258 matches
-
nu pot fi decât unele/ De-sine-stă ta toare, oricât ar fi ele de inventate, de puse la punct./ Evenimentele îți pot întoarce spatele, își pot vedea/ De treabă , chiar dacă le inventezi, ele tot pe-a lor o țin" (xxx). O ariditate blanchotiană împinge textul-eseu spre un conceptualism plictisitor. Poemele povestesc idei, iau formă haosului nevrotic, sugerând tra irea din plin a crizei textuă rii. Spontaneitatea maschează neconvingă tor dereglarea mijloacelor poetice, centrând evenimentul orfic pe limbaj, pe retorica unui subconștient neindividualizat
Ringul poetic by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/18070_a_19395]
-
imaginile splendide ale unei cosmogonii în care planetele valsează în dantele de gaze ucigașe de culori minunate, unde explozii solare se desfac asemeni unor eflorescențe fascinante, în care melancolice crepuscularități lunare desfășoară formele fantastice ale unui teritoriu pustiu, de o ariditate glasată, unde nuclee pulsatile înoată vibratil în citoplasmele lumii moleculare, unde atingeri diafane conduc la exploziile arhitecturilor abstruse ale unui Gaudi specializat în design celular, unde apele oceanului respiră în ritmul marilor mamifere marine, unde dinozaurii oferă o lecție de
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
într-o limbă europeană. Iată de ce efortului său i se cuvin toate laudele, fără ca totuși considerațiile de mai sus să-și piardă rostul. E o fatalitate a textelor medievale ca, citite cu umoarea unui spirit modern, să sufere de o ariditate mergînd pînă la muțenie expresivă. Și atunci nu-ți rămîne decît să schimbi umoarea, doar credința putînd da cititorului un unghi care să îngăduie o altă deschidere față de text, o deschidere aptă de a pune în abstracțiuni pasta unei imagini
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]
-
adevărată dincolo de poveștile rămase din existența fiecăruia? Ce este mai important: ce scriem sau cum scriem? Iată cîteva întrebări cheie la care, în spirit ludic sau încrîncenat, cu ironie de belfer sau cu morgă academică, cu farmec boem sau cu ariditate conceptuală, se străduiesc să răspundă - explicit sau indirect, prin textele lor literare - toți scriitorii foarte mediatizatei generații optzeciste, pionierii autodeclarați ai postmodernismului românesc. Ioan Groșan nu face excepție, chiar dacă locul său în tabloul de elemente al literaturii optzeciste este unul
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
infinit" ( ibidem). Sau: "soarele avea privirea mortului" ( Sîngele cu gust de heroină). Sau: "am devenit cel care adună/ trăsnete" ( Cel care adună trăsnete). Avem astfel o "liricizare", fie și rebarbativă, a programării expresioniste care, de la un punct, prezintă, vai, riscul aridității, al industrializării. Pe întinsul cîmp conceptual specific pe care se plasează, cîmp pîndit de rutină, autorul se arată apt a cultiva, din fericire, clipa imagistică, în care identitatea sa pulsează cu atît mai favorabil cu cît se relevă congruentă cu
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
și-a construit o fațadă convingătoare de portăreasă, se cenzurează mereu și totuși de mai multe ori se trădează, dar ceilalți nu sesizează nimic, ghidați doar de obișnuințe și de aparențe. Are umor și sensibilitate, ironia salvează reflecțiile filosofice de ariditate, iar subtilitatea purifică efuziunile de patetism. Și, în mod similar, Paloma își indică vârsta (12 ani) și domiciliul (rue de Grenelle, nr. 7), condiția socială (părinți bogați) și intelectuală ("Întâmplarea face să fiu foarte inteligentă. Chiar excepțional de inteligentă."), părerile
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
ironiei. Ironia este negativitate infinită absolută. Oricît de picată din cer ar părea astăzi o asemenea definiție, ea merită să fie pomenită chiar și numai pentru amănuntul că, prin ceea ce am scris pînă acum, i-am dat deja contur. Așadar, ariditatea aproape inexpresivă a acestei abstracții nu trebuie să ne sperie, ea încetînd să mai fie atît de obscură dacă păstrăm în minte ce am spus mai înainte. În fond, definiția aceasta ilustrează un singur lucru: manierismul terminologic care făcea furori
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
nu vă sinucideți nu vă ucideți părinții așteptăm cuminți ca viața noastră să ia drumul hîrtiei * prezentul tău este asemenea dunării viitorul tău asemenea rinului două brațe întinse două brațe gemene unul înnegrit de înțepături celălalt cu pielea făcută franjuri ariditatea începutului de secol cînd nici iarba nu mai e ce-a fost nu mai crește pe fundul bălților de sînge sau pe locul unde s-au sfărîmat dinți și coaste și cranii iată românia mea: viitorul ei a început o dată cu
România fin de siecle by Elena Vlădăreanu () [Corola-journal/Imaginative/11383_a_12708]
-
Anton Holban. Pentru că e o autoare debutantă, am să mă opresc o clipă la propozițiile scrise de Teodor Vârgolici după lectura monografiei intitulată Destinul lui Dinu Pillat de Carmen Brăgaru, unde criticul remarcă „stilul nuanțat, plin de suplețe... fără nici o ariditate documentară”. El își încheie cronica punând punctul pe i, adică un diagnostic foarte exact: „Monografia realizată de Carmen Brăgaru este cea dintâi temeinică exegeză consacrată lui Dinu Pillat, oferindu-ne tot ceea ce se poate cunoaște până acum despre viața și
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
lasciv", "obscen", dar admiră monumentele istorice ale urbei, alții îi consideră pe parizieni "depravați", deși elogiază comportamentul lor galant, rafinamentul conversației, eleganța vestimentară, naturalețea ș.a.m.d. Citind cartea lui Mircea Anghelescu, plăcerea lecturii sporește cu fiecare pagină parcursă, inevitabila ariditate documentaristică a expunerii istoriografice e însoțită mereu de interpretări subtile, într-un limbaj de sobră expresivitate, în fraze ample, ale căror volute se închid adesea sub pecetea unei afirmații tăioase, lapidare, amprentă indelebilă a frecventării izvoarelor clasice. Reîntorși din exilurile
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
de obiecte, întocmit de o rudă sau vreun prieten al gornistului. De-a lungul întregii sale vieți de arhivar, în dosarele pe care le citise și studiase, Bătrânul găsise zeci de mii de biografii și autobiografii, fiind întotdeauna surprins de ariditatea, nefirescul și răceala lor. Îi era greu să-și facă vreo idee despre un om citindu-i biografia, care ca și istoria în cazul unui popor se reduce la o înșiruire fadă de date cu implicație socială, aparent importante, dar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
autentică, omenească și nu „administrativă”, ceva mai mult decît o legătură, o ținere de căpăstru. Cuvintele sînt neputincioase, se devalorizează (acea devalorizare ce va fi atît de bine cunoscută de Ionescu și Beckett). Se instaurează tăcerea. Este tăcerea pietrei, a aridității, a ținutului sterp, în care femeia își pierde copiii de parcă nici nu i-ar fi avut. În cele din urmă, privirea se închide și ea. Comunicarea cu lumea se face printr-o simplă percepție, care aparține aliatului omului, animalului, ajutorului
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
pierzi propria creatură, propria creație? Și: „De spus, nu spunea nimănui de-o doare ori ba.” Partea nefericirii Spinarea calului este „adînc deșălată”. Astfel calul este mai mult o caricatură. Dar această caricatură nu este una a prostiei, ci a aridității, a sărăciei. Însă nu a sărăciei cu duhul. E o caricatură a neputinței, a nefericirii ființei. O caricatură de care nu se poate rîde. În fața ei rîsul îngheață pe buze. Dar adevărul acesta, al rănii tăbăcite, este un adevăr al
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
adevărul acesta, al rănii tăbăcite, este un adevăr al muncii mai ales, al ființării prin muncă, singurul privilegiu al ființei, asigurat de tradiție, singurul privilegiu cu ajutorul căruia ființa respiră. O respirație sufocantă. Este interesant însă cum această vagă caricatură a aridității este învinsă de o caracteristică negativă mult mai puternică și mai semnificativă. Bogătanii n-o plăteau pe femeie la timp sau n-o plăteau deloc. Îi rămîneau datori cu bani. Îi rămîneau datori cu înțelegerea. „De uitat nu uita dînsa
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
la o fundație de binefacere. Dracul travestit într-un redactor la un canal de televiziune din Geneva îl ispitește să coboare din zona virtuală în cea mai picantă realitate, aceea în care trăia dar pe care o ignora, sustrăgîndu-se în ariditatea și abstracțiunea statisticilor. Oricum, s-a dovedit, mai puțin nocive și viciate decît semenii. Piesa este, cred, complicată, dezvoltată pe multe planuri în care glisează acțiunea, fragmentată, ciudată la nivelul substanței frazei, al conținutului, al vivacității ideilor, care se îneacă
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
mare soldat, cum ar fi trebuit să bănuiesc. Puținele amănunte ce-mi da despre locul unde campase unitatea lui: cabane de lemn, din mijlocul pădurii, noaptea ce se lăsa mult prea devreme (între 3 și 4, după prânz), monotonia și ariditatea peisajului, permitea să-l situez între Petersbug și Kiev, în sectorul cel mai disputat. În realitate era aproape de lacul Ilmen, cu o geografie pentru mine tot atât de fabuloasă, ca geografia faimosului Auber, din balada marelui irlandez: undeva la extremele iadului boreal
O colaborare necunoscută a lui Ion Barbu by Dan Barbilian () [Corola-journal/Journalistic/3374_a_4699]
-
romantism neconsumat, ceremonia casnică, stima cunoscuților nu-l mulțumeau. Dorea o destindere intimă, focoasă și plină de decor, o nebunie reglementată, după terminarea audiențelor. Pentru asta nu convenea oricine, Ioana fusese aleasă cu mare chibzuință. Acum Pomponescu rămăsese iarăși în ariditate, lipsit de iluzia tinereții. Pentru acest motiv se supără, bineînțeles, pe Ioana și indirect și pe madam Valsamaky-Farfara, pe care o socotea responsabilă de afront. Ăsta nu era un procedeu. Nimeni nu forțase sufletul Ioanei, dacă simțea o altă înclinație
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la periferia ultimă a clanului Hangerliu. Ea îl descusu în șoaptă pe Gaittany: - Ce zici, domnule Gaittany, nu-i nici o speranță pentru nefericiții noștri? E îngrozitor, condamnați la moarte! Parcă n-am trăi l939! În situațiile dramatice la care, prin ariditatea sufletului său emoționabil scurt și la superficie, nu se putea adapta, Gaittany avea o scăpare mimică, pe care o și adoptă. Ridică ochii la cer și oftă mecanic: - Of, of, of, ce timpuri! Și imediat, simulând necesitatea prezenței sale în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Se gîndi că oamenii dinăuntru erau capitaliști care pun ceva la cale. Etajul fabricii era împărțit în birouri separate prin paravane de sticlă care se sprijineau pe ziduri metalice. Sticla era vălurită, așa că nu vedeai prin ea decît umbre, iar ariditatea, răceala și metalicitatea locului imprimau o anume vibrație pașilor, mașinilor de scris care zăngăneau, telefoanelor care sunau și murmurului vocilor celor din administrație. Doi bărbați înalți, cu ochelari s-au oprit într-un colț. — Cred c-ar fi mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu plăcere despre sine, ca Lovinescu ori G. Călinescu. Și aceasta se simte în stil, în enunțare. Nici o volută, nici o grațiozitate gonflabilă. Acest om sentimental și-a reprimat cu duritate sentimentalismul, până a ajunge la cealaltă extremă, uneori dezagreabilă: uscăciunea. Ariditatea, chiar platitudinea acestor Amintiri din copilărie și adolescență (concepute sub forma unei "scrisori" despre el însuși în anul 1911, publicate postum în Adevărul literar și artistic, 1937- 38) vin în contradicție cu obiectul relatării, dezvăluind pe omul pudic și sobru
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
deschide, nu epatează. Are repulsia declamativului, a stridenței, dar observăm și lascivități ascunse, bănuite senzualități, de care nu face caz. Gustul umorului și al ironiei, al expresiei echivoce, sensibilitatea față de natură - însușiri ale personajelor - le regăsim la nivelul discursului epic. Aridității intelectualului îi corespund formulările eliptice, timidității lui pofticioase, punctele de suspensie, insinuările, lucidității și experienței culturale, stilul critic, eseistic. Exprimarea sinonimică răspunde deliciului senzual, de parcă fiecare cuvânt în plus îl satisface mental: "Dar din atitudinea corpului, din reacția mâinii, din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cunoștință cu câteva studente și studenți, din ani mai G. Călinescu înaintați, prin indivizi pe care se vede că-i cunoștea mai dinainte. Afecta acum a se simți bine printre tineri și a-și câștiga prin ei timpul pierdut în ariditate. Astfel într-o după-amiază, pe când Felix era închis în odaie și citea, se trezi cu Stănică: - Vino-ncoace, domnule, ți-au venit musafiri. Felix auzi, într-adevăr, un amestec de râsete feminine și masculine, jos în curte, și fu cuprins
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la roman. Aseară, la culcare, senin și eliberat de griji, și-a zis că așa trebuie să se simtă o femeie după naștere. Apoi s-a lăsat furat de somn. Telefonul Anei l-a indispus. Și nu vorbele ei, cît ariditatea tonului. O grijă exprimată pe un ton care nu vrea să trădeze grija asta-i! Orgoliul ei de femeie care nu vrea să-și trădeze sentimentele. Ei doi au uitat să-și mai vorbească domol, cu drag. Parcă o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
caracterizarea climatică a teritoriului studiat s-au folosit date de la stațiile meteorologice de la Iași, Strunga, Cotnari, Podu Iloaiei, Pașcani și din Atlasul Climatic al României. Clima județului Iași se încadrează în clima specifică Podișului Moldovei: temperat continentală, cu influențe de ariditate în cea mai mare parte a teritoriului, și scandinavobaltice în extremitatea vestică. Relieful de dealuri, de podiș, ariile depresionare și culoarele de văi principale joacă un rol important în crearea de diferențieri în câmpul de repartiție teritorială a carateristicilor climatice
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
aminti: "În anul 1938, și într-o parte a celui următor, mă găseam veghind pe coasta de vest a Peninsulei Iberice. Încă un anotimp, și avea să izbucnească năpraznic cel de Al Doilea Război Mondial. Atmosfera încărcată de fulgere latente, ariditatea dezolantă a solului și un anume dor de țară mă chinuiau". ...Cel ce l-a continuat la Lisabona - dar pe postul său de început: "atașat de presă" - a fost un scriitor de aceeași mărime - și filosof: Mircea Eliade. Care, din
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]