scris lucrări precum: "Cronografia" - lucrare ce lansează modelul istoriografiei creștine; "Istoria ecleziastică" - operă în 10 cărți despre istoria Bisericii de la apostoli până în timpul său, fiind preocupat de episcopi, doctrine
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
istoria Bisericii, mai ales prin grațiile împăratului Constantin cel Mare. Acesta, după ce a unit toată puterea în mâna sa (324), l-a onorat pe Eusebiu cu încrederea și prietenia sa. Eusebiu a avut legături cu cele mai importante figuri ale arianismului epocii sale. La Primul sinod ecumenic de la Niceea Eusebiu a avut un rol activ de mijlocitor între arieni și ortodocși. Poziția sa în timpul controversei ariane a fost oscilantă, iar aceasta a dat posibilitatea unor evaluări discordante în privința personalității și ortodoxiei
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
de "Praeparatio evangelica"; ca un fel de continuare a acesteia, Eusebiu încearcă să discernă în istoria și scrierile Vechiului Testament persoana lui Iisus Hristos. Eusebiu nu este recunoscut de tradiția bisericească ca un Părinte al Bisericii din cauza apropierii sale de arianism, și a participării directe la persecutarea unor mari figuri ale ortodoxiei, ca Atanasie cel Mare. Dar scrierile sale istorice au o mare importanță pentru deslușirea istoriei primelor trei secole ale creștinismului, în general, și a istoriei nașterii imperiului creștin sub
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
gând nu-L poate înțelege, nici o descriere nu-L poate cuprinde; iar cei ce-L iubesc vorbesc despre El astfel: Tată și Dumnezeul adevărului" (discurs ținut în prezența lui Antonius Caesar). După ce Primul conciliu de la Niceea din anul 325 respinge arianismul, Conciliul de la Constantinopol din anul 381 îi acuză pe binitarieni ca fiind "semi-arieni", dar după ce doctrina trinitară a căpătat forță în cadrul creștinismului, această acuzație nu a mai fost formulată. Unii binitarieni susțin că, de-a lungul timpului, grupări precum paulienii
Binitarianism () [Corola-website/Science/312266_a_313595]